Revelarea Sinelui Suprem Atman

O metodă simplă şi eficientă de revelare a Sinelui Suprem
de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Comparând mentalul nostru cu o oglindă, realizăm că, de fapt, oglinda nu poate face nimic pentru a
atrage în ea Soarele. Ea poate doar să se menţină limpede şi pură. Ştiind aceasta, ne dăm seama că
de îndată ce mintea noastră este pregătită, Soarele Conştiinţei Divine va începe să strălucească în
ea.
 
„Există două eu­ri, ego­ul separat şi Atman (Sinele Suprem) cel invizibil. Când cineva se ridică
deasupra lui „eu”, „pe mine” şi „al meu”, Atman se revelează a fi propriul Sine real.”
                                                                                                    Upanishade
 
Această tehnică oferă o perspectivă mult mai clară asupra condiţiei existenţiale în care ne aflăm şi
ne permite totdeauna să înţelegem mai limpede care sunt resorturile interioare pe care le putem
folosi   în   vederea   cunoaşterii   noastre   spirituale   şi   a   realizării   Sinelui   Divin   Suprem   (Atman).
Realizată în mod corect şi perseverent, ne conduce la o stare lucidă  de conştiinţă martor ce se
menţine   aproape   în   permanenţă,   ajutându­ne   să   guvernăm   în   mod   suveran   toate   acţiunile   şi
gândurile noastre. 
 
Înainte   de   a   realiza   această   tehnică  este   necesar   să   înţelegem   CINE   vrea   în   mod   real   să  se
transforme în noi, care este acel centru de greutate al fiinţei noastre. Vom constata poate cu uimire
că până în momentul de faţă nu am trezit încă o asemenea conştiinţă martor care să fie capabilă să
analizeze   mereu   şi   să  direcţioneze   spiritual   toate   acţiunile   noastre.   Fiecare   dintre   noi   avem   o
mulţime de personalităţi mărunte şi efemere, adeseori contradictorii cu care, de la caz la caz, tindem
să  ne   identificăm.   Unele   ipostaze   ale   personalităţii   noastre,   unele   aşa­zise   „eu­ri”,   care   sunt
înzestrate fiecare cu o „fizionomie” proprie, sunt mulţumite de soarta noastră, altele nu, unele vor să
studiem, altele vor să meargă în vacanţă, altele sunt entuziaste, altele recalcitrante etc. De aceea noi
nici   măcar   nu   putem   vorbi   despre   o   personalitate   unică   şi   coerentă   care   să  unifice   sintetic  şi
permanent toate aceste aspecte, personalitate pe care o asociem constant cu numele nostru  şi cu
ideea de EU. De aceea, noi nu putem spune în mod real, de exemplu: „Eu, Ionescu Ionel, vreau să
mă  transform”.   Noi   nu   ne   putem   folosi   numele   într­un   asemenea   angajament,   deoarece   avem
nenumărate „eu­ri” aflate într­o continuă mişcare, modificare, dar nu avem, sau cel puţin nu am fost
conştient până acum de un EU unic. „Eu­rile” noastre mereu schimbătoare depind de nenumărate
legi  şi influenţe exterioare; există „eu­ri” mai puternice decât altele care pot da senzaţia sau, mai
bine   spus,  iluzia   unei   personalităţi   unice.   Fiecare   dintre   „eu­rile”   noastre   mărunte,   atunci   când
ajunge la suprafaţa conştiinţei noastre, în urma unui joc care este de neînţeles pentru noi, joc de
reacţii şi de relaţii mutuale, care de fapt sunt expresii ale determinărilor tattva­ice, îşi arogă dreptul
de a­şi spune „eu”, acţionând şi vorbind în numele întregii noastre fiinţe. 
 
Aceasta este tragedia oricărui om pentru care „eu­rile” sale efemere fac ceva anume care apoi se va
răsfrânge asupra întregii sale fiinţe, generând astfel în continuare noi condiţionări karma­ice, în faţa
cărora „eu­rile” dispersate, conjuncturale, nu vor găsi totdeauna o stratagemă prin care destinul
nostru să fie controlat. Astfel, existenţa noastră prezentă poate fi asemuită cu o jerbă  de scântei,
fiecare scânteie durând câteva secunde, iar jerba însăşi nu mai mult de un minut. Însă, dincolo de
toate acestea, Realitatea esenţială, Divină nu poate fi momentană, trecătoare. Ea este atemporală,
dizolvând tot ceea ce este eterogen.
 
Prin intermediul acestei tehnici de revelare a Sinelui Suprem Divin (Atman) vom putea pătrunde în
însăşi „intimitatea” realului, înţelegând direct şi nemijlocit că în această existenţă trebuie să facem
tot ceea ce trebuie făcut, fără a ne opune niciodată  egotic.  Însă echilibrul nostru trebuie să fie
dinamic, el fiind întemeiat clipă de clipă pe acţiunea justă. Gesturile şi atitudinile rigide stereotipe
sau  „întâmplătoare”  nu  ne  ajută  niciodată  să  creştem  din  punct  de  vedere  spiritual.  Păstrând  o
detaşare suverană faţă de toate acestea, noi trebuie să ne bazăm în întregime pe claritatea gândirii
noastre   sintetice,   care   poate   fi   o   unificare   a   personalităţilor   multiple   trecătoare,   pe   puritatea
motivului şi pe integritatea acţiunii pe care o realizăm. 
„Ca două păsări de aur aşezate pe acelaşi copac, prieteni intimi, ego­ul  şi Sinele sălăşluiesc în
acelaşi corp. Primul mănâncă fructele dulci şi acre ale copacului vieţii, în timp ce ultimul priveşte
cu detaşare. Atât timp cât crezi că eşti ego­ul, eşti  încă în lumea ataşamentelor şi a durerii. Dacă
realizezi că tu eşti Sinele, Stăpânul vieţii, vei fi eliberat de toate acestea. Când realizezi că eşti
Sinele, sursa supremă a luminii, transcenzi dualitatea vieţii şi intri în starea unităţii.”
                                                                                                                                                                 
     Upanishade 
 
Tehnica de execuţie 
 
Pentru a realiza această tehnică  simplă şi eficientă  este necesar să dispunem de un ceas de mână
mecanic (deci nu din cele digitale sau cu afişaj electronic). Pentru a­l putea privi fără a fi perturbaţi
de alţi factori exteriori se recomandă, cel puţin la  început, să ne scoatem (atunci când exersăm)
ceasul de la mână şi să îl aşezăm în faţa noastră la înălţimea ochilor. 
În continuare,  într­o stare de totală destindere, calm şi detaşare, vom  începe să privim cu multă
atenţie  şi fără nici un fel de întreruperi, limba ceasului care indică trecerea secundelor, păstrând
totodată, la fel de susţinut, atenţia fermă focalizată asupra propriei noastre fiinţe. Procedând astfel
vom realiza simultan conjugarea şi sinteza a două atitudini aparent total diferite, expresia a două
tendinţe opuse ale mentalului nostru obişnuit  – una de exteriorizare în care noi privim atent un
obiect exterior, ceasul şi secundarul acestuia în cazul de faţă, şi una de interiorizare, în care noi
realizăm o cufundare din ce în ce mai adâncă în profunzimile fiinţei noastre.
 
În paralel cu această dublă concentrare, tot aici noi vom reflecta simultan asupra ideii: „Eu sunt...
(vom specifica numele nostru complet) şi sunt aici în acest moment. Eu sunt.” Vom urmări pe cât
posibil să păstrăm în minte numai această  idee forţă, în timp ce urmărim profund focalizaţi şi cu
detaşare   mişcările   ritmice   ale   secundarului   ceasului   nostru,   rămânând  în   acelaşi   timp   perfect
conştienţi de noi înşine, de numele nostru, de existenţa noastră şi de locul în care ne aflăm atunci
când exersăm). În lumina aspectelor care au fost revelate anterior este evident că rostirea lăuntrică a
numelui nostru nu trebuie să ne ducă în mod automat la o simplă identificare cu „eu­l” nostru
trecător,   aşa  cum  ni   se  înfăţişează  el  în   acest  moment,   ci  mai  degrabă   trebuie  să  ne  trezească
conştiinţa existenţei noastre unitare, divine. 
 
Pentru o înţelegere mai profundă şi mai clară a acestei tehnici precizăm suplimentar că nu este deloc
cazul să păstrăm permanent, în mod egotic  şi încrâncenaţi o idee fixă în minte, ci va trebui să
„simţim”, să „percepem” intuitiv, chiar non­verbal am putea spune, această idee. Ceea ce se cere în
cazul acestui exerciţiu inestimabil nu este faptul de a gândi pur  şi simplu că suntem, ci A ŞTI
aceasta într­un mod direct, dincolo de gânduri şi concepte, având, sau atingând treptat, cu privire la
această misterioasă  existenţă pură a noastră o cunoaştere directă, profundă, nemijlocită, fermă şi
absolută. La  această  examinare  ceva mai atentă  asupra a ceea ce  noi suntem  cu adevărat vom
constata că această revelaţie ne este perfect accesibilă şi că, datorită unei intuiţii spirituale pe care o
asimilăm spontan imediat ce căutarea noastră devine sinceră şi profundă, această trăire poate să
apară în noi aducând ceva nou, luminos, deosebit de important şi de real.
 
Prin intermediul acestei tehnici foarte simple şi eficiente de revelare a Sinelui Suprem (Atman),
descoperim   că   este   perfect   posibil   să   ne   trezim   spontan   şi   firesc,   atingând   adevărata   stare   de
conştiinţă de Sine. În această  stare  înaltă, aşa cum vom putea intui fulgerător încă  de la  început,
realizând  în   mod   perseverent   această   tehnică  spirituală,   vom   continua   totuşi   să   avem   gânduri;
imaginile, sentimentele senzaţiile şi aspiraţiile interioare vor continua să se deruleze, constituindu­
se aparent la fel ca şi până acum în ceea ce noi numim cunoaşterea obiectivă, dar SIMULTAN se va
menţine  în noi în permanenţă  o conştiinţă martor ce va fi capabilă de a trezi şi de a amplifica  în
propria noastră fiinţă o forţă supramentală ce este menită să examineze, să modifice sau să stopeze,
atunci   când   este   cazul,   fluxul   acestor   derulări   interioare.   Însăşi   această  forţă  este   de   natură   să
catalizeze şi mai mult revelarea Sinelui Divin (Atman) în noi. Abia  în această  etapă vom putea
spune că am obţinut o structură existenţială stabilă, precum un ax al fiinţei noastre, care va aduce cu
sine o conştiinţă reală şi perfect obiectivă, o cunoaştere absolută atât asupra noastră, cât şi asupra
celorlalţi, a lucrurilor şi a lumii întregi. Astfel, privindu­ne cu detaşare şi menţinând în permanenţă
starea de conştiinţă martor, putem spune că ne aflăm pe calea cea mai directă de separare a Sinelui
Absolut (Atman) de tot ceea ce este iluzoriu, amăgitor şi efemer. 
 
„Cu uşurinţă  admitem că e mai bine să iubeşti oamenii pentru ceea ce ei sunt  în realitate, mai
degrabă pentru frumuseţea lor, inteligenţă, putere, simţul umorului, sau o altă calitate a lor. Oamenii
sunt cu adevărat Atman şi nimic mai mult. A­l iubi pe Atman din noi înşine înseamnă a­l iubi pe
Atman din fiecare fiinţă.”
                                                                                                                                                     Patanj
ali, Yoga Sutra
 
„Eu sunt acel Sine Suprem, preaslăvit de scripturi ca cel de dincolo de devenire şi neschimbător.
Doar cei care văd în mine Sinele Suprem văd cu adevărat. Ei au găsit sursa (izvorul) înţelepciunii şi
mă venerează din toată inima lor.”
                                                                                                                                                               
Bhagavad Gita
 
un articol preluat din revista Yoga Magazin
 
yogaesoteric
martie 2007