CAPITOLUL 1.

NU SUNTEM TOTUNA CU MINTEA NOASTRĂ

# Cel mai mare obstacol în calea iluminării

 Starea noastră naturală este trăirea identității cu ființa. Ființa este sinele nostru profund,
esența noatră interioară, natura noastră adevărată.
 Cel mai mare obstacol în calea trăirii acesetei realități este identificare cu mintea, care
face ca gândirea să devină un impuls permanent și repetitiv. Aceasta este o boală
groaznică.
 Boala este că tu consideri că ești mintea ta; te identifici inconștient cu ea. Este ca și cum
ai fi posedat și ao considera entitatea care te pposedă ca fiind persoana ta.

# Eliberarea de mintea noastră

 Începutul elibărării este conșientizarea faptului că nu ești totuna cu entitatea care te

posedă – gânditorul din sinea ta.
 Primul pas în calea elibăerării este ascultarea conștientă și activă a vocii din mintea ta
fără să judeci ceea ce auzi, căci astfel aceasta va intra din nou pe ușa din spate.
Conștientizează apoi și propria ta prezență, ca martor al acestei voci. Vei realiza că
„vocea este acolo, iar eu sunt aici, ascultând-o.” Astfel apare o nouă dimensiune a
conștiinței; vocea își va pierde puterea asupra ta și va începe să slăbească în intensitate,
deoarece nu mai încarci mintea cu energie, identificându-te cu ea. Acesta este sfârșitul
gândirii involuntare, compulsive.
 Poți crea un gol în fluxul gândirii pur și simplu, concentrându-ți atenția i devenind intens
conștient asupra clipei de Acum, asupra momentului prezent. Astfel îți îndepărtezi
conștiința de la activitatea minții și creezi un hiat al non-minții, în care ești extrem de
alert și conștient, dar fără să gândești. Aceasta este esența meditației. Poți face acest
exercițiu în viața cotidiană oprindu-te la orice activitate de rutină, care, de obicei, este
doar un mod de a atinge un obiectiv, acordându-i toată atenția, a.î. să devină un scot în
sine.

# Iluminarea: depășirea gândurilor

 Mintea este un instrument. După ce ți-ai atins scopul cu ajutorul ei, pune-o deoparte.
 Ești dependent de gândire pentru că o consideri ca fiind identitatea ta, iar încetarea
gândirii ar însemna implicit încetarea existenței tale.
 Identificarea inconștientă cu gândurile, acest sine fals, esce ocupat în cea mai mare parte
cu menținerea în viață a trecutului, pentru că fără el, cine ai mai fi tu? Asemenea, se
proiectează constant în viitor, pentru a-și căuta eliberarea sau împlinirea. Momentul
prezent aporape cî este inexistent.
  Chiar și atunci când sinele fals pare a fi preocupat de prezent, acesta este perceput tota
greșit, pentru că este interpretat prin ochii trecutului, sau reduce momentul prezent doar
la un mijloc de atingere a unui obiectiv legat întotdeauna de viitorul proiectat de minte.

# Emoția: reacția corpului la activitatea minții sau reflectarea minții în corp

 Se poate să nu poți aduce activitatea mintală inconștientă în conștiință sub forma

gândurilor. Dacă vrei să o cunoști, corpul iți va oferi mereu o reflectare autentică a
acesteia prin intermediul emoțiilor. Dacă exersezi acest lucru, tot ce este inconștient în
tine va fi adus la lumina conștiinței.
 Cu cât te identifici mai mult cu mintea ta ( preferințe, judecăți, interpretări), cu atât ești
mai puțin prezent ca observator conștient și cu atât încărcătura emițională va fi mai
puternică. Emoțiile vor fi trăite la un nivel pur fizic, ca pe un simpton.

CAPITOLUL 2. CONȘTIINȚA: CALEA ELIBERĂRII DE DURERE

# Nu mai creați durere în prezent

 Sentimente precum: iritare, nerăbdare, proastă dispoziție, dorința de a răni, furie,

enervare, deprimare, e.t.c. pot supraiețui numai dacă reușect să te facă să te identifici cu
ele. În momentul în caregândirea s-a aliniat cu sentimentul, te-ai identificat cu el ți îl
alimentezi cu propriile gânduri. Sentimentul devine persoana ta, trăiește prin tine.
 Odată ce a pus stăpânire pe tine, dorești în mod inconștient fie să suferi sau să provoci
surere, ori amândouă. Dacă ai fi conștient de acest lucru, tiparul s-ar dizolva.
 Nu te poți lupta cu sentimentul; observarea este suficientă. Observarea sentimentului
implică acceptarea lui ca parte integrantă a clipei de Acum. Atenția atentă și susținută
implică identificarea cu sentimentul și duce la apariția procesului de transmutare a
sentimentului în prezență.
 Rezumarea procesului: Concentrază-ți atenția asupra sentimentului interior. Acceptă-i
existența. Nu te gândi la el, nu-l lăsa să se transforme în gândire. Nu-l judeca sau analiza.
Rămâi conștient și continuă să fii observatorul lucrurilor care se petrec în interiorul tău.
Conștientizează nu numai durerea emoțională, dar și pe tine ca fiind persoana care
obsevă, obsercatorul tăcut. Aceasta este puterea prezenței conștiente.

# Originea fricii

 Starea psihologică de frică (disconfort, grijă, anxietate, nervozitat, tensiune, groază,

fobie, s.a.m.d.) este independentă de orice pericol concret și imediat; este întotdeauna
legată de ceea ce s-ar putea întâmpla. Tu trăiești aici și acum iar mintea trăiește în viitor.
 Dacă te identifici cu mintea, prăpastia anxietății te va însoți constant. Poți face față
oricând momentului prezent, dar nu poți facefață unui lucru care este doar o proiecție a
minții – nu poți face față viitorului.
 Sinele fals se consideră amenințat în mod constant; pentru el, moartea pândește
întotdeauna după colț. În această stare de identificare cu mintea, frica de moarte
afectează fiecare aspect al vieții dvs.

CAPITOLUL 3. SĂ PĂTRUNDEM MAI ADÂND ÎN CLIPA DE ACUM

# Puneți capăt iluziei timpului

 Timpul și mintea sunt inseparabile; eliminați timpul și mintea se va opri. A te identifica

cu mintea înseamnă a fi prin în timp; impulsul de a trăi exclusiv prin memorie și
anticipare. Aceasta creează o preocupare continuă pentru trecut, care vă oferă o
identitiateși pentru viitor, care vă oferă promisiunea salvării, împlinirii sub oeice formă.
Ambele sunt iluzii.
 Obițnuiți-vă să vă retrageți mintea din trecut și viitor ori de câte ori nu vă sunt de folos.
Dacă vi se pare greu, începeți prin observarea tendinței minții de a evada clipei prezente.
În momenul în care îți dai seama că nu ești prezent, ai devenit prezent.
 O prezență intensă este necesară atunci când anumite situaâii declanțează o reacție cu o
puternică încărcătură emoțională. În aceste momente există tendința de a deveni
inconțtient. Emoția pute stăpânire pe tine și acționezi: te justifici îi arăți celuilalt că
reșește, ataci, te aperi. Ăsta nu ești tu, ci tiparul de reacție, mintea, în modul ei obișnuit de
supraviețuire.
 Identificarea cu mintea îi conferă acestea mai multă energie; observarea îi retrage minții
eneriga. Identificarea cu mintea creează mai mult timp, observarea miții deschide
dimensiunea atemporațității. Eneriga care îi este retrasă minții se transformă în prezență.

# Renunțarea la timpul psihologic

 Încercați să folosiți timpul pentru aspectele practice ale vieții – putem numi acest interval
de timp „timp psihologic” – dar imediat ce ați rezolvat problemele practice, reveniți la
conștiența prezentului. În acest fel nu veți acumula „timp psihologic” – identificarea cu
trecutul și proiecția compulsivă în viitor.
 Dacă stabiliți un obiectiv și încercați să îl atingeți, folosiți timpul cronologic. Știți unde
doriți să ajungeți, dar respectați și acordați cea mai mare atenție pasului pe care îl faceți
în momentul prezent. Dacă vă concentrați excesiv asupra scopului, poate pentru că
încercați să obțineți prin el fericirea, împlinirea sau un sentiment mai complet de
 identitate, clipa de Acum nu mai este respectată. Este redusă la o simplă treaptă spre
viitor, lipsită de valoare intrinsecă. Timpul cronologic se transformă atunci în timp
psigologic. Călătoria vieții dvs. Nu mai este atunci o aventură, ci devine o nevoie
obsesivă de a obține, de a reuși,
 NU URMĂRIȚI REZULTATELE ACȚIUNII TALE; ACORDĂ ATENȚIE ACȚIUNII
ÎN SINE. REZULTATELE VOR VENI DE LA SINE.

# Bucuria de a trăi

 Pentru a afla cu certitudine dacă v-ați lăsat guvernat de timpul psihologic, pteți folosi un
criteriu simplu. Întrebați-vă: Fac ceea ce fac cu bucurie, usușrință și relaxare? Dacă nu,
atunci timpul maschează momentul prezent și viața este percepută ca pe o povară sau o
luptă.

CAPITOUL 4. STRATEGII ALE MINȚII DE EVITARE A CLIPEI DE ACUM

# Pierderea clipei de Acum: Iluzia fundamentală

 Înainte de a te fixa ferm în starea de prezență, vei oscila un timp între conștiința și starea de
neconștientizare. Pierzi clipa prezenta și te întorci de nenumărate ori la ea. În final, prezența
devine starea ta predominantă.

# Starea obișnuită de inconștiență și conștiență profundă

 Starea obișnuită de inconștiență este identificarea cu gândurile, emoțiile, reacțiile, dorințele și

averisunile dvs. Există un nivel redus și aproape continuu de disconfort, neplăcere, plictiseală,
nervozitate. Un fel de stare de fundal, pe care majoritatea o acceptă ca pe o obișnuință.
 Mulți oameni folosesc paliative precum mâncarea, băutura, sexul, e.t.c. în încercarea inconțtientă
de a îndepărta această stare, și astfel transformă activități plăcute în dependență, care le poate
oferi o eliberare scurtă.
 Starea de inconștiență profundă apare atunci când sinele fals este amenințat, când apare o
provocare, ameințare, pierdere reală sau imaginară majoră, și astlfe apare furia, frica, agresiunea,
dperesia, e.t.c. Este aceeași stare de inconștiență onițnuită, dar mult mai intensă.
 Violență fizică ar fi imposibilă fără inconșteința profundă.
 Cel mai bun indicator al nivelului dvs. Conștiiță este modul în care procedați atunci când în calea
vieții dvs. Se ivesc obstacole. În conformitate cu obstacolele, o persoană deja inconțeitnă tinde să
 devină și ami inconștientă, iar una conștientă tinde să devină și mai conștientă. Puteți folosi un
obsacol pentru a vă trezi, sau îi puteți permite să vă tragă într-un somn și mai profund.
 Dacă nu puteți fi prezent nici în circumstanțele obișnuite, ca de exemplu atunci când vă aflați
singur într-o cameră, când vă plimbați prin pădure sau când ascultați pe altcineva, atunci, cu
siguranță, nu veți putea să rămâneți conștient în cazul în care vă confruntați cu persoane ori stuații
dificile. Veți fi copleșit de o reacție care, în final, este întotdeauna o formă de frică, și veți fi tras
înapoi într-o inconștiență adâncă.
 Așa că este esențial să aduceți mai multă conștiență în viața dvs. În situațiile obișnuite, cțnd totul
decurge relativ de la sine. Astfel, puterea prezenței dvs. va crește, iar inconțtiența, fie și pe
duratele cele mai scurte, nu va mai putea supraviețui, după cum întrunreicul nu poate supravețui
în preența luminii.
 La nivelul gândirii, veți descoperi o mare rezistență sub forma ciriticilor, a nemulțumirilor și a
proiecțiilor mentale, care vă îndepărtează de clipa prezentă. La nivel emoțional, va exista un
curent subteran de disconfort, tensiune, plictiseală sau nervozitate. Ambele sunt aspecte ale
modului obișnuit de rezistență a minții.

# Dizolvarea stării de inconștiență obișnuită

 Obișnuiește-te să îți urmărești starea mental-emoțională prin auto-observare. „Sunt relaxat în

acest moment? Ce fel de gânduri produce mintea mea în a cest moment? Există vreo tensiune?”
Când realizezi că există un nivel scăzut de disconfort, încearcă să afli ce anume eviți, negi sau
cărui lucru îi opui rezistență – prin negarea clipei prezente.

# Eliberarea de nefericire

 Oricare ar fi causa stării dvs. interioare negative, aceasta este irelevantă. Cert este că vă opuneți
unei situații existente. Transformați momenul prezent într-un dușman.
 În orice situație neplăcută te-ai afla, ai trei posibilități de acțiune: schimbi situația, ieși din ea sau
o accepți complet.
 Frica te împiedică să treci la fapte? Recunoaște frica observând-o, îndreptându-ți atenția asupra
ei, fii complet prezent. Aceasta va distruge legătura dintre fică si gândirea ta. Nu lăsa frica să-ți
inunde mintea. Folosește puterea momentului prezent. Frica nu o poate învinge.
 A reduce momentul prezent la un simplu instrument pentru a atinge un obiecti fixat este o
strategie falimentară. Indiferent de ceea ce veți realiza, prezentul nu va fi niciodată destul de bun;
viitorul va părea întotdeauna mai bun deât prezentul.
 Așteptearea este o dispoziție mentală. În principiu, înseamnă să dorești viitorul; să nu dorești
prezentul
CAPITOLUL 5. STAREA DE PREZENȚĂ

# Nu este ceea ce credeți

 Când ești într-o stare de prezență intensă, ești eliverar de gânduri. Ești foarte liniștit și în același
timp, foarte alert. În momentul în care atenția ta conștientă scade sub un anumit nivel, gândurile
dau buzna înăuntru. Sgomotul mental revine; liniștea dispare. Ești înapoi în timp.
 Eternitatea nu înseamna un timp nesfârșit, ci absența timpului.

CAPITOLUL 6. CORPUL INTERIOR

# Descoperirea propriei realități invizibile și indestructibile

 Nu puteți să vă opriți din gândit. Gândirea compulsivă a devenit o boală colectivă. Întregul
sentiment de identitate derivă din activitatea minții.Identitatea care nu-și mai are rădăcinile în
Ființă devine o structură mentală vulnerabilă și mereu nevoioasă, ce creează frică drept emoție
subterană prodominantă.

# Înainte de a intra în corp, iartă

 Încetează să mai opui rezistență vieții. Starea de disconfort și stres apare și datorită lipsei de
împăcare cu o anumită situație sau unei stări de fapt, prezentă, trecută sau viitoare. Neîmpăcarea
cu viitorul denotă refuzul minții de a accepta incertitudinea, de a accepta faptul că viitorul se află,
în ultimă instanță, în afara controlului ei.