Textul integral al conferinţei despre consacrare ţinută de Profesor Yoga Gregorian Bivolaru

August 1995 Costineşti

"Un butuc de vie sădit fără Tatăl nu prinde viaţă. El va fi smuls din rădăcină şi până la urmă va pieri."
(fragment din "Evanghelia după Toma")

Această rostire este foarte clară.

Aici lisus ne spune c ă tot ce se va manifesta f ără a fi centrat în Dumnezeu Tat ăl, mai devreme
sau mai târziu va pieri şi nu va putea s ă dăinuiască veşnic, nu va putea s ă fie în eternitate. De ce?
Pentru că ceea ce nu are susţinerea lui Dumnezeu Tatăl, susţinerea Supremului, nu poate fi decât
efemer. în momentul în care ceva este creat şi se sprijină în totalitate pe ajutorul lui Dumnezeu, acel
ceva va dăinui veşnic, nu va fi efemer, ci va fi f ără moarte. Deci o asemenea manifestare centrat ă în
Dumnezeu va integra în ea ceva din viaţa eternă. Astfel, ne va conduce către viaţa veşnică. In situaţia
în care acest butuc de vie î şi trage seva chiar din Tat ăl Ceresc, din Dumnezeu Tat ăl, el va prinde în
seva sa ceva din via ţa veşnică şi va fi nemuritor. Dac ă va fi altfel, va fi supus efemerului, deci mor ţii.
Mai devreme sau mai târziu timpul disfruge totul. Aici am putea spune c ă lisus vorbeşte despre forţa
timpului care distruge totul, cu excep ţia a ceea ce este etern, a ceea ce a atins nemurire, pentru c ă
doar ceea ce are fundamentareaîn Dumnezeu Tatăl este etern şi lipsit de moarte.
1
Tot ceea ce nu este etern, nu este decât muritor şi mai devreme sau mai târziu va pieri, va
dispare, va fi smuls din r ădăcină pentru că este supus inexorabilului col ţ devorator al timpului. Col ţii
timpului devoră totul, cu excepţia a ceea ce a atins nemurirea, a ceea ce a atins veşnicia. Timpul
distruge totul cu excepţia acelora care l-au atins pe Dumnezeu cu adevărat, care au atins
desăvârşirea, care au obţinut starea de nemurire.
în această direcţie merită să ne amintim c ă fiinţa poate să se apropie de Dumnezeu prin orice
acţiune pe care o face atunci când consacr ă. în momentul oferirii fructelor lui Dumnezeu, atunci când
Dumnezeu primeşte această ofrandă a acţiunii noastre ca fruct ce urmează să fie fructificat nu de
către cel ce făptuieşte ci de Dumnezeu Tatăl, în acea situaţie fiinţa este tangentă cu Dumnezeu Tatăl.
Ea este astfel tangentă cu eternul şi trăieşte într-o anumită proporţie starea de comuniune cu ceea ce
este nemuritor, cu ceea ce este veşnic. .
In această ipoţj&Sfiinţa este capabilă să simtă cum Dumnezeu o îmbrăţişează şi totodată ea se
deschide şi poate să-L îmbrăţişeze pe Dumnezeu Tatăl. Este un aspect esenţial pe care dacă nu-l
uităm dacă urmărim ca acţiunile noastre importante din cursul zilei să le oferim lui Dumnezeu, mai
ales din punct de vedere al fructului vom avea posibilitatea ca s ă ne centrăm în Dumnezeu Tat ăl, să
fim părtaşi într-o anumită proporţie la starea de nemurire, de etern, pe care acesta ne-o transfuzeaz ă
indirect după realizarea stării de consacrare.
în această situaţie noi putem să simţim că după consacrare Dumnezeu se manifestă prin noi, şi
astfel putem să-i simţim inspiraţia, forţa, graţia, puterea şi, ceea ce este mult mai important, vom fi
absolviţi de lanţurile Karmei. Foarte mulţi oameni se tem adesea de acţiunile pe care le realizează. De
ce? Pentru că aceste acţiuni, atunci când sunt făcute fără aceasta ofrandă a fructelor lor către
Dumnezeu, crează lanţuri, în sensul c ă după aceea fiinţa va fi obligat ă, mai devreme sau mai târziu,
în existenţa aceasta sau în cea viitoare, să primească fructele pe care le merită. Dacă acţiunea a fost
rea, atunci aceste fructe vor fi amare; dar chiar şi în cazul acţunilor bune, benefice, fiinţa care nu a
realizat consacrarea acţiunilor sale către Dumnezeu va fi obligat ă în mod inexorabil s ă revină, să se
reîncarneze şi să primească astfel aceste fructe.
Din această cauză, în viziunea înţelepţilor planetei, ipoteza în care nu realizăm consacrarea
este totuşi o ipoteză de înlănţuire. Tocmai de aceea aici lisus ne face să înţelegem că centrarea în
Dumnezeu Tatăl, exprimată prin această scurtă parabolă a butucului de viţă-de-vie care-şi are
rădăcinile în Dumnezeu, ne poate ajuta s ă atingem starea de eliberare de orice ac ţiune pe care noi o
facem, dacă ea este oferit ă lui Dumnezeu ca fruct ulterior ac ţiunii şi dacă această ofrandă a noastră
este primită şi noi simţim starea de graţie a lui Dumnezeu care primeşte astfel darul nostru. Prin
această dăruire a noastră noi vom beneficia lăuntric de graţia lui Dumnezeu, de forţa, de inspiraţia Lui
In realizarea acelei acţiuni şi totodată acţiunea pe care o făptuim nu ne va lega creând condiţionări
nici pentru viitorul apropiat, nici pentru eventualele încarnări.
în această situaţie noi chiar suntem absolviţi, - dacă prin nivelul nostru evolutiv am reuşit
aceasta, - să ne mai încarnăm din nou şi din nou. în schimb, în situaţia în care noi pierdem din vedere
să centrăm fructele acţiunilor noastre, să le dăruim lui Dumnezeu, acest aspect se va produce în mod
inexorabil, este chiar inevitabil. Şi în această nefericită alternativă noi vom primi obligatoriu fructele
acţiunilor noastre, în sensul c ă vom fi obliga ţi să le recoltăm la momentul oportun, chiar şi într-o altă
viaţă. Aceasta poate să reprezinte pentru noi o constrângere, un lan ţ, chiar dacă fructele pe care noi
vom fi obligaţi să le recoltăm vor fi totuşi bune, căci noi vom fi obligaţi să facem neapărat aceasta.
Pentru aceasta noi vom fi constrânşi să ne mai încarnăm odată şi chiar dacă vom avea o
existenţă minunată, chiar dacă vom beneficia numai de fructele sublime, minunate, dătătoare de
fericire, totuşi noi nu vom putea renunţa la aceste fructe care în mod obligatoriu ne revin. în situata în
care noi încă ne detaşăm de aceste fructe şi le dăruim lui Dumnezeu, această obligativitate nu poate
să existe.
Suntem, prin urmare, liberi de fructele ac ţiunilor noastre, iar cel care f ăptuieşte prin noi în acea
situaţie este însuşi Dumnezeu. în urma consacrării noi simţim graţia Lui efectivă, pentru că nu noi
suntem cei care ac ţionăm în clipa aceea, ci El şi astfel putem s ă fim extraordinar de mult îmbog ăţiţi;
căci prin acţiunile noastre pe care i le oferim lui Dumnezeu putem să participăm în mod direct la
manifestarea divină.
Aceasta este o stare de gra ţie pe care fiin ţa o poate oricând avea, cu condi ţia ca să nu uite, şi
să-şi ofere fructele acţiunilor ei importante lui Dumnezeu. Este foarte important să realizaţi
consacrarea mai ales atunci când vă aflaţi împreună cu fiinţa iubită înaintea unei fuziuni amoroase
intime. Să nu pierdeţi niciodată din vedere că această ofrandă a fructelor acţiunii pe care urmează să
o realizaţi chiar prin această fuziune amoroasă care poate fi extatic ă, chiar minunată, chiar dătătoare
de o imensă fericire este necesar totuşi să fie realizată. Chiar şi atunci trebuie să nu pierdeţi niciodată
din vedere că această consacrare, această ofrandă a fructelor acţiunilor dumneavoastră, trebuie în
mod obigatoriu să fie ofranda adusă lui Dumnezeu.Vă spun aceasta pentru că mai există încă printre
dumneavoastră, chiar şi în anii superiori, şi adeseori chiar printre instructori, persoane care greşesc în
această direcţie. încă nici acum nu au înţeles că pentru un asemenea moment, cu atât mai mult, ei
trebuie să realizeze această consacrare, această integrare a fuziunii amoroase în contextul acestei
ofrande a fructelor, chiar a acestui joc amoros sublim, lui Dumnezeu.
într-o asemenea ipoteză eu vă sugerez că dacă aveţi de-a face cu asemenea fiin ţe care nu au
înţeles importanţa consacrării, indiferent în ce an se află, indiferent în ce ipostază vă aflaţi cu
respectivul, să vă opriţi şi să refuzaţi să continuaţi acea comuniune care se înfirip ă chiar cu riscul de
a-l supăra pe acela şi de a-l face să zică că sunteţi ciudat sau ciudată. Deşi vă poate spune toate
acestea, din unghiul spiritual, o asemenea atitudine arată cu adevărat că aţi înţeles importanţa
consacrării. Dacă nu, mai târziu, dacă nu veţi atinge în această existenţă eliberarea, ceea ce nu puteţi
şti cu precizie şi dacă vă menţineţi în această stare de lălăială sigur nu veţi avea de suferit. Pe de altă
parte chiar într-o fuziune amoroas ă cu fiinţa iubită dumneavoastră puteţi să aveţi acces la starea de
îndumnezeire prin această consacrare. Cel care uit ă să o facă nu se centreaz ă în Dumnezeu, nu v ă
ajută nici pe dumneavoastr ă să faceţi aceasta, dacă aveţi cumva intenţia, şi atunci, într-o asemenea
ipostază, vă indic ca mai bine să opriţi acea desfăşurare care urmează şi sigur că aceasta va avea un
rol pozitiv, atât asupra dumneavoastră, cât şi Ssupra ignorantului sau ignorantei care urmăreşte să vă
atragă într-o asemenea cursă karmică.
Problema este foarte gravă, chiar dacă dumneavoastră puteţi să o priviţi ca pe o
chestiune superfluă, peste care se poate trece cu uşurinţă, pentru că să ştiţi că fuziunile amoroase cu
continenţă, chiar atunci când ele sunt încununate de succes, degajeaz ă energii colosale, care - dac ă
dumneavoastră nu aţi realizat această consacrare a fructelor către Divin şi dacă nu atingeţi eliberarea
în existenţa aceasta, - vă pot condiţiona să vă mai încarnaţi de 4-5 ori pentru o singură fuziune
amoroasă ca să-i puteţi fructifica fructele dulci, dar care sunt totuşi obligatorii.
Am specificat aceasta pentru că încă mai sunt destui ignoranţi care, - deşi s-a explicat şi s-a
scris şi în cursuri şi în broşurile care s-au editat, -încă procedează ca nişte animale. Ei se bazează pe
faptul că au o brumă de continenţă şi cu acestea consideră că este absolut suficient, iar restul nu mai
contează; şi când discut cu unii dintre ei mai au şi naivitatea să spună că era o stare spontană, nu mai
era nevoie, că ei simţeau Divinul oricum şi cu asta considerau că nu mai este cazul, c ă de ce în fond
s-o mai facă deoarece şi aşa erau deja integraţi în Dumnezeu Tatăl. Toate aceste concepţii ale lor să
ştiţi că sunt aberaţii. Chiar dacă vreodată vreun neghiob vă spune că lucrurile stau aşa, să ştiţi că sunt
aberaţii, pentru că toate textele tradiţionale care vorbesc despre fructele acţiunii şi despre karmă arată
că singura excepţie care face ca fiinţa să nu fie înlănţuită prin acţiunile pe care le face este doar
atunci când consacră în mod clar, precis, distinct, fructele acţiunilor ei lui Dumnezeu.
Alte excepţii nu mai există şi vreau să vă pun în gardă şi asupra altei prostii, pe care unii o zic:
"Da, am uitat să fac consacrarea, dar am făcut-o după". Este o tâmpenie şi să ştiţi că nu are nici un fel
de valoare să faceţi consacrarea după aceea. Puteţi fi siguri că de fapt într-un asemenea caz fructele
acţiunii dumneavoastră sunt în totalitate ale dumneavoastră şi ele nu pot fi fructificate spiritual ulterior.
Nu are nici o valoare o consacrare chiar şi 4 ore în şir, sau chiar 6 ore, sau chiar 8 ore după ce ai
realizat acţiunea, pentru că există o lege a începutului care face ca Dumnezeu s ă se implice numai în
ceea ce faceţi cu El simultan. Ceea ce face ţi dumneavoastră ca ignoranţii, în mod egotic, v ă priveşte
şi Dumnezeu nu se mai amestecă direct după aceea ca să modifice ceva din fructele pe care le-aţi
integrat egotic. Această greşeală aş vrea să o eliminaţi complet, şi la fel şi stupiditatea cu
spontaneitatea.
Aş vrea să aveţi în vedere şi o altă eroare pe care unii o fac, de genul: "Eu nu mai am nevoie s ă
consacru acţiunile importante ale zilei pentru că am făcut o consacrare dimineaţa şi consacrarea
aceia este suficientă". Este de asemenea o gre şeală pe care este bine s ă o eliminaţi pentru că acea
consacrare globală se referă la integrarea globală a activităţilor dumneavoastră, dar pentru anumite
acţiuni deosebite pe care le realizaţi, inclusiv fuziunea amoroasă, să ştiţi că trebuie să existe o
consacrare specială, distinctă, precisă, pe care să o faceţi. Aşa că, având în vedere c ă o consacrare
nu vă ia mai mult de 4-5 minute pentru acţiunile foarte importante şi mai mult de 1 minut pentru
acţiunile care sunt mai secundare, merită să nu pierdeţi din vedere şi chiar să le faceţi. Aceasta va
contribui imens la accelerarea evoluţiei dumneavoastră, pentru că vă va integra în ceea ce se
numeşte KARMA YOGA, care este Yoga instantanee, care v ă permite să fiţi tangenţi cu Infinitul, cu
Dumnezeu Tatăl prin această ofrandă a fructelor către EL.
Au venit o mulţime de bileţele'şi am să mă opresc ca să vă răspund pentru că sunt importante aceste
aspecte căci de întrebat întrebaţi dar la mulţi practica este zero în ceea ce priveşte consacrarea. ••-
Budhiştii nu consacră acţiunile lui Dumnezeu. Atunci ei cum te eliberează?
Cu budhiştii problema este foarte complicat ă. în budhism s-au propagat unele idei eronate ale
lui Budha, care printre altele, susţine, nici mai mult nici mai puţin, că nu a existat Dumnezeu; adică
practic el nu vorbeşte nicăieri despre Dumnezeu şi această tăcere a lui a fost interpretată de mulţi
adepţi ai budhismului drept o negare a existenţei lui Dumnezeu. A doua imensă greşeală pe care a
făcut-o este aceea că a negat existenţa unui Spirit Nemuritor, Etern, care exist ă în fiinţă. Aceste două
mari greşeli sunt de fapt marile greşeli ale budhismului.
Tocmai de aceea aici apare o stare aproape paradoxală, pentru că pe de-o parte Budha vorbeşte
despre Nirvana, despre starea de eliberare, dar totodată nu vorbeşte nicăieri despre Dumnezeu şi nici
despre Spiritul Divin. Chiar dac ă unii spun c ă el ar fi trecut sub t ăcere aceste aspecte, tocmai pentru
ca să-i incite pe cei care aspir ă pe această cale spirituală la Nirvana să descopere singuri, este totuşi
o stare ciudată, pentru că toţi marii înţelepţi şi marii realizaţi ai acestei planete au vorbit despre
existenţa lui Dumnezeu şi au vorbit de existenţa spiritului nemuritor în fiinţă.
Ori această tăcere a lui Budha asupra existenţei lui Dumnezeu şi asupra existenţei Spiritului
Nemuritor în fiinţă sunt cele două mari erori şi care au şi dat apă la moară creştinilor şi mai ales
acelora care au o viziune dogmatică, şi care pe bună dreptate au considerat în bloc că toate
doctrinele orientale sunt atee. De ce? Pentru c ă ei au luat această viziune a lui Budha care spune c ă
nu există Dumnezeu, că nu există Spirit şi au spus: "lată la ce concluzii ajunge budhismul" De aici au
confundat aceste curente cu Yoga şi viziunea lor este c ă sistemele spirituale orientale nu conduc la
Dumnezeu, ci dimpotrivă sunt atee; sigur că pe bună dreptate să ştiţi că în ceea ce priveşte
budhismul există un dram de adevăr aici, şi chiar în prefaţa pe care am făcut-o la cartea despre
Budha am punctat aceste erori ale budhismului, despre care chiar merită să ştiţi şi dumneavoastră
pentru ca să înţelegeţi că budhismul poate fi folosit exact ca o scar ă care-ţi permite să ajungi până la
un anumit etaj, iar după aceea trebuie să recurgi la b altă modalitate, dacă cumva nu te mai ajută
anumite metode budhiste. De ce? Pentru că budhismul în ultimă instanţă nu conduce la această
comuniune cu Dumnezeu.
Are idealuri generoase, printre care chiar acest ideal al Bodhisattva- şilor care face ca fiinţa care
este pe pragul de a atinge Nirvana s ă urmărească să nu atingă Nirvana ci să rămână mai departe în
manifestare, chiar şi milioane şi milioane de ani, până când toate fiinţele de pe respectiva planetă vor
atinge această stare de iluminare. Aceasta este desigur un ideal frumos, care arat ă celor în cauză că
budhismul nu este întru-totul gre şit. Tocmai de aceea am considerat c ă este util s ă vă arăt ceea ce
este bun în cazul budhismului şi să vă pun totuşi în gardă asupra acestor greşeli care sigur, aparţin lui
Budha.
Una dintre ele chiar vreau să o clarific faţă de dumneavoastră, şi anume aceea că dacă cu
adevărat Dumnezeu a făcut omul după chipul şi asemănarea sa, ar fi fost imposibil ca tot Dumnezeu
să fie acela care să nu pună, după chipul şi asemănarea sa, şi o scânteie din esenţa sa Divină,
Nemuritoare, care să existe în fiinţa - om.
Dacă nu s-ar fi făcut aceasta, întreaga creaţie şi mai ales faza de om ar fi fost o abera ţie. Ea nu
şi-ar fi avut sensul. Ar fi fost un joc absurd pe care chiar dac ă Creatorul I-ar fi realizat ar fi fost f ără
sens. Pentru ce ar mai fi f ăcut El atâtea creaturi om? Doar ca s ă se joace aşa, să le vadă că se zbat,
că trăiesc fără sens, că nu au nici un ţel, că merg din încarnare în încarnare şi că la un moment dat
chiar ating starea de eliberare din acest lan ţ al încarnărilor, dar atât, că ating starea de Nirvana, care
înseamnă o stare de eliberare de ciclul încarn ărilor, dar atât ? Conform ideologiei budhiste dincolo de
aceasta nu este nimic, iar cel care a creat chiar starea de Nirvana nu exist ă, pentru că dacă este să
privim după Budha, nu există nici un Creator, aşa că starea de Nirvana este o stare care a apărut într-
un mod ciudat, nu se ştie cum; nu se ştie de unde vine acea energie care există şi alimentează
această ipostază sublimă care este Nirvana şi care de fapt este identică cu starea de SAMADHI, care
există totuşi. Toată creaţia există, dar nu există nici un Creator şi ea a izvorât din sine în mod absolut
ciudat, exact cum am spune că aducem 50 de tone de cărămizi, ciment, uşi şi ferestre, şi după aceea
acestea vibrând se aşează singure şi rezultă o catedrală. Acest exemplu, analogic, putem să-l
transpunem la niveul întregii manifestări a Macrocosmosului şi să vedem cât de absurd este să
gândim lucrurile astfel, cum că totul a rezultat aşa, fără nici o noimă, fără nici un sens, că planetele nu
se ştie cine Ie-a făcut, şi de fapt nu Ie-a făcut nimeni. Cu toate astea însă ele se rotesc precis,
electronii • există, au o energie care îi anim ă, care vine de undeva din mister, dar nu se ştie cine i-a
făcut, aşa că nu i-a făcut nimeni, ş.a.m.d.
Deci realizaţi în această direcţie greşeala lui Budha. Eu în această direcţie mi-am pus aceste
întrebări şi sigur că răspunsurile pe care mi le-am dat sunt urm ătoarele: Dacă într-adevăr Dumnezeu
a făcut făptura după chipul şi asemănarea sa, atunci implicit a pus în ea şi scînteia Divină, esenţa
nemuritoare din El însuşi, care este ATMAN, iar ATMAN face ca fiin ţa să se unească cu Dumnezeu.
Ori chiar după venirea lui Budha au existat o serie de fiin ţe umane care au realizat Şinele şi chiar au
vorbit despre El. Aceasta arat ă încă o dată că ATMAN sau Şinele Suprem Individual exist ă şi dacă
marii înţelepţi au vorbit despre El şi chiar au descris stările pe care le au avut atunci când L-au
realizat, putem să ne dăm seama de aceast ă eroare a lui Budha, care este indubitabil ă pentru orice
fiinţă care are bun simţ spiritual.
Dacă budhiştii fac această greşeală, că nu consacră fructele lui Dumnezeu, ei o fac deoarece,
conform învăţăturilor lui Budha pe care ei le urmează, consideră că Dumnezeu nu există. De ce?
Pentru că Budha n-a spus nimic despre Dumnezeu şi aceasta înseamnă pentru ei că nu există şi
atunci cui să consacri? Aceasta este viziunea lor aberantă şi la fel de greşită este şi ideea că nu
există Sine Etern în orice fiinţă. Este posibil ca Budha să fi vrut să-i facă pe oameni doar să-şi
accelereze evoluţia spirituală, pentru că el spune chiar că că dacă în existenţa aceasta nu atingi
starea de Nirvana, mai po ţi după aceea eventual înc ă să te încarnezi de 2-3 ori, şi abia după aceea
eventual să atingi această stare de Nirvana.
Ce înseamnă această stare de Nirvana, el a descris. Dar ce permite după aceea fiinţei să existe
în eternitate şi să atingă starea de eliberare, el nu a menţionat deloc în textele sale, şi de aici au
rezultat aceste confuzii grave, cumplite chiar, care au făcut ca foarte mulţi creştini să privească
budhismul ca ceva ateu şi să introducă apoi în aceiaşi oală budhismul şi Yoga, ceea ce este de
asemenea o aberaţie pentru că ele sunt două
lucruri distincte. Yoga nu este atee, vorbeşte clar despre existenta lui Dumnezeu. Orice eliberat care
1
atinge starea ultimă de eliberare, cea de planul cauzal, vorbeşte de existenta lui Dumnezeu pe care
fără îndoială l-a descoperit. Neatingând această stare Budha a vorbit doar de Nirvana, care în
ultimă instanţă poate să fie identificată chiar cu starea de eliberare de încarnarea fizică şi de
translaţie în lumile astrale unde avem anumite paradisuri care foarte uşor pot fi confundate cu
starea de eliberare ultimă.
Dacă Budha a fost un eliberat sau cel pu ţin un iluminat, cum este posibil s ă , fi făcut asemenea
greşeli majore? Eliberarea nu înseamnă integrare în Dumnezeu?
V-am spus că Budha a fost un eliberat, dar nu eliberat de toate planurile şi deci nu în fuziune
permanentă cu Divinul. Dacă era în fuziune permanentă cu Dumnezeu să ştii că l-ar fi cunoscut şi ar
fi vorbit despre El. Ori faptul că nu a vorbit despre Dumnezeu arată că nu a ajuns până la faza
aceea. Doar starea ultimă de eliberare înseamnă integrare în Divin, şi dacă ea s-a realizat în cazul
lui lisus, care vorbe şte foarte des şi explicit despre Tat ăl Ceresc, iată că în cazul lui Budha nu s-a
realizat, ca dovadă că acesta a negat chiar existenta lui Dumnezeu. Este greşeala lui majoră.
Cum se realizează efectiv consacrarea unei acţiuni?
Se realizează în primul rând cu o sinceritate total ă şi este ca o ofrand ă ce i se d ăruieşte lui
Dumnezeu, ca un dar ce i se ofer ă acestuia din punctul de vedere al fructelor ac ţiunii. Dacă ar fi să
dăm un exemplu foarte simplu, să pornim de la ceva banal.
Să zicem că la un moment dat dumneavoastr ă vă sculat/de dimineaţă şi vă hotărâţi să-i luaţi
lapte mamei. Vă îmbrăcaţi, luaţi bani, vă luaţi traista în mâna şi plecaţi să-i cumpăraţi lapte mamei
gândind: iacţiunea pe care o fac acum, fructul ei, este pentru mama, care ,o să se bucure foarte
mult că îi iau lapte. Aceast ă acţiune nu este pentru mine, mie nici numi place laptele, dar cu toate
acestea o fac pentru că mamei male îi place laptele şi se va bucura când o să se întoarcă de la
servici şi o să vadă 2 litri de lapte pe care eu i-am luat şi i-am dăruit. Când o s ă vină o să-i spun:
"Mamă îţi dăruiesc aceşti 2 litri de lapte. Sunt ai t ăi!"î. In cazul acesta chiar ac ţiunea noastră de a
merge să cumpărăm lapte şi chiar laptele pe care l-am luat este folosit pentru a o bucura pe mama.
Fructele acestei acţiuni îi aparţin mamei. Noi putem lăuntric să fim fericiţi că mama se va bucura,
dar cu toate acestea, această bucurie pe care o va simţi că noi i-am luat laptele îi aparţine în
totalitate. Noi putem eventual să ne bucurăm că ea s-a bucurat, dar cu toate acestea bucuria pe
care ea o va simţi îi aparţine în totalitate.
La fel, în situa ţia în care noi îi oferim lui Dumnezeu fructele unei ac ţiuni, trebuie cu candoarea
unui copil, să consacram ca ceea ce ar trebui ca nouă să ni se cuvină sau să urmeze după acea
acţiune, să nu mai vin ă pentru că aceste fructe sunt d ăruite lui Dumnezeu. Dac ă noi facem aceasta,
chiar dacă nu ştim teorii metafizice complexe, în momentul în care noi dăruim sau ne gândim că
urmează să dăruim fructele acţiunii lui Dumnezeu, vom sim ţi lăuntric o stare inefabil ă de comuniune,
de îocărcare cu un flux transcendent, extatic, care întotdeauna se manifestă în fiinţa noastră de sus în
jos. Simţim cum intră prin creştet şi ne pătrunde, ne invadează şi face ca fiinţa noastră să fie inundată
de acest flux de har, care este răspunsul că ceea ce noi am oferit ca fruct este acceptat de Divin.
Această stare ne confirmă că această consacrare este rodnică şi atunci noi suntem siguri că
acţiunea pe care o vom face după aceea este inspirată de Dumnezeu, este susţinută de El, îi aparţine
în totalitate, noi fiind doar instrumentul prin care puterea lui Dumnezeu se manifestă, şi astfel noi
suntem doar instrumentul şi Dumnezeu este cel care beneficiază. Fructele îi aparţin Lui, atât cele care
vor urma peste o oră, cât şi cele care vor urma peste 5 ani, 10 ani, 100 de ani, 200 de ani, 800 de ani;
toate aceste fructe sunt în totalitate ale Lui.
Dacă noi realizăm aceasta, dacă oferim, într-o stare de candoare, lui Dumnezeu, cu anticipa ţie,
fructele acţiunii noastre, şi simţim acest r ăspuns transfigurator, în ălţător, extatic, d ătător de for ţă, de
putere şi chiar de gânduri care ne ajută să perfecţionăm acţiunea pe care urmează să o facem, atunci
noi putem să spunem că am consacrat acţiunea noastră cu adevărat lui Dumnezeu, ca fruct, şi că ea
a fost primită.
în situaţia în care unele acţiuni nu sunt urmate de acest răspuns, înseamnă că acţiunea
respectivă nu este acceptată de Divin şi atunci noi trebuie să nu o realizăm. Ne oprim, pentru că acolo
ceva nu este în regulă. Dacă Dumnezeu nu acceptă acest dar al nostru înseamn ă că ceva nu este în
armonie, fie în noi, fie în fiin ţa cu care fuzionăm, fie în momentul respectiv, care poate s ă fie un ceas
rău care să genereze rezonanţă în fiinţa noastră. Această absenţă a răspunsului, a integrării, ne face
să înţelegem că această ofrandă a noastră nu este acceptată, nu este primită. Atunci trebuie să ne
oprim, pentru că dacă facem totuşi acea acţiune, fructele ei, obligatoriu ne vor înlănţui şi nu vom avea
altă posibilitate să le primim decât prin noi condiţionări şi printr-o ulterioară încarnare. Este ceva
inevitabil.
Dacă noi consacram putem considera că acţiunea respectivă nu mai are efecte karmice?
Această afirmaţie este reală, cu condiţia ca această consacrare cu adevărat să fie făcută şi
evident ca să existe acest răspuns din partea lui Dumnezeu. Nu este totul c ă noi am zis: "Doamnel-îtj
dăruiesc fructele acţuinii mele de ast ăzi!". Dacă după aceea noi nu sim ţim acea stare de comuniune
extatică, acel răspuns al lui Dumnezeu, care este, dac ă vreţi, ca o reac ţie, atunci nu se poate spune
că, cu adevărat noi âm făcut consacrarea şi că nu vom fi obligaţi ca fructele acţiunii noastre să ne
înlănţuie, că nu vom fi obligaţi ca, în urma acţiunii noastre, să fim din nou în manifestare, într-t
încarnare ulterioară, pentru a mânca aceste fructe ale acţiunii noastre, pentru a primi consecinţele
acţiunii noastre actuale. Nu este totul s ă consacram, ci să şi simţim că, a fost acceptată consacrarea
noastră; şi aceasta nu se manifestă neapărat ca o apariţie a unui glas lăuntric care-ţi spune: "Da fiule,
e-n regulă.", ci este o stare l ăuntrică, o reacţie inefabilă care apare în mod clar şi indubitabil, ca ceva
înălţător, transfigurator, care ne îndumnezeie şte pentru"câteva fracţiuni de secundă sau chiar pentru
minute în şir şi care arată cu adevărat că noi putem să mergem mai departe şi să realizăm acea
acţiune, pentru că, aşa cum spuneam, niciodată o acţiune care a fost realizată nu poate fi după aceea
consacrată lui Dumnezeu. Este imposibil, şi puteţi fi siguri că Dumnezeu nu primeşte niciodată
acţiunile rele pe care dumneavoastră să le faceţi spunând: "Dacă consacru nu are importanţă, căci
acum consacru lui Dumnezeu actul de magie neagr ă pe care-J fac ca s ăM omor pe vecinul care m ă
cam şicanează. Dacă o să fac aceasta Dumnezeu o să primească, mă şi ajută, şi eu nici nu am karmă
şi o să fiu şi un magician negru temut, deoarece toate ac ţiunile mele mârşave sunt ale lui Dumnezeu.
Eu nu fac decât să beneficiez, căci Dumnezeu l-a omorât pe acela cu ajutorul meu.". Nu!
Asemenea aberaţii vă rog să nu hrăniţi în mintea neghioabă pe care aţi putea s-o aveţi, pentru
că aşa ceva este exclus. Asemenea ac ţiuni Dumnezeu nu le sus ţine şi chiar dacă dumneavoastră le
consacraţi, răspunsul este Nu. La fel şi acţiunile aberante, paranoice, pe care aţi putea să fiţi inspiraţi
să le faceţi de alte forţe, demoniace sau satanice. Nu este totul să oferi, ci trebuie să fie şi primită
această ofrandă a fructelor acţiunilor dumneavoastră, pentru că Divinul să nu vă imaginaţi că acceptă
orice aberaţie.
Dacă dorim să consacram o anumită acţiune ce are drept scop transformarea noastră, de
exemplu o acpune pentru purificarea mentală sau pentru ce considerăm noi că avem nevoie, ce
implicapi are acest gen de consacrare?
Dacă fructele respectivei acţiuni sunt oferite cu adevărat lui Dumnezeu, atunci această
consacrare nu poate decât s ă aibă efecte Divine, de total ă eliberare a noastr ă de fructele ac ţiunii pe
care o facem, şi totodată face ca Dumnezeu s ă se manifeste prin noi şi să realizeze ceea ce noi am
consacrat Lui. Astfel ne deschidem c ătre Dumnezeu. Consacrând, de exemplu, o şedinţă de asane şi
consacrând fructele ei lui Dumnezeu, fără îndoială că noi ne deschidem cu atât mai mult faţă de
Dumnezeu iar graţia sa, puterea sa, inspiraţia sa, energia sa, se • vor rev ărsa în clipele care urmează
după aceea în fiinţa noastră, iar calitatea trăirilor şi stărilor pe care le vom avea vor fi extraordinare în
această situaţie.
De aceea este atât de important ca noi s ă consacram fructele acţiunilor noastre lui Dumnezeu.
Atunci putem să primim de la Divin forţa, inspiraţia şi tot sprijinul pentru ca acţiunea noastră să fie
integrată în consensul armoniei Divine. A uita s ă facem aceasta implică ca acţiunea respectivă, chiar
spirituală, să fie realizată cu forţeproprii, să fie o acţiune egotică ce va genera după aceea o anumită
înlănţuire karmică. într-o asemenea situaţie noi vom beneficia după aceea de o anumită ipostază
existenţială într-o încarnare ulterioar ă, în care ni se va compensa exact ceea ce noi am f ăcut. într-o
asemenea situaţie, dacă noi nu am atins eliberarea, ne vom reîncarna şi vom putea să locuim de
exemplu într-un ashram, unde vom beneficia de climatul spiritual de acolo, dar va fi totu şi obligatorie
această încarnare a noastră. Noi nu vom putea scăpa de ea dacă, de exemplu, am făcut iniţieri într-o
anumită putere cosmică, uitând să facem consacrarea, o dată, de două, de trei, de cinci ori; de
exemplu, chiar să zicem că noi am iniţiat 6000 de oameni, dar am f ăcut-o egotic, pentru aceasta noi
o să ne reîncarnăm de 20 de ori în diferite ashramuri ale planetei, pe planeta aceasta sau pe alte
planete unde obligatoriu va trebui să beneficiem de acest climat spiritual pe care îl merităm.
E o chestiune obligatorie, noi nu avem cum să scăpăm spunând: "Nu mai vreau! M-am
săturat!". Deci, vrând, nevrând noi va trebui să suportăm aceste consecinţe ale acţiunii noastre.
în situaţia în care noi realizăm aceeaşi acţiune de iniţiere a 6 milioane de oameni făcând
consacrarea, energia vine de la Dumnezeu, dar nu ne simţim epuizaţi, vlăguiţi, terminaţi, vidaţi, ci
simţim că suntem integraţi, că acţiunea noastră este fluidă, că o forţă infinită ne susţine, iar în final
sezizăm că suntem liberi, că nu ne putem aştepta la vreo consecinţă a acţiunilor noastre, pentru că ea
nu dă nici un fel de fruct, nu vom fi obligaţi să ne încarn ăm aşa cum se produce în situa ţia cealaltă
când cel care face aceeaşi iniţiere uită să o consacre lui Dumnezeu. Deşi sunt două acţiuni care
privite din afară, pot face pe cineva prost sau incapabil să discearnă din punct de vedere subtil să
spună: "E acelaşi lucru". Unul consacr ă, altul nu. Amândoi fac o ini ţiere, de exemplu în Tara în dou ă
k
oraşe diferite. Unul în final va fi epuizat, vl ăguit pentru că lucra cu energia lui, iar cel ălalt va fi capabil
să mai iniţieze încă 10.000'de oameni după ce a terminat cu cei 6.000. De ce ? Pentru c ă într-un caz
el el este integrat din punct de vedere divin şi toată energia virte de la respectiva putere cosmic ă, pe
când dincolo el funcţionează pe energiile care-i aparţin lui ca ego, ca fiin ţă individualizată. în ipostaza
consacrării el este deja integrat într-un circuit în care Dumnezeu se manifest ă prin el. Dincolo, el este
cel care manifestă singur şi eventual ajunge la puterea cosmică respectivă, dar vitalitatea lui de
susţinere poate să-l lase.
De exemplu, dacă cineva face această iniţiere şi stă 8 ore în picioare, în cazul în care a realizat
acesta acţiune cu consacrare va sim ţi că nu oboseşte. în ipostaza în care el face acea şi acţiune dar
fără consacrare va constata c ă după 2-3 ore deja îl las ă picioarele. Deşi el face o ac ţiune spirituală,
energia lui fizică îl lasă. De ce? Pentru că el funcţionează cu ceea ce egoul lui, cu ceea ce
individualitatea lui are. în ipostaza consacrării, el funcţionează cu energie de la Dumnezeu care
compensează şi ceea ce el avea puţin la nivel individual; şi în loc să îl susţină pentru a sta în
picioare^ 2 ore poate să îl susţină şi 14-20 ore, pentru că de fapt Dumnezeu ît sus ţine şi el sesizeză
doar că nu oboseşte şi se miră cum de a reuşit. în ipostaza cealaltă oboseşte şi trebuie să se
oprească; de ce? Pentru că este rupt de această comuniune cu Dumnezeu.
în cazul fuziunii amoroase cu o persoan ă neyoghină este suficient ca doar cel ce practici Yoga
să facă consacrarea?
Da, este suficient, dar obligatoriu. Şi dacă aveţi de-a face cu o persoană mai ciudată, care este
mai suspicioasă şi i se pare straniu c ă trebuie s ă va ţineţi de mân ă timp de 2-3 minute, pute ţi face
consacrarea într-un loc mai puţin sacru, vă retrageţi la baie, la toaletă, o faceţi pentru ea, mentalizaţi
figura ei, vă gândiţi chiar că este în faţa dumneavoastră şi o ţineţi de mână, chiar dacă în realitate nu
faceţi asta şi simţiţi acea integrare, acel răspuns al lui Dumnezeu.
Dacă răspunsul nu apare, atunci abţineţi-vă, deoarece aceasta arată că acolo este ceva în
neregulă. Fie persoana respectiv ă es'te bolnavă, fie are cine ştie ce trecut Karmic care o face s ă fie
satanică şi să vă influenţeze în mod nefast aura; ştie Dumnezeu ce este cu ea, dar este clar c ă acolo
nu trebuie să vă băgaţi. Vă opriţi chiar dacă era ceva furibund, foarte pasional, discuta ţi alte aspecte
şi vedeţi căci poate nu era momentul potrivit. Dac ă într-o altă situaţie iarăşi se repetă, şi iarăşi, este
clar că cu aceast ă persoană nu se poate realiza fuziunea amoroas ă cu consacrare şi este bine nici
altfel să nu o faceţi.
Pentru cei care au încă probleme cu continenţa, atât bărbaţii cât şi femeile, atunci este chiar
necesar să se aibă în vedere că o consacrare primită de Dumnezeu vă ajută imens chiar în sensul
îmbunătăţirii continenţei. Au fost situa ţii când unele persoane care f ăceau consacrarea pentru prima
dată ne-au relatat că deşi continenţa lor era oarecum pe muchie, după ce au învăţat şi realizau
consacrarea fructelor fuziunii amoroase către Dumnezeu, sau către o anumită Putere Cosmică, au
realizat că aceasta Ie-a îmbunătăţit extrodinar de mult continenţa, şi unii relatau că deşi apăreau
unele momente în care erau pe muchie şi se mirau cum de nu au pierdut controlul, totu şi ca printr-un
miracol, ceva ca o for ţă atotputenică apărea şi îi ajuta, îi sus ţinea astfel încât ei puteau s ă realizeze
fuziunea amoroasă fără ca să îşi piardă ca de obicei controlul.
 Acest aspect merită să-l reţineţi şi să-l aveţi în vedere pentru că vă poate ajuta imens. De altfel,
chiar trăirea respectivă în consensul consacrării fructelor lui Dumnezeu sau unei Puteri Cosmice se
modifică foarte mult în bine. Fiin ţa cu care fuziona ţi devine mult mai armonioas ă, de asemeni ea va
simţi o stare de fericire mult mai mare; sentimentul final de armonie, de comuniune, de împlinire, de
dilatare a conştiinţei este mult mai accentuat şi la fel rafinarea tr ăirilor. Toate aceste aspecte sunt în
avantajul dumneavoastră.
Singurul lucru este că fructele acestei acţiuni nu vă aparţin, dar beneficiile pe care le aveţi în
curs sunt imense şi aceasta ar trebui să vă determine să nu pierdeţi niciodată din vedere şi să
realizaţi întotdeauna această consacrare şi evident să vă angrenaţi numai după ce simţiţi că acest
răspuns lăuntric survine.
Starea de androgin se poate obţine numai după ce ai ajuns la starea de perfecpune?
Să ştiţi că. starea de androgin poate s ă marcheze ajungerea la starea de perfec ţiune. Cel care
atinge starea de androgin să ştiţi că atinge simultan starea de perfecţiune şi nu trebuie întâi să ajungi
la starea de perfecţiune şi după aceea să ajungi la starea adroginală. Cel ce urmăreşte cu tot
dinadinsul, prin relaţia de cuplu, poate să o realizeze, iar în momentul când androginul va fi cu
adevărat plenar realizat în el însuşi, atunci acel om va realiza totodată şi starea de perfecţiune.
Dacă ai atins starea androginal ă perfectă, atunci automat atingi şi starea de perfec ţiune. Sigur
că, a atinge doar prime etape ale stării androginale nu echivalează cu realizarea deplină a stării
androginale şi a o atinge în cuplu nu înseamnă că amândoi trebuie să o atingă. Sunt situaţii când
femeia poate atinge starea androginal ă şi să nu o atingă bărbatul, sau invers. De ce? Pentru c ă unul
poate să nici nu aibă încă preocupări spirituale, nihl interesează. Aceasta nu implică faptul că cel care
urmăreşte să atingă starea androginală să fie handicapat deoarece celălalt nu vrea. Să ştiţi că starea
androginală poate fi atinsă şi aşa, dar cu condiţia ca continenţa să fie realizată perfect. Să nu vă faceţi
iluzii să spuneţi că dacă nu sunt continent eu totuşi realizez starea androginală, nu!
S-au publicat de curând în cartea JAPA YOGA unele mantre secrete. Este indicat s ă preluăm
informaţii de acolo şi să le folosim?
în măsura în care aveţi iniţierea în mantrele respective puteţi să le folosiţi. Cei care nu au primit
iniţierea, chiar dacă o să urmăriţi să le folosiţi, dacă nu aveţi un anumit grad de evolu ţie spirituală şi
anume perfecţiunea în YONIMUDRA, atunci veţi vedea că le folosiţi fără ca acele rostiri mentale să fie
rodnice.
în situaţia în care aţi atins măiestria în YONI MUDRA atunci puteţi să folosiţi orice mantră cu
excepţia PARA BIJ-ei care implică o anumită pregătire lăuntrică excepţională, despre care nu este
cazul să vorbim aici. Aşa că dacă vă simţiţi capabili din punct de vedere al realizării perfecţiunii lui
YONI MUDRA, puteţi să le faceţi.
Dar urmăriţi întotdeauna când folosi ţi o mantră să mergeţi cu ea pân ă realizaţi suficient de clar
anumite salturi spirituale, pentru c ă altfel, la un moment dat o s ă vă treziţi că lucraţi cu atât de multe
mantre încât.o să fiţi de-a dreptul năuciţi, pentu că ele sunt multe, de ordinul zecilor de mii, iar
dumneavoastră nu pierdeţi din vedere că aveţi o singură existenţă şi dacă o să tot acumulaţi mantre şi
dacă mai vin şi în astral nişte entităţi şi vă mai spun încă vreo 200, o să fiţi doar încântaţi că aveţi 780
de mantre, şi atât. Cu aceste mantre, sunt pline şi.anumite lucrări, dar aceasta nu înseamnă că autorii
respectivelor cărţi au atins nu ştiu ce faze de evoluţie şi la fel şi dumneavoastră prin faptul că aveţi
700 de iniţieri, în 700 de mantre şi cunoaşteţi 700 de forme de LAYA YOGA.
Mai important este să realizaţi cu adevărat un salt spiritual folosind măcar una. Dacă încă din
punct de vedere mental şi psihic vă aflaţi în fel şi fel de ipostaze hilare, dacă ştiţi 7 mantre de la 7
Puteri Cosmice, dar încă mai sunteţi zăpăciţi, împrăştiaţi, geloşi, năuciţi, atunci puteţi să consideraţi că
le ştiţi degeaba. Dacă folosiţi măcar una când trebuie şi cu adevărat realizaţi o transformare
fundamentală, revoluţionară, lăuntrică, clară, pe care chiar şi ceilalţi să o observe şi să o admire, s ă
zică: "înainte erai prost şi acum eşti deştept! Erai devitalizat şi acum eşti vitalizat! Bravo!" Atunci este
foarte bine. Dar dacă tot acumulaţi mantre, fără ca să le aprofundaţi, atunci veţi vedea că aceasta nu
înseamnă mare lucru.
Ce ne puteţi spune despre secta "Martorii lui Jehova"?Are vreo legătură cu spiritualitatea?
Să ştiţi că nu. Este doar o sect ă aberantă. Nu este nici m ăcar o cale spirituală. Are chiar unele
legături,cu fracmasoneria.
 Artele marpale sunt o cale spirituală?
Da, în măsura în care sunt cu adevărat integrate ca modalităţi de evoluţie spirituală. La ora
actuală în occident ele sunt denaturate şi s-a pierdut acest filon spiritual. în momentul în care cel care
face Karate se antrenează în ideea că: "am în faţă un adversar şi trebuie să-l omor, trebuie să-J
distrug", acolo nu mai este vorba de o cale spirituală, este vorba doar de o deviere de la o cale
spirituală autentică.
Nu avem timpul necesar să vă prezentăm cum stau lucrurile cu artele marţiale ca orientare
spirituală, dar dacă doriţi citiţi în cărţile tradiţionale cu privire la artele marţiale şi veţi vedea
discrepanţa dintre ceea ce sunt în realitate aceste arte marţiale şi cea ce se practică acum. Din
rătăcire, s-a ajuns la ora actuală la o situaţie în care karatistul este plin de orgoliu şi foarte încrezut că
el poate să bată 20 de oameni şi are o Manipura dizarmonioasă şi ajunge să fie de un orgoliu
furibund; S-a creat o diferenţă foarte mare între ei şi cea ce erau cu adevărat maeştrii în artele
marţiale, care aveau o evoluţie spirituală.
Rugăciunea Tatăl Nostru spusă înaintea unei acţiuni poate înlocui consacrarea?
Nu. Poate cel mai mult să creeze în fiinţa noastră o stare de comuniune cu Dumnezeu, dar nu o
poate înlocui pentru că consacrarea este o ofrandă a noastră directă adusă lui Dumnezeu, căruia»
dăruim fructele ac ţiunii noastre. Nu are nici o legătură cu rug ăciunea. Pot spune Tat ăl Nostru ca să
mă simt apropiat de Dumnezeu, dar aceasta nu exclude ca dup ă aceea eu s ă-i ofer fructele ac ţiunii
mele. Sunt două lucruri distincte. Nu trebuie s ă facem această confuzie. Dacă simţiţi că vă este greu
să vă deschideţi faţă de Dumnezeu pentru a realiza consacrarea propriu-zisă, înainte de ea, puteţi
rosti Tatăl Nostru. Spuneţi Tatăl Nostru, simţiţi acea stare de comuniune empatic ă, de îmbrăţişare pe
care Dumnezeu v-o acordă atunci când rostiţi cu simţire Tatăl Nostru şi după aceea treceţi la
consacrarea propriu-zisă.
A spune Tatăl Nostru, a simţi starea de comuniune cu Dumnezeu şi după aceea a spune: "Gata!
Am consacrat, pot să fac liniştit dragoste cu iubita mea. Gata! Am consacrat, Dumnezeu mi-a răspuns
", nu are nici o eficienţă din punct de vedere al decondiţionării karmice pentru că actul de oferire a
fructelor acţiuni noastre este un act distinct care nu are nimic de-a face cu Tat ăl Nostru. Tatăl Nostru
este Tatăl Nostru şi consacrarea fructelor acţiunilor noastre către Dumnezeu este altceva. Sunt dou ă
lucruri distincte şi nu trebuiesc băgate în aceiaşi oală.
E suficient ca la o consacrare s ă spunem: "în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh" şi să
ne facem cruce de trei ori?
Nu, pentru că aceasta este o acţiune de integrare a noastră în Trinitate. Dacă după ce facem
aceasta spunem lăuntric sau chiar cu voce tare; "Tată ceresc îţi dăruiesc ţie fructele acţiunii pe care o
fac acum, te implor să mă faci să înţeleg şi să realizez dacă Tu le accepţi!", este corect. Şi după
aceea aşteptaţi într-o stare de reculegere lăuntrică dacă acel flux divin, transfigurator, ca o reacţie, ca
o boare sublimă, extatică, vine şi vă inundă fiinţa. Dacă acesta vine însemnă că cu adevărat
consacrarea dumneavoastră a fost primită, fructele acţiunii pe care urmează să o faceţi sunt cu
adevărat dăruite lui Dumnezeu şi El Ie-a acceptat.

 spune doar Tatăl Nostru" sau "în numele Tatălui al Fiului şi al Sfântului Duh", făcând de trei ori
cruce şi după aceea faceţi acţiunea, acest gest nu face decât să ceară ajutor suplimentar de la
Dumnezeu pentru acţiunea pe care urmeaz ă să o faceţi, dar fructele ei v ă aparţin. Dumnezeu nu v ă
poate lua fructele decât dac ă dumneavoastră în mod clar şi precis i le d ăruiţi Lui. Şi ca să vedeţi cât
de clare sunt lucrurile, pentru că în această consacrare este vorba de o angrenare a liberului
dumneavoastră arbitru, am să vă relatez o povestire ca să înţelegeţi cumfuncţioneză consacrarea
chiar şi în lumile infernale.
Când eram închis am avut ocazia să fiu în celulă cu un condamnat la moarte care făcuse o crimă.
Şiind că mă ocupam cu ceea ce mă ocupam a devenit mai pus pe confesiuni şi la un moment dat mi-a
relatat că el fusese mai de mult atras de un vrăjitor de pe undeva prin Transilvania, care l-a văzut,
spunea el, că ar fi cu anumite înzestr ări care i-ar fi permis s ă-l lase succesorul lui dup ă moarte, să-i
transmită deci aceast ă inijjere malefică. L-a luat pe lâng ă el ca s ă-l înveţe această cumplită practică
pe care o exercita, pentru că el făcea toate aceste lucruri la modul malefic, lucra cu forţe infernale,
cum s-ar zice, îşi vânduse sufletul Satanei. în unadintre practicile acestei ucenicii ale acestui om, el a
remarcat ceva la care nici vrăjitorul nu a putut să-i răspundă şi care şi lui i s-a părut de neînţeles..
. în una din zile acesta avea de f ăcut o acţiune în care urma s ă omoare pe cineva, şi cel care a
cerut această acţiune i-a adus suma de bani şi, aşa cum ceruse vrăjitorul, şapte găini negre. Acestea
au fost băgate după aceea într-o camer ă care urma s ă fie cea în care vine entftatea negativ ă şi îi ia
ceea ce el îi ofer ă ca gaj pentru ac ţiunea malefică pe care urmează să o facă. A intrat cu vr ăjitorul în
respectiva cameră şi a observat că era o cameră total întunecată, cu ferestrele bătute în cuie şi
acoperite cu pături groase. Cert este că în acea cameră era întuneric total. După aceea, găinile au
fost introduse în acea camera, au închis uşa după ei şi omul a întrebat nedumerit: "$i ce urmează
acum? Vine spiritul acolo şi le ia?" Vr ăjitorul îi răspunde: "Eu nu am voie s ă intru să văd ce face mai
departe. Dacă vrei poţi să stai aici şi să asculţi, dar dacă intri te omoară!" Omul a stat şi a ascultat la
uşă.
Ce s-a auzit dup ă aceea era exact ca şi cum înăuntru, în acea camer ă ar fi ap ărut brusc ceva
care după aceea a început să alerge după acele găini. A auzit sunete ciudate, găinile care
cotcodăceau şi ţipau, semn că acolo se petrece un lucru cumplit, ca şi cum ar fi fost cu adevărat luate
pe rând şi după aceea, la un moment dat, t ăcere. Nu s-a mai auzit nimic. Era un interval de timp în
care nu puteau intra în camer ă. Vrăjitorul i-a spus: "Nu putem intra acum, dar dup ă ce trece perioda
de timp în care eu ştiu că nu am voie să intru în cameră, putem deschide uşa". Zis şi făcut, după ceea
au deschis uşa şi înăuntru, spre uimirea respectivului, nu era absolut nimic. Nu mai era nici pan ă de
găină.
Respectivul şi-a pus totuşi întrebarea: "Dacă spiritul acesta are atâta putere, de ce nu şi le ia
singur? De ce are nevoie să vină să i le aducă nu ştiu cine, să i le bagi tu aici, de ce nu le ia singur?"
"Păi, zice, nu poate". De ce? Pentru că aceste făpturi nu-i erau până atunci consacrate şi el nu se
putea apropia de ele. în momentul în care îi erau consacrate acel spirit putea s ă le ia. Cert este c ă le
făcea să dispară, le dematerializa, le translata într-o alt ă dimensiune. Ele nu mai r ămâneau acolo şi
nici nu se mai punea problema ca ele s ă apară după aceea. Deci, nu se ştie unde dispăreau, dar de
existat ele nu mai existau.
Din această povestire, pe care v-am prezentat-o, nu ca s ă urmaţi exemplul acesta cumplit, ci ca
să vedeţi această importanţă a consacrării, dumneavoastră puteţi să vă daţi seama că aceste efecte
care se produceau acolo erau cu putinţă numai datorită faptului că aceste animale erau oferite acestor
puteri infernale, iar numai după ce ele erau oferite astfel, ea putea să apară şi să le ia, altfel nu.
La fel şi în cazul acţiunilor dumneavoastră, aceste acţiuni pe care urmează să le faceţi, dacă le
oferiţi lui Dumnezeu ca fructe, atunci Dumnezeu se manifestă prin dumneavoastră şi poate face cu
adevărat ca fructele acestei ac ţiuni să nu vă mai aparţină. Ele nu vă mai leagă cu nimic. Dar în cazul
când dumneavoastră nu aţi făcut aceasta, atunci fructele acestor acţiuni urmează ca ele să fie cele
care vă vorînlăntui. Bune sau rele, aceste fapte pe care dumneavoastr ă le faceţi acum, vor da roade
pe care veţi fi obligat să le primiţi, vor fi reacţii ulterioare.
în situaţia în care noi am consacrat lui Dumnezeu, aceste reac ţii nu au cum să mai apară nici o
dată. Rămân trăirile de moment care se produc în cursul ac ţiunii, pentru că nu este cazul s ă credem
că dacă oferim aceste ac ţiuni ale noastre nu o s ă mai simţim nimic. Ceea ce sim ţim rămâne, şi chiar
apare o trăire mult mai intensă pentru că forţa provine de la Dumnezeu; iar noi o simţim că se
manifestă prin noi. De fapt Dumnezeu este cel care ac ţionează acolb. Este cu mult mai mult decât noi
realizăm de obicei. Aceasta este o mare taină.
Mai trebuie să rostim alte cuvinte sau gânduri?
Da. V-am spus că trebuie să rostim cuvintele pe care vi le-am zis, sau eventual s ă le gândim, şi
după ce le-am rostit sau gândit s ă urmărim să realizăm dacă cu adevărat Dumnezeu primeşte aceste
fructe ale noastre. Dacă această acţiune a noastră este primită şi Dumnezeu ne încarcă mai departe
cu energia ce ne permite s ă o realizăm, atunci cu adev ărat noi putem începe s ă acţionăm. Dacă nu
vine nici un răspuns de la Dumnezeu, atunci este necesar ca noi să nu făptuim, să nu acţionăm în
direcţia respectivă. Uneori într-o anumită situaţie, cu o anumită fiinţă, chiar urmăriţi să faceţi
consacrarea amoroasă şi constataţi că, într-un anumit moment, răspunsul nu vine. Este necesar
atunci să nu făptuiţi. Dacă sistematic cu acea persoan ă nu vă vine acest r ăspuns, însemnă că acolo
este ceva în neregulă. Trebuie să vă puneţi întrebări profunde cu privire la utilitatea acelei rela ţii, sau
mai bine zis, la integrarea ei în armonia Divină.
Am înţeles că după ce realizăm consacrarea trebuie să aşteptăm un răspuns de acord din
partea Divinului înainte de a ne angrena în acţiune.
Exact, la fel cum se spune când noi facem o poman ă: să fie primit. Dar în cazul consacr ării nu
spunem doar mecanic, ci aşteptăm ca acest răspuns de la Dumnezeu să apară.
Dacă acest răspuns nu vine sau nu-/ percepem noi?
Nu, este exclus să nu-l percepem. Aici v ă rog să nu vă păcăliţi. Dacă Dumnezeu răspunde, noi
percepem. Dumnezeu are la dispozi ţie mijloacele pe care le are în ato ţputenicia Lui de a ne face s ă
înţelegem că este de acord. Dacă nu, nu apare absolut nimic. Este exact ca într-un dialog. îl întreb ăm
pe Ionel: "Ionele, eşti de acord ca mâine să-ţi aduc televizorul să ţH dăruiesc ţie?" şi celălalt nu
răspunde. Mai formulăm o dată. Şi iar nu primim nici un r ăspuns. Nu este nici o reac ţie, nu-i tremură
nici măcar un muşchi pe faţă, nu ne r ăspunde. Dacă şi a treia oar ă fiu ne r ăspunde atunci este clar.
Dacă într-o asemenea situaţie vi se pare că este ceva în neregulă când faceţi consacrarea prima
oară, atunci este necesar s ă faceţi acesta consacrare de trei ori. Dac ă chiar şi după a treia oar ă nu
apare nici un răspuns, atunci cu adevărat vă opriţi. Puteţi fi siguri că aceea acţiune nu este primită din
punct de vedere .al consacrării fructelor către Divin. Intr-o asemenea situaţie nu este bine să ne
angrenăm în acea acţiune.
Să ştiţi că niciodată realizarea consacrării urmată de acţiunea imediată fără, ca să aşteptăm
acesta primire a răspunsului de la Dumnezeu, nu implică faptul că acţiunea noastră a fost primită.
Deci, dacă noi realizăm această consacrare şi nu vine nici un r ăspuns, nu este indicat s ă acţionăm.
Ne abţinem, pentru că este clar că această ofrandă a noastră nu este primită, Dumnezeu în acest caz
nu acceptă să ne primească roadele pe care noi vrem s ă i le oferim. De ce? Aceasta este treaba lui.
Privind ulterior şi meditând la acea soluţie noi putem să ne dăm seama ce este în neregulă acolo.
E posibil ca pentru o acţiune care deşi este integrată, noi să nu percepem răspunsul de la
Dumnezeu?
Nu, este imposibil. Pentru a fi siguri, dacă aveţi unele dubii, mai faceţi încă de două ori
consacrarea. Şi dacă la toate aceste trei nu apare nici un r ăspuns, nici o reac ţie, atunci este clar c ă
nu există răspuns şi deci consacrarea noastr ă deşi a fost f ăcută, Dumnzeu nu accept ă aceste fructe
pe care noi vrem să i le oferim, şi deci El nu ne susţine; acţiunea noastră nu este integrată în
Dumnezeu.
La un moment dat Eugen spunea că simţea activarea lui Sahashrara foarte puternică, care-i
dădea încredere că acţiunea pe care o făcea era integrată în Divin, dar acţiunea a avut totuşi un
carater catastrofal...
Să ştiţi că în cazul de fa ţă nu a fost vorba de o primire a acestei ofrande de c ătre Dumnezeu.
Activarea lui Sahashrara nu este suficient ă. Este vorba de o rev ărsare de har care este perceput ă ca
răspuns la această dăruire a fructelor ac ţiunii către Dumnezeu. Este ceva transfigurator, în ălţător, pe
care noi îl simţim atunci ca răspuns şi care nu poate fi confundat.
Simpla activare a lui Sahashrara nu este suficientă ca să ne permitem să spunem că este
răspunsul lui Dumnezeu/pentru că acest răspuns nu se produce numai pe Sahashrara. El angrenează
toţi centrii pornind din Sahashrara şi până în Muladhara. Că nu se percepe distict şi egal până în
Muladhara asta este altceva. Dar să ştiţi că se simte totuşi proporţional. Adică putem simţi Sahashrara
70%, dinamizată Ajna 60%, dinamizată Vishudda 50%, activată Anahata 40%, Manipura 20%,
Swadhistana 10%, Muladhara 5%, dar se simt clar totuşi toţi centri de forţă. Este ca o revărsare de
har din creştet şi până în Muladhara.
Te rog s ă ne vorbeşti despre cazurile în care suntem siguri c ă am consacrat şi ne simpn
integrap, dat totuşi nu este aşa.
Să ştiţi că această siguranţă neghioabă a unora nu are nimic de-a face cu integrarea
adevărată. Să ne amintim că nu întâmplător se spune: "Omul propune şi Dumnezeu dispune".
Nu putem fi siguri cu anticipaţie că Dumnezeu va primi orice noi îi oferim. Acţiunile pe care le
facem trebuie să fie întâi acceptate de Dumnezeu şi după aceea, când noi am avut lăuntric acest
răspuns, pe care am putut să-l trăim în această exemplificare, putem fi siguri. Dar a fi siguri
înainte de a avea acest r ăspuns este o prostie şi nu ne scute şte de eroarea de a considera c ă
 suntem integraţi prin această ofrandă a fructelor acţiunilor noastre şi în realitate se poate ca
aceasta chiar să nu se fi produs.
Te rog să ne vorbeşti şi despre faptul care face că uneoritu crezică-iconsacri fui Dumnezeu
şi de fapt tu iei legătura cu nu ştiu ce entităţi.
Nu, aşa ceva nu este cu putin ţă. Această nebunie, că-i consacri lui Dumnezeu şi de fapt îi
consacram Satanei, vă rog să v-o scoateţi din minte. Cine consacră lui Dumnezeu primeşte
răspunsul numai de la Dumnezeu, cine consacră altcuiva primeşte răspunsul exact de la cel, sau
de la aspectul căruia el i-a consacrat. Dac ă lucrurile ar fi în halul în care gândi ţi dumneavoastră
nu am mai putea avea nimic clar în Macrocosmos.
Am zice că facem o slujbă de îngropăciune şi-l rugăm pe Dumnezeu să-l ajute şi ar veni
Satana, sau zicem că-l chemam pe Satana şi ar veni Dumnezeu. Nu, ar fi cu totul un haos.
Eliminaţi-vă din minte asemenea tâmpenie, pentru că atunci când îi consacram lui Dumnezeu
răspunsul vine de la Dumnezeu, când îi consacram lui Tara, Marea Putere Cosmică a
Compasiunii, răspunsul vine de la Tara. Când îi consacram lui Tripura Sundari, Marea Putere
Cosmică a Frumuseţii, răspunsul vine de la Tripura Sundari. Eu nu v ă sfătuiesc să-i consacraţi
lui Ion Besoiu sau mai ştiu eu cui, pentru că şi atunci se produc anumite efecte, dar nu este cazul
să intrăm în detalii.
Trebuie să consacraţi cu adevărat unor forţe Divine. Numai cel căruia îi consacram vine să-
şi ia ceea ce i se oferă. Este foarte adevărat, pentru că am avut o dată ocazia să văd o fiinţă care
avea o inteligenţă speculativă mecanică, atât de exagerată încât ajungea să speculeze şi care
spunând astfel: "Eu am ajuns s ă nu mai lucrez cu mantre pentru c ă, cum ştiu eu că atunci când
rostesc mantra AUM aceasta mă pune în legătură cu Dumnezeu? De unde să ştiu eu că nu vine
Satana? Aşa că mai bine mă abţin şi nu mai lucrez cu nici o mantr ă." Eu aş fi putut să-i răspund
în felul următor: "Atunci de unde ştim noi că atunci când spunem Tat ăl Nostru nu vine Satana?
Că nu avem nici o confirmare că este altfel". Cu toate acestea este imposibil să apară o
asemenea situaţie. Vă spun şi vă repet! Este imposibil, pentru c ă gândul dumneavoastră evocă,
prin rezonanţă, aspectul sau puterea pe care dumneavoastră aţi mentalizat-o. Şi aceasta face ca
fără să vreţi dumneavoastră să fiţi puşi în legătură exact cu forţa pe care aţi evocat-o.
Dacă spuneţi Tatăl Nostru este exclus să vină Satana, pentru că Tatăl Nostru este
considerată ca rugăciune de legătură cu Dumnezeu Tatăl. Fiţi siguri că prin această rugăciune
numai Dumnezeu Tatăl va fi contactat şi nu altcineva.
Iar dacă aveţi vreun gînd netrebnic de a lua legătura cu o altă forţă să ştiţi că nu o puteţi
controla prin Tatăl Nostru. De altfel gândi ţi-vă la cei aşa-zis satanişti. Ei au chiar j ritualuri speciale în
care evocă aceste forţe infernale. Dar nici una dintre ele nu implică să recurgă la vreo denumire
creştină sau la ceva sacru, divin. Dacă unele dintre aceste ritualuri
urmăresc să recurgă totuşi la simboluri creştine, o fac numai la modul batjocoritor. De
exemplu, se ia lumânarea şi în loc să se aprindă normal se aprinde invers, sau se ia anafura, se
blasfemiază în fel şi chip şi după aceea este mâncat ă, servind drept modalitate de a lua leg ătura cu
Satana; dar înainte ea este blasfemiată. Se rostesc fel şi fel de blesteme, fel şi fel de lucruri urâte,
este şi scuipată chiar într-un anumit mod pentru a face să devină ceva satanic şi după aceea este
consumată. Dar ea nu poate fi folosită imediat cei este adusă din biserică. Sataniştii nu pot mânca
anafura sau bea aghiasmă şi să-l invoce apoi pe Satana: Nu, niciodată!
Puteţi să studiaţi toate ritualurile satanice dacă vreţi să vă convingeţi, şi veţi vedea că am
dreptate. Este imposibil. Dacă ar face aceasta, acolo s-ar produce altceva. A şa că este exclus s ă vă
imaginaţi vreodată că rostind Tatăl Nostru vine Satana sau când spuneţi 'Satana ajută-mă", vine
Dumnezeu.
Totuşi există, situaţii în care se poate acpona făcând o consacrare spontană?
Nu există consacrare spontană. Consacrarea este a şa cum v-am ar ătat-o şi aşa trebuie făcută
întotdeauna. Nu este posibil să existe consacrare spontană. Adică dacă dumneavoastră vă gândiţi să
fuzionaţi amoros cu nu ştiu cine şi la un moment dat îi smulge ţi hainele de pe ea şi îi spuneţi: "Gata,
acum este spontană consacrarea, hai!", aceasta este o tâmpenie care evident vă pune doar în
ipostaza unui păcălit. Veţi avea aberanta impresie c ă aveţi consacrare divină, dar nu ave ţi nimic. Nu
este decât un act cu angrenare de karmă care urmează mai devreme sau mai târziu, chiar dacă el
este plin de intenţii bune. Chiar şi acea rugă care se face: "Doamne ajută!" nu ne scuteşte de Karmă.
în acea situaţie Dumnezeu ne ajută, dar fructele acţiuinii vor fi suportate de cel care l-a rugat pe
Dumnezeu.
Faptul că noi spunem: "Doamne ajut ă-mă!" şi după aceea facem nu ştiu ce acţiune nu implică
că faptul aceasta este Karma Yoga. Dac ă după aceea spunem "Doamne ajut ă-mă şi de asemeni î ţi
ofer Ţie fructele acţiunii pe care Tu mă ajuţi să o fac!", şi după aceea noi simţim că Dumnezeu ne
ajută, distinct.că Dumnezeu primeşte această consacrare a noastră, o acceptă, atunci putem fi siguri
că acţiunea în care Dumnezeu ne ajută şi pe care noi am consacrat-o nu va avea pentru noi nici un fel
de lanţ Karmic, nu va avea urm ări ulterioare în existen ţa aceasta sau în alt ă existenţă. Dar dacă noi
doar spunem: "Doamne ajută-mă!" şi ne facem chiar şi de 6 ori semnul crucii sau spunem 4 rugăciuni,
Dumnezeu ne ajută, dar noi avem Karm ă pe care o vom suporta dup ă aceasta în via ţa aceasta sau
chiar în altă viaţă.
Aşa că, să fie clar, să nu vă imaginaţi că dacă spuneţi: "Domne ajută-mă!" cu asta aţi rezolvat şi
Karma Yoga, că Dumnezeu vă şi ajută şi vă absolvă totodată de Karmă, pentru că fructele acţiunii pe
care urmează să le faceţi, ajutaţi fiind de Dumnezeu, îi aparţin automat. Nu, vă aparţin
dumneavoastră, chiar dacă Dumnezeu v-a ajutat, chiar dacă spuneţi zece rugăciuni, chiar dacă faceţi
14 zile post. Dumnezeu vă ajută dar după aceea, acel ajutor este un ajutor cu Karmă. Fructele pe
care le veţi avea în urma acestui tapas vă aparţin. Dacă veţi lua măsura suplimentară de a oferi
fructele acestui tapas lui Dumnezeu, şi El primeşte acest dar al dumneavoastră, şi simţiţi aceasta,
atunci cu adevărat puteţi fi siguri că acţiunea sau tapasul respectiv nu vă înlănţuie, nu atrage după
sine Karmă.

A urmat o meditaţie de exemplificare a modufuifn care trebuie realizată consacrarea unei acţiuni
Divinului, precum şi a felului în care răspunsul Divin poate fi simpt.

Relatări:

In această meditaţie am aflat cât de importantă este consacrarea acţiunilor mei». Până acum
nu-i dădeam mare importanţă. Am simţit graţia Divină manifestându-se pentru noi top în această
meditape. Parcă a fost un salt fa ţă de cum ştiam eu că se face o meditape. A fost ceva cu adev ărat
Divin.
Ioana Haudiu - an II Buşteni
In timpul fiecărei consacrări am simţit din ce în ce mai profund aspirape c ătre Dumnezeu, ca şi
cum m-aş fi ridicat din ce în ce mai mult în sus, ca şi cum Dumnezeu m-ar fi atras c ătre El. In timpul
răspunsului la consacrări am simpt din ce în ce mai profund starea de c ăldură, iubire care-mi inunda
fiinţa din ce în ce mai mult şi careîmj dădea o stare de beatitudine, de trezire imensă, de relaxare
profundă. Tot ce am sim ţit acum, am simpt şi la alte consacr ări, dar nu atât de profund. A ş vrea să
mai adaug că fiecare consacrare care urma am simpt-o ca o continuare a celei dinainte, din ce în ce
mai profundă şi mai intensă.
Lungu Artemiza - an I Vaslui
Cei care nu simţiţi de loc în cadrul unei consacrări însemnă că încă nu v-aţi deschis de loc
către Dumnezeu, înseamnă că încă nu credeţi în El şi acolo trebuie să recunosc că lucrurile sunt mai
complicate.
In timpul consacrării a treia am simpt răspunsul Divinului printr-o vibrape plăcută în fiinţă, de
sus în jos, ceea ce m-a umplut de o mare bucurie interioar ă. In timpul medita ţiei am simpt o fericire
nespusă de a putea să-i mulţumesc lai Dumnezeu pentru tot ceea ce manifestă. A fost într-adevăr
profund revelator şi a fost o stare de calm profund.
Această stare de calm profund, acea stare de pace a lui Dumnezeu despre care se vorbeşte
chiar în textele canonice şi unde se spune: "Pacea s ă fie cu voi!", este acea pace a lui Dumnezeu,
acea pace de dincolo de orice manifestare. Este pacea transcedentală, profundă, este acea pace
care este evocată şi atunci când este înmormântat cineva şi se spune "Odihnească-se în pace !"
Aceasta este pacea lui Dumnezeu, pacea beatific ă, transcedentală, care este dincolo de toate câte
se manifestă.
 Am simţit clar o interiorizare şi o dinamizare lăuntrică a fiinţei, atunci când am simpt
consacrarea meditatei şi amplificarea dragostei. Am simpt clar răspunsul lui Dumnezeu, ca un flux
luminos care mă liniştea profund şi-mi mărea puterea de interiorizare. Acest flux cobora din
Sahashrara până în Muladhara. Acest flux l-aş putea compara cu un val de mare ce sparge ţărmul.
Covaci Marius an II
Am simpt o stare profundă de iubire pentru tot ceea ce înseamnă Dumnezeu şi nu ştiu de ce nu
puteam să-mi stăpânesc lacrimile, şi parcă îmi este ruşine că sunt atit de slab.
Chiar dacă aveţi această ruşine, urmăriţi să meditaţi asupra lui lisus, şi veţi vedea . că prin
acest gen de meditaţie, vă veţi simţi din ce în ce mai puternic.
Cum putem să ne trezim capacitatea de percepere a r ăspunsului dat de Dumnezeu la actul de
consacrare?
Cel mai uşor prin rostirea rugăciunii clasice Tatăl Nostru. Rostirea acestei rug ăciuni, cu o trăire
profundă a fiecărui cuvânt, a fiecărei formulări, chiar rostită lăuntric, ne va ajuta foarte mult să ne
trezim faţă de Dumnezeu, să simţim îmbrăţişarea Lui şi să simţim că putem să-l îmbrăţişăm pe
Dumnezeu, care până atunci ne îmbrăţişa neîncetat, dar noi nu eram conştienţi de aceasta. Prin
urmare, rugăciunea Tatăl Nostru spusă cu o cât mai mare încredere în Dumnezeu ne poate ajuta s ă-l
percepem pe Dumnezeu şi de asemeni sâM simţim atunci când facem consacrarea şi simţim
răspunsul de la El.
In timpul exemplificărilor pe care le-ai realizat am simţit o ascensiune a energiilor, Kundalini
cred, a fost un efort de a-f ruga să accepte consacrarea, asemeni efortului de a ridica o greutate
enormă pentru a o aşeza pe ceva înalt. Iar apoi au început să coboare nişte firicele subţiri, fine la
început, iar apoi clar perceptibile, de energie caldă, aproape copleşitoare în momentele de maxim.
Apoi totul s-a diminuat treptat, senzatia rămânând mult timp, mai ales prin locul prin care a intrat în
creştetul capului, coborând apoi în întreaga fiinţă acea energie Divină.
Această consacrare m-a ajutat f ără nici un dubiu, pentru c ă deşi meditaţia care a urmat a fost
scurtă, ea mi-a ieşit foarte bine. M-am interiorizat u şor, aşteptam gânduri parazite, cu care aprope c ă
m-am obişnuit, dar ele nu mai veneau şi atunci am fost bucuros şi mi-am atintit atenţia spre starea de
calm, de candoare şi spre aspiraţia către Divin.
Eu n-am sintit răspunsul decât prima oară, la prima exemplificare pe care ai f ăcut-o din cele trei
ca o rev ărsare de energie, ca o vibra ţie, ca un fir minunat care îns ă nu a mai ap ărut De ce? Ce s ă
fac?
Aceasta arată că există o anumită stare egotică în dumneavoastră şi trebuie să urmăriţi să o
eliminaţi. Dar dacă v-a apărut prima dată tot este bine.
Nici o consacrare a mea de pân ă acum nu a fost ca acesta f ăcută aici cu tine. Prima oară când
s-a făcut nu am simtit nimic, dar a doua oară a fost colosal. Mila şi iubirea Divină este cu adevărat
infinită. A fost o stare copleşitoare din Sahashrara pânăîn Muladhara, era o stare de iubire
amestecată cu un extaz sublim, am devenit total lucid, total prezent, dar v ă spun c ă a fost spontan,
copleşitor.
Divinul a fost atunci pentru mine cuvântul extaz, iubire extatică, am fost pe loc un puţ de energie
imensă; este nemaipomenit. Nici o dată nu am mai simtit astfel, vă repet, Dumnezeu a fost aici
accesibil tuturor. Răspunsul este foarte clar, distict, tot astfel cum o stare de euforie şi iubire apare
când întâlneşti pe cineva, un prieten vechi şi drag. încă o dată, răspunsul este foarte clar, pentru mine
a fost ceva extaziant, care pe moment m-a trezit spirittial total, m-a f ăcut să fiu total prezent, plin de o
iubire extaziantă.
Marius Ion an IV Focşani
0 să relatez două din cele trei consacrări şi anume pe acelea în care răspunsul Divin s-a
manifestat pregnant. Prima din ele a fost de fapt a doua pe care a f ăcut-o Grieg, la care răspunsul s-a
manifestat printr-o energizare puternică şi sublimă, pornind din creştetul capului până la vârful
degetelor de la mâini. Aveam serizatia că deţin un câmp bioenergetic vindecător foarte puternic.
Consacrarea ultimă a fost pe fond muzical, iar răspunsul s-a manifestat printr-un curent alb
strălucitor menţinut permenent. Niciodată nu am văzut mai frumos acest curent energetic, li
mulţumesc lui Grieg pentru aceste minunate stări şi pentru exemplul minunat ce ni l-a oferit. Simt o
emoţie profundă datorată faptului că eu, o fiinţă atât de mică, am primit o parte din Grapa lui
Dumnezeu.
Carmen anul II
Să ştiţi că dacă nu veţi uita, dacă veţi realiza aceste consacrări către Dumnezeu cât de des
puteţi, fiecare răspuns al Lui va reprezenta tot atâtea stări din ce în ce mai minunate, şi veţi putea
spune cu adevărat că faceţi Karma Yoga clipă de clipă. Şi aceasta vă permite să faceţi salturi
gigantice din punct de vedere spiritual, pentru că această acţiune de oferire a fructelor acţiunilor
noastre către Dumnezeu este la dispozi ţia oricui; oricine poate s ă o facă, şi yoghinul şi neyoghinul şi
iniţiatul şi neiniţiatul şi avansatul şi începătorul, oricine şi oricând. Dumnezeu nu se va supăra
niciodată dacă i-ai făcut cât mai multe consacr ări, în nu contează ce acţiune a noastră. Iar răspunsul
va fi întotdeauna pe măsură.
Pentru mine numai a treia consacrare a primit răspuns pe care să-l conştientizez ca fiind un
răspuns al Divinului, o stare de energizare foarte pl ăcută la nivelul trunchiului. Mediapa ce a urmata
fost cu adevărat minunată, interiorizarea, fericirea şi pacea pe care ne-ai oferit-o astfel nu poate fi
uşor exprimată prin cuvinte. Mulţumesc.
Ştefan An II Cugir
În meditaţia de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, de după exemplificarea de consacrare, am
căutat să percep starea specifică şi printr-o străfulgerare am înţeles că totul este rezonanţă şi mai
ales că toate fenomenele chiar şi fizice sunt posibile datorită rezonanţei. Este minunat.
înseamnă că cu adevărat aţi avut o stare de revelaţie Divină. De exemplu, a vedea este
rezonanţa cu ceea ce văd; propagarea luminii este de asemena un fenomem ce are loc prin
rezonanţă.
Acest dialog cu Dumnezeu m-a tulburat până la lacrimi şi mi-a produs o stare luminoasă de
extaz amplu, aproape o rotatie. Eu de obicei îl întreb mental pe Dumnezeu dac ă trebuie sau nu să fac
o acţiune şi dacă trebuie să o fac îl rog să mă ajute. De obicei răspunsul este imediat.
De exemplu, odată nu ştiam dacă să mai iau cuvîntul într-o anumită conjunctură, era vorba de o
sesiune literară, cu o mare participare din partea oamenilor de cultur ă din ţară; un nor de energie s-a
lăsat aspura mea. Am ştiut atunci că trebuie să vorbesc. Am fost atunci într-o stare de gratie.
Rememorând apoi ce am vorbit cu acea ocazie mi-am dat seama c ă am fost inspirat de Dumnezeu.
Nu erau duvintele mele. Alteori, drept confirmare că trebuie să fac o actiune, îmi apare exact
persoana de care am nevoie şi mi se creează premizele realizării acesteia.
în timpul consacrării am simţit o stare de ascensiune a energiilor, de aspiraţie înaltă, iar în
momentele răspunsului m-am simţit învăluit de o lumin ă alb-strălucitoare, foarte intensă care cobora
din Sahashrara. Am simţit o stare de bucurie ce a însoţit întrega exemplificare.
In cazul unei acţiuni care survine spontan, fără ca noi să fim pregătiţi, putem să facem
consacrarea în timpul acţiunii?
Nu, să ştiţi că nu. Ea trebuie făcută numai înainte de acţiune. V-am spus şi vă repet. Cel mult, în
asemenea situaţii, putem să oferim fulgerător fructele acelei acţiuni lui Dumnezeu, este tot ce mai
putem face în cazul unor acţiuni fulgerătoare. Dar este bine să ne ferim întotdeauna de aceste ac ţiuni
spontane şi să urmărim să consacram în mod distinct fructele acelor acţiuni lui Dumnezeu, apoi să
aşteptăm răspunsul şi abia după aceea să acţionăm.
Dacă nu simţim răspunsul la consacrarea generală a zilei ce facem?
Trebuie să fim extraordinar de aten ţi, pentru c ă putem fi confrunta ţi cu situa ţii care chiar pot fi
tragice pentru noi, accidente de maşină, sau mai ştiu eu ce alte situaţii neplăcute care pot să survină.
Putem să urmărim să ne raportăm la Dumnezeu şi printr-o aspiraţie fierbinte să urmărim ca totuşi să
primim răspuns la consacrarea noastră, iar dacă nu, să fim extraordinar de atenţi la ceea ce urmează
să întreprindem în ziua următoare, pentru că este clar că Dumnezeu nu ne susţine. Suntem, cum s-ar
spune, pe spezele noasre.
Primim sau nu răspuns la acţiuni obligatorii? Probleme de serviciu să zicem.
Dacă aceste acţiuni nu sunt consacrate este firesc ca să nu primim răspuns. Dacă ele sunt
consacrate, eu nu cred că nu vom primi răspuns. Noi putem totuşi să consacram fructele acţiunii şi
totuşi să nu primim răspuns. Nu trebuie să vă gândiţi că acţiunile de serviciu sunt toate acţiuni
obligatorii şi că ele nu implică susţinerea din partea lui Dumnezeu. Trebuie ca noi să urmărim să le
consacram şi atunci chiar şi aceste acţiuni obligatorii pot să primească confirmarea din partea lui
Dumnezeu, să fie integrate, să fie oferite şi primite de către Divin.
De multe ori aceast ă stare de r ăspuns a Divinului înv apare spontan, chiar şi când nu realizez
consacrarea. Poate fi aceasta considerată o consacrare?
Nu. Nu este considerată consacrare pentru că, consacrarea este primită ca fiind consacrare
doar atunci când noi oferim fructele ac ţiunii noastre lui Dumnezeu şi Dumnezeu ne r ăspunde. Faptul
că noi simţim că El ne ajută, v-am mai spus, nu înseamnă că noi am consacrat fructele acţiunilor
noastre şi că Dumnezeu Ie-a primit.
Este suficient să facem, la începutul zilei, consacrarea tuturor acpunilor zilei respective?
Nu. Nu este suficient. Este suficient să facem consacrarea acţiunilor generale ale zilei, dar după
aceea, acţiunile majore, specifice, implică o consacrare distinctă, separată, chiar dacă la începutul
zilei am făcut această consacrare globală.
Este suficient să facem consacrare şi să o menţinem apoi prin conştientizare?
Să ştiţi că nu poate fi men ţinută consacrarea prin con ştientizare, pentru că ea, după ce primim
răspunsul, se estompează şi chiar dispare. După aceea, se manifestă din nou integrarea în cursul
acţiunii. Sunt două aspecte distincte. Aşa cum aţi văzut şi în această exemplificare de acum, aţi
remarcat că răspunsul de la Dumnezeu este una şi după aceea răspunsul care survine în cursul
acţiunii, este altceva. Sunt două aspecte distincte.
Dacă realizezi o meditape cu una din Marile Puteri Cosmice, de exemplu pentru ridicarea
nivelului spiritual al poporului român, în momentul în care începe medita ţia, pot să consacru această
meditape, fructele ei, Divinului?
Sigur că da, şi să sesizăm dacă ni se răspunde sau nu, dacă consacrarea nostră este acceptată.
Dacă este acceptată vom constata că trăirile pe care le avem în timpul acestei meditaţii pe care
ofacem vor fi mult mai ample, mult mai elevate, interiorizarea va fi mult mai mare, ş.a.m.d. Dealtfel, aţi
văzut în relatările pe care le-am citit, că aceste aspecte despre care v-am vorbit le-au comunicat şi
ceilalţi. (
Putem consacra fructele acestei acpuni (meditaţia) lui Dumnezeu, iar scopul ei unei puteri
cosmice?
Dacă consacram lui Dumnezeu noi trecem deja dincolo de Puterea Cosmic ă cu care noi facem
meditaţia. Scopul şi fructele sunt unul şi acelaşi lucru. în momentul în care noi realizăm meditaţia,
fructele acestei meditaţii se consacră, pentru că scopul nu mai există. Noi nu mai putem să
consacram în două direcţii. Este imposibil să consacram scopul lui Tripura Sundari şi fructele lui lisus,
pentru că fructele şi scopul sunt unul şi acelaşi lucru; aceasta arată că nu gândiţi.
De exemplu, dumneavoastră mergeţi la serviciu să câştigaţi bani. Scopul sunt banii. La un
moment dat, fructele acestei luni de munc ă le consacraţi unui orfelinat. Ce înseamn ă? Că la sfârşitul
acestei luni, când dumneavoastră luaţi cele două chenzine, în loc să ziceţi: "Aştia-s banii mei pe care
îi folosesc", mergeţi la orfelinatul respectiv şi cumpăraţi de toţi banii alimente pe care le da ţi orfanilor
de acolo; şi puteţi spune: "lată! Scopul acestei luni de munc ă a fost ca s ă hrănesc aceşti amărâţi de
copii pentru o zi. Aşa că fructele unei luni de muncă le-am dăruit acestor copii."
Este un exemplu care v ă permite să înţelegeţi practic, dar dumneavoastr ă puteţi face mai bine
această consacrare chiar oferind această sumă de bani şi fructele acestei acţiuni de caritate lui
Dumnezeu, pentru că dacă faceţi un act de caritate dar uitaţi să consacraţi aceste fructe,
dumneavoastră într-o altă viaţă veţi câştiga la LOTO suma de 400.000 de lei, sau va veni cineva şi vă
va face un cadou de 400.000 de lei.
Consacrările făcute anterior acesteia nu au avut r ăspunsul pe care acum l-am perceput. L-am
simpt pe Dumnezeu lângă mine zicându-mi: "Da, îp accept oferta şi bucură-te de ceea ce prin
meditaţie vei simtil". M-am bucurat, a fost ceva extraordinar, a fost ceva unic- O lini şte deplină, o pace
interioară pe care de mult o căutam m-a cuprins. Mulţumesc pe Doamne şi pe Grieg.
Să ştiţi că eu sunt încântat să-i mulţumiţi lui Dumnezeu.
Cu adevărat, atunci când am fost suficient de conştient şi am realizat consacrarea către Divin
am simpt acest r ăspuns ca binecuvântarea unui p ărinte infinit de blând care prime şte înapoi ceea ce
în fiecare moment ne oferă, sacrificându-se. Sunt fericită că starea exemplificată de tine a fost
aceeaşi cu ceea ce am simpt anterior în consacrările mele. Atunci, după această stare de linişte şi
libertate totală primesc ulterior chiar anumite indicatii telepatice care-mi arată clar care sunt
modalităple optime care să mă transforme în releu sau în care să rezolv o problemă. într-adevăr, când
apare acest răspuns nu mai apare epuizare, oboseală şi nu mai apar piedici.
Pentru toate acestea îi mulţumim lui Dumnezeu.