Intro zi voi zbura - a spus omida.

Toti au ras, cu excepția fluturilor.

oglinzi eseniene - introducere - nivele de percepere a realitatii

Transformarea doare si doare tare. Cand intram pe acest grup, suntem intrebati daca vrem sa ne
schimbam paradigmele. Daca suntem aici, inseamna ca subiectul ne intereseaza si avem in perspectiva,
in vizor si asta, cu schimbatul de sistem de credinte. Careva reuseste mai repede sa intre pe spirala
schimbarii, careva mai incet, in functie de multi factori de care depindem sau vrem sa depindem, ma
rog... pana la urma fiecare are ritmul propriu.

Totusi raspundem ca da suntem de acord si intram pe grup. De fapt, vrem sa mai vedem care e treaba cu
oloiu (asta e toata paradigma de schimbat in capul unui "novice" - sa nu mai ia alopate si sa treaca pe
oloi. Atat...) Am fost pe acolo mult timp. Atata interes aveam: sa stiu ce oloi si cand se ia si cu ce sa
combin, ca sa am rezultate imediate si pentru totdeauna. Doamneee....Cand ma gandesc...

Ma abat de la ce vreau sa spun cu adevarat... Vreau sa va vorbesc despre oglinzi. Oglinzile Eseniene.

Am inceput ca tot omul care ajunge aici, de la Nectar pentru suflet. De acolo au curs celelalte. Pe unde
loveau ce trebuie, pe unde treceau pe langa (asa credeam) dar transformari s-au intamplat, pe unde
voit, pe unde cu impotrivire,dar cate o coaja tot dadeam jos...Pana cand m-am intalnit cu oglinda...

Oglinda doare si ea...

Depinde de unghiul refractiei si de puterea reflexiei, cat de tare te pocneste si de cat de pe bune faci
curat in sistemul de paradigme. De multe ori noi ne imaginam ca am schimbat sistemul de valori si de
credinte,dar cand vine cate o "lucrare de control", cu greu o trecem. Ei bine, asta mi s-a intamplat
mie...de foarte curand... Acum un an as fi stat bosumflata inca mult timp si as fi dat vina pe altii, mi-as fi
gasit scuze si mi-as fi lins ranile la nesfarsit. Am stat si bosumflata si am dat si vina pe altii, sigur, dar
intelegeam foarte clar ca in mine trebuie de rascolit si la mine trebuie de umblat adanc, adanc de tot,
asa ca bosumflarea generala a durat olecuta si m-am apucat de rascolit si ca printr-o minune... imi
nimereau numai articole, postari si carti de care aveam nevoie fix la momentul acela, parca imi auzea
cineva gandurile...Asa am dat de Oglinzile Eseniene care m-au luminat,m-au lamurit, m-au indreptat si
m-au pus iar pe drumul cunoasterii de sine.

Am inteles ca lumea pe care o percep in exterior, este proiectia a ceea ce sunt eu in interior. Daca eu
sunt o persoana geloasa (luati doar ca pe un exemplu) este scris pe mine "Tradare", ma condamn
singura la asta, si degeaba imi invinuiesc partenerul, cand eu mi-am proiectat demult aceasta situatie, el
doar a materializat-o. Starile noastre de spirit ne creeaza realitatea, iar aceasta se materializeaza si ne
arata noua insine cum suntem. Intelegeti ca este ca un fel de reactie in lant: gandesc – se intampla (ce
am gandit) – ma doare – sufar – dau dreptate la ce am gandit – o iau drept destin si iar o gandesc - etc...
Dar!!!..Lucrurile nu stau chiar asa de rau, si din aceste rezultate pe plan real putem trage niste concluzii
si sa incepem sa lucram la subtil, la subconstient ca sa ne RE-cunoastem si sa producem realitati cu
rezultate care sa ne bucure. Viata noastra este o aventura extraordinara, chiar si atunci cand nu pare a
fi, dar daca vom invata ca orce situatie poate fi privita si din alt unghi (poate chiar mai multe), din care
chiar si cea mai mare drama poate fi traita ca o aventura, experienta - vom face un fel de BINGO COSMIC
.
Pentru inceput ganditi-va ca este mult mai usor si placut sa ne simtim bine decat sa fim suparati si
incrancenati, astfel alegand drumul cel mai greu si mai chinuitor (pentru noi) fiind siguri ca este unicul.
NU este adevarat! Daca deschidem ochii si inima, tot ce ni se intampla in viata va capata un sens si va fi
mult mai clar, orice situatie va fi depasita cu usurinta si intrun timp mult mai scurt.

Primul care a sintetizat si a decodificat teoria Oglinzilor Eseniene a fost Greg Braden in 1997, astfel
putem vedea “ca in oglinda” relatiile interpersonale, situatiile, faptele din viata si caracteristicile
interioare personale. Aceste asazise “oglinzi” imi arata emotiile pe care eu le traiesc si care vor sa imi
indice ceva concret in ceea ce ma priveste pe mine si relatia mea cu mine insami. Lumea, asa cum o
percep eu acum este o oglinda a trecutului, pe cand felul meu de a gandi din prezent, este realitatea
viitorului pe care mi-l proiectez. Aici putem face referire si la fizica cuantica si puterea gandului. Atentie
la ceea ce gandim sau ne dorim, pentru ca se indeplineste.

Oglinzile sunt foarte diferite si o generalizare nu ar fi tocmai binevenita, mai mult decat atat, ar fi chiar
periculos sa o facem, chiar daca este adevarat ca fiecare situatie prin care trecem ne reflecta pe noi
insine. DAR!... Nu toate situatiile ne reflecta de fiecare data in acelasi mod. Putem fi surprinsi…Unele
situatii ne pot ajuta sa ne vedem si intelegem blocajele, caracteristici pe care le ascundem pentru ca le
retinem “negative”, iar altele ne pun la incercare calitati si trasaturi de care habar nu aveam sau nu
credeam ca putem fi “si asa”. Pe exemplul: ocazia il poate face pe om – hot, dar poate sa nu fie
adevarat. Depinde de situatia in care suntem pusi si calitatile sau defectele de care suntem dominati pe
momentul respectiv.

“Nu vedem lucrurile asa cum sunt ci le vedem prin prisma a CUM SUNTEM NOI” – Anais Nin.

Asadar, Universul ne intoarce ceea ce generam NOI prin energia noastra, prin gandurile pe care le
producem, iar schimband prisma, paradigma, unghiul si energia pe care o eman, raspunsul Universului
va fi direct proportional cu impulsul creat de mine.

Inainte de a trece la descrierea fiecarei oglinzi in parte(carora le voi dedica cate o postare separata), as
vrea sa va vorbesc despre cele 4 nivele de percepere a realitatii. Nu exista o ordine ierarhica ale acestor
nivele, respectiv nu este unul mai important decat altul si se pot analiza separat sau in ordine diferita si
ne servesc ca si autoanaliza ca sa putem vedeam unde ne aflam si CINE SUNTEM pe diferite profunzimi.
Trebuie doar sa alegem spre analiza nivelul necesar - corespunzator situatiei. Adica tot ce ni se intampla,
are scopul de a ne arata ceva despre noi, ca un reflex. Fiecare nivel de percepere a realitatii ne ofera o
viziune “adevarata” si in acelasi timp niciunul dintre aceste nivele, nu este mai “adevarat” decat celalalte
trei. De la un caz la altul o perspectiva anume poate fi mai eficienta pentru autoevaluarea presonala.

1. Perspectiva fizica, obiectiva – este punctul din care noi percem realitatea ca si un lucru separat de noi
cu propria-i viata. Aceasta viziune ne determina sa percem realitatea asa: Sunt eu si restul. Aceasta
realitate este condusa si reglata de legile fizice si este cea mai raspandita printre noi si despre care
putem sa vorbim fara nevoia de a avea si alte informatii sau mai bine zis – cunoastere. Este
lumea/realitatea obiectiva condusa de simturile noastre si ne permite supravietuirea in lumea dualitatii:
ex. Nu trec strada pe rosu pentru ca s-ar putea sa ma loveasca o masina; daca cineva mi-a inselat
increderea, stau mai departe de acea persoana ca sa nu imi mai provoace suferinta. Corect, nu? Si la
indemana oricui. Instrumentul cel mai obiectiv care deriva din aceasta viziune este instinctul, care se
activeaza pentru recunoasterea "punctelor diametrale": Vine o masina in viteza=perico/Strada este
libera=siguranta. Sau : Nerespectarea promisiunilor=neincredere/Respectarea cuvantului dat=incredere
totala.

2. Perspectiva psihologica, subiectiva – este punctul de vedere prin care noi percepem realitatea din
prisma experientelor noastre emotionale, respectiv dintrun unghi subiectiv: Aceeasi ploaie dupa o
seceta poate sa faca fericit un agricultor si nefericiti niste turisti. Comportamentele celor din jur vor
capata valori in baza sentimentelor pe care ni le provoaca, dar si in functie de starea noastra de spirit in
momentul acelor comportamente. Nu mai vorbim de alb si negru, ci mai degraba despre nuante de gri.
Aceasta perceptie ne permite sa gasim curajul si compasiunea prin care punem in practica o comunicare
eficienta. Instrumentul care deriva din nivelul psihologic este inteligenta emotionala. Aceasta ne permite
sa stim sa luam (sa simtim) decizia cea mai buna in diferite situatii. Aceasta perspectiva de vedere a
realitatii ne permite sa recunoastem pe CINE si CE dorim sa avem ca si parte a realitatii noastre, pornind
de la emotiile proprii.

3. Perspectiva relationala sau simbolica – punctul prin care noi percepem realitatea din prisma Fiintei in
care totul este relativ. Acest nivel ne face sa percepem realitatea in baza motivului evolutiv care se
manifesta, prin tiparele reflexiei personale, care se bazeaza pe conceptul ca nimic nu este intamplator si
face parte din realitatea noastra functionala. Fie ca intelegem, fie ca nu. Asta nu inseamna ca tot ce ni se
intampla are o semnificatie absoluta, dimpotriva, totul este interpretabil si raspunsul depinde de cine
interpreteaza si din ce unghi. Nu actiunile ne determina starea de spirit ci invers, interiorul nostru
genereaza actiuni si situatii, iar situatiile ne creioneaza o harta conform careia putem sa ne intelegem
anumite trairi care au generat realitati. Este ca un cerc vicios din care trebuie sa iesim pe spirala in sus.
Instrumentul cel mai obiectiv, care deriva din aceasta viziune a lucrurilor este creativitatea emotiva sau
emotionala, care ne permite sa folosim emotiile si imaginatia in mod constient si sa ne directionam
existenta pe drumul sugerat pentru noi de catre Univers . Putem capata invataminte, intelepciune si
oportunitatea de a genera solutii miraculoase in baza a ceea ce ni se intampla, astfel proiectandu-ne
viitorul.

4. Perspectiva holistica – punctul de vedere din care noi percepem realitatea ca fiind parte din TOT care
este UNU – INTREG/UNITATE. Este dimensiunea transcendenta a constiintei. Aceasta perspectiva poate
fi atinsa in stari particulare de conectare cu DIVINUL din noi. Este momentul cand nu percepem bariere
intre noi si Univers. Totul este UNU iar eu sunt parte din UNITATE (sigur ca perceptia trebuie sa fie la
nivel de simt/stiu nu doar inteleg), doar aici putem percepe lucrurile ca si parte dintrun intreg indivizibil,
dar totusi cu caracteristici individuale. Aceasta viziune ne permite sa ne conectam constient cu ghidul
nostru interior si cu inteligenta universala. Instrumentul cel mai eficient care deriva din aceasta viziune
asupra lucrurilor este constientizarea UNITATII. Cand suntem pe aceasta unda, ne bucuram de bucuriile
altora si suferim cu aproapele nostru in momentul suferintei sale. Aici reusim sa devenim constienti de
puterea gandului si de forta noastra creativa, originea manifestarii realitatii noastre. Aici vedem iubire in
orice lucru. Cat ma iubesc pe mine, atat voi iubi si in altii.

Sunt pe drum si asta conteaza, am incercat sa comprim lucruri cu care am rezonat eu, sigur ca nu este
suficient sa fim atenti si sa ne analizam pe diferite nivele ca sa putem deveni cea mai buna varianta a
noastra si sa ne urmam scopul sufletului. Avem de lucrat pe multe planuri. Mai sunt rani de care nu ne
putem desparti, situatii care nu ne lasa si nu putem ierta, orgolii pe care le aducem cu noi, lectii de
invatat, Karme, chakre, fizica cuantica,etc. Totul a fost ales de noi si tot de noi tine sa alegem si felul,
drumul pe care vom merge ca sa ne ajutam sufletul sa se ridice pe spirala ca sa isi atinga scopul de a se
uni cu Sursa.

Prima oglinda - Oglinzi eseniene

Cine se aseamana se aduna.

Stiti proverbul,nu?

Lumea exista in “aici si acum”, existenta noastra , are loc in clipa. Din clipe se construieste trecutul si se
programeaza viitorul. Daca intelegem ca noi ne raportam la aici si acum, putem sa intelegem ca actiunile
noastre din acest moment sunt un raspuns la stimulii prezenti in prezent, suna ciudat,dara asa este.

Asa se intampla ca uneori actionam “fara ca sa ne recunoastem” – interlocutorul nostru reuseste sa

scoata ce este mai rau din noi sau dimpotriva, scoate la suprafata tot ce est mai bun. De fapt, starea
noastra din acel moment se oglindeste in frecventa pe care ne-o transmite persoana din fata noastra.

Daca tu zambesti si cei din jurul tau o vor face. Este insa si situatia cealalta, in care sa zicem ca esti foarte
grabit sau stresat si vei observa ca cei din jurul tau sunt lenti sau irascibili.

Vi s-a intamplat vreodata sa stati la coada la magazin, iar aceasta sa se miste foarte greu, in timp ce
oamenii care stau la coada de alaturi, trec foarte repede? Decideti sa va mutati la coada mai rapida iar
dintro data, si aceasta incepe sa devina lenta?

Ce vrea sa ne spuna Universul? “Uta-te in oglinda si te vei vedea pe tine” Atragem si suntem atrasi la
randul nostru de oameni si evenimente corespunzatoare nivelului nostru de vibratie, sau altfel spus,
corespunzatoare starii noastre interioare.

Noi schimbam realitatea dupa chipul si asemanarea noastra (in special dupa starea noastra interioara, si
sa nu uitam ca INTERIORUL creaza EXTERIORUL si nu invers)

Pentru ce tot spalati exteriorul paharului? Nu intelegeti ca ceea ce a creat interiorul a creat si exteriorul?
– Evanghelia lui Toma, versetul 89

Am facut un experimeent cu sotul meu. Cam la prima mana, dar trebuia sa verific ceva. Dupa 2 sarcini,
am ramas cu vreo 10 kg in plus si ma tot plangeam ca trebuie sa slabesc, ca nu stiu cum sa fac, ca nu mai
stau hainele pe mine,dar fiind inalta, nu se vede foooaaarte tare, totusi la un moment dat, sotul imi zice:
bai, ne-am cam ingrasat amandoi, ar trebui sa tinem un regim ceva..., uite, nici pe tine nu mai stau
hainele ca lumea, iti cam iese burta la inaintare....hmmmm, nu prea mi-a picat bine. Asta e... Nu ma lasa
gandul ca trebuie sa slabesc, ca nu-s la "inaltimea asteptarilor lui", asteptari pe care tot eu i le-am
creat...

O saptamana, asa ca sa nu se prinda el ca eu fac experimente, cand ma imbracam, ma uitam in oglinda si

tot ziceam fara ca sa ma adresez direct lui: Chiar imi place cum sunt asa mai invelita, se vede ca sunt o
femeiusca misto, se vede ca nu am 18 ani, dar chiar nu imi sta rau, imi dau seama, vad cum se intorc
privirile taticilor cand o iau pe aia mare de la gradi. Si tot frazute din astea nevinovate si fara intentie

Deci, cam dupa 5 zile, cand iar ma gateam sa ies din casa, sotul meu mi-a zis ca chiar ii place cum arat cu
10 kg in plus si oricum sunt cea mai frumoasa si am facut si 2 copii frumosi. Sa nu va mai zic ca si eu am
inceput sa ma privesc cu alti ochi si am si dat jos vreo 300 de grame 😄 Asta apropos de ma vezi cum ma
vad eu pe mine...

Sa ne intoarcem la prima oglinda:

Cine sunt eu? Aceasta este cea mai raspandita dintre oglinzi si multi cred ca este si singura, probabil prin
simplul fapt ca este cel mai usor de detectat, pentru ca noi toti suntem constienti de faptul ca ceea ce
vad, ma priveste in mod direct. Suntem inconjurati de oameni, situatii, idei care isi au originea
energetica in subconstientul nostru si odata materializate in realitate, ne arata CINE SUNTEM in
momentul in care unul din acesti factori ne provoaca anumite sentimente si trairi. Daca eu ma simt
victima (atentie mare la MA SIMT, care nu este acelasi lucru cu EU SUNT – aceasta este o consecinta a lui
ma simt), voi atrage in viata mea alte victime cu care rezonez si situatii care imi vor crea conditii
favorabile de victimizare. Acest cerc vicios va continua pana in momentul in care nu ne constientizam
situatia, dupa care vom gasi ca prin minune si rezolvarea.

Asadar, prima oglinda este reflexia a ceea ce suntem in aceasta clipa. Ne emotioneaza sau ne enerveaza
in aproapele nostru ceea ce intr-un fel sau altul, constient sau inconstient percepem ca un
defect/calitate a noastra , ca o vina pe care o purtam in noi insine si nu vrem sa o acceptam.

Vezi paiul din ochiul altuia si nu vezi barna din ochiul tau.

SI acest proverb ne este foarte cunoscut si nu l-am asociat vreodata cu vreo oglinda, il intelegeam ca pe
un fel de “hai vezi-ti de treaba ta”. Ei bine, de multe ori intalnim persoane care ne irita rau, ne provoaca
sentimente cum ar fi invidia, gelozia, ura. Haideti sa facem un exemplu: daca eu stiu unde sa caut,
inseamna ca stiu cum trebuie sa ascund, corect? Daca eu stiu cum sa ascund (bani, mesaje si alte chestii
pe care nu vreau sa le vada concret cineva), imi banuiesc partenerul/partenera, prietenul/prietena, etc
de acelasi lucru, ii trimit aceste vibratii de neincredere, gelozie, omul asta va ajunge sa faca ceea ce ne
asteptam de la el, tot la nivel subconstient, astfel se intra pe un cerc din care pare ca nu exista scapare.
De obicei, doi oameni gelosi se atrag, doi invidiosi vor sta fata in fata, doi oameni fericiti se vor gasi sau
cei care sunt in cautarea fericirii se vor intalni neaparat, etc

Concluzia: pare ca ceea de ce iti e frica (in tine), nu scapi (la altii). Oamenii sunt trimisi si suntem trimisi
la randul nostru ca sa ne REcunoastem si sa invatam lectii la care sa nu ne mai intoarcem.

Am toate defectele celorlalţi şi totuşi ceea ce fac aceştia mi se pare inadmisibil. (Emil Cioran)

Totusi, cateodata situatiile, din punct de vedere obiectiv, nu sunt chiar asa cum ni le creionam noi (si nu
este vorba de paranoia), dar insusi faptul ca noi le vedem asa, trebuie luate ca oportuitati pe care
sufletul nostru ni le ofera ca sa individualizam in noi insine caracteristicile sau defectele, daca vreti pe
care noi le percepem ca fiind insuportabile la altii, cu alte cuvinte, nu toti care stiu unde sa caute, au si ei
ceva de ascuns la randul lor. Pe principiul: am banuit-o pe nedrept.

Ne asteptam de la oameni sa fie exact cum suntem noi, cel mai la indemana exemplu este tradarea:
daca eu tradez, ma astept si de la partener/prieteni la acelasi lucru. Daca eu nu am incredere in nimeni,
de fapt sunt primul care o inseala. Daca eu sar in ajutorul aproapelui meu la orice ora din zi sau noapte,
astept ca si cu mine sa se comporte lumea la fel, si chiar vad asta in orice om intalnesc.
Oglinda 1, ca si celelalte dealtfel, ne arata nu altceva decat raportul pe care il avem cu noi insine prin
reflexia care ne-o ofera cei din jur si este foarte utila in a ne rezolva conflicte interioare nerezolvate, rani
inca deschise pe care le-am adus cu noi sau pe care ni le-am atras.

Iata cateva intrebari la care ar fi bine sa raspundem cu toata sinceritatea:

Cum vad atitudinea lui X?

Ce emotii imi provoaca acest tip de atitudine?

Am si eu acelasi comportament? Cand si de ce?

Dar mai cu seama, de ce ma comport cu mine insumi asa?

Nu trebuie sa facem altceva decat sa ne raspundem sincer si sa ne observam reactiile interioare.

Vindecare incepe intotdeauna de la auto-observare.

A doua oglinda - Oglinzi eseniene

Atragi ceea ce judeci.

Judecata e in capul omului – proverb pe care iarasi, il stim cu totii, dar nu ne-am gandit vreodata cat este
de profund si adevarat.

Vi s-a intamplat vreodata sa judecati pe cineva si pe urma sa va para rau? Mie da. Pe principiul toti se
gandesc la ei, numai eu la mine, aceasta oglinda ne arata cat de mult depindem de altii si cat de
dependenti suntem de raspunsurile lor la cererile si asteptarile noastre.

A doua oglinda ne arata la nivel subtil ce judecam in mintea noastra, ce dezaprobam constient sau nu.
Poate judecam la altii minciuna. Este posibil sa dam peste cativa mincinosi, pana realizam ca Universul ni
i-a scos in cale ca sa ne invete sa nu ii mai judecam pe altii. De multe ori ne auzim, poate, zicand: „Eu
niciodata nu as putea sa fac asa ceva!” si nu trece mult timp pana cand noi insine picam in capcana
judecatii noastre: ne vedem facand fix acelasi lucru.

Noi, romanii, avem o varianta minunata de explicare a aceste „oglinzi”: spunem ca ne-a smerit
Dumnezeu! Daca va regasiti in situatiile de genul acesta, intreabati-va: ce lectie primim chiar in acel
moment? Ce vrea sa ne spuna Universul?.

Daca suntem atenti, putem observa deseori acest tipar in multiple aspecte ale vietii noastre. Trebuie
doar sa tinem cont de faptul ca exista o mare diferenta intre a judeca si a observa. Una este sa ai
preferinte (discernamant) si cu totul altceva este sa emiti o acuzatie cu privire la ceva anume. Iar atunci
cand judeci, lucrurile la care opui rezistenta sunt, de fapt, cele pe care le hranim si le atragem in viata
noastra.

Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu masura cu care
masurati, vi se va masura (Matei 7: 2)

“A judeca” in cazul nostru, nu inseamna “a nu avea” o parere, ci a nu avea o emotie legata de acea
parere, a nu ne lasa influentati de emotia creata, in loc sa fim constienti de parere si sa ne folosim de
aceasta in deciziile noastre. Pentru ca atunci cand avem pareri si suntem constienti de acestea, trecand
peste emotiile care ni le provoaca, putem atinge punctul de “a nu judeca”, pe care il stimuleaza fix a
doua oglinda.

Priveste-te cu compasiune si blandete, priveste-i si pe ceilalti la fel si … reactioneaza cu creativitate.

In loc sa-i judeci, mai bine zambeste-le si ofera-le o mana de ajutor! Puteai fi chiar tu in locul lor, pentru
ca orice e posibil – doar e o „oglindă”!

Stim deja ca noi atragem si manifestam in viata si in realitatea noastra ceea ce ne suscita interesul
major, lucruri asupra carora ne concentram energia: energia curge unde se concentreaza atentia. Pe
acelasi principiu atragem in existenta noastra ceea ce judecam, pentru ca acolo ne-am concentrat
"grija", emotia si energia, pentru ca s-a facut un JACK POT de atentie excesiva bazata pe o emotie
puternica asupra obiectului judecatii noastre. Asadar ceea ce judecam ( emotia suprapusa pe parere) fie
cu semnul plus sau minus, pozitiv sau negativ - vine alimentat de atentia noastra (energia emanata spre
obiectul, faptele, decizile, credintele, dorintele de interes). Ca si exemplu putem lua impactul puternic
pe care il are binecuvantarea asupra noastra.

Oglinda judecatii ne propune oportunitatea de a recunoaste modele de comportament pe care noi le-
am acceptat ca fiind corecte si adevarate in forma absoluta, astfel tot ce iese din cadrul modelelor
noastre cu valoare absoluta, ni se intoarce ca un bumerang cu masa energetica negativa ce graviteaza
asupra lucrurilor cu care nu rezonam si nu le vedem ca si modele absolute din subconstientul nostru.
Trebuie sa ne amintim intotdeauna ca atunci cand judecam ceva sau pe cineva, de fapt, ne judcam pe
noi insine.

Ceea ce altii gandesc despre tine- reflecta ceea ce sunt ei, nu ceea ce esti tu si invers. Ceea ce gandesti
tu despre altii esti tu, nu ei.

In particular, ceea ce judecam noi ca fiind negativ, de obicei deriva de la faptul ca obiectul sau persoana
in cauza ne-a inselat asteptarile – deziluzionandu - ne. De aceea, aceasta oglinda, in perceperea ei
negativa, cel mai probabil reflecta si are de a face cu o situatie din trecutul nostru care ne-a creat
suferinta si careia i-am dat noi o stampila cu semnul minus, incarcand de energie negativa orice este
legat de o astfel de situatie sau persoana. Nu am tamaduit niciodata rana “sufleteasca” creata in trecut,
astfel si prezentul ne este invadat de situatii care se repeta pe aceleasi principii cu oameni care ne
deziluzioneaza, dandu-ne dreptate noua insine in a pune parafele judecatii noastre. Pe principiul: Stiam
meu…

Serenitatea ne este compromisa nu de actiunile celui pe care il judecam ci de asteptarile noastre

Cu alte cuvinte, cand si daca cineva ne dezamageste, nu este evident ca s-a si comportat “rau” cu noi in
intelegerea valoarilor noastre absolute, ci ca nu s-a comportat in conformitate cu asteptarile noastre.

Haideti sa facem un exemplu: i-am cerut unui prieten sa ma duca la 4 dimineata la aeroport, mai intai a
zis da, dupa care s-a scuzat si a spus ca nu poate pentru ca exact in dimineata respectiva trebuie sa plece
spre un alt oras, in deplasare de serviciu si are de mers 3 ore cu masina astfel incat nu ar reusi sa ne
duca si la aeroport sa si ajunga la timp in orasul respectiv. Nu m-am asteptat dar pe de alta parte eram
sigur ca va fi asa…Nu este prima oara cand mi se intampla…Si atunci judec, ba mai mult, imi fac si filmul
meu propriu si personal cum ca poate m-a si mintit, ca sa nu se trezeasca dimineata si sa fac ditai drumul
pana la aeroport, sau s-a temut ca nu ii voi da banii de benzina, iar eu chiar aveam de gand sa il platesc…
Este?

Aceasta oglinda este alimentata in special si aproape in totalitate de o autostima foarte scazuta, cu cat
sunt mai dese situatiile unde noi suntem pusi in ipostaza de a judeca ceva sau pe cineva, cu atat
autostima noastra este mai scazuta.

Echilibrul nostru depinde de cum percepem noi situatiile si nu de ce fac altii. Ceea ce ni se intampla in
viata, sunt de fapt chestii pure si foarte simple, iar de restul ne ocupam noi prin prisma a cum le
percepem, astfel le transformam fie in probleme, fie in oportunitati.. Cand avem niste determinate
asteptari in evolutia unor situatii sau a comportamentelor unor persoane, aceasta ne poarta, in mod
evitabil, la situatii problematice si suferinte inutile.

Ma asteptam ca lucrurile sa decurga intrun anumit fel (pentru mine), dar cineva di exterior, s-a
comportat intrun mod neasteptat (pentru mine) si am fost dezamagit, asadar acum il critic, il judec,
astfel intru iarasi pe spirala comportamentului meu de victima dezamagita, comportament pe care il
alimentez de fiecare data tot mai mult.

Acest lucru se va repeta pana cand nu ne asumam responsabilitatea a ceea ce ni se intampla.

Daca terminam cu “avutul asteptarilor” , vom deveni noi insine obiectivul nostru personal si nu vom
putea fi dezamagiti de nimeni, astfel nu vom avea ce judeca la altii si respectiv in noi insine. Din moment
ce ne asumam EU-l personal, ii vom elibera pe altii si ne vom elibera si pe noi.

Ne vom elibera de nevoia de a detine controlul, din simplul motiv ca EU sunt obiectivul meu,
independent de oricine si doar EU ma pot “inventa” si “RE-inventa”, fara ca sa am asteptari din afara.

Daca dorim sa sapam in noi, va propun niste intrebari la care sa va raspundeti cu toata sinceritatea:

Ce judec eu?

De ce judec acest lucru, si de ce ma caracterizeaza?

Ce valori ale mele ma duc catre a judeca, a critica?

Cand mi s-au tradat asteptarile pentru prima data creand valori absolute in subconstientul meu?

Si sa nu uitam ca vindecarea incepe mereu cu auto-observarea.

A treia oglinda - Oglinzi eseniene

Coup de foudre

Ce imi lipseste sau ce am pierdut

A treia oglinda eseniana este una dintre cele mai usoare oglinzi de recunoscut, deoarece o percepem de
fiecare data cand suntem in prezenta unei alte persoane, atunci cand o privim in ochi, si in acel moment
se intampla ceva magic. In prezenta acestei persoane, pe care de cele mai multe ori nici macar nu o
cunoastem, simtim ca un soc electric, sau chiar piele de gaina pe ceafa sau brate.

Ce s-a intamplat in acel moment?

Prin prisma celei de-a treia oglinzi ni se cere sa admitem posibilitatea ca, in inocenta noastra, sa
renuntam la parti mari din noi insine pentru a supravietui experientelor pe care ni le serveste viata.
Aceste parti puteau fi pierdute, fara ca noi sa ne dam seama, sau poate ca le pierdem in mod constient
sau sunt luate de la noi de catre cei care au putere asupra noastra. Gregg Braden

Uneori, cand ne gasim in prezenta unui individ care intruchipează lucrurile pe care le-am pierdut si pe
care le cautam, pentru a ne gasi integritatea, corpurile noastre exprima un raspuns fiziologic prin care ne
dam seama ca avem o atractie magnetica fata de acea persoana .

Daca ni se intampla sa ne aflam in prezenta cuiva si, dintr-un motiv inexplicabil, simtim nevoia sa
petrecem timpul cu acea persoana, trebuie neaparat sa ne punem o intrebare: ce are aceasta persoana
si e eu nu mai am, am pierdut, am cedat sau mi-a fost luat ? Raspunsul ne poate surprinde foarte mult
pentru ca vom recunoaste, de fapt, acest sentiment de familiaritate, cu aproape toate personele care ne
ies in cale.

Cu alte cuvinte, vom vedea ca vom gasi parti din noi in toata lumea. Iar acesta este al treilea mister al
relatiilor dintre oameni, sau a treia oglinda, conform esenienilor.

Asadar, cu unele persoane avem un fel de atractie inexplicabila chiar din primele cuvinte schimbate sau
chiar dintro singura privire, si cu siguranta fiecare dintre noi are in arhiva personala astfel de momente.

Cel mai usor este sa confundam acest “coup de foudre” cu persoanele de sexul opus si sa credem ca a
dat iubirea peste noi.

Ei bine nu…

Nu este dragoste la prima vedere, desi putem cadea foarte usor in aceasta pseudo-perceptie! Este felul
Universului de a ne arata ce parte din suflet ne lipseste.

Este un alt fel de reflexie a realitatii ce ne arata persoane care incarneaza, intruchipeaza caracteristici pe
care le-am avut si la care de cele mai multe ori a trebuit sa renuntam. Aceste caracteristici le gasim cel
mai des in persoanele care ne plac imediat ce le cunoastem, atat pe plan prietenesc/amical cat si pe plan
amoros. Pe principiul: ne completam…

Deci ne completam, nu ne dublam….

Interesant nu? Acum ganditi-va cum va “completati” cu persoanele care va inconjoara? Va completati cu
2 persoane in acelasi fel?

De obicei, cand se intampla aceste “indragostiri”, si in amicitie inclusiv, individul, sau “subiectul”
indragostirii noastre cu siguranta va incarna caracteristicile pe care le-am avut noi, de multe ori chiar si
intro alta viata, lectii pe care le-am trecut, pe care nu le-am mai luat cu noi in acest corp si de care ne
este dor, la nivel subconstient, subtil. De asemenea sunt trasaturile noastre chiar si din aceasta viata, dar
la care am renuntat, crezand ca este necesar acest lucru pentru a putea supravietui, pentru a creste si a
avansa, sau chiar pentru a proteja pe cineva.

In toti acesti oameni pe care ii intalnim de-a lungul vietii in momente diferite si fara de care pe acel
moment se pare ca nu am vrea sa ne despartim nici pentru o secunda, vom vedea doar trasaturile
noastre personale din trecuturi indepartate sau mai putin indepartate, sau mai bine zis, vom nota
reflexia a ceea ce am fost noi insine, iar anume aceste lucruri fac aceste persoane irezistibile pentru noi,
iar celelalte trasaturi/defecte nici nu le vom nota sau vor deveni secundare.

Cunoastem oameni, avem prieteni la care cu siguranta nu am tolera anumite comportamente, dar prin
prisma oglinzii 3, ca prin minune “li se iarta” orice abatere de la standardele pe care le avem.

Incercati asa un exercitiu: daca stati in fata unei oglinzi veti vedea reflexia personala acolo. Acolo, in
oglinda, nu suntem noi, noi suntem de partea cealalta, in oglinda este ceea vedem ... Daca incetam sa
analizam reflexia din oglinda si o lasam pe aceasta sa ne analizeze, ce ochi ne privesc? Ce zambet ni se
intoarce de acolo? Straniu, nu-i asa? Daca schimbam expresia, ceea ce facem, ne va privi. Daca zambim –
ne va zambi, daca scoatem limba – ne-o va scoate. Se uita la noi de acolo, dar ne si asculta in acelasi
timp, se comporta dupa cum am decis noi. Asa si in viata, totul vine din noi si lumea este o oglinda, iar
realitatea noastra este o reflexie pe care o putem modifica.

Exact acelasi lucru se intampla si cu persoanele pe care le intalnim, reflecta ce ne lipseste si ne

conditionam noi insine de sentimentele pe care ni le provoaca.

Un exemplu bun este figura mamei (poate nu concret mama noastra ci mama ca si simbol, putem fi chiar
noi – mama), care a trebuit sa renunte la libertatea sa inca de la o varsta frageda ca sa isi dedice timpul
familiei si copiilor (dar aceasta poate fi doar o impresie ca… nu tot ce percepem este si adevarul absolut)
si nu mai are timp pentru sine insasi si pentru a face ceea ce ii place cu adevarat, ca traieste
maternitatea si familia ca pe o obligatie greoaie…Ca urmare, se indragosteste de un “tip rebel” care
traieste in camper sau de un artist al strazii – liber de datorii si legaminte familiare. Se va “indragosti” si
isi va pierde capul doar vazand libertatea altuia, tanjind, de fapt dupa timpul liber care ii lipseste, si nu
va vedea nesiguranta, instabilitatea pe care i-o poate oferi in schimb “subiectul” indragostirii. In locul
tipului din rulota, poate fi si o noua prietena nemaritata care poate iesi la orice ora din zi si din noapte,
etc.

Cand suntem sub influenta acestei oglinzi, sentimentul care ne acapareaza este nostalgia a ceea ce a m
fost dar nu mai suntem…

Ca sa facem o analiza rapida, in momentul in care ne trezim “indragostiti”, trebuie doar sa ne punem
niste intrebari si sa fim sinceri in raspunsuri cu noi insine:

Care din caracteristicile persoanei din fata ma le-am pierdut sau am renuntat la ele?

Cand m-am simtit asa pentru prima data?

Si sa nu uitam ca vindecare incepe tot timpul de la auto-observare/auto-cunoastere

A patra oglinda - Oglinzi eseniene

A patra oglinda esentiala a relatiilor umane este Oglinda “dependentelor”

Ce iti este frica sa pierzi, vei pierde negresit…

Cu alte cuvinte, prin prisma acestei oglinzi avem reflexia dependentelor noastre de ceva sau de cineva si
frica ca va pleca din viata noastra.

Semeni vant – culegi furtuna

Cine seamana iubire, culege fericire W. Shakespeare

Cum iti asterni, asa vei dormi

Proverbe…proverbe pe care le stim, dar nu intram nciodata in profunzimea, in esenta lor. Le aplicam
strict pe situatie ca sa punctam ceva pe moment, sa confirmam o situatie si sa motivam un rezultat
satisfacator sau nu.

De-a lungul anilor, se intampla adesea sa adoptam modele comportamentale pentru a obtine ceva, incat
la un moment dat devin atat de importante incat ne reorganizam si restul vietii in conformitate cu
acestea, renuntand astfel la adevaratele noastre dorinte si aspiratii

Un exemplu graitor sunt oamenii care se dedica trup si suflet pentru a avansa pe scara profesionala (si
acici putem vorbi despre un soi de dependenta), ca mai tarziu sa isi dea seama (desi niciodata nu este
prea tarziu pentru nimic) ca au pierdut legatura cu propria familie, au pierdut cele mai importante
prietenii, dar cel mai grav este ca au inteles ca nu au avut niodata timp pentru ei insisi.

Mai clar: dependenta se produce atunci cand incet – incet, fara ca sa ne dam seama, suntem
“constransi” de situatie sa lasam la o parte ceea ce cu adevarat ne-a interesat, ca sa dobandim ceva ce
credem ca ne intereseaza mai mult.

Te iubesc…

Nu vreau sa te pierd…

Vreau sa fim toata viata asa..

Si…

Cand ne-am indragostit, unicul lucru pe care ni l-am dorit era sa stam cu persoana respectiva toata viata,
sa facem copii, sa ne petrecem cat mai mult timp impreuna, sa cream o familie. Am creat-o…si de multe
ori cam atat, serviciu si avansatul ne-au acoperit dorinta initiala, astfel indepartandu-ne de ea, ba chiar
sunt cazuri cu finaluri mai triste. Cand, in sfarsit, am devenit si “directori”, ne uitam inapoi si ne dam
seama ca am pierdut exact ceea ne era frica sa pierdem cel mai mult…

Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.

MirceaEliade

Doar ca noi nu ne dam seama cat timp am pierdut ca sa pierdem ceea ce am iubit cu adevarat si sa dam
prioritate dependentelor noastre.

Dependentele noastre (sub orice aspect) sunt reflexia faptului ca suntem constransi sa renuntam la ceea
ce iubim cu adevarat, simtindu-ne nedreptatiti din acest punct de vedere. Aceasta dependenta tinde
chiar sa ia locul a ceea ce iubim ( imi petrec mai mult timp la servici decat cu copiii, dar le asigur haine de
firma; sunt un pictor pasionat si talentat, dar postul de la firma X imi asigura bucata de paine mie si
familiei..pictura mai asteapta, ba chiar este inlocuita)

Fiecare dependenta isi are sursa in refuzul de a infrunta durerea proprie. Fiecare dependenta incepe cu
durere si se termina cu durere. Dupa ce euforia dependentei trece, si mai multa durere va iesi la iveala,
pentru ca ea era deja ascunsa in interior. Fiecare dependent ajunge la un punct unde nu mai
functioneaza, si atunci va simti si mai multa durere decat a simtit vreodata.

Eckhart Tolle

La inceput e greu sa te desparti de pasiune, dupa care devine necesar, dupa care ni se pare prea tarziu
sa reparam ceva, desi nu e.

Cand spunem dependente, nu ne referim doar la dependendente in sensul de viciu: fumat, baut, jocuri
de noroc etc

Asadar, dependenta, cel mai des, ia locul pasiunii. Care este diferenta dintre ceea ce fac ca si
dependenta si ceea ce fac ca si pasiune?

Dragostea….

Pasiunea se face din dragoste, dependenta din obligatie. Respectiv si manifestarile noastre de ordin
comportamental vor fi diferite. Pasiunea este cu daruire, cu dragoste si seninatate, obligatia este cu
nervi, stres, impulsvitate, etc. Ne regasim? Eu da.

Adesea aceste comportamente sunt compulsive si creeaza dependenta.

Cand vorbim despre dependenta si compulsie, multi oameni se gandesc la alcool si nicotina, vicii care cu
siguranta creaza astfel de stari, dar exista si alte modele de comportament mai subtile, cum ar fi
exercitarea controlului intr-un mediu de serviciu sau familial; dependenta de sex; detinerea sau
generarea de bani si abundenta - acestea sunt,deasemenea exemple de constrangere si dependenta.

Daca ne reorganizam vietile pentru a face loc modelului de alcoolism sau abuz de substante, probabil
renuntam la portiuni din viata noastra reprezentate de oamenii pe care ii iubim, de familie, de munca,
de propria noastra supravietuire.

Partea pozitiva a acestei oglinzi este ca poate fi recunoscuta in orice stadiu, fara a fi nevoie sa trecem la
extreme si sa pierdem totul. Putem sa o recunoastem, sa o vindecam si sa ne gasim integritatea in
fiecare etapa.

De ce am ales anume proverbele de la inceputul postarii? Pentru ca in goana dupa ceva ce ni se pare
bun si prioritar (o sa ma axez din nou pe cariera, pentru ca este cel mai clar exemplu) - aici ne referim la
partea 1 di fiecare proverb, adica cum ne asternem sau ce semanam, dar la un moment dat trebuie sa si
culegem asa ca va invit si ma invit si pe mine inclusiv, sa punem pe cantar prioritatile, sa avem grija de
relatiile noastre de suflet, orice forma ar avea ele: de cuplu sau de prietenie. Desigur, asta nu este un
indemn sa ne lasam acuma toti serviciile si sa uitam ca trebuie sa si supravietuim… DAR… Trebuie sa
gasim timp ca sa multumim si partea noastra care nu se vede, adica sufletul care daca este transcurat,
ranit, dat la o parte, la un moment dat, cand suntem fata in fata cu noi insine, incepe sa doara si sa
planga…

Desigur ca sunt oameni nascuti sa fie “sefi” , mari politicieni sau Generali, dar aici vorbim despre un
program al sufletului, iar postarea nu este despre acest lucru. Incepeti cu cartea Nectar pentru Suflet si
veti gasi explicatiile necesare si indrumari catre alte surse pe subiect, daca va intereseaza acest aspect.
Ca sa vedem daca alegerile noastre sunt niste dependente cu care am inlocuit adevaratele noastre
dorinte si aspiratii, trebuie doar sa raspundem cat mai sincer noua insine la cateva intrebari, ele pot fi
mai multe, eu va propun doar cateva:

Pot sa renunt la acest lucru?

Ce pierd eu ca sa pot avea mereu acest lucru?

Este ceva in mine ce eu nu am sau nu mai am si este compensat cu acest lucru?

Si nu uitati ca vindecare incepe de la auto-observare/auto-cunoastere

A cincea oglinda - Oglinzi eseniene

Raportul nostru cu divinitatea.

Mama si tata sunt modelele mele in viata. Tot timpul am vrut sa fiu ca mama si sa am un sot ca tata.

Va suna cunoscut? Ma voi intoarce la asta.

Va povestesc un pic despre oglinda in sine.

Asadar, a cincea oglinda se refera in mod direct la raportul nostru cu parintii ca si reflexia alinierii
noastre cu Divinitatea din noi. Face referire la raportul nostru cu esenta feminina si masculina din ceea
ce suntem. Daca acest raport nu are o “consistenta” fluida si nu suntem in echilibru cu partile noastre
feminine si masculine, deseori ajungem sa avem relatii cu parteneri care seamana mai mult cu tata sau
cu mama, in functie de partea din noi de care suntem conditionati. Tindem sa avem comportamente ale
parintilor nostri, chiar daca le judecam sau nu suntem de acord cu acestea, astfel cautandu-le mereu
aprobarea, chiar si atunci cand nu mai sunt cu noi. Pe principiul, mama ar fi procedat asa… sau Tata ar fi
spus asta…

Ca sa fluidizam aceste parti in noi si sa le echilibram, trebuie sa ne detasam si sa scapam de dependenta

dintre parinti si copii, trebuie sa le intoarcem acestora rolul lor principal de PERSOANE si sa le scoatem
hainele de super eroi. Atata timp cat ne vom privi parintii ca pe niste Zei, vom cauta aceleasi
caracteristici ale lor si in raportul nostru de cuplu, dar nu din stima ce le-o purtam, ci din necesitate si
dependenta, iar acest lucru denota o disonanta in raportul nostru cu Divinul din noi. Aceasta disonanta
ne va obliga sa construim cu partenerul nostru o relatie conditionata de dependenta.

Cu cat mai mult divinizam parintii nostri, cu atat mai mult ne departam de divinul din noi – diminuindu-
ne ca si personalitati, fiind incapabili sa ne Re-cunoastem pe noi insine. In cuvinte mai simple, dar
matematice: perceptia Identitatii noastre Reale este invers proportionala cu perceptia pe care o avem in
ceea ce ne priveste parintii, fie ca le suntem “devotati” sau “ ribelati”(pentru ca si ribeliunea provine
dintro dependenta).

Ca sa iesim de sub influenta acestei oglinzi, trebuie sa taiem , metaforic vorbind, cordonul ombelical care
ne leaga de parintii nostri si sa devenim, emotional vorbind, independenti. In momentul in care ii vom
privi ca pe niste “oameni” cu personalitatea lor, cu viata lor, cu lectiile lor ( fara ca sa scoatem din
ecuatie faptul ca ne sunt parinti) vom vedea ca ne putem construi propria viata si propria familie,
mergand pe drumul pe care ni l-am ales, recunoscand Divinul din noi si Identitatea Reala care suntem de
fapt.
Oricare ar fi forma sau destinatia sa, oglinda este intotdeauna minune in care realitatea si iluzia se ating
si se imbina. Primul sau efect a fost sa-i dezvaluie fiintei umane propria-i imagine. Revelatie fizica si
morala, care i-a fascinat pe filosofi. Socrate si Seneca recomandau oglinda ca instrument pentru
cunoasterea de sine; oglinda este atributul Prudentei si intruchipeaza Intelepciunea. Baltrusaitis

Aceasta este o oglinda foarte puternica si impalpabila, care, poate mai mult decat altele, ne poate
dezvalui de ce ne-am trait viata intr-un anumit mod. Influentele acestei oglinzi, incep inca din copilarie,
pana pe la pubertate. Atunci inmagazinam modele si ne conditionam de caracteristicile atat pozitive cat
si negative ale parintilor nostri.

Oglinda despre care va povestesc a avut un impact incredibil si asupra vietii mele…

Dupa cum am inceput sa scriu la inceput, mama si tata sunt modelele mele in viata. Tot timpul am vrut
sa fiu ca mama si sa am un sot ca tata. Cand mi-am intemeiat familia mea, evident, am inceput sa
“copiez” modelul mamei mele si sa am asteptari de la partenerul meu sa se comporte…ATENTIE!!! asa
cum se comporta tatal meu – cu mama… Nu am luat in consideratie faptul ca si sotul meu, care are si el
parinti, respectiv a venit cu modelul lui… V-ati prins? Practic, ambii ne comportam ca si parintii care ne-
au conditionat cel mai tare, avand asteptari unul de la celalt ca de la parintele care ne-a conditionat mai
putin. Adica eu asteptam ca sotul meu sa aiba acelasi comportament fata de mine, cum il avea tata fata
de mama, desi tata cu mine avea un cu totul alt comportament. Uitam ca noi, de fapt, nu suntem parintii
nostri, da noi suntem copiii lor si ii iubim si ne iubesc. Din aceasta cauza, relatia mea mergea bine, dar
simteam ca ori nu sunt la inaltimea asteptarilor ori partenerului meu ceva ii scapa. O oglinda tare tare
puternica si incurcata. Scriind aceste randuri, mi-am dat seama ca intuitiv m-am prins, acum vreo 4 ani in
urma ca nu bine asa. Un exemplu simplu, dar de acolo mi-a picat fisa: intro zi, sotul meu imi zice – imi
cureti si mie pantofii ca maine am o intalnire importanta. Am ramas …destul de uimita.. Zic – nu, ti-i
cureti singur. El mi-a zis ca nu si-i curata, pentru ca la el acasa mama avea grija de toata incaltamintea
familiei si o pregatea pentru a doua zi. Eu i-am zis ca fix asa si la mine acasa, doar ca invers – tata ne
curata la toti incaltamintea si ne-o alinea gata curata la usa, pentru a doua zi. Zic: Ce facem? Uite, ca sa
fim multumiti amandoi, iti curat doar un papuc, daca vrei. A ras. De atunci am inteles ca noi avem familia
noastra si facem curat cand putem sau vrem, gunoiul il duce cine vede cosul plin, cumparaturile le face
cine este liber, etc. Asta asa, la nivel organizativ, dupa care si comportamentul meu a inceput sa fie mai
“al meu” si nu al mamei mele… Mai am de lucrat, oricum.

„Este posibil ca parintii tai sa te fi iubit atât de mult si poate la niveluri de care nu au fost si nu sunt ei
insisi constienti, ca sunt capabili sa tina in mod impecabil o oglinda in fata ta?

Este posibil ca momentele in care ai perceput furia parintilor tai fata de tine, sa fi perceput de fapt ceea
ce credeai ca este mânia Creatorului tau fata de tine?

Este posibil, in cele din urma, ca atunci când parintii tai sunt mândri de tine, sa iti dea incurajarea care te
face sa te simti bine, sa simti de fapt ceva care vine de la creatorul tau?

Este posibil? Daca este adevarat ca oglinzile functioneaza, cred ca tocmai asta se intâmpla. Greg
Bradden

In realitate, cautam aprobarea Creatorului nostru, iar odata ce parintii sunt eliberati de greutatea
oglinzii, vom avea posibilitaea sa ne traim Realitatea noastra si sa ne RE- conectam cu Divinul din noi.
Haideti sa ne punem niste intrebari la care sa ne raspundem cu toata sinceritatea:

Ce astepatari am de la parintii mei?

Cu ce imi gresesc/mi-au gresit parintii mei?

Cu ce gersesc eu in ochii mei ca sa le du dreptate parintilor mei?

Pot oare sa ii mai iubesc, indiferent daca am aprobarea lor sau nu?

Si sa nu uitam ca vindecarea incepe intotdeauna cu auto – cunoasterea.

A sasea oglinda - Oglinzi eseniene

Noaptea intunecata a sufletului.

Dumnezeu nu-ti da niciodata mai mult decat poti duce

Aceasta oglinda se refera la raportul pe care il avem cu zona noastra ”umbroasa”, sau partea intunecata
a medaliei si are ca obiectiv sa aduca armonia si echilibrul in viata noastra. Reflecta modul nostru de a ne
confrunta cu cele mai mari provocari ale vietii si la cum ne folosim instrumentele pentru a depasi cele
mai mari frici. Felul in care trecem peste marile provocari din viata, ne indica nivelul nostru de constiinta
si de conceptul de UNITATE, pe unde ne aflam cand suntem pusi la MARI INCERCARI, ce intelegem din
lectiile pe care ni le serveste viata: evoluam si crestem sau renuntam.

Ne vom gasi mereu in situatii care ne impun sa demonstram anumite “niveluri de calificare” pana nu
vom descoperi instrumentele proprii de a depasi aceste momente. Deci, din aceasta perspectiva, cele
mai inalte provocari din viata, cele impuse noua de relatiile umane si poate chiar cele care tin de
supravietuirea noastra, pot fi percepute ca mari oportunitati ce ni s-au pus la dispozitie, pentru a ne
testa abilitatea, si nu ca teste care trebuiesc depasite sau sortite esecului.

Tocmai prin oglinda Noptii Intunecate a Sufletului ne vedem goi, emotional vorbind, fara toate zidurile
pe care le-am creat in jurul nostru pentru a ne proteja.

Cand viata este mai grea, cand ne confruntam cu provocari mai mari in domeniul sanatatii, al relatiilor
umane sau al supravietuirii, este pentru ca noi insine am creat acele situatii stiind pe plan subtil ca avem
toate instrumentele necesare pentru a le depasi cu indemanare si dorinta sincera. E un fel de autolectie.
Ca la sport, ne antrenam ca sa putem ridica bariera mai sus si sa o sarim, batand propriul record. O
ridicam pentru ca stim ca putem sa facem saltul.

Avem mii de exemple: probleme de sanatate, boli si emotii care ne pun viata in pericol. Noi insine am
invatat cum sa cream un dezechilibru puternic in viata noastra ( si o facem la nivel subconstient, toate
lectiile la care suntem supusi, ni le-am propus noi inainte ca sa venim pe pamant) pentru a demonstra
gradul de abilitate pe care l-am atins. Ni se ofera astfel o oportunitate sa trecem peste “un nod” despre
care personal nu stim nimic si suntem pusi in situatia de a-l dezlega singuri, astfel in anumite situatii ne
trezim zicand: Si nici macar nu am cu cine vorbi si nici la cine ma duce. Nu am mai avut aceasta
experienta inainte, nici in vietile anterioare (sau am avut, dar la nivel de sugestie doar), iar tot pe ce ne
putem baza suntem doar noi insine si tocmai in acest moment ni se cere sa avansam catre nivelurile mai
profunde ale fiintei noastre.
Va dau un exemplu: cunosc o doamna care era casatorita si avea doi copii. Era casnica: spalat, calcat, dus
copiii la gradinita, luat de la gradinita, gatit, curat, etc…Sotul o paraseste brusc, se stabileste in alta tara
si o lasa fara niciun fel de ajutor din niciun punct de vedere. Avea vreo 35 de ani, nici o zi lucrata, nicio
experienta, in afara de cea de mama, a fost ajutata pe o perioada foarte mica de timp de catre prieteni,
rude, dar s-au tot rarit ajutoarele (adica a dus-o cam vreo 2 luni din “mila altora”). A trebuit sa se
reinventeze… singura singurica cu 2 copii… Putea sa intre in disperare, ca avem si liber arbitru. Doamna
s-a ridicat si a construit un “imperiu” de magazine de bijuterii. A inceput cu punga de lantisoare mergand
“din casa in casa”. Ea s-a pus singura in aceasta situatie si tot ea a trebuit sa se descurce si sa-si puna la
bataie instrumentele si abilitatile pentru a iesi di aceasta conditie care parea disperata si fara iesire.

Lumina si intuneric

Toti am trecut prin acele momente din viata, cand obiectivele si asteptarile sunt putin mai mari decat
ceea ce ne permite realitatea. Vreau sa am o casa mare - mare cu piscina, in momentul in care ma vada
colo, ma ia cu palpitatii… O am si..? Si aici intervine frica. Frica de multe, va propun sa va vociferati
marea dorinta si sa va raspundeti la intrebarea : si daca se indeplineste, ce se intampla? Creati-va o
istorie imaginara din momentul in care vi s-ar indeplini dorinta… Cine plateste ratele? Cine plateste
incalzirea, cine curata piscina, la urma urmei, etc… Frica din noi are mereu aceeasi intensitate, doar
obiectul fricii este de fiecare data diferit. E ca la durere, unii au un prag mai jos, altii au un prag mai
ridicat in a suporta durerea. De aceea unora le este frica de lucruri marunte, pe cand altii le trec cu
usurinta. Unii vorbesc in public fara nicio problema, iar altii sunt in prag de lesin doar la acest gand. Unii
cer marire de salariu fara a se gandi de doua ori, altii doar inchipuindu-si traseul spre sef, transpira rece.
O data vindecata O SINGURA frica obsesiva vizavi de o problema, obstacolele cu aceeasi intensitate, nu
vor mai exista pe viitor, dar primul pas trebuie facut, altfel nu vom iesi nicioadata din partea intunecoasa
si chestia asta ne va umbri existenta.

Deci, pur si simplu cu actul de a vindeca o singura frica, aceasta nu-si va mai gasi loc in viata noastra, si
gata, next level!

Cand vorbim despre lumina si umbra in lumea noastra, imagini diametral opuse ne vin in minte destul de
repede: lumina-intuneric, Dumnezeu-Diavol, alb-negru, ras-plans, fericire-suferinta, etc. Singura
modalitate in care poate exista frica este in cazul in care credem ca intunericul si lumina sunt separate si
ca intunericul este ceva ce nu il include pe Creatorul nostru. Dar daca admitem posibilitatea ca
intunericul chiar face parte din Sursa noastra, la fel cum si lumina face parte din ea, cum l-am percepe
pe Creator?

Daca permitem si acceptam ca aceste doua forte sa se reuneasca pentru a ne servi, corpul nostru incepe
sa reflecte acest gand biologic si anume prin sanatatea noastra atat fizica cat si emotionala, prin modul
in care celulele se reproduc si prin relatiile noastre umane, deoarece devine natural de imposibil sa
avem temeri si sa uram, pentru ca automat percepem ca nu exista altceva in lumea noastra decat
dragostea.

Viata noastra se desfasoara intr-o paradigma in care s-a dezvoltat o puternica accelerare tehnologica.
Putem sa asistam in direct la momentul conceptiei in interiorul uterului uman. Am privit in lumea
cuantica a atomului si am trimis extensii ale perceptiilor noastre, in adancurile spatiilor interstelare,
dincolo de limitele sistemului nostru solar. Pe de alta parte, nu am reusit inca sa impacam ceea ce se
intampla in lumea noastra intre fortele luminii si intunericului, binele si raul, ingerii si demonii. Greg
Braden

Foarte des ne punem intrebarea: De ce eu? sau De ce mie? Cel mai des ne suparam pe situatie si mai
mult, inrautatind-o, adica punem furie pe frica si facem un sandwich emotional care ne impovareaza si
mai mult lectia. Nu putem sa definim albul daca nu avem o picatura de negru pentru contrast, restul
sunt culori…

De cate ori ne-am pomenit la rascruci in care a trebuit sa luam o decizie esentiala in viata noastra? De
cate ori frica a fost mai mare si tocmai din acest motiv am luat decizia complet gresita si am dat nastere
unui lant de intamplari care se terminau cu fraza: daca as fi facut altfel…Intrun anume punct al existentei
noastre, tuturor ni se cere sa rezolvam o intrebare importanta. Exista o singura sursa a oricarei
experiente, indiferent de nivelul de suferinta sau bucurie pe care o genereaza, iar aceste sentimente
sunt frica, durerea, ura pe de o parte si bucuria, dragostea, compasiunea pe de alta parte.

“Fiule… lupta este intre doi lupi care se regasesc in interiorul fiecaruia dintre noi. Unul este bun: El este
bucuria, linistea, iubirea, speranta, sinceritatea, blandetea, empatia, adevarul, compasiunea, curajul si
increderea.Iar celalalt… celalalt este ingrozitor: El este furia, invidia, gelozia, amarul, regretul, lacomia,
aroganta, vinovatia, resentimentul, mandria, minciuna, superioritatea si egoul.”

Nepotul, privind focul din fata lor s-a gandit pret de un minut iar apoi, intorcandu-se catre bunic, l-a
intrebat:

“Si care lup castiga?…”

Bunicul, cu ochii in zare, a raspuns simplu: “Castiga cel pe care il hranesti.” istorisire a indienilor
Cherokee

Este alegerea noastra carui lup ii dam de mancare

Iar ca raspunsul la intrebarea copilului sa fie alta, trebuie sa ne revizuim interiorul pentru ca in fiecare
dintre noi exista doi lupi. Si poate ca, in loc sa ne preocupam de lupta lor, am putea invata sa integram
ambele lor energii.

“Si care lup castiga?”

“Amandoi. Pentru ca au invatat ca pot infaptui mai multe in haita.”

Si nu uitati, vindecare incepe intotdeauna de la auto-cunoastere

A saptea oglinda - Oglinzi eseniene

Oglinda Comparatiilor si Perfectiunii

Perfectiunea este in imperfectiunea perceptiilor personale.

Din perspectiva anticilor, al saptelea mister al relatiilor umane sau a saptea oglinda Eseniana este cea
mai subtila , iar in anumite aspecte, si cea mai dificila. Aceasta oglinda ne pune in fata incercarii de a
intlege ca fiecare experienta de viata, indiferent de rezultatele ei, este perfecta si naturala prin lectia pe
care ne-o ofera. Suntem invitati sa ne uitam la succesele noastre din viata si sa nu le comparam cu nimic
iar mai ales sa nu ne comparam cu nimeni. Noi, oamenii suntem foarte tentati sa ne uitam in ograda
vecinului, sa judecam aproapele sau sa ne suparam ca cineva ne-a luat-o inainte. Pe principiul: Cu ce
sunt eu mai rau? Sau: n-are nici o scoala terminata dar a devenit mare businessman, iar eu care… si
care.. si etc… nu ajung nici la sfarsitul lunii cu banii pe care ii castig. Care este criteriul pe care ne bazam
pentru a ne masura rezultatele? Ce metru folosim?

Daca modelul este comparatia, atunci da, putem sa ne comparam la nesfarsit si sa ne plangem etern. Ati
observat ca ne comparam doar in cazul in care ne simtim sau suntem in inferioritate? Doar intreb…

Suntem diferiti: de la forma si greutate pana la rezultatele noastre intelectuale, in afaceri sau in sport.
Intr-adevar, comparatia face parte din noi si din viata, prin comparatie se dau premii si se iau locuri la
olimpiada, prin comparatie suntem avansati in grad la servici, se mai intampla si prin preferinte, dar asta
este cu totul despre altceva. Acestea sunt comparatii si judecati exterioare, dar noi suntem invitati sa fim
singurul punct de referinta pentru rezultatele pe care le obtinem. Esenienii considerau ca aceasta ultima
oglinda este cea mai imperceptibila si din aceasta cauza as vrea sa aduc cateva exemple si incep cu unul
din viata mea.

De mica am fost un copil “aplaudat” un fel de mic geniu al familiei, la scoala la fel, mergeam bine fara ca
sa depun prea mult efort. Dar… am crescut si mi-am dat seama ca am nasul mare… Mi s-a spus ca am
nasul mare, de fapt… Chestia asta m-a urmarit toata adolescenta si mai mult…. La toata lumea pe care o
intalneam, ghiciti ce analizam mai intai de toate? Exact – nasul. Mi se parea ca daca as fi avut nasul mai
mic, macar ca la X sau ca la Y - viata mea ar fi fost alta. Complex peste complex, care a atras alte
complexe dupa sine. Incredere din ce in ce mai scazuta. Nici nu credeam ca o sa ma mai marit vreodata
cu asa nas….Cine sa ma ia ? Dupa care au inceput autoglumitele despre “nasul meu mare”, tot un fel de
autoaparare: decat sa mi se spuna ca am nasul mare, mai bine fac eu o gluma pe seama asta si s-a
terminat discutia…. Dar care era metrul cu care ma masuram eu? Cine a dat o “masuratoare” a nasului
perfect? In imperfectiunea mea eu sunt perfecta. Asta am inteles-o dupa ce m-am maritat a doua oara,
ca nu nasul, sau talia, sau ochii te fac sa fii ceea ce esti…Sunt alte lucruri, dincolo de asta. La nivel intuitiv
am inteles acest lucru, iar acum, cand ma uit in oglinda, nici nu observ acest “nas” care m-a urmarit ani
de-a randul. Acum stiu ca eu mi-am ales acest corp, exact asa cum este el: cu imperfectiunile lui – este
perfect. Perfect pentru mine. Cineva intro zi m-a judecat, eu am incasat si m-am lasat influentata. M-a
judecat iar eu m-am comparat. M-a judecat in comparatie cu ce? M-am comparat cu cine?

Cum scriam mai sus, ne comparam cand nu ne iubim sau cand suntem intr-o pozitie inferioara ( dupa
parerea noastra si in comparatie cu ceva sau cineva). As putea continua cu exemple . De ce prietenul
meu din copilarie, cu care am pornit din acelasi punct, are si casa si masina si serviciu foarte bine platit,
pe cand eu… si incepe o comparatie fara de sfarsit. Ne este greu sa intelegem ca suntem acolo unde
trebuie sa fim si unicul om cu care trebuie sa ne punem in balanta este chiar persoana noastra. Suntem
unici si ne traim viata noastra personala. Intalnim circumstante, oameni, suntem in situatii in care
trebuie sa fim noi, nu altcineva si in fiecare zi trebuie sa devenim varianta noastra cea mai buna. Azi mai
bun ca ieri, maine mai bun ca azi. De aceea nu exista retete a succesului, exista doar eu vreau si eu pot
sau asta nu este pentru mine.

Cati din voi ati fost vedeta scolii sau piesa tare a grupului, iar colegii pe care nu ati dat doi bani, v-au luat-
o inainte. De cate ori v-ati pus intrebarea: Cum asa? De ce el/ea? De ce nu eu? Cu ce sunt eu mai rau sau
ce nu am eu? Cum sa fac sa fiu mai bun decat X sau Y? Si cat de rar ne intrebam: Unde gresesc (eu cu
mine)? Ce pot face sa fiu mai bun (in compratie cu mine insumi)? De ce mi se intampla ceea ce mi se
intampla?
Aceasta este a saptea oglinda esentiala a relatiilor umane, oglinda perfectiunii. Vrem sa fim perfecti
raportandu-ne la o persoana de succes. Uitam ca suntem perfecti si unici prin imperfectiunile noastre.

Aceste sapte oglinzi ale relatiilor umane sunt puternice, ne ofera informatii profunde despre motivul
pentru care ne-am trait viata într-un anumit fel si am avut anumite relatii umane. Esenienii ne amintesc
ca fiecare dintre noi va trece prin fiecare oglinda in timpul vietii noastre, fie ca suntem constienti sau nu.
Deseori ne vom misca simultan in multe oglinzi iar masura ce trecem prin ele, trecem prin viata noastra.
Ar fi extraordinar daca in fiecare dimineata s-ar aprinde o lumina neon frumoasa care sa ne spuna:
„Astazi, dupa ce ati luat micul dejun, dupa ce membrii familiei dvs. au iesit, va puteti incepe munca in
noaptea intunecata a sufletului”.

Viata nu functioneaza asa. Suntem invitati sa ne cunoastem pe noi insine in prezenta altora, prin relatiile
noastre umane si atunci cand acele relatii sunt vindecate, devenim beneficiul acelei vindecari si o
purtam in noi in visul maret al vietii, mergand intre cele doua lumi: a cerului si a pamantului. Gregg
Braden

Comparatiile ne limiteaza foarte mult si ne opresc din evolutie. Chiar daca am crescut si am fost educati
de o societate unde “domneste” competitia, care a folosit ca si masura “metrul paragonarii” ca sa dea o
valoare sau alta, existenta noastra ne va intinde mana pentru a transforma competitia in colaborare – o
metoda alineata pentru a indeplini visul sufletului pe Pamant.

Si sa nu uitati ca vindecare incepe intotdeauna de la auto-cunoastere

Aici se incheie ciclul celor 7 Oglinzi Eseniene principale. Mai sunt alte 7 oglinzi care deriva dintr-acestea,
carora le voi dedica o singura postare.

Oglinzi eseniene. Ultimile 7 oglinzi.

Voi incepe cu o istorioara, care m-a impresionat.

Traia candva, demult, cineva pe nume Maui. Acest Maui calatorea ca sa impartaseasca si cu altii mesajul
spiritului Aloha, mesaj de iubire si Unitate. Pe unde poposea, intalnea oameni fericiti, gratie unui sil de
viata alineat cu iubirea si Unitatea. In timp ce se pregate sa debarce pe una din cele mai mici insule din
Hawaii, sacerdotii de pe acea insula au aflat despre intentiile sale, lucru care nu le-a prea placut. Nu
puteau sa ii interzica venirea pe insula sau sa ii faca vreun rau, asa ca au pus la cale un plan. Au chemat
toti preotii de prin localitati si le-au spus sa impartaseasca populatiei, in mod anonim, doar lucruri urate
despre acest Maui. Toata lumea a hotarat sa il intampine dupa cum merita, cu injuraturi, cuvinte
ofensive, aruncand in el fructe stricate. Maui a asteptat ca gloata sa se potoleasca si a spus “Gata? Ati
terminat? Va multumesc ca v-ati exteriorizat emotiile si v-ati spus parerea. Acum voi parasi aceasta
insula, pentru ca trebuie sa imi continui misiunea. Intorcandu-ma, ma voi opri iarasi pe la voi, poate
pana atunci veti avea si alte lucruri sa imi spuneti, iar eu le voi asculta cu placere.”

Lumea a ramas un pic confuza de reactia lui Maui… “Dar nu esti satul de insultarile noastre si de modul
in care te-am tratat? Ce te face sa crezi ca vom avea si altceva sa iti spunem? “ – au intrebat oamenii
locului. Maui le-a raspuns: “ Va povestec ce mi s-a intamplat pe ultima insula pe care am fost, chiar
inainte sa ajung la voi. Populatia de acolo m-a primit cu bratele deschise, mi-a multumit, iar ca si gest de
recunostinta, oamenii mi-au dat in dar fructe rare si bijuterii cu pietre pretioase. Eu nu am acceptat
nimic din toate acestea. Dupa parerea voastra, cui au fost redistribuite toate aceste daruri pe care eu le-
am refuzat?” Cine va a raspuns: ”Probabil ca s-au intors la lumea de acolo si impartite cu apropiatii si cu
familiile lor”

Maui a raspuns: ”Exact! Iar acum, cum credeti, toate insultarile si cuvintele voastre pe care mi le-ati
adresat si pe care eu nu le-am acceptat, ce soarta vor avea? Cui vor fi redistribuite?”

Se facu liniste, iar din acel moment, oamenii de pe insula au trait mai departe in spiritul iubirii si al
Unitatii.

Sa ne intoarcem la oglinzi… Pe langa cele 7 oglinzi principale identificate si descrise de Gregg Braden,
autoarea italiana Giovanna Garbuio, de la care m-am inspirat explicand si explicandu-mi oglinzile, a mai
identificat alte 7 oglinzi “adaugatoare” care le completeaza pe cele 7 principale. Nu sunt inventia ei, sunt
prezente in scrierile esenienilor si sunt prezente in aproape toate culturile pentru a ajuta fiintele umane
in gasirea echilibrului si a bunastarii personale.

Oglinda 8 – cum ma consider.

Aceasta oglinda reflecta modul in care ma uit eu la mine prin ochii celorlalti. Cum spunea u profesor de
al meu, daca tu esti de nota 10, dar o sa ti se repete ca esti prost, ajungi sa crezi si sa accepti nota 2. Vine
cumva in completarea sau mai bine zis in prelungirea Oglinzii 1 – cine sunt eu. Diferenta face ca la prima
oglinda participa persoanele care ma irita, iar la Oglinda 8 se reflecta persoana pe care o intalnesc iar ce
nu imi place la ea, nu am individualizat inca in mine, iar deoarece orice intalnire, chiar pur
intamplatoare, este o “re”-intalnire cu noi insine, avem ocazia sa recunoastem punctul la care ne
subestimam.

Fiecare din noi accepta doza de dragoste pe care crede ca o merita

Oglinda 9 – stimularea potentialului

Fii cea mai buna varianta a ta, dupa posibilitatile tale de azi

Aceasta oglinda ne reflecta talentele ascunse. Ni se cere sa fim atenti la niste caracteristici care ne
apartin, dar nu le folosim in mod corespunzator, mai ales pentru ca gandim ca nu suntem “suficient “ de
buni sau ca suntem nepregatiti. “Nu pot…” Nu voi face fata…” Nu ne gandim ca situatia la care credem
ca nu vo face fata, ne este data, de fapt, pentru ca PUTEM FACE FATA, dar autostima noastra ne
programeaza si ne pune pe buze esecul… Stiti proverbul: pofta vine mancand… Cu cat vom face mai
multi pasi inainte, cu atat ne vom apropia de tel, cu cat vom fi mai aproape de tel, cu atat vom fi mai
increzatori si mai puternici. Un exemplu ar fi vorbitul in public si frica de a nu fi luati in ras sau chiar
neintelesi. Ne punem singuri in situatia asta ca sa ne valorizam talentul ( pe care nu stim ca il avem), si
de voie sau de nevoie tot aici vom ajunge daca nu vom face primul pas spre a ne descoperi.

Am cerut putere si Dumnezeu mi-a dat dificultati ca sa ma imputernicesc

Am cerut intelepciune si Dumnezeu mi-a dat probleme de rezolvat

Am cerut curaj si Dumnezeu mi-a dat situatii periculoase ca sa le trec

Am cerut rabdare si Dumnezeu mi-a dat situatii in care a trebuit sa astept

Am cerut favoruri si Dumnezeu mi-a dat oportunitati

Am cerut de toate ca sa pot savura viata si Dumnezeu mi-a dat viata ca sa le pot savura pe toate

Nu am primit nimic din ce am cerut, dar am primit, in schimb tot de ce am avut nevoie

Rugaciune veche ai nativilor americani

Oglinda 10 – exemplele proaste

Pe principiul sa invatam din greselile altora. Unele persoane se intalnesc pe drumul vietii noastre,
dandu-ne sansa de a nu experimenta noi insine consecintele unor comportamente “dubioase”.
Exemplele proaste sunt, de fapt, exemple bune, daca suntem destul de abili si constienti sa le observam
repercursiunile si “sa nu cadem in ispita”. Dar ca sa nu cadem in aceeasi ispita, ar trebui sa ne eliberam
de judecati si prejudecati fata de cel ce joaca rolul “exemplului prost” si sa analizam impartial ce am fi
putut deveni noi insine daca…

Cel mai bun mod de apaprare impotriva dusmanului este sa nu ne comportam ca el – Marc Aureliu

Oglinda 11 – BASTA! Suficient, ajunge!

Nu-i putem multumi pe toti. Si e normal sa fie asa. Trecand prin toate oglinzile, am vazut ca de cele mai
multe ori ne regasim in persoana pe care o avem in fata noastra in calitati sau defecte, dar nu tot ce
vedem in altii ne si apartine. Daca notam ceva evident in cineva, cu siguranta exista un motiv Universal,
doar suntem toti veniti din UNU, dar acest lucru nu inseamna neaparat ca si posedam ceea ce ne-a atras
atentia. Poate insemna doar o avertizare sau un semn ca trebuie sa ne indepartam de persoana
respectiva sau de anumite situatii. Daca avem o relatie ( nu neaparat de cuplu, poate fi si de prietenie
sau chiar locul de munca), iar aceasta s-a consumat, pentru ca DA si relatiile se consuma si se pune
punct. Suntem educati sa “traim asa” cu orice pret si chiar este considerat un act de curaj sa rezisti intro
relatie “terminata”, din mai multe motive. Acceptam violenta si suportam abuzuri morale si emotionale
inclusiv, pentru ca asa trebuie. Legile Universale nu sunt construite dupa legile sociale, si daca nu
intelegem ca casnicia a luat sfarsit sau ca prietenia a ajuns la final, sau locul nostru de munca nu mai
poate fi al nostru, Legile Universale vor interveni intrun mod din ce in ce mai evident. Masochism nu
inseamna curaj, iar adevaratii “eroi” sunt cei care stiu sa spuna “PANA AICI” atunci cand vine momentul.
Asadar, momentul este atunci, cand avem parte de comportamente intolerabile ale altora fata de noi,
iar asta nu inseamna ca daca intalnim violenta este pentru ca noi suntem violenti, este Universul care ne
vorbeste: S-a terminat! Nu vrei sa intelegi? Taie! Rupe! Fugi pe strada ta!

Cand simtiti ca nu mai sunteti iubiti, plecati.

Cand auziti cuvinte false, dispretuitoare, iesiti pe usa cu capul sus.

Amintiti-va ca nimic nu creste pe pamant putred, iar noi trebuie sa inflorim.

Valeria Tiziano

Oglinda 12 – pe cine iubesc

Iubesc ca sa ma pot iubi pe mine insumi. Totul este UNU

Sau mai stim: Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Uitati-va la partenerul vostru si obsevati “cum va
iubeste”! Exacta atata iubire aveti pentru voi insiva, atat va apreciati si in anume asa fel. Persoanele pe
care le iubim sunt o oglinda foarte importanta. Dragostea pentru noi insine creste prin admiratia pe care
o avem pentru partenerul nostru. In acelasi timp, persoana pe care o iubim, ne reflecta pe noi, prin
caracteristicile pe care le acceptam la aceasta. Cu alte cuvinte: defectele pe care le are persoana iubita,
iar noi le observam si le toleram/acceptam sunt lucruri pe care trebuie sa le integram , sa transformam
sau sa amplificam prin corectie in noi insine, astfel ne dam posibilitatea sa intelegem semnificatia lui
UNU. Atunci cand suntem uniti cu cineva printro iubire sincera, avem la dispozitie elemente pretioase
pentru evolutia noastra personala. Daca iubim bunatatea in celalalt este pentru ca nu suntem destul de
“buni” noi si trebuie sa integram, daca iubim faptul ca stie sa spuna “nu” cand trebuie, asta avem de
integrat in noi sau de potentiat,etc.

Atunci cand indicati pe cineva tinand mana intinsa spre acesta, va veti da seama ca un deget este
indreptat spre acea persoana, iar trei degete sunt indreptate spre voi insiva: acest lucru ne poate servi
pentru a ne aduce aminte ca atunci cand incercam sa denigram pe cineva, in realitate nu facem altceva
decat sa negam acest aspect in noi insine.

Debbie Ford

Oglinda 13 – ne plangem de ceilalti

Nu te plange de cei care se plang; observa-te!

Aceasta oglinda reflecta capacitatea noastra de a ne axa pe solutionare si nu pe problema. Cu siguranta

stim notiunea de “vampir energetic” sau cel putin am auzit-o macar o data. Sunt oamenii din viata
noastra care ne “sug” energia prin faptul ca se plang mereu de ceva, de cineva, sunt oameni carora nu le
convine niciodata nimic si niciodata nu este vina lor ca le merge rau. Dupa un timp petrecut cu un astfel
de “vampir energetic”, devenim si noi inraiti pe situatia pe care tocmai am trecut-o, plangandu-ne de
vampir ca tocmai ne-a sleit de puteri, fara ca sa ne invatam lectia. Acest tip de persoane se intalnesc in
drumul nostru tocmai ca sa ne puna in fata oglinda omului care se plange, in loc sa rezolve. Si sa nu
uitam ca si acesti hoti de energie, pana la urma nu doar ca ne pun o oglinda in fata, ci si noi la randul
nostru ii predispunem la “vampirism”. Cu cat am mai multe persoane care se plang in jurul meu, cu atat
este mai probabil ca Viata imi trage un semnal de alarma, ca eu insumi am un comportament similar
(atentie, nu identic), adica ma concentrez in a vedea doar probleme in loc sa imi mut atentia pe
solutionarea lor. Este o oglinda foarte si foarte usor de individuat. Daca nu vindecam aceste porniri
bolnavicioase in noi, de a ne plange, vom fi urmariti de prezente la fel de bolnavicioase si
“nesatisfacute”.

E adevarat, acolo unde exista invidie si competitie, exista si deficienta; in timp ce acolo unde este
unitate, este si perfectiune

Evanghelia adevarului

Oglinda 14 – receptionarea energiei

Energia pe care o primim este…energie. Noi alegem cum sa o polarizam.

Cand cineva ne denigreaza, vorbeste urat despre noi sau ne trateaza in mod nedrept, pune in miscare
niste vibratii pe care ni le transmite. Noi primim aceste informatii subtile sub forma de energie si doar
interpretarea noastra ii da un semn cu plus sau cu minus, o preia ca pe o energie negativa sau pozitiva,
asa ca ceea ce ajunge la noi este o energie care poate fi folosita si depinde de noi ce semn ii dam.
Voi insa iubiti-va dusmanii, faceti bine si dati fara sa mai asteptati nimic in schimb! Astfel rasplata
voastra va fi mare si veti fi fii a Celui Preainalt, caci El este bun si cu cei nerecunoscatori si rai! Luca 6:35

Toate lucrurile care ni se intampla, mai ales acelea care nu ne plac, sunt posibilitati care ni se ofera pe
modelul - sa transformam plumbul in aur. Asta tine de noi. De fiecare data cand cadem in ghearele
furiei, a deziluziei, a barfei si ale polemicii, cand cadem in capcana criticii si a lui “ti-am spus eu!” sau
“lasa ca iti arat eu!” – nu facem altceva decat sa ne simtim victime si sa ne dezarmonizam interiorul.
Inchipuiti-va o orchestra in care instrumentistii se supara unii pe altii sau pe dirijor si actioneaza conform
lui “lasa ca ii arat eu”….imaginati-va muzica. Asadar, daca nu intervenim ca sa armonizam aceste energii,
vom avea de suferit consecintele dezarmoniei noastre interioare. Cu cat mai mult ne lasam tarati in
conflicte, cu atat mai mult gunoi vom avea de dat afara si de curatat. Pe de alta parte, orice situatie
conflictuala, si aici nu este vorba doar despre cearta, ci fix ce am scris mai sus, toate sentimente de joasa
vibratie, este o posibilitatea si o oportunitate chiar, de expansiune a dragostei, astfel crescandu-ne
marimea spirituala. Nu dau atentie atacurilor “externe”, pentru simplul fapt ca nu apartin realitatii mele.
De aceea am inceput articolul cu acea istorioara a lui Maui…

Stiti principiul: cel ce se misca/lucreaza/face il enerveaza pe cel ce sta degeaba. Asa ca in situatii
conflictuale – ne detasam emotional de “agresor” si atunci ceea ce vom primi va fi nici mai mult nici mai
putin – ENERGIE, iar daca ne mentinem vibratiile inalte, iesim din asemenea situatii si mai puternici.
Pentru ca, daca tot vorbim de oglinzi, nimeni nu ne uraste asa, pur si simplu, ci pentru ca uraste la noi
ceea ce uraste si stie, in “subconstient”, ca nu suporta la el.

Asadar, cand suntem in situatii dificile, avem marea ocazie sa intelegem cine suntem si cat de capabili
suntem ca sa ACTIONAM in loc sa RE-ACTIONAM. Sa transmutam energia care ni s-a transmis cu semnul
minus, pe semnul plus, gratie vibratiilor noastre inalte.

The end.