Adina si Mihai

 
 
 
Acest subiect afecteazã foarte multã lume. Ne afecteazã viata într-un mod în care nici nu-
l bãnuim. Sunt persoane care datoritã faptului cã au avut o deceptie în dragoste, cum se
numeste, pãrãseau calea spiritualã, aveau o practicã extraordinarã pânã în acel moment,
iar în acel moment nu mai fãceau nimic, ba chiar înceepau sã facã lucruri negative. De
altfel si opusul este valabil. Sunt persoane care întâlnind iubirea vietii lor, întâlnind o
persoanã de care se îndrãgostesc si formând o formatie polarã de cuplu îsi transformã
viata si se orienteazã mai mult sau se orienteazã constient cãtre calea spiritualã. De aceea
relatia de cuplu, putem spune cã ne afecteazã în mod direct sau indirect viata. De aceea,
având în vedre cã am stabilit de la bun început cã viata noastrã are o finalitate coerentã,
are un anumit scop, este deosebit de important sã ne orientãm atentia constient si sã
întelegem ce se petrece în viata noastrã de cuplu sau în ceea ce priveste relatiile noastre
cu ceialalti pentru a putea astfel sã folosim în beneficiul nostru sau în folosul evolutiei
noastre spirituale acest aspect al vietii care cum spuneam ne afecteazã f mult.
 
 
Adina
 
 
As vrea sã adaug putin aici, din perspectiva spiritualã, în cuvinte simple. Orice cale
spiritualã este menitã sã ne dezvãluie cine suntem cu adevãrat, fiecare dintre noi, deci
orice cale spiritualã presupune o cale cãtre sinele suprem, realizatã sau abordatã dupã
posibilitãti sau nevoie, dupã teste, bucurii, încercãri sau alte evenimente, iar pentru a
pune exact perspectiva yoghinã stiti cã orice fiintã umanã este de fapt un Sine suprem
învãluit într-o multime de corpuri care nu fac altceva decât sã ascundã o luminã necreatã.
La nivelul sufletului, al inimii, la nivel uman existã o primã trezire a acestei intuitii a
Luminii Supreme, dar ea se reveleazã din plin la nivelul Centrului Suprem. Pentru
aceasta nu este nevoie de altceva aparent decât de tine însuti si de practica ta individualã
pentru a realiza aceastã cãlãtorie. Si cu toate acestea majoritatea traditiilor orientale,
printre care vreau sã mentionez shivaismul din Casmir, demonstreazã, pentru cei care le
abordeazã practic, evolutia în grup este mai rapidã si chiar mai eficientã decât cea
individualã. Iar un pas intermediar între evolutia individualã si cea în grup este evolutia
în cuplu. Si pentru aceasta aveam o comparatie f simplã si anume ego-ul, aceastã
structurã individualã a personalitãtii, fiind primul centru de cristalizare a fiecãrei fiinte
umane detine un fel de fasciantie pentru fiecare dintre noi si un prim deziderat al oricãrei
cãi spirituale este aflarea acestui adevãr, cum cã egoul nu este tot una cu Sinele Suprem,
este un prim centru al cristalizãrii personalitãtii noastre, dar fals. Pasul intermediar este
trezirea sufletului…care reflectã în primul rând lumina din Shahashrara, lumina din
centrul suprem, dar revelarea completã a Sinelui revine la nivelul centrului suprem.
În momentul în care calea individualã este abordatã personal, individual, cine este cel
care se apucã de o cale spiritualã. Evident rãspunsul era cu cine vã identificati fiecare
dintre dvs. Dacã vã identificati cu corpul fizic în marea majoritate a timpului, aceasta o
realizeazã corpul fizic. Îl pui în asane, îi dai sã mãnânce anumite lucruri, nu-i dai sã
mãnâmce alte lucruri, îl îngrijesti, îl purifici, îl perfectionezi si la un moment dat prin
intermediul lui, datoritã unor procese de rezonantã se reveleazã structuri subtile. Dacã vã
identificati cu mintea, mai este si pasul intermediar, dacã ne identificãm cu emotiile,…
sunt un conglomerat de emotii, de dorinte, de nãzuinte, de aspiratii, este impresionant, are
poate si intuitii superioare, legate de cunoasterea ultimã si doreste sã facã ceva si atunci
lumea este privitã din perspectiva emotiilor.
Dacã vã identificati cu mintea este f usor ca aceastã cale spiritualã sã fie abordatã de la
nivel mental si uneori sã se rãmânã la nivel mental. Oamenii care citesc sau aud despre
adevãruri ultime si doar prin simpla lecturare au senzatia, cred cã au înteles. Bineînteles
practic si de fapt pentru împrejurãrile vietii dovedesc contrariul.
Toate aceste structuri- corpul fizic, emotiile, mintea sunt subordonate acelui organism
intern, care în shivaismul cashimirian se numeste antahkarana. Acesta îl numim în
cuvinte simple egoul. Cu ajutorul mintii el poate fi foarte pãcãlit. Se poate ca prin
intermediul doar a lecturilor sau a unor cunoasteri sterile sã aibã senzatia cã a devenit
ceva, cã a cucerit ceva, cã a înteles si cã totul va fi diferit, exact asa cum proverbul
românesc spune "Pomul se cunoaste dupã roade, iar omul dupã fapte" si yoghinul dupã
trãiri. În trãiri includem inclusiv reactiile la stress, la supãrare, la conditiile dificile ale
vietii. Dacã atunci trãirea interioarã se realizeazã dintr-o perspectivã superioarã se spune
cã acea fiintã depãseste conditia umanã limitatã sau urmãreste sã depãseascã conditia
umanã limitatã. Dar toatã aceastã evolutie descrisã pânã acum este realizatã de o persoanã
cu sine însusi si asa cum am mai zis datoritã fascinatiei acesteia a egoului si a mintii care
pe noi ca occidentali ne terorizeazã, este foarte usor sã fim pãcãliti. Aici intervine o
realitate superioarã si intervine o ordine divinã a lucrurilor care face cã totusi nu trãim
singuri, ci ne reflectãm unii în ceilalti. Pentru fiecare dintre noi ceilalti reprezintã o
oglindã. Dacã mai mereu vã aflati în compania unor fiinte pe care le considerati
minunate, pe care le iubiti, fatã de care vã simtiti deschisi, care vã fascineazã, este si un
semn cã si dvs la rândul dvs fascinati pe ceialati, sunteti iubiti de ceilalati, aveti aceastã
luminã pe care o radiati; dacã dimpotrivã existã în cercul dvs de prieteni fiinte pe care nu
le suferiti, cu care n-ati vrea sã vã întâlniti, fatã de care aveti aversiune sau alte
sentimente, toate acestea se petrec pentru cã dvs aveti aceste sentimente. Celãlalt doar
reflectã acest lucru. Într-un cuplu celãlalt este o oglindã permanentã. LA început, în
starea de fascinatie, când ne uitãm în oglindã este proiectia propriilor noastre aspiratii.
Totul este perfect, este unic, ne bucurãm cã în sfârsit a apãrut, îl încãrcãm cu ajutorul
proiectiilor noastre, proiectiile, dorintele noastre interioare, cu toate dorintele posibile.
Dacã rãmâne alãturi de noi mai mult timp, începem încet, încet, sã ne dãm seama cã
celãlalt este o fiintã umanã ca si noi, construitã din toate structurile pe care le-am descris,
care are propriile ei nãzuinte, propriul ei mod de a reflecta realitatea, propria ei realitate.
Si încet, încet, intervine ceea ce se numeste dezamãgire, de ce, pentru cã la început ne-am
amãgit. Dacã nu ne amãgeam la început, nu ar fi survenit dezamãgirea ulterioarã. Practic
vorbind si practic foarte util este abordarea relatiei de cuplu din perspectiva acestei
realizãri a martorului. În momentul în care îl investim pe celãlalt cu realitatea faptului cã
el este o oglindã care ne reflectã în permanentã, tot ceea ce descoperim frumos si minunat
este posibil datoritã faptului cã acel frumos si minunat existã în noi. Tot ceea ce
descoperim nu prea frumos sau dorim sã nu fie acolo, existã acolo si noi putem sã vedem
acel lucru datoritã rezonantei, pentru cã în noi existã acel aspect care încã se manifestã.
Bineînteles despre aceastã lege fundamentalã a rezonantei stim f f mult, dar este foarte
util sã ne reamintim acest lucru în special într-o relatie de cuplu, întelegând cã practic cei
doi pun fatã în fatã 2 oglinzi în care se reflectã si în acealasi timp cã ei orienteazã aceste 2
oglinzi într-un mod divin cãtre lumina supremã. Stim cã într-o oglindã micã poti sã vezi o
bucatã, o bucãticã micã din realitate, dacã pui 2 oglinzi se lãrgeste imaginea pe care o
vezi. Dacã pui multe oglinzi si le aliniezi pe toate corespunzãtor, lumina si realitatea care
se reflectã în oglinda formatã din acele multe bucãtele este mult mai mare. Este greu, la
nivelul la care ne aflãm noi ca occidentali sã învãtãm aceastã evolutie în grup si sã reusim
sã ne acordãm toate aceste oglinzi ale sufletului nostru astfel încât ele sã formeze o
suprafatã planã, perfectã, în care lumina divinã sã se reflecte neschimbatã, nemodificatã.
Doar imaginati-vã cã ar fi exact ca un mozaic cu oglinzi mici si fiecare s-ar orienta cãtre
ce este mai interesatã, cãtre ce vrea sau cãtre ce este atras. De aceea unitatea în aspiratie,
unitatea în trãire, de ex, un grup spiritual care urmãreste o operã de artã, realizeazã o
transformare profundã, în artã se cheamã catharsis….la spectacolul de asearã…cu totii
am reusit sãa cordãm oglinda sufletului cam în celasi fel, a.î. brusc n-am mai beneficiat
doar de propria noastrã suprafatã separatã de reflectare, în care sã primim si sã percepem
aceastã luminã supremã, ci dintr-o datã am avut acces la o oglindã comunã pe care am
realizat-o trãind la unison acel spectacol artistic. Aceasta este ceea ce în shivaismul din
cashmir se numeste constiinta grupului care rezoneazã la unison cu o realitate supremã…
se poate prin artã, se poate prin meditatie…..
Pentru a nu face aceastã trecere de la individualitate la constiinta de grup prea abruptã,
care este mai dificilã, este ac relatie intermediarã, care este relatia de cuplu, cãtre care
suntem cu totii foarte atrasi, fãrã de care asa cum ati ridicat mâinile, nu putem sã trãim,
chiar ne gãsim nefericiti sau ne descoperim tristi, nefericiti, dorim, urmãrim, aspirãm sã
reflectãm împreunã într-un cuplu iubitor aceastã realitate superioarã. Din ac. perspectivã
spiritualã, cuplul este un pas superior evolutiei individuale, din 2 motive fundamentale. În
primul rând pentru cã oferã întotdeauna o oglindã în care poti evalua, cât de cât mai
obiectiv, decât în singurãtate, unde esti, si ce faci, încotro te îndrepti si în al 2-lea rând
pentru faptul cã oferã aceastã oportunitate de a expansiona constiinta într-o dimensiune
mai mare care este chiar superioarã unei sume aritmetice, sunt nu 2 inimi sau 2 suflete,
1+1 =2, ci datoritã proceselor compleze de rezonantã, chiar expansiunea constiintei poate
fi cu mult mai mare decât doar 2 individualitãti puse împreunã într-un mod nefuzionat
…în cuplu..este mai greu sã deviezi pentru cã întodeauna relatia ta de cuplu te va oglindi
si îti va arãta încotro de îndrepti. Cum ati putea sã mã întrebati acum. Bineînteles, celãlalt
n-o sã vinã sã-ti zicã, stii meditatia ta de azi dimineatã a fost un pic "patinatã", … nu prea
erai focalizat, poate nu este constient, poate nu-si dã seama, dar în viata de zi cu zi, în
ceea ce se petrece, în modul cum sunteti împreunã, în modul cum iubirea înfloreste în
relatia respectivã, în modul cum relatia se desfãsoarã, dacã încã impuritãti individuale se
manifestã, dacã existã certuri, dacã sunt supãrãri, dacã existã scandaluri sau dimpotrivã,
cei doi datoritã aspiratiei comune, cei doi formeazã o baterie, o putere, o unitate care
iradiazã încredere, fortã, iubire, care transformã pe ceilalti din jur, a propos de asta
acesta este un criteriu pentru a stabili dacã un cuplu este cu adevãrat spiritual sau nu,
puterea de influentã pe care o au în cei care participã mai mult sau mai putin la viata
de grup în care acel cuplu este integrat.
deci ziceam pe de o parte este aceastã reactie de feed back, în care poti sã obiectivezi mai
bine decat dacã ai fi singur, iar pe de altã parte este aceastã posibilitate de a expansiona
care este mult mai rapidã ; oricine a fãcut doar o datã meditatie cu iubitul sau iubita sau
practicã de hatha yoga împreunã sau alte exercitii spirituale împreunã stie despre ce
vorbesc, stie cã unde-s 2 puterea creste sI nu aritmetic, ci uneori exponential, si
beneficiile expansiunii constiintei în revelarea sinelui suprem sunt uriase.
Mihai
As vrea de asemenea sã mai precizãm faptul cã relatia de cuplu, dacã vrem s-o privim
din perspectivã spiritualã, trebuie sã aibã si ea si cei doi un anumit tel spiritual, în
fiecare dintre cei 2 iubiti. Sã spunem cã unul dintre cei 2 iubitI nu are definit încã un
tel spiritual, nu urmeazã constient o cale spiritualã. Oricum, nu trebuie sã fim naivi, si
sã spunem cã numai dacã suntem înscrisi la yoga urmãm o cale spiritualã, în
momentul în care ne-am nãscut deja avem definitã o cale spiritualã, deja suntem
cumva într-un proces de evolutie. Dacã nu am ales constient, am ales ceva care este
foarte clar definit, de aceea nu as vrea sã facem o discutie legatã de…dacã persoana face
yoga sau nu, dacã se roagã, s-ar putea ca o persoanã sã nu aibã un tel definit, constient,
legat de evolutia spiritualã…dacã mãcar unul are un asemena scop, pentru acela si relatia
de cuplu trebuie sã aibã un scop spiritual, altfel este ca si cum relatia de cuplu intrã în
domeniul profanului, este mai degrabã o piedicã pe calea evolutiei spirituale, decât un
ajutor. Si aceasta este din pãcate o gresealã f frecventã în rândul celor care urmeazã o
cale de evolutie spiritualã. Faptul cã nu au în vedere, în momentul în care se angreneazã
într-o relatie, ca aceea sã aibã si un scop, în sensul cã sã urmãreacã o linie de
transformare. Si am sã vã dau câteva ex, f simple, de f multe ori, în procesul de
transformare si autotransformare care survine într-o rel de cuplu, apar tensiuni, între cei
2, tensiuni în relatia de cuplu. Ei bine , de f multe ori cei 2 au tendinta sã priveascã acele
tensiuni ca pe ceva aproape ireparabil. Din start, în mom în care apare o discutie, o
ceartã ,o disensiune, ei tind spre pozitii finale, definitive, ca si cum acele tensiuni sau
acele probleme trebuie cumvate solutionate acum. Aceasta aratã cã viziunea asupra
relatiei respective este nu neapãrat evolutivã, spiritualã, pentru cã nimeni care a practicat
yoga, de exemplu, dacã l-a apucat o durere de genunchi, în momentul când se apleacã
zice, ei nu asa ceva nu se poate, eu trebuie sã hotãrãsc. Ori yoga, ori genunchiul, astãzi
stau aici pânã decidem. Si se ceartã cu corpul lui în oglindã, mãi, ori faci yoga, ori te
doare genunchiul, pentru cã nimeni, sper nu e atât de tâmpit, dar oricum sunt f putini,
marea majoritate vor privi ac cu aer opentruimist. Or sã spunã: mã doare genunchiul
acum, trag mai usor, o sã se lase, încet încet îl dau pe brazdã, mai pun alifie si merge.
Niciodatã nu am o pozitie conflictualã, pentru cã stim cã lucrurile evolueazã. Tocmai de
aceeea practicãm yoga.
În momentul în care ne certãm cu iubitul sau cu iubita, privim altfel. Nu, nu plec pânã nu-
mi spui de ce-ai fãcut chestia aia, pânã nu-mi explici mie. Daca nu-mi dai dreptate, gata,
am terminat-o cu tine. Gânditi-vã dacã nu poti sã te apleci suficient, corpul nu-ti dã
dreptate.Si-i spui eu am terminat-o cu tine. Suntem mai nuantati acolo. Spui, hai lasã cã
mai discutãm mâine dimineatã, poate seara e mai flexibil, se mai lasã putin, e o altã
strategie când e vorba de ceea ce considerãm cã e al nostru. Dar si ceea ce este f
interesant în relatia de cuplu, în mom în care apar asemenea viziuni, acestea sunt
rezultatul faptului cã acestea sunt viziuni limitative, cã de fapt noi nu mai suntem
îndrãgostiti. Noi suntem îndrãgostiti de corpul nostru. Suntem atât de îndrãgostiti cã
suntem identificati cu el, si de aceea nu avem o pozitie finalã. Domle, te pãrãsesc dacã
nu…vrem s-o rezolvãm cumva, tot al nostru e..în momentul în care suntem îndrãgostiti în
primele zile, celãlalt este ca si noi, e ca si corpul nostru, de aceea n-avem o pozitie
radicalã…te pãrãsesc dacã nu-mi dai dreptate. Dupã un timp nu mai suntem îndrãgostiti,
dar nu observãm lucrul ãsta. Discret ne retragem din starea de iubire si atunci în
momentul în care apare o tensiune noi ne punem problema aceasta. Dacã nu e asa, eu
plec…însã acesta este un semn f clar cã noi nu mai suntem împreunã. Dacã putem avea o
asemenea atitudine, este evident cã noi nu mai sutem împreunã. Cu alte cuvinte noi am
iesit din starea de unison, de unitate care poate fi conferitã numai de starea de iubire.
Aceasta este evident, aduce în luminã un alt aspect care din pãcate, iarãsi uitat de f multi
când sunt într-o relatie de cuplu si anume cã iubirea este un dar de la Dumnezeu si faptul
cã celãlalt îl scoate la luminã ne face sã fim profund recunoscãtori, ne dã o sansã, ne
deschide o poartã cãtre Absolut, într-un mod în care nici o yoga nu o poate face
accesibilã atât de usor. Oricine a practicat meditatia, de ex pentru o lungã perioadã de
timp stie cât de greu este sã accesezi stãri spirituale cu mintile pe care le avem acum,
agitate, pline de gânduri si stresuri. În schimb, în momentul în care celãlalt de care ne
îndrãgostim ne deschide aceastã poartã cãtre Absolut, lucrul acesta se produce cu o
usurintã extraordinarã. Nu trebuie sã ne concentrãm, nu facem nimic, aparent nu facem
nimic …. noi facem multe când ne îndrãgostim, de aceea simtim cã putem sã îmbrãtisãm
pe toatã lumea, cã putem sã zburãm, cã suntem capabili de orice. Deci o transformare se
produce în noi, dar pentru faptul cã ea se produce adânc în interior unde noi de obicei nu
privim, ne face sã spunem cã nu facem nimic si de aceea relatia de cuplu nu numai cã ea
este o modalitate de a ne putea transforma, dar este si poarta prin care noi pãtrundem
cãtre o transformare continuuã. În momentul în care într-o relatie de cuplu transformarea
stagneazã sau nu mai apare, relatia de cuplu si-a pierdut vectorul ascendent, si-a pierdut
puterea, probabil undeva s-a diminuat, a rãmas undeva pe drum. Pentru cã în ultima
instantã în aceastã tensiune polarã în relatia de cuplu, transformarea trebuie sã fie
contiuua. Cei 2 iubiti se slefuiesc prin reflectare unul în celãlalt pânã când devin perfecti.
Dar aceastã perfectiune pe care ei o urmãresc este o perfectiune oferitã unui celuilalt.
Deci cu alte cuvinte noi avem sansa sã uitãm de noi însine pentru simplul motiv cã îl
facem fercit pe celãlalt. Este dacã vreti asa o f abilã modalittae de a pãcãli egoul, într-o
modalitate plãcutã si extraordinar de eficientã. Iubirea ne face sã fim împreunã cu
celãlalt, sã simtim empatic trãirile, toate nevoile celuilalt si atuncea e mai usor sã uitãm
de nevoile noastre si sã-i satisfacem nevoile celuilalt. Pentru cã ele se reflectã cumva si în
noi, ele sunt si nevoile noastre. Dar acest lucru trebuie sã plece dintr-o constientizarea
faptului cã nu ne aflãm în acea relatie doar pentru a ne simti bine. Mãcar ne aflãm în acea
relatie pentru a-l face pe celãlalt sã se simtã extraordianr. E ca un fel de prim pas, dupã
aceea putem sã constientizãm si faptul cã avem un tel spiritual si mai mult decât atât,
cuplul în sine evolueazã destul de… un fel de copil al celor 2. El creste si are un fel de
dezv a lui, de aceea fiecare relatie de cuplu e unicã, are dezv ei si nici nu poate fi
prevãzutã, exact asa cum pãrintii nu pot în totalitate sã limiteze dezv. copilului, la fel noi
nu putem…cei 2 iubiti nu pot sã limiteze dezv relatiei; relatia lor va avea anumite nevoi,
va scoate la luminã tot ceea ce este necesar pentru sufletul lor ca el sã înfloreascã. De
aceea tendinta unora de a spune nu…noi trebuie sã facem asa…sau eu vreau de la relatia
noastrã lucrul ãsta, este contraproductivã, dacã vreti sã spunem asa, ucide relatia, exact ca
în acele reactii ale pãrintilor de a le pune bariere f stricte dezv copiilor, unele dintre
aceste bariere fiind destructive, nefiind deloc constructive sau utile dezv. copilului.
Desigur unele sunt si de aceea trebuie sã fim nuantati si sã întelegem ce se petrece cu
relatia respectivã. Ceea ce este impt, este cã relatia se dezvoltã diferit de ceea ce noi
asteptãm sau ceea ce noi ne-am dori, pentru cã în cuplu nu suntem singuri, mai este
cineva acolo care poate are alte asteptãri si de asemenea este undeva la mijloc totdeauna,
nu este a mea, nu este a ei, ea este la mijloc si ea se dezv în felul ei, cu aspiratiile si
nevoile ei care sunt un fel de intermediere înteleaptã prin prisma iubirii, a tot ceea ce
sufletele noastre au nevoie pentru a atinge desãvârsirea sau pentru a deveni unul.
O altã idee care este f impt în relatia de cuplu, este faptul cã noi nu putem sau nu ar trebui
sã avem o atitudine de consumator vis-a vis de rel de cuplu, ca si cum se duce cineva la
shopping si îsi ia exact ceea ce-i place si zice: asta o iau, asta nu-mi place, asta o iau cã e
coloratã ba chiar face reclamatie dacã un produs nu e bun, face scandal, în rel de cuplu
lucrurile nu se petrec asa, ca de altfel si în viatã. Esti mofturos, nu prea e…. e problema
ta, n-ai cu cine sã te certi. Ai o viatã care este aceea, este datã ca sã transformi ceva,. Nu
poti sã spui, nu, nu asta, nu-mi place. E acolo, e în viata ta, nu ai ce-i face. De aceea dex
când ne îndrãgostim nu prea alegem lucrurile asa, dupã aceea începem sã avem atitudine
de consum, sã alegem numai ce ne place nouã sau sã facem ce vrem noi. La început
suntem f generosi pentru cã de fapt n-am ales nimic. Asa a vrut Dumnezeu, a venit peste
noi si suntem încântati cã a venit, suntem f fericiti, pentru cã atunci conteazã f mult starea
pe care o avem si faptul cã experimentãm iesirea din noi însine care e o experientã cu
totul exceptionalã. De aceea în mom în care apar probl în rel de cuplu, felul în care
privim ac probleme definesc rel în continuare.Asa cum spuneam, de f multe ori, de prea
multe ori avem pozitii definitive.Si multe cupluri sau marea majoritate, conform unor
statistici personale, majoritatea nu rezistã primei crize, a primei constientizãri serioase.
Exact ca un copil care creste si moare la prima gripã sau la primul …deci în loc sã
meargã mai departe cei doi îl abandoneazã si merg mai departe…de ce ? din cauza unei
atitudini de consumator. Ai desfãcut ambalajul, nu e ce-am comandat, luati-l de aici. La
început este amabalajul, e frumos, noi ne imaginãm , proiectãm ceea ce aspirãm…si în
felul acesta ceea ce ne luãm din raft nu e ceea ne asteptãm, poate ne imaginãm, ni se pare
cã e ceva acolo, si când ajungem acasã si desfacem ambalajul îl returnãm producãtorului.
Ori în realit, dacã urmãrim ca în rel de cuplu sã fie integratã viata spiritualã, trebuie sã
putem sa avem atitudine mult mai rensponsbilã. Sã întelegem faptul cã dacã am ajuns
acasã cu rel de cuplu, asta este, dacã Dumnezeu ne-a dat aceastã iubire, trebuie sã
întelegem mesajul ei, trebuie sã urmãrim acea relatie cuplu, pânã când îsi realizeazã
menirea, pânã când s-a împlint. S-a împlinit, este în regulã. Exact cum e cu copilul. A
crescut, el îsi ia zborul el nu mai are nevoie de cei 2 pãrinti. Dar dincolo de aceasta pânã
când este autonom, are nevoie de pãrinti ca sã îl creascã si mai mult decât atât si pãrintii
au nevoie de el. Pentru cã este si lectia pãrintilor. De aceea noi nu blamãm un copil care a
plecat de-acasã, atât cât blamãm un pãrinte care l-a lãsat si nu a avut grijã de el. Pentru cã
asa cum spunem, pãrintele are o responsabilittae, trebuie sã-i ofere un mediu. La fel este
si în rel de cuplu. În momentul în care survin problemele, dacã noi avem o atitudine
superficialã, de consumator în care doar vrem sã ne simtim bine personal si nu /mãcar
împreunã în momentul acela nu vom rezista primului test. Si aici evident apare un fel de
axiomã a rel de cuplu. O rel de cuplu te transformã. O rel de cuplu care nu te transformã a
murit. Copilul a murit în fasã. Nu mai existã, e o mumie. Unii oameni, într-adevãr, ei
trãiesc cu mortu –n casã. Mai mult decât atât i-au fãcut si un monument, un mausoleu si
scrie aici odihneste rel noastrã de cuplu, începutã la data de…, nu se stie când decedatã,
cã nu eram acasã. Si vã spun, personal am avut ocazia sã vãd multe rel de cuplu
funerare..din pãcate este o realitate si dacã ar fi sã privim lumea rel de cuplu, ea aratã ca
un cimitir, mai degrabã decât ca o grãdinã a paradisului. Si asta dat faptului  cã noi….
exact ca si niste pãrinti care se joacã cu copilul pânã când moare, pentru cã au uitat sã-i
dea de mâncare. Lor le place, e mic, e drãgut, se joacã cu el, dar copilul are nevoie de
atentie, nu e o jucãrie pe care ai primit-o si te-ai chinuit putin cu el sã-l faci si gata…te
joci cu el pânã moare. Dar din pãcate, acest copil care este rel de cuplu este exact asa. Nu
vreau sã spun despre nimeni de aici din salã….Si  sigur aici sunt numai exceptii…din
pãcate de multe ori, aceastã atitudine apare nu numai odatã. Am întâlnit persoane care
spuneau acelasi lucru despre 5-6 relatii în sir, dacã se uitau în urmã, era asa un lung sir de
cruci. Dar din pãcate nu spunea acolo nãscut la data de mort la data de 50 de ani mai
târziu. Toti prematur, bebelusi, si acest fenomen este din ce în ce mai pregnant, tocmai
dat faptului cã nu integrãm, nu privim rel de cuplu ca pe un dar divin, ca pe un copil de la
Dumenzeu care ne este dat si de care trebuie sã avem grijã cu sacrificiile necesare. În
mom în care noi avem aceastã constiintã lucrurile se transformã, adicã devenim
responabili si vis-a vis de rel de cuplu. Începem sã întelegem cã este o parte impt a vietii
noastre si cã degeaba facem bhujangasana, ca sã ne trezim anahata chakra, dacã noi nu
putem sã iubim mãcar omul de lângã noi. E si el om, sã stiti, pentru mine a fost o mare
revelatie
În mom în care constiinta noastrã este focalizatã asupra unuia dintre primii 3 centri de
fortã, noi îi tratãm pe ceilalati în conformitate cu nivelul respectiv, fie niste obiecte pentru
supravietuirea noastrã, primul centru, obiecte ale plãcerii noastre, al doilea centru sau
obiecte de exploatat, de impus autoritatea. De-abia de al 4 lea centru de fortã care este
centrul iubirii si nu întâmplãtor rel de cuplu se bazeazã pe iubire descoperim atunci cã
suntem înconjurati de oameni, cã ei sunt ca si noi. Tocmai de aceea spuneam cã în rel de
cuplu, noi….
Ceva cã Doamane Doamne ne dã iubirea, dar noi nu putem decât sã…controlãm
longevitatea acelei iubiri , având grijã de ea,…. sã-i dãm acea dozã de transfigurare
zilnicã, dozã de atentie zilnicã, s-o hrãnim cu ceva, sã-i oferim ceva, atentia noastrã, si în
felul acesta floarea respectivã se poate dezv, poate sã înfloreascã, sã reziste dupã aceea
intemperiilor. Pentru cã dupã ce apare prima dezv, vine prima brumã, prima situatie în
care realizãm cã suntem diferiti, cã totusi avem si anumite lucruri care nu sunt încã la
unison, când realizãm cã celãlalt încã nu e perfect. De aceea în ac directie este f util ca cei
2 sã aibã aspiratie spiritualã extraordinar de intensã. Este modalitatea cea mai bunã, dacã
se poate, pentru cã astfel cei 2 sunt pregãtiti pentru transformare, chiar dacã apar anumtie
crize în rel de cuplu, ei sã treacã peste acele crize împreunã si în acord cu ceea ce
realizeazã si individ pe calea spiritualã.
Referitor la atitudinea de consumator. Cineva într-o rel de cuplu, trebuie sã priveascã rel
ca pe un dar, nu ca pe ceva care l-am luat, l-am comandat, am fãcut vreun effort. El este
un cadou, este un dar de la Dumnezeu. Dacã vreti ….o revelatie pe care am avut-o cu
Adina. La un mom dat mi-am dat seama asa din senin, cã ne-am nãscut în aceeasi tarã, pe
o suprafata f mare a unei planete, ne-am nãscut în ac timp, în cond în care avem o
infinitate de timp în trecut si o infinitate de timp în viitor, exact acum si ne-am întâlnit~!
Ele pot pãrea, toate aceste afirmatii, banale. La fel de banale ca rãspunsul la întrebarea
Cine sunt eu, fac parte din acelasi repertoriu. Si de aceea, privind-o la un moment dat, mi-
am dat seama de acest miracol. Este un miracol! Faptul cã stãm aici unul lângã celalalt…
puteam sã fim nãscuti milioane de ani diferentã, pe alte planete, sã facem parte din
sisteme diferite, sã vorbim limbi diferite si cu toate astea suntem aici, acum, ne putem
întelege f usor pentru cã si vorbim aceeasi limbã, aproximativ…J )deci oricum avem o
mare parte din drum, fãcut, dacã ar fi fost sã ne cãutãm prin spatiu si timp sã ne cãutãm
prin lumi, ar fi fost f complicat. De aceea ceea ce este dat, este dat de la Dumnezeu. Prin
impulsul pe care ni-l dã iubirea, noi putem sã observãm aceste adevãruri fundamentale.
De aceea ceea ce noi putem face în rel de cuplu, este sã cultivãm aceste viziuni, este sã
cultivãm aceste puncte de vedere. Cu alte cuvinte, dacã avem un asemenea punct de
vedere sã nu-l lãsãm sã disparã, sã urmãrim sã ne îmbogãtim sufletul cu mult mai multe
alte puncte de vedere. Cum ar fi acela ..si celãlalt e om. Este un adevãr fundamental. Într-
o dimineatã am auzit-o respirand. Banal, si ce dacã respira dintotdeauna. Pot sã vã spun
cã este pentru prima datã când mi-am dat seama cã respirã singurã. Deci mi-am dat seama
cã acolo e un suflet care are viata lui. Respirã, gândeste, se încãlzeste singur din interior
fãrã contributia …
…vine copilul pe lume si zici a, nu uite ce urât e , ce zbârcit, stiti cum sunt copiii mici de
tot…si din cauza asta ce ar face unii, l-ar da la gunoi, cã trebuia sã vinã fãt frumos sau
Ileana Consânzeana si când colo, ce…de aceea trebuie sã fim gata ca în acest proces al
devenirii noastre, sã ne transformãm profund si acesta este efectul relatiei de cuplu.
În aceastã directie un aspect f impt îl reprezintã angrenarea energiei sexuale în mod
constient si controlat..ceea ce stim cã se numeste continentã..
….energia sexualã este energia creatoare si este energia vietii, este motorul vietii….Cu
totii suntem aici datoritã acestei energii..Am apãrut pe lume prin aceastã putere, de acea,
într-o relatie de cuplu, acesta este motorul ceea ce numim, dinamismul relatiei. În
momentul în care aceastã energie este pierdutã, fie prin angrenare haoticã, fie prin
descãrcare sau prin faptul cã cei 2 nu angrenazã deloc si o lasã sã se blocheze la anumite
nivele si apar frustrãri, blocaje ssamd, în orice caz, întregul dinamism al relatiei este
perturbat. Procesele armonioase de dezv ale unei relatii de cuplu , presupun de asemenea
o angrenare a energie sexuale. Mai mult decât atât, presupun o angrneare constientã si
controlatã a energiei sexuale. În felul acesta noi nu numai cã întelegem la modul teoretic,
polarizarea în cuplu, puterea transformãrii, dar angrenãm practic acest lucru. Un cuplu
care angrenazã energ sexualã constient si controlat prin continentã perfectã si nu uitã sã
iubeascã, în felul acesta focalizând energia la nivelurile superioare, realizeazã astfel o
structurã perfectã. Nu care a devenit perfectã, ci una care se transformã permanent, este
într-o perpetuuã transformare cãtre perfectiune si stim cã acesta este un deziderat al
oricãrei cãi spirituale. Urmãrim sã realizãm si individual, când ne asezãm sã facem yoga.
Vrem sã realizãm o continuitatea a transformãrii. Problema e cã e greu sã o
mentii….
Într-o relatie de cuplu angrenând si latura eroticã în ac mod putem sã sustinem
acest proces al transformãrii.
U n alt aspect. În momentul în care acest flux este permanaent si reîndrãgostirea
este permanentã. Starea de iubire nu este o stare care odatã intratã în ea nu mai iesi.
Iesim permanent din ea, numai cã reintrãm …la început, dupã aceea reintrm mai
rar…Pot sã folosesc ex mersului pe bicicletã… mentinerea în starea de echilibru este
dinamicã. Dacã nu te-ai focalizat pe starea de echilibru, ai cãzut. Dacã permanent esti
atent la bicicletã, desi suprafata e f micã, prin miscãri intuitive, etc; mentinerea în starea
de iubire, este la fel, noi trebuie sã învãtãm sã rãmânem în starea de iubire, prin reajustãri
ale atitudinii noastre în cuplu, reajustari care înseamnã mici trnasformãri. E ca si cum [ti-
ar da cineva o bicicletã si-ti spune sã stai în echilibru. E f dificil, aproape imposibil, dar
dacã începi sã mergi, e banal.Imaginati-vã cã în momentul în care o relatie de cuplu se
opreste din evolutia ei este ca o bicicletã care s-a oprit si pur si simplu nu mai poti sã
rãmâi în starea de echilibru…de aceea cei 2 tr sã aibã în permanentã ideea sã
reînnoiascã, ideea aceea cu reînnoirea legãmintelor, dar am spune asa, legãmântul
trebuie reînnoit în fiece clipã, legãmântul de cuplu, nu asa o datã si gata.. e ca si cu
bicicleta. Am pus-o pe directei si merge.Nu merge deloc…J . LA prima palã de vânt,
a cãzut. De aceea în momentul în care angrenãm si energia amoroasã cu continentã,
practicãm transmutarea si sublimarea, a.î. acea energie sã poatã metine procesele de
transformare vii la toate nivelele, noi ne reîndrãgostim în permnaentã.Am putea
spune cã o relatie de cuplu pentru a o integra pe cale spiritualã, trebuie sã
descoperim aceastã stare de reîndrãgostire. Cã îndrãgostirea ne-a dat-o Dumnezeu.
Reîndrãgostirea e treaba naostrã. Deci exact asa cum avem si pe calea spiritualã. Cu
viata.Viata ne-a dat-o Dumnezeu. Problema e ce facem cu ea dupã aceea, redescoperirea
vietii, adicã reînvierea e treaba omului. ….
Acest lucru îl descoperim si în relatia de cuplu. Am primit cadoul, iubirea, persoana este
acolo, sincronizare perfectã. Din acel moment suntem responsabili sã reînnoim acel lucru,
suntem responsabili sã reiterãm starea noastrã de iubire si nu putem face acest lucru fãrã
sã ne reîmprospãtãm pe noi însine. Dacã noi ne transformãm permanent, în felul acesta ne
creste si capacit de a percepe transformare în celãlalt, si celãlalt se transformã, cu timpul
el /ea este o altã pers de care ne îndrãgostim.Ac lucru poate fi realizat constient…..Si ac
lucru poate fi învãtat, evident cu cunostintele necesare.
As dori sã mai precizez cã dacã noi dorim ca relatia noastrã de cuplu sã fie un motor al
evolutiei noastre spirituale, atunci sã o plasãm în pozitia corespunzãtoare în viata noastrã,
adicã sã-i dãm ceea ce meritã. Dacã nu dacã îi dãm o pozitie lateralã…exact asa cum
dacã cineva pune motorul masinii, într-un cãrucior în spatele masinii,nu-i va folosi al
nimic. Motorul trebuie pus în pozitia corectã , în interiorul masinii,cuplat la toate
rotile si atunci e motor. Tocmai de aceea trebuie sã oferim iubirii noastre, relatiei
noastre de cuplu, pozitia…dacã vrem s-o integrãm în calea noastrã spiritualã, dacã
vrem sã ne fie clar lucru ãsta, dacã nu, spunem, domle, asta e o chestiune care, cum
mâncãm o prãjituricã, chiar dacã stim cã ea are putin zahãr…pentru cã în
ansamblu avem o dietã f sãnãtoasã, ne mai permitem ceva care nu f sãnãtos, dar e
plãcut. Mãcar sã avem pozitia corectã….dacã ne asteptãm de la înghetata aceea sã
ne dea o stare de iluminare o sã avem de asteptat.
Adina
Vreau doar sã punctez….în mom în care avem o relatie de cuplu pe care dorim sã o
tratãm ca pe o unealtã în transformare atunci trebuie sã îi acordãm o anumitã atentie si o
anumitã practicã ;dacã ea este doar o distractie, trebuie sã fim constienti cã ea este doar
o distractie….cei care ati pus întrebãri sã vã puneti problema dacã ati tratat relatia dvs de
cuplu ca pe o practicã spiritualã sau ca pe o distractie în timpul liber..cu tot ceea ce
implicã, inclusiv o practicã spiritualã comunã, inclusiv momente de
intimitate, de distractie împreunã, dar nu numai momente de
distractie. Din nefericire avem senzatia cã o relatie de cuplu este doar pentru
distractie si când e la spãlat vasele…ea are si partea de distractie si partea de fericire
care vine spontan. Doar gânditi-vã cã cuplul respectiv ce poate face pentru unitate
spiritualã. În ceea ce priveste practica spiritualã toti bãnuiesc cã suntem seriosi, dar
practica cuplului, cât de seriosi suntem? Aici intrând de la aspecte tantrice,erotice,
ritualice sau practici comune pe care le realizati si terminând cu grija ca acel cuplu  sã
aibã timpul, spatiul, intimitatea lui, sã aibã hrana de care are nevoie.