Temă

1. Realizați o compunere imaginativă cu punct de plecare o

fotografie. Valorificați expresivitatea părților de vorbire
studiate, utilizați toate modurile de expunere, respectați părțile
unei compuneri.

Cum ar fi să fiu un fluture? Să zbor din loc în loc, să încerc să-

mi trăiesc viața după voia inimii și cursul vântului, să fac ce
vreau, când vreau, cum vreau, să simt fiecare părticică din
corpul meu firav, să simt cum aerul îmi trece printre aripi și
cum adie ușor; sună bine, nu?
Poate și noi ca oameni suntem fluturi, ne naștem, ne
metamorfozăm și murim. Atunci când ne naștem toți suntem
egali, apoi încet, încet trecem printr-un proces dificil care ne
transformă din ființe naive, indolente, urâte din punct de
vedere fizic și moral în noi entități cu alte valori, credințe și
învățături. Fiecare simte și întelege diferit acest demers al
naturii. După ce se termină pare că lumea e a noastră, că
putem face tot, că suntem invincibili fără a conștientiza că
nimic nu durează la nesfărșit. Și la fel ca un fluture, frumos,
măiestos totul devine în doar câteva secunde doar cenusă. Tot
ce ai construit nu mai există, toate visele tale, toată truda ta
devine... nimic. Nimic în tot universul ăsta uriaș, ăn toată
marea de lume care există și care va urma. Dar dacă aș face
ceva diferit, aș fi fost încă aici? Aceeași eu, cu aceleași
convingeri și așteptări? Nu cred sau poate... cine știe? Cu
siguranță nimic nu e la întâmplare și totul are un sens, fără
tristețe n-am înțelege bucuria, fără iubire n-am înțelege
singurătatea și fără alții nu ne-am înțelege pe noi înșine. Poate
că până la urmă totul poate să semene cu omul dacă suntem
atenți la ce e în jurul nostru.
Așa am ajuns eu să privesc natura după această vară în care
tot ce am pierdut încă trăiește în mine și tot ce va poposi în
sufletul meu va disparea ca o briză.