Călătoria plină de grație a unui mistic spre Conștiență

Atunci când începem să vedem prin iluzia a ceea ce odinioară numeam ”eu”, există o
izbucnire simultană a adevăratei naturi din fundal, unde a așteptat cu răbdare ca noi să ne
trezim din intoxicarea căutării.

Următoarele rânduri sunt extrase din cartea The Conscious Process, o colecție de eseuri
scrise de Bob O’Hearn, un mistic modern ce trăiește în California de Nord.
Conștiința și conștiența

Buddha a făcut o observație uimitor de abilă atunci când a spus că noi suntem rezultatul
gândirii noastre: ”Așa cum gândești, așa vei fi”. Într-adevăr, conștiința – puterea energiei-
gând – este cea care crează tot ceea ce noi numim realitate… În consecință, a ne asuma
responsabilitatea pentru gândurile noastre este un pas necesar pentru a putea funcționa eficient
în această dimensiune.

Suntem ceea ce gândim

Un obstacol persistent atunci când ne gândim la conștiință este, totuși, faptul că

termenul ”conștiință” și ”conștiență” sunt deseori folosite unul în locul celuilalt, ceea ce
rezultă într-o doză mare de confuzie și neînțelegere. Esențial, conștiința poate fi privită ca
mintea cu obiecte, în timp ce conștiența se referă la mintea fără obiecte.

Din această perspectivă, conștiința ar putea fi considerată natura relativă a minții, din
cauza că este tranzitorie și depinde de condiții, în timp ce conștiența poate fi văzută ca o
reflecție a naturii absolute a minții, din cauza fundalului neschimbător..

Orice este subiect al schimbării, nu are o realitate permanentă. Deoarece conștiința se

mișcă mereu, nu poate înțelege nemișcarea, așa că intră în tăcere.

Conștiința se mișcă mereu.

Conștiența este un alt nume pentru tine

Astfel, dezidentificându-ne de fluxul de gânduri – obiect, se crează un spațiu în care

conștiența poate să strălucească fără nicio obsrucție. Acesta este scopul meditației, de a
elibera atenția de la parada neuronala care merge în continuu la a fi conștient de conștiență. În
acest fel, atenția poate penetra suprafața straturilor unde stă de obicei și să cadă înapoi în sursa
sa – esența spațioasă, tăcută și conștientă, transparentă a adevăratei naturi a minții.

Ramana Maharshi a explicat în acest fel: ”Conștiența este un alt nume de-al tău.
Deoarece ești conștiență, nu există nicio nevoie să o obții sau să o cultivi. Tot ceea ce trebuie
să faci este să renunți să mai fii conștient de alte lucruri, care sunt non-sinele. Dacă cineva
renunță să mai fie conștient de acestea, atunci nu mai rămâne decât cinștiența pură…”

Prin practica repetată a detașării de ”alte lucruri”, puterea minții de a sta în sursa ei,
crește. De aceea, acțiunea spirituală în forma sa cea mai elementară este procesul de
renunțare, de abandon.

Descoperirea stării noastre naturale

 Înțelepții sunt cu toți de acord atunci când sugerează să eliberăm obsesiile noastre legate
de trecut și viitor, eforturile noastre de a încerca să forțăm viață să fie așa cum credem noi că
ar trebui să fie și pur și simplu să te relaxezi în starea noastră naturală, care este pacea.

La înceăut este nevoie de efort, pentru că puterea de distragere a obiceiurilor mentale și

a ”minții maimuță” este puternică, însă cu practică consistentă, efortul devine lipsă de efort și
se naște o spontaneitate naturală și relaxată.

Pe calea către conștiență

Nu mai trebuie să confundăm corpul și conștiința sa pentru ceea ce și cine suntem,

pentru că aceste erori în discernământ și identificare au fost depășite evident de recunoașterea
clară a adevăratei noastre naturi – Conștiența.

Bucuria necunoașterii

“Mintea nu poate fi folosită pentru a înțelege mintea. Cu cât încercăm să prindem mai
mult mintea, cu atât realizăm mai mult că de fapt nu prindem decât aer. De fapt, dacă noi
căutăm mintea, nu vom găsi o asemenea entitate. Tot ceea ce vom găsi vor fi gânduri și chiar
dacă încercăm să ne fixăm pe un gând, va fi ca și cum încercâm să prindem fum…

Din cauza diverșilor factori de condiționare, avem tendința de a ne identifica cu energia

gândului. În acest proces, dezvoltăm convingerea că ceea ce ne gândim că suntem este ceea ce
suntem.

În acest fel, conștiința în sine poate să fie o limitare, contractându-se în diverse imagini
de sine chinuite, precum ”Nu merit, sunt prea gras, nu sunt destul de deștept sau destul de
bogat, sau destul de spiritual!, fie opusul , precum ”Sunt mai bun decât perechea mea, sunt
mai frumos decât ceilalți, sunt mai iluminat decât ceilalți” și așa mai departe la infinit.

Toate aceste imagini construite se bazează pe energia gândurilor cu care ne identificăm,

acestea devenind cuști pentru noi.

Închiși în gândurile noastre

Totuși, dacă facem un pas în spate și doar lăsăm gândurile să vină și să plece fără să le
atașăm vreo semnificație personală, devine evident că noi nu suntem gândurile, ci
observatorul gândurilor. Nu suntem traficul în mișcare ci spațiul în care curge acest trafic.

Acest Spațiu primordial nu are nevoie să devină altceva decât propriu sine, ci doar să
stai ca sinele, indiferent de parada care trece…
Nimic nu conduce la conștiență

Ceea ce rămâne atunci când identificarea se desface, este conștiență pură spațioasă,
fundalul fără mișcare și timp. Este adevărata noastră natură – înainte de, în timpul și după
gânduri, amintiri, senzații, percepții și toate imaginile trecătoare care se nasc și se dizolvă.
Aici venim să ne odihnim, în această tăcere inefabilă. Singura ”voce interioară” este tăcerea.
 Vocea interioară este tăcerea.

“Dacă ne angajăm în diverse tehnici, metode spirituale, sau scheme de remedii bazate
pe noțiunea de îmbunătățire a sinelui (ca eu), nu facem decât să devenim și mai prinși în
povestea ”eu-lui”. Orice fort, mental sau fizic, doar întărește iluzia că sinele se poate ilumina.
Nu poate. Este un complex de gânduri ce se naște și se dizolvă în oceanul nelimitat al
Conștienței.

Această entitate fictivă pe care o numim eu atunci când ne asumăm rolul de ”aspirant”
nu face anumite tehnici cu succes pentru a ajunge n final la Conștiență. Nimic nu conduce la
Conștiență. Deoarece suntem deja Conștiență, către ce putem fi conduși? Nu trebuie schimbat
sau îmbunătățit nimic în COnștiență, care este deja perfectă și mereu așa cum este.

După cum sugera și marele învățător Thai Forest, pe nume Ajahn Chah: ”Nu încerca să
devii ceva. Nu te transforma în ceva. Nu fi un meditator. Nu deveni iluminat. Atunci când
stai, doar fii. Atunci când mergi, doar fii. Nu te atașa de nimic. Nu rezista la nimic”.

Adevărata re-cunoaștere

Pe parcursul schimbării atenției noastre către rădăcinile sale, devenind pur și simplu
conștienți de conștiență, mai degrabă decât să urmărim modificările conștiinței, ceea ce se
poate întâmpla este un fulger de intuiție ce nu are nimic de-a face cu mintea conceptuală sau
cu senzația de sine separat. Adevărata noastră natură, spațiul în care toate gândurile, emoțiile,
amintirile și imaginile de sine apar și dispar, deodată ”se trezește” la sine însuși.

Ceea ce este extrem de important de înțeles este că ”eu-el” nu are o realizare spontană.
De fapt, această denumire conceptuală este ceea ce dispare în mijlocul re-cunoașterii. Fulgerul
revelator al adevăratei identități este complet dincolo de orice pretenție de ”mine sau al meu”.
Într-o asemenea Trezire, toate proiectele de îmbunătățire a sinelui devin complet inutile,
deoarece cel care ne-am crezut – ”căutătorul” – dispare în acel moment de Vedere”.