1.

senzatiile, care sunt raspunsuri sau reactii ale propriilor structuri sensibile la
a. manevre interioare de constiin ( ancore, mantre, smerenie, etc)
b. continuturi energetice exterioare, umane si ale naturii.
2. sentimentele, care sunt un soi de senzatii cronice dar mai discrete si de durat, deci putin vulnerabile la context.
3. emotiile, care sunt raspunsurile sensibilitatii proprii la proiectii mentale validate ca adevar. Tocmai pentru ca
emotiile sunt expresia deconectarii de la viata si constiin indiferent de tipul emotiilor experimentate (fie ele pozitive
sau negative) senzatia care urmeaza oricarei descarcari emotionale este una de tristete si epuizare.
Existena emotiilor este un puternic semnal de avertizare ca te-ai decuplat de realitate si te-ai cuplat la un mental care
nu mai serveste contiina, ci propriile programe inconstiente (ratiunile inconstiente).
Viaa este in esen sensibilitate si orice informatie de care avem nevoie vine prin perceptiile pe care le permite
aceasta.
Senzatiile si sentimentele care definesc o legatura autentic de cuplu sunt evenimente interioare discrete, ferme si
relevante.

Marea majoritate dintre noi nu sunt atenti si nu interpreteaza corect senzatiile si sentimentele ce apar in
relationare, fiind sedusi si coplesiti de emotiile traditionale ce insotesc cliseele de gandire si atitudine.

Pentru ca stiu cat de important este sa ajungem sa intelegem lucrurile ca ceea ce sunt nu ca ceea ce ne place sa credem ca sunt,voi
incerca cateva observatii care mi-au luat mult timp dar care le-am transat definitiv si irevocabil si care simplifica relationarea
facand-o evident mai placuta.
Practic ma astept sa va puna pe o pista corecta catre relatii mai implinite si relaxate. Sper cel putin sa va indrept atentia catre acest
fenomen al emotiilor iar in timp sa va descoperiti pe voi insiva si pe cei apropiati, ca ceeace sunt dincolo de descarcarile
emotionale nu rareori contradictorii.
Pericolulde a considera ca relevanta pentru o relatie, incarcatura emotionalaeste ENORM.
A intelege acest lucru ne poate proteja de evaluari si concluzii gresite.
Practic supraestimarea importantei trairilor emotionale sunt principalul pericol.
Atat femeile cat si barbatii pot exprima emotii absolut veritabile care pot fi foarte usor interpretate ca iubire,
devotiune, deschidere sau dimpotriva ura, dispret etc dar care sa fie numai niste fenomene nerelevante ce au loc intr-un mediu
inconstient.
Emotiile spun ceva numai despre EGO-ul nostru si absolut nimic despre SINELE nostru.
Mai mult decat atat, emotiile ne risipesc resursele. Orice descarcare emotionala ne lasa vlaguiti, iar daca puteti fi atenti, veti
constata o tristete surda, dar insuficient de intensa pt a fi constientizata usor.
Este tristetea sinelui pt ca te ai lasat antrenat in aceasta ardere, in loc sa privesti cat mai detasat impulsul si evolutia .
Emotiile consuma resurse utile constientizarii.
Daca iti gasesti detasarea necesara observarii emotiei o vei descoperi ca foarte departe de realitatea sinelui tau.
Emotiile sunt o cadere intr-o inconstienta mai profunda. Sunt asemeni unui drog in care cautam uitarea de sine
(inconstienta) . Ati fi suprinsi sa vedeti cata rautate poate fi in oamenii care pling aparent plini de compasiune in fata suferintei
de la TV sau intr-o biserica, sau daca ati putea vedea cat dezinteres este dincolo de momentul emotiei, intr-o indragostita care
traieste sincer regretul unei greseli iar absolut incredibil este ca foarte putini mimeaza ceva.
Pur si simplu sunt inconstienti nu exista nimeni in interiorul lor care sa-i atentioneze ca ceea ce traiesc si simt
este nerelevant pentru ceea ce sunt ei cu adevarat.
O fac eu acum si aici. As putea fi suspectat de raceala dar ati face o greseala semnificativa, pentru ca in fapt sunt de o
sensibilitate de care mi-ar fi rusine daca nu as pastra-o doar pt mine in general. In mod evident exista fenomene interioare
specifice starilor de constienta prin care viata din noi isi poate exprima intreg potentialul de simtire intr-un mod relevant pentru
ceea ce suntem cu adevarat . Si ma refer aici la senzatiile care le incercam permanet fata de tot ce exista.
Oricat de intense si atractive ar fi unele emotii cand depasesti instinctul emotional prin intelegera fenomelor
interioareintri intr-o realitate in care viata ti se releva prin SENZATIILE care le incerci vis-a-vis de orice.
Desi deloc zgomotoase in universal tau interior au o profunzime coplesitoare cand incepi sa le identifici si ofera
exact ce trebuie stim din ceeace conteaza.
Astfel poti simti clar ce insemni pt cineva care nu este linga tine, daca se gandeste la tine si cum o face.

Poti sa stii de suferinta celor care ti au gresit, sau indiferenta altora.

Poti sa stii de problemele cuiva de care esti interesat, dar care si le ascunde din vreun anume motiv etc.
Nu este deloc usor sa fi in contact cu senzatiile trimise de propriul sine, dar odata ce iti gasesti curajul de a merge pe
mina lor in pofida tentatiei de a le crede absurde in unele cazuri, totul se simplifica in acesta viatza.
Si totul dintr-un motiv foarte simplu: acela ca senzatiile sunt ceeace sinele nostru, una cu totul , ne transmite.
Mesajul senzatiilor este accesibil numai celor atenti care au iesit din iluzia aparentelor si bineinteles au facut
putina liniste in mintea lor.
DAR
Este un fenomen permanent in interiorul nostru, al tuturor.
Este internetul nostru interior prin care suntem conectati cu totii la TOT.
Incercati numai putina liniste interioara alungand tot ce credeti ca stiti si fi-ti atenti !
Garantez ca surprizele vor fi coplesitoare in unele situatii.
CRISTI
Vreau s abordm azi o tem foarte delicat i anume cum ne gestionm strile emoionale
negative atunci cnd apar. Majoritatea dintre noi obinuim s fugim de propriile noastre stri
emoionale sau s ne protejm de ele crendu-ne o zon de confort, dar prin asta nu facem dect
s prelungim agonia interioar, dei pe moment poate prea c am rezolvat problema.

Tendina noastr incontient este de run or fight, adic fie fugim de emoiile
negative cutnd repede diverse refugii , fie s ne luptm cu ele, judecndu-ne i
risipind astfel o cantitate enorm de energie, ceea ce duce n timp la boal.
De aceea, azi i voi mprti o tehnic care pentru mine a funcionat mereu i o aplic n
continuare ori de cte ori m confrunt cu o stare aa-zis negativ sau de disconfort interior. Este
o tehnic propus de clugrul zen Thich Nhat Hanh i care te poate ajuta s i rezolvi cu
uurin problemele emoionale vechi, ntruct e pcat ca, pentru nite evenimente marcante din
trecut s nu te poi bucura de via la maximul tu potenial ca om. Astfel:

1. Atunci cnd apare o stare negativ care te saboteaz, rmi prezent() i observ gndul,
respectiv emoia. Nu fugi de aceast stare i nu o ignora, s-ar putea s fie ocazia perfect de a
te cunoate mai bine i de a scoate la lumin ceea ce i fcea ru de mult vreme.
2. Observ cu maxim claritate ce te-a suprat de fapt, ce gnd, amintire sau judecat a cauzat
starea respectiv. Orice gnd care cauzeaz iritare, indiferent de trecut, prezent sau viitor este
bine s fie observat n acest fel.
3. Ce simi n corp? Observ ce senzaii a cauzat n corp gndul respectiv? Ce emoii a strnit
n tine? Cum te simi cu privire la gndurile respective?De pild, poi s simi o senzaie n
stomac sau o nclzire la nivelul capului. Indiferent de senzaie, ai grij s nu insiti prea mult
n a eticheta mental ceea ce simi. Doar observ legtura dintre emoie i senzaia pe care
i-o d.
4. Odat ce ai identificat n mod clar gndul i emoia aferent, nchide ochii i exploreaz
imaginile pe care mintea ta le-a creat referitor acestea. Ce imagini, culori, forme, sunete sau
simboluri i creeaz acele gnduri i emoii ? Ce i apare instant n minte cnd le
experimentezi? Cel mai important lucru este de a lsa gndurile i emoiile s creeze
imaginile n timp ce tu devii pur i simplu contient de ceea ce reprezint acestea (de ex. pot
fi imagini cu tine cnd erai copil sau figura unui membru din familie, etc).
5. Aeaz-i apoi palmele una deasupra celeilalte pe zona abdominal. Inspir i expir
profund.
6. Vizualizeaz imaginea gndului dureros i emoia care l nsoete ca i cum ar fi un copil
nou-nscut nvelit ntr-o ptur clduroas, inut cu grij i mult iubire aproape de inima
ta, n timp l priveti cu compasiune sincer n centrul inimii.
7. Transmite-i apoi imaginii c tii c este acolo, c o recunoti i c vei avea grij de ea s o
tratezi cu compasiune, pn cnd e gata s plece. Aducndu-i atenia ctre imaginile pe care
le creeaz gndurile i emoiile dureroase i prin ncercarea de a le primi cu inima deschis,
practic faci cel mai natural lucru le recunoati existena i i exprimi dragostea fa de toate
aspectele tale interioare (att fa de cele luminoase, ct mai ales fa de cele umbroase).
Astfel, n loc s ne luptm cu gndurile incomode, cu emoiile i efectele lor neplcute sau s le
renegm, le artm o profund acceptare necondiionat. Chiar dac poate nu sunt dispuse s
plece prea repede, dac am comunicat cu ele, e necesar s avem ncredere c vor pleca. Ce a fost
mai important am fcut.
Acest procedeu este foarte similar i cu tehnica Letting go propus de David Hawkins i poate fi
o adevrat surs de vindecare.
ntruct tendina obinuit este de a suprima aceste gnduri i emoii cauzatoare de
disconfort, de cele mai multe ori ne amgim c ne vom ocupa de ele mai trziu, dar timpul
trece i acel mai trziu nu mai vine niciodat. ns oferindu-ne rgazul de a le asculta mesajul
i de a le accepta fr judeci i fr a opune rezisten, este un pas foarte important ale crei
efecte vor fi resimite n starea noastr de bine.
Personal, a recomanda oricrui om care descoper c e bolnav s nceap nti cu aceast
tehnic i s observe apoi efectele pe calea vindecrii. Dar aceast tehnic poate fi practicat
oricnd, ori de cte ori ai nevoie, indiferent de starea de sntate. Corpul nostru e fcut s fie
fericit, iar dac vreun anumit gnd sau emoie i conturb starea de bine, e indicat s ascultm
care e mesajul, pe principiul nu ucide mesagerul doar pentru c nu-i convine mesajul! Tot
ce vine nspre noi, fie c e pozitiv sau negativ, confortabil sau inconfortabil, e spre binele nostru.
De fapt, e mai mult dect o tehnic, e modul nostru natural de a face fa furtunilor din viaa
noastr. Folosete-te de aceast oportunitate i ntreaga atitudine fa de via va deveni din ce n
ce mai senin n timp.

Mult succes, Adela Haru

.....................................................

http://www.consultanta-psihologica.com/cand-emotiile-te-guverneaza/

........................................................

Reziliena emoional
Posted on 11/09/2014

Reziliena emoional reprezint abilitatea de a gestiona i a face fa situaiilor

stresante- mari sau mici- i a rmne n echilibru psihic.

Acest lucru nu nseamn c nu experimentm emoii neplcute sau c nu trim situaii negative. Le trim, dar cumva, aceste
emoii nu ne dau viaa peste cap. Oamenii rezilieni emoional nu se dau btui, iar dac sunt drmai n urma unui stres major, i
revin mai repede i cu mai puin dificultate.

Reziliena emoional este imperios necesar. Este greu s ne trim viaa dac suntem n mod constant lovii de emoii. Inclusiv
relaiile noastre sunt sabotate. Oamenii care sunt mai puin rezilieni emoional au tendina de a avea relaii tumultoase, deoarece
emoiile sunt mprtiate n interaciunile lor. n plus, i neglijeaz responsabilitile acas sau la serviciu i se izoleaz ncercnd
s fac fa situaiei stresante.

Cum arat reziliena emoional?

Avem dou exemple: O persoan a fost trdat n ultima ei relaie. Dar a ramas deschis ctre viitoarele relaii romantice i chiar a
putut ptrunde n esena propriei persoane i a aflat unde anume a greit i cum ar putea s construiasc o relaie mult mai
sntoas.

n cellalt exemplu, o persoan se atepta s fie promovat, dar nu s-a ntmplat acest lucru. A fost dezamgit, s-a simit frustrat
i suprat. n loc s bea, s brfeasc colegul promovat cu oricine era disponibil s asculte sau s fac orice altceva ce ar fi putut
regreta ulterior, a discutat problema nepromovrii cu superiorul ei.

Persoanele reziliente emoional nu i neglijeaz emoiile sau experienele, nu le trateaz cu indiferen, nu le resping, ns nu las
aceste emoii negative s preia controlul i s le copleeasc propriile decizii i viaa.

Din fericire, reziliena emoional se poate nva. Iat patru modaliti de a o dezvolta:

1. Cultiv compasiunea fa de propria persoan. Acest lucru te ajut s nelegi mai bine emoiile i experienele
negative i s le prelucrezi. Poi s fii contient de senzaiile tale, de gnduri, de emoii i patternuri ( tipare de
comportament ). A avea o atitudine plin de compasiune nseamn s i pese de propriile dificulti. De exemplu,
cnd te simi stresat, ai putea s i adresezi aceste ntrebri:
Ce senzaii simt n corpul meu?
Ce gnduri am referitoare la aceast experien?
Ce fel de emoii am?
Ce pattern observ c am de cele mai multe ori?

Poi, de asemenea, s explorezi cum o sfer , de exemplu gndurile, afecteaz o alt sfer, cum ar fi senzaiile corporale. Acest
proces necesit timp i nu se realizeaz printr-un exerciiu singular.

2. Examineaz credinele despre emoii. Mesajele pe care le-am primit n copilrie despre emoiile noastre ne
construiesc atitudinea asupra lor ca aduli. Exemplu, poate ai nvat c a simi fric este o slbiciune sau c bieii
nu plng i nu i arat emoiile. Aceste mesaje au creat o judecat, o credin. i cnd te judeci pentru c ai acest tip
de emoii, este mai puin probabil s le poi procesa ntr-un mod sntos pentru tine. De aceea este important s
nelegi de unde vin mesajele. Fcnd lucrul acesta, nu te mai judeci cu asprime, pentru c te nelegi mai bine i
acum poi vedea c acesta este doar un gnd , nu un adevr. n plus, dac te judeci mai puin, vei experimenta mai
puine emoii negative.
3. Valideaz emoiile. Fiecare dintre noi avem un baraj interior care stpnete emoiile. Dac emoiile tale ajung
aproape de a depi barajul pentru c nu le-ai procesat, e suficient ca o situaie mic de stres s l copleeasc. Dac
nivelul emoiilor este sczut, eti mult mai puin predispus la inundaii emoionale, ca rspuns la un factor de stres.
Cu alte cuvinte, este mai puin probabil s explodezi sau s te neci n lacrimi.

Cum s validezi emoiile?

 Numete emoia fr a te judeca: n loc de a spune De ce sunt anxios? Este stupid acest lucru-, poi s schimbi gndul M
simt anxios-,
D-i voie s simi: Ai putea s spui Anxietatea este o emoie natural. Am voie s m simt aa. Este n regul, chiar dac nu
mi place-,
nelege de ce ai aceast emoie: M simt anxioas n aceast situaie pentru c oamenii obinuiesc s m icaneze-.
4. Cultiv obiceiuri sntoase. Este mult mai uor s fii rezilient emoional cnd eti ntr-o stare de echilibru fizic.
Acest lucru presupune s dormi suficient, s mnnci sntos, s faci exerciii fizice, s evii drogurile i alcoolul.

n concluzie, a fi rezilient emoional nu nsemn s ignori sau s te ndeprtezi de emoiile tale. Presupune s fii atent la gnduri i
senzaii, s ai o atitudine plin de compasiune i s i validezi emoiile; toate acestea te vor ajuta s faci fa emoiilor negative
ntr-un mod sntos.

Distorsiunea cognitiv
Posted on 10/09/2014

Ce este Distorsiunea Cognitiv i de ce muli oameni o manifest?

Distorsiunile cognitive sunt simple modaliti prin care mintea noastr ne convinge de ceva ce nu este adevrat. Aceste gnduri
false (neadevrate, inexacte) sunt de obicei folosite ca s ntreasc gndirea negativ sau emoiile, spunndu-ne lucruri care sun
raional i adevrat, dar n realitate ne servesc doar la a ne proteja de sentimentele negative fa de noi nine.

De exemplu, o persoan poate s i spun: ntotdeauna euez cnd ncerc s fac ceva nou, prin urmare euez n orice a vrea s
fac. Acesta este un exemplu de gndire alb-negru ( polarizat ). Aceasta persoan vede lucrurile doar n termeni absolui- dac
eueaz fcnd un lucru, va eua n toate lucrurile fcute-.

Distorsiunile cognitive reprezint inta principal n multe forme de psihoterapie, terapeutul ncercnd s ajute pacientul s le
identifice i s le schimbe. nvnd s identifice corect acest tip de gndire, o persoan poate s i rspund i s o resping.

Exemple de distorsiuni cognitive:

Filtrarea: Lum detaliile negative i le amplificm, n timp ce filtrm toate aspectele pozitive ale unei situaii. De exemplu, o
persoan poate s aleag un detaliu neplcut, singular i s struie asupra lui n mod exclusiv, n aa fel nct, viziunea sa
despre realitate, s devin ntunecat i distorsionat.
Gndirea polarizat ( gndirea alb-negru ): n acest tip de gndire, lucrurile sunt ori albe ori negre. Trebuie s facem
lucrurile perfect sau suntem ratati. Nu exist un punct de mijloc. Plasm oamenii sau situaiile n categorii ori/ori, fr nicio
nuan de gri.
Suprageneralizarea: n acest tip de distorsiune cognitiv, ajungem la o concluzie general bazat pe un singur eveniment sau
pe o singur dovad. Dac ceva ru se ntmpl doar o dat, ne ateptm s se ntmple acelai lucru ru mereu.
Personalizarea: O persoan crede c orice fac sau spun ceilali reprezint o aciune direct i personal la adresa lor. De
asemenea, ne comparm cu alii, ncercnd s determinm cine este mai detept, cine arat mai bine, etc.
 nvinovirea: i considerm pe alii responsabili de suferina noastr sau ne considerm pe noi vinovai de orice
problem. De exemplu, nceteaz s m mai faci s sufr!- Nimeni nu poate s ne fac s ne simim ntr-un fel anume; doar
noi avem controlul asupra propiilor emoii i reacii emoionale.
Trebuie: Avem o list de reguli despre cum alii i noi nine ar trebui s ne comportm. Cei care nu respect aceste reguli, ne
fac s ne simim furioi. Cineva poate crede deseori, n mod eronat, c se motiveaz spunndu-i c ar trebui sau nu ar
trebui s fac ceva anume. Exemplu, Chiar ar trebui s fac exercitii fizice astzi. Nu ar trebui s fiu aa de lene-.
Consecina emoional este vinovia. Iar cnd aceste declaraii sunt ndreptate asupra altora, consecina este furia, frustrarea
i resentimentul.
Judecata emoional: Credem c ceea ce simim trebuie s fie adevrat din oficiu. Plecm de la asumpia c, emoiile noastre
reflect lucrurile aa cum sunt ele cu adevrat, Simt eu, prin urmare, trebuie s fie adevrat-.
Eroarea de schimbare: Ne ateptm ca ali oameni s se schimbe ca s se potriveasc cu noi. Credem c acest lucru se va
ntmpla dac punem presiune pe ei sau i ademenim suficient. Avem nevoie ca ceilali s se schimbe, deoarece dorinele
noastre de fericire depind n ntregime de ei.
A avea ntotdeauna dreptate: Cutm continuu s dovedim c opiniile i aciunile noastre sunt corecte. A grei este ceva de
neacceptat i vom face orice c s ne demonstrm dreptatea. A avea dreptate este adesea mai important dect sentimentele
celorlali fa de persoana care se angajeaz n aceast distorsiune cognitiv, distorsiune de care este ataat i pe care chiar o
iubete.

Referine:

Beck, A.- Terapia cognitiv , 1976

Burns, D.- Feeling good: The new mood therapy, 1980

Noi am fost conditionati sa simtim senzatii pentru lucurrile pe care nu ni le dorim in viata. Lucruri de
care ne este frica. Ne trezim dimineata, ne uitam la stiri, ni se arata tot felul de lucruri de care sa ne fie
frica, apoi mergem cu gandul, emotia: Aoleu, sper sa nu patesc si eu! Sper sa nu fie dupa colt.
Intrebarea care m-a intrigat este: De unde am invatat sa simtim ce nu vrem sa avem?. Ce diferenta
ar fi in vietile noastre daca am alege sa simtim doar ce dorim? Pur si simplu sa simtim cum am dori sa
fie fiecare moment din fiecare zi, relatiile noastre, abundenta, cariera, pacea din familie. Cum ar arata
vietile noastre daca am face asta? Exista dovezi stiintifice precise care demonstreaza cum ar arata
vietile noastre pentru ca am experimenta foarte repede tot ce am crea.
Ca om de stiinta am fost instruit intr-un model rigid pentru ca nu aveam voie sa cred ca vreo
experienta interioara ar putea avea efect asupra lumii exterioare, apoi am fost crescut intr-o
comunitate foarte conservatoare in Kansas City. Acolo se crede ca emotiile si gandurile sunt cam
acelasi lucru, si nu prea vorbim despre ele, iar ca barbat nici nu este bine sa le arati. Asa am fost
crescut. Si am inceput sa le inteleg cand am studiat alte culturi, ma refer acum tot la intelepciunea pe
care o avem in cultura vestica, pierduta in secolul al patrulea. Acum 1700 de ani a fost editata si
inlaturata din cea mai iubita scriere religioasa, textul biblic. Ea nu a fost insa inlaturata in alte culturi pe
care le-am studiat. Acesta este avantajul de a studia si alte culturi. Ele au identificat trei experiente
separate, dar legate intre ele, pe care toti le avem si pe care le-au numit : Gand, Emotie, Sentiment. Si
iata diferenta: Gandirea este asociata cu cei trei centri superiori si corpului. In sanscrita au un sistem
de sapte centri energetici ai corpului cu care se lucreaza chakre. Ei au descoperit ca acestia trei au
legatura cu logica, cu procesele gandirii. Deci cand ne gandim la ceva, ne facem o imagine in minte,
de exemplu cu relatia perfecta, pace intre natiuni, dar nu se materializeaza decat cand simtim puterea
emotiei din acel gand. Emotia vine din cei trei centri energetici inferiori ai corpului. Deci cand simtim
puterea emotiei, dam viata gandului. Atunci cand aceste doua energii se intalnesc intr-un singur centru,
inima, sau ceea ce oamenii de stiinta numesc oscilatorul cu sapte nivele de cristale lichide, se creeaza
magicul. Inima genereaza unde electro-magnetice care influenteaza lumea noastra inconjuratoare. Pe
baza a ce gandim si emotiile pe care le simtim se creeaza acea senzatie, sentiment. Acum putem
defini termenul de sentiment (feeling) care din traditiile sanscrite este uniunea dintre gand si emotie. Ce
este interesant este ca traditiile spun ca suntem capabili de doar doua emotii primare: iubirea si orice
am simti si numi ca opusul iubirii. Si cand sapi mai adanc in invatarurile traditionale afli ca sunt doar
doua aspecte ale aceluiasi lucru. Se spune ca atunci cand avem un gand, simtim fie iubirea acelui
gand, fie frica de el si astfel se creeaza sentimentul care poate fi de suparare sau de bucurie,
compasiune sau furie. Acestea nu sunt emotii, sunt sentimente. Unii oameni ar spune ca nu este nicio
diferenta. Aici sunt diferente subtile pe care le releva traditiile stravechi. Pentru ca putem avea acelasi
gand sau o anumita afirmatie, dar pe care sa o insufletim cu un alt sentiment si sa producem un
rezultat diferit, o emotie diferita. Acesta este un mare secret care a fost scos din traditiile crestine,
precestine si iudaic-crestine atunci cand 45 de carti au fost scoase in secolul al patrulea ,20 eliminate
complet si alte 25 condensate si rearanjate. Si stiu asta pentru ca am gasit informatia in manuscrisele
de la Marea Moarta, libraria Nagamani, in textele gnostice.
Gregg Braden

Conceptul de "emoie" este asemntor celui de "timp": dac nu ne ntreab nimeni, tim ce este, dac suntem ns
ntrebai, nu ne gsim cuvintele... Problema este att de obscur, nct nu exist definiii i clasificri definitive, dei
att filozofii, ct i psihologii s-au aplecat asupra acestui subiect dintotdeauna.

Conceptul de "emoie" este asemntor celui de "timp", dac nu ne ntreab nimeni, tim ce este emoia, dac
suntem ns ntrebai, nu ne gsim cuvintele pentru a formula un rspuns. Problema este att de obscur, nct nc
nu exist definiii i clasificri definitive pentru "emoie", dei att filozofii (ca Aristotel, de pild), ct i psihologii s-
au aplecat asupra acestui subiect dintotdeauna.

Probabil c principala dificultate a definirii i nelegerii emoiilor ine de faptul c acest concept nu este la origine un
termen tiinific, cu o definiie precis, ci un construct popular. Cercettorii au sarcina dificil de a descoperi ce vor s
spun oamenii atunci cnd fac apel la aceste experiene subiective numite emoii i care sunt mecanismele de
funcionare ale acestora.

O alt dificultate n calea unei tiine precise a emoiei o reprezint limbajul n sine. Nu toate limbile au acelai set de
termeni pentru a identifica emoiile. n cazul limbii romne este cunoscut cazul cuvntului "dor", care, dup analiza
unui mare gnditor cum a fost Constantin Noica, are trsturi unice i este de netradus n alte limbi. Cum cuvintele
sunt vehiculele prin care exprimm emoiile, putem vorbi de "emoii romneti", "emoii americane", "emoii
franuzeti" etc. Emoiile, fiind parte specific a naturii umane, sunt prezente n limbaj n construcii diverse, unele
extrem de complicate ca mesaj i sub aspectul analizei sensului, ca "m doare sufletul", "mi plnge inima" etc.
Obinuii cu ele, nelegem sensul lor, dar trebuie s recunoatem c este foarte greu s tim care sunt simmintele
unei persoane care ni se plnge c "o doare sufletul". Emoia este o experien strict personal, greu de cuantificat
n vreun fel.

Dac o s ncercai s citii dicionarul (l putei ncerca pe cel afiat pe coloana din dreapta a site-ului) pentru a
vedea cum este definit emoia n diversele dicionare ale limbii romne, vei observa, credem, pe de o parte c
definiiile difer de la dicionar la dicionar, iar pe de alt parte c acestea nu sunt lmuritoare. Dac dorim totui s
identificm acel ceva care pare a fi numitorul comun al definiiilor, cred c am putea spune c emoia este e reacie
mental contient nsoit de modificri fiziologice i de comportament. Nu lmuritor definitiv, dar suficient ct s
ne facem o idee.

Cum nu ne-am propus s lmurim noi problema definirii emoiilor, vom continua prin a oferi diverse clasificri ale
acestora, pentru a ne face o idee asupra modului n care psihologii se raporteaz la emoii.
PAUL EKMAN I EMOIILE UNIVERSALE

Psihologul american Paul Ekman de la Universitatea California (expert n studiul emoiilor, manifestrilor acestora i
n studiul mecanismului minciunii), pe baza rezultatelor unor ndelungate cercetri pe toate continentele, arat c
exist 4 expresii faciale care pot fi recunoscute de orice persoan aparinnd oricrei culturi de pe planet: frica,
mnia, tristeea i bucuria. Universalitatea acestor manifestri poate fi tratate drept un puternic indiciu c aceste 4
emoii sunt emoii fundamentale, ce in de natura uman.

Primul care a constatat caracterul universal al emoiilor a fost Charles Darwin, folosind aceast idee pentru a susine
teoria evoluionist, motivnd c emoiile reprezint modele de reacie mental ntiprite n sistemul nervos.

CLASIFICAREA EMOIILOR DUP DANIEL GOLEMAN

Psihologul Daniel Goleman (cunoscut n special pentru cercetrile sale privind inteligena emoional), face
urmtoarea clasificare a emoiilor:

Tristeea Frica Bucuria Iubirea Surpriza Dezgustul Ruinea

Mnia

Furia Suprarea Anxietatea Fericirea Acceptarea ocul Dispreul Vinovia

Resentimentul Mhnirea Nevozitatea Uurarea Prietenia Mirarea Aversiunea Jena

Exasperarea mbufnarea Preocuparea Mulumirea ncrederea Detestarea Suprarea

Indignarea Melancolia Consternarea Binecuvntarea Amabilitatea Repulsia Remucarea

Vexarea Mila de sine Nenelegerea ncntarea Afinitatea Umilina

Animozitatea Singurtatea ngrijorarea Amuzamentul Devotamentul Regretul

Irascibilitatea Disperarea Teama Mndria Adoraia

Plcerea
Ostilitatea Deprimarea Spaima Dragostea
senzual

Ura Groaza Rsplata Mila

Fobia Satisfacia

Panica Extazul

Goleman afirm c pe baza emoiilor se formeaz predispoziiile (ori, am spune noi, starea de spirit), care sunt mai
puin evidente/intense ca emoiile, dar au o durat mai mare. Dincolo de predispoziii sunt temperamentele,
tendina de a-i aminte anumite emoii i care definete/determin comportamentul general al persoanei n anumite
conjuncturi.

CERCUL EMOIILOR DUP ROBERT PLUTCHIK

Psihologul american Robert Plutchik a creat n 1980 "cercul emoiilor", care const din 8 emoii fundamentale i 8
emoii complexe, formate din cte dou emoii fundamentale. Emoiile fundamentale pot fi observate pe cercul al
doilea din imagine i incluse n tabelul de mai jos, pe cnd emoiile complexe sunt cele trecute pe fundal alb:
optimism, dragoste, supunere, nfiorare, dezaprobare, remucare, dispre i agresivitate.
Emoii fundamentale Emoiile opuse

Bucurie Tristee

ncredere Dezgust

Fric Mnie

Supriz Anticipaie

Tristee Bucurie

Dezgust ncredere

Mnie Fric

Anticipaie Surpriz
LISTA EMOIILOR DUP W. GERROD PARROTT

n cartea sa "Emoiile n psihologia social", publicat n anul 2001, psihologul W. Gerrod Parrott stabilete
urmtoarea list a emoiilor:

Emoie
Emoie primar Emoii teriare
secundar

Adoraie, afeciune, dragoste, atracie, grij,

Afeciune
tandree, compasiune, sentimentalism

Dragoste Dorin
Excitaie, dorin, pasiune, infatuare
(sexual)

Pasiune Pasiune

Amuzament, extaz, jovialitate, plcere, jubilare,

Veselie
satisfacie, euforie

Entuziasm Entuziasm, zel, nfiorare, euforie

Satisfacie Satisfacie, plcere

Bucurie
Mndrie Mndrie, triumf

Optimism Speran, optimism

ncntare ncntare

Uurare Uurare

Surpriz Surpris Uimire, surprindere, stupefiere

Iritare Iritare, agitare, fn

Exasperare Exasperare, frustrare

Mnie, furie, ostilitate, ferocitate, batjocur, acreal,

Furie
dispre, resentiment, respingere
Mnie
Dezgust Dezgust, repulsie, dispre

Invidie Invidie, gelozie

Tortur Tortur

Suferin Suferin, agonie, durere

Tristee
Depresie, disperare, neajutorare, nefericire, durere,
Tristee
melancolie
 Dezamgire Dezamgire, anxietate

Ruine Ruine, vin, regret, remucri

Alienare, izolare, indiferen, singurtate, nfrngere,

Indiferen
jen, umilire, insult

Simpatie Simpatie, mil

Oroare Alarm, oc, fric, groaz, teroare, panic, isterie

Fric
Anxietate, nervozitate, tensiune, nelinite,
Nervozitate
ngrijorare, tristee

Dup cum putei vedea din clasificrile oferite mai sus (exist multe altele), nu exist rspunsuri clare. Dezbaterea
felului n care trebuie clasificate emoiile continu...

BIBLIOGRAFIE
Daniel Goleman, Inteligena Emoional
W. Gerrot Parrott, Emotions in social psychology: essential readings
en.wikipedia.org/wiki/List_of_emotions

Cele 7 emoii fundamentale i cum s le citeti de pe faa oricui

Bine ai revenit! i mulumesc c eti un cititor fidel. Nu uita s arunci un ochi peste reducerile de pn la 90% de pe
elefant.ro.

Facebook

309

Gmail

56

Dac nvei s citeti emoiile de pe faa (n special microexpresiile) celor din jur, vei nelege foarte multe despre
ceea ce acetia simt i vei avea ocazia s vezi lumea diferit, reuind s accesezi informaii pe care unii nu vor fi
niciodat confortabili s i le ofere.

Au fost mai muli cercettori i oameni de tiin care au studiat expresiile faciale, printre care i Charles Darwin care
declara c expresiile generate de ctre emoii sunt universale.

Un cercettor, Paul Ekman, din domeniul psihologiei a luat aceast afirmaie a lui Darwin i a fcut-o misiunea vieii
lui, mergnd pn n pnzele albe s studieze aceste expresii universale, reuind s adune la un loc un munte de
informaii despre microexpresii (un set particular de expresii faciale).
Ce este o microexpresie?

O microexpresie este o reacie involuntar a muchilor feei care are loc atunci cnd experimentm diferite emoii.
Practic, lucrurile pe care le simim sunt afiate cu ajutorul muchii feei i trdeaz emoiile pe care le
experimentm.

Durata unei microexpresii este extrem de scurt: ntre 1/25 1/15 dintr-o secund.

Microexpresiile au fost descoperite n 1966 de ctre 2 cercettori pe nume Haggard i Isaacs (n mod ciudat nu
gsesc pe nicieri prenumele acestora), care au urmrit ore ntregi de nregistrri video cu edine de psihoterapie,
ca s detecteze limbajul corpului involuntar dintre terapeui i pacieni.

Despre Paul Ekman

Paul Ekman este unul dintre cei mai influeni oameni din domeniul psihologiei, autor a 15 cri despre emoii i a
mai mult de 170 de articole n jurnale sau capitole n crile altora.

Munca lui Paul Ekman a inspirat i serialul Lie to me, un serial care explora domeniul fascinant al microexpresiilor
i cum protagonistul reuea s dea n vileag sau s rezolve tot felul de cazuri pentru clienii si folosindu-se de
cunotinele sale despre microexpresii i despre psihologie.

Dei Paul Ekman a servit drept consultant tiinific pentru serial, personajul principal Cal Lightman, jucat de Tim Roth,
nu reprezenta un personaj inspirat de ctre Paul Ekman, cei doi doar semnau prin faptul c aveau n comun
microexpresiile ca domeniu de expertiz.

Paul Ekman doar s-a asigurat c serialul este bine realizat din punct de vedere tiinific.

Bun, acum c te-am fcut curios n legtur cu microexpresiile i c i-am oferit i o sugestie fain de serial la
care trebuie s te uii, s ne uitm la cele 7 emoii fundamentale.

i recomand ca nainte s nvei despre emoiile fundamentale, s vezi ct de bine recunoti microexpresiile asociate
acestora jucndu-te cu testul nostru (clic aici pentru a face testul).

Cele 7 Emoii Fundamentale i cum le recunotii pe faa oricui

Cele 7 emoii fundamentale (numite i emoii de baz) sunt: mnia, frica, bucuria, uimirea, dezgustul, dispreul i
tristeea.

Aceste emoii sunt fundamentale pentru c sunt universale i pot recunoscute la orice persoan.
Dintre cele 7, cea mai contestat emoie universal este dispreul.

Muli oameni de tiin i experi n expresiile faciale, consider c dispreul este mai degrab o expresie care se
exprim n funcie de cultura fiecrui popor, dar Paul Ekman a realizat o serie de studii menite s clarifice
universalitatea dispreului reuind s o includ pn la urm n rndul emoiilor fundamentale.

1. Frica

Microexpresia specific fricii se manifest prin:

sprncene ridicate i apropiate

pleoapele superioare ridicate

pleoapele inferioare ncordate

buzele uor ncordate i ntinse orizontal ctre urechi

2. Bucuria (Fericirea)

Microexpresia specific bucuriei se manifest prin:

riduri n jurul ochilor (Zmbet Duchene zmbetul natural)

 obrajii ridicai

muchii feei aezai n concordan cu ochii

3. Tristeea

Microexpresia specific tristeii se manifest prin:

pleoape inferioare care simuleaz cderea

privire care nu este concentrat pe un punct fix

colurile buzelor se duc n jos

4. Mnia (Furia)

Microexpresia specific furiei se manifest prin:

sprncene apropiate puternic

privire extrem de fix

ncordarea i apropierea buzelor

5. Dispreul

Microexpresia specific dispreului se manifest prin:

colul buzelor ncordat i ridicat doar pe o parte a feei

Dintre toate microexpresiile pe care le-am studiat, dispreul mi se pare cea mai subtil microexpresie pentru c
afiarea ei nu implic o echip ntreag de muchi i uneori poate fi confundat cu un zmbet ironic.

6. Dezgustul

Microexpresia specific dezgustului se manifest prin:

nas ncordat i ridicat, micare care i provoac riduri nasului

buza superioar ridicat

Aceast expresie arat ca i cum ai fi descoperit ceva urt mirositor.

7. Uimirea
Microexpresia specific umirii se manifest prin:

sprncenele ridicate

ochii larg deschii

gura deschis

Probabil aceasta e cea mai evident microexpresie i din experiena mea i cel mai uor de observat, pentru c are o
durat mai lung.

5 cri despre microexpresii

Vrei s afli mai multe despre despre microexpresiile fundamentale i despre multe alte microexpresii care mai exist
pe lumea asta :)?

Atunci i recomand s pui mna pe (mcar una dintre) urmtoarele cri:

1. Emoiile date pe fa Paul Ekman

2. Minciunile Adulilor indicii ale neltoriei n csnicie, afaceri i politic

3. De ce mint copiii Paul Ekman

4. Manualul de gesturi Judi James

5. Iar pentru cei cu adevrat interesai de microexpresii recomand: What the face reveals Paul Ekman

***

innd cont c aceste 7 emoii sunt universale i sunt att de des ntlnite n viaa de zi cu zi, i recomand s nvei
neaprat s le recunoti peste tot n jur, pentru c i va fi mai uor s te descurci n relaia cu colegii ti de munc, cu
eful tu, cu echipa ta, cu prietenii ti sau cu oameni pe care de-abia i-ai cunoscut.

Dac nu ai fcut deja testul de microexpresii, i recomand s l faci acum s vezi cum te descurci.

Dac i-a plcut acest articol sau l-ai gsit util, te rog s l dai mai departe.

surs poze expresii faciale.

Daniel Goleman afirm c pe baza emoiilor (citete aici despre emoii) se formeaz predispoziiile (stri de spirit sau [moods

en.] ), care sunt mai puin evidente/intense ca emoiile, dar au o durat mai mare. Dincolo de predispoziii sunt trsturile afective

de personalitate, inelese ca fiind tendina de a-i aduce aminte anumite emoii i care determin comportamentul general al

persoanei n anumite conjuncturi.

Stri emotionale (sau dispozitii emotionale ) [moods en.]

Sunt stri afective generalizate, difuze, cu o intensitate variabil, caracterizate de o predominan relativ durabil a unor emoii,

avnd un efect mediu-minim asupra comportamentului . Este vorba despre dispoziia bun sau proast care ne nsoete pe

parcursul unei zile, cea care d tonul de fond al activitii noastre; Cateva exemple: anxietate, beatitudine, calm, iritabilitate,

nostalgie, optimism, etc.

Dispoziiile afective individuale (ale unei persoane) pot marca i dispoziia afectiv a grupului din care aceasta face parte. La nivelul

grupului poate apare chiar situaia de contagiune afectiv de transmitere a unei stri afective (depresia, bucuria, alarmarea, etc.)

Deci att emoiile, ct i dispoziiile implic, evident, emoii. Diferena principal dintre cele dou este c dispoziiile emoionale sunt

de durat medie-lung, ns nu sunt o emoie continu. Pot dura o zi sau dou, uneori i mai mult. Sunt mai puin axate pe o cauza

particular, pe un amnunt, i totodat sunt mai puin legate de context dect emoiile.

Sentimentele

Sentimentele se nasc din emoii, sunt emoii repetate, care rezist la factori perturbatori i devin stabile i persistente in timp

determin atitudini afective fat de obiecte, evenimente, valori, persoane.

Emoiile nu nseamn sentimente, sentimentele fiind, n mare, partea contient a emoiei, aspectul care permite flexibilitatea printr-

un proces de monitorizare. A tri o emoie nu nseamn obligatoriu a o contientiza, pentru c o emoie prezent poate fi

incontient n momentul declanrii, ns la un moment dat, n anumite circumstane, poate deveni contient/observabil. Deci

sentimentele sunt rezultatul emoiei, a declansrii acesteia, a cogniiei i a percepiei senzaiilor fiziologice care apar ca efect al

emoiei.

Trsturi afective de personalitate [emotional personality traits, eng.]

Trsturile afective de personalitate sunt aspecte durabile ale personalitii umane, implicnd tendina de amplificare a unui

anumite emoii prin sporirea duratei, frecvenei de apariie i a predispoziiei de a reaciona cu anumite tipuri de emoii, chiar i

cnd provocarea este minim.

Au fost identificate un numr foarte mare de trsturi, iat cteva exemple:

arogan , compasiune, euforie, gelozie, invidie, irascibilitate, melancolie, nesbuin, ostilitate, timiditate, ursuz, etc.

Trsturile de personalitate pot dura toat via. Frecvena cu care o emoie sau o dispoziie apare este influenat de aceste

trsturi. Sunt considerate a fi un stil caracteristic al unui comportament. De exemplu, o trstur ostil, poate fi manifestat prin

iritabilitate sporit, comportament agresiv, nerbdare i atitudine aspr.

Fie ca suntem mai temperamentali ori mai calmi, emotiile negative se

insinueaza in universul interior al fiecaruia, iar frica, furia, gelozia sau
nesiguranta duc la unele dezechilibre deloc de neglijat. De aceea, psihologul
Ana Papahagi ne va spune ce se intampla in spatele acestor emotii, cum sa le
controlam sau cum sa le folosim in avantajul nostru.
anapapahagi.wordpress.com
Cand ne referim la emotiile negative puternice, putem considera ca avem un sabotor interior,
caruia ii plac emotiile distructive, in general. Frica, tristetea, rusinea, mania, dezgustul, vinovatia,
invidia, gelozia etc. sunt prietenele lui cele mai bune.

ADVERTISING
inRead invented by Teads

In studiul despre utilitatea emotiilor negative, W. Gerrod Parrott considera ca emotiile sunt
adaptative daca se exprima intr-un mod care este productiv, tinand cont de situatia curenta.

Daca sunt foarte nervoasa ca nu imi gasesc portofelul, pot omite cateva solutii utile, pentru ca am
irosit timp si energie adresandu-mi invective despre cat de dezordonata, uituca si lipsita de simt
practic sunt. Autosabotorul isi doreste sa ne blocam, sa deviem de la scopurile noastre, si
foloseste interpretarile eronate ale situatiilor pentru a genera emotii negative disfunctionale.

Pe de alta parte, trairile negative sunt adaptative, pentru ca ne semnaleaza cand ceva nu este in
regula si ne determina sa luam masuri pentru restabilirea echilibrului. Activand sistemul nervos
simpatic, ne creste ritmul cardiac, presiunea sangvina, transpiram mai mult, respiram mai rapid,
deci suntem pregatiti fizic si mental pentru a face fata cerintelor mediului.

Fiecare tip de emotie negativa predispune la o anume reactie comportamentala: frica si dezgustul
determina indepartarea de o amenintare, dispretul si mania duc la atac sau opozitie, rusinea la
retragere sociala, iar tristetea se asociaza cu abandonarea scopurilor.

Cum transformam emotiile negative in unelte pozitive

Emotiile negative sunt unelte foarte eficiente, pentru ca redirectioneaza atentia si se asociaza cu
comportamente constructive. De exemplu, in cazul rusinii, suntem mai receptivi la parerea
celorlalti, pentru ca vrem sa ne restabilim statutul social pierdut: sau cand ne este frica, suntem
mai vigilenti la posibilele amenintari.

In plus, prin faptul ca le exprimam, ne cresc sansele sa primim ajutorul de care avem nevoie:
ascultare, compasiune, timp, ajutor financiar etc. De asemenea, pentru ca noi insine am trecut prin
diferite momente emotionale dificile, putem sa ii intelegem mai bine pe altii, sa dam feedback
empatic si sa formam si sa intretinem relatii de calitate.

Emotiile negative se pot invata de oriunde, dar influentele incipiente sunt marcante. De aceea,
este importanta relatia parintilor si a educatorilor cu propriile emotii si cu cele ale copiilor. Parintii
sunt primele modele de reglare emotionala si, de cele mai multe ori, strategiile prin care noi ne
gestionam afectiv sunt preluate de la ei.

Cum gestionam furia

Daca pornim de la teoria psihologului american Albert Ellis, ceea ce ne dorim in contextul in care
ne calca cineva pe bombeu in metrou e sa fim iritati, nu furiosi, intre ele existand o diferenta
calitativa. Furia este precedata de o gandire disfunctionala (E insuportabil cat de lipsiti de bun
simt sunt unii! Lasa ca il inghiontesc imediat!), iar iritarea are un mod mai constructiv de a
interpreta lucrurile (Ce neplacut! Poate ca ar trebui sa ii cer sa fie mai atent.).
Furia creeaza multe turbulente in interactiunile cu ceilalti, si controlul ei deficitar e un motiv
important pentru diverse acte violente, inclusiv infractiuni grave. Iritarea, insa, are o intensitate
care ne permite sa solicitam stoparea stimulului si sa blocam agravarea starii emotionale.

Ea poate fi adaptativa si prin efectul ei motivational, in sensul in care unii oameni schimba
circumstante nefavorabile tocmai pentru ca se supara pe sine. Crescandu-ne gradul de
suportabilitate la situatii pe care anterior le-am considerat intolerabile si judecand comportamentul
deranjant, nu persoana, avem sanse sa fim mai putin furiosi.

Frica si nesiguranta

Aceeasi diferentiere o putem face si intre frica si anxietate. E o mare diversitate de tulburari
anxioase (anxietate generalizata, atac de panica, anxietate sociala, tulburare obsesiv-compulsiva
etc.), care se hraneste tocmai din exagerarea pericolului. E firesc sa ne fie frica in circumstante
care ne ameninta integritatea psihica si fizica, dar nu trebuie sa lasam aceasta emotie sa se
dezvolte si sa se transforme in anxietate.

Frica poate fi adaptativa pentru ca ne stimuleaza sa evitam situatii negative, pentru ca poate sa ne
focalizeze atentia si gandirea, ba chiar sa ne incurajeze creativitatea, atunci cand ne apropiem de
un termen-limita. Anxietatea e generata de faptul ca vedem orice fel de interactiune cu stimulul
periculos ca fiind ingrozitoare si avem convingerea ca nu putem face fata situatiei respective.

Ea ne invadeaza gandirea, duce la blocaje, evitari si retragere sociala. Pentru o gestionare mai
buna a acestei emotii, e util sa interpretam mai putin dramatic obstacolele pe care le intalnim si sa
ne dezvoltam increderea in sine.

Cum infrangem gelozia

Gelozia este o emotie complexa, adesea confundata cu invidia, si recomand, in acest sens, cartea
coordonata de Peter Salovey The Psychology of Jealousy and Envy. In principiu, ambele se
bazeaza pe comparatie (mecanism esential pentru stima de sine), rezultatul fiind un sentiment de
inferioritate, in cazul invidiei, si unul de pierdere, pentru gelozie. Mai precis, gelozia apare atunci
cand ne temem ca pierdem sau deja am pierdut o relatie importanta, in favoarea unui rival.

Ea poate fi constructiva daca ne sugereaza sa acordam mai multa atentie unei persoane speciale
din viata noastra si sa nu consideram ca bunastarea relationala vine de la sine. Dar poate fi si
profund disfunctionala cand ne sufocam partenerul si ii invadam fiecare aspect al activitatii zilnice,
de frica sa nu pierdem controlul.

Gelozia poate aparea devreme, cand remarcam ca trebuie sa impartim afectiunea parintilor cu un
frate sau cand observam ca atentia lor este absorbita de activitati care nu ne includ, ceea ce poate
crea premisele pentru formarea unui atasament nesigur.

In relatia de cuplu, daca se constata o incalcare a fidelitatii, se instaureaza furia si un sentiment de

nesiguranta, care, desi e recomandat de cartile despre inteligenta erotica drept un ingredient al
atractiei sexuale, in situatia aceasta poate perturba continuarea relatiei.

Ne vom invinge gelozia disfunctionala atunci cand invatam sa ii lasam partenerului libertatea de a
exista independent de noi, si crestem calitatea timpului petrecut impreuna, in conditiile increderii
ca celalalt nu ne va rani.

Cum sa ne educam copiii sa nu se lase dominati de emotii negative

In primul rand, explicandu-le ca emotiile sunt normale, inclusiv cele negative. Apoi, facandu-i
atenti la modul in care se raporteaza la lucrurile care-i inconjoara. Daca, in loc sa fie inspirati si
motivati de succesul celorlalti, sunt demoralizati si il interpreteaza ca pe un esec personal, vor fi
dominati de invidie.

Pe de alta parte, ignorarea experientei emotionale negative, devalorizarea ei, lipsa permisiunii de
a simti si exprima emotii negative poate crea ulterior multe probleme. Copilul are dreptul sa se
teama de monstrii de sub pat, de examene, de un coleg cu comportament agresiv, de profesoara
de engleza care da des nota patru.

Ascultandu-l, incurajandu-l sa se exprime, acceptandu-l si iubindu-l neconditionat, indreptandu-i

atentia spre resurse, calitati, solutii, facandu-l atent la mesajele toxice proprii si ale celorlalti, care
pot duce la emotii negative, aratandu-i metode prin care poate influenta emotiile negative
distructive, inainte sau dupa aparitia lor, printr-o gandire cat mai rationala, invatandu-l sa aiba
incredere in sine si in capacitatea sa de a rezolva eficient problemele cu care se confrunta Da,
acestea sunt strategii parentale de succes.

Cum raspundem

Atunci cand cineva din jurul nostru este prada emotiilor negative, noi nu trebuie sa cadem in
aceeasi capcana. Este bine sa ne infranam pornirile neconstructive, sa fim corecti cu ceilalti si cu
noi insine, chiar daca nu o sa ne reuseasca intotdeauna.

Dar e bine sa incercam. Este de dorit sa transmitem ce emotii trezeste in noi o astfel de abordare,
si sa propunem alternative care deschid comunicarea, scenarii mai putin neplacute care vor
demonstra ca exista moduri diferite de a reactiona la aceeasi problema.

Senzatiile

Senzatia - proces psihic cognitiv elementar prin intermediul caruia se reflecta sub forma
imaginilorsimple si primare nsusirile obiectelor si fenomenelor cnd acestea influenteaza
nemijlocit (direct) asupra organelor de simt.

Senzatia este prima treapta de cunoastere cu lumea nconjuratoare. Prin intermediul

senzatiilor noi primim informatii despre nesfrsita bogatie de nsusiri ale obiectelor si
fenomenelor lumii reale. Ele sunt considerate ca cele mai elementare fenomene psihice din
categoria proceselor cognitive.

In realitate individul uman nu dispune de capacitatea de a nregistra senzatii separate,

dect n primele saptamni de viata.
Deoarece senzatiile apar numai la contactul nemijlocit cu organul de simt, felurile senzatiilor
sunt determinate de organele de simt cunoscute de noi: urechea - auzul -senzatii auditive, ochiul
- vazul - senzatii vizuale, limba - gustul - senzatii gustative,nasul - miros - senzatii de miros
(olfactive), pielea - senzatii cutanate.

Senzatiile auditive sunt de trei feluri:

. verbale - sesizarea sunetelor unei limbi;

. muzicale - sesizarea notelor muzicale, a melodiilor;

. zgomotele - au att efect pozitiv, ct si negativ. Pozitiv: prevesteste aparitia unui pericol -
ssitul sarpelui, trosnitul crengilor, picaturile ploii etc. Negativ: n cadrul procesului
 instructiv-educativ - mpiedica realizarii obiectivelor preconizate, daca predomina n
permanenta zgomotul poate provoca neuroza.

Senzatiile vizuale apar n urma actiunii undelor electromagnetice asupraanalizatorului vizual

- ochiul, elementul periferic al caruia este receptorul, iar cel central este situat n regiunea occipitala.

Senzatiile vizuale sunt de doua feluri:

. cromatice - sesizeaza cele sapte culori ale curcubeului;

. acromatice - sesizeaza culorile alb-negru si toate nuantele lor.

Senzatiile de culoare nu sunt specifice tuturor fiintelor vii. Acest avantaj l poseda doar omul,
vederea culorilor i ofera capacitatea de a se adapta mai eficient si de a trai sentimente puternice produse
de lumea lor.

Culorile nchise au efecte deprimante, cele prea vii - iritante, obositoare, deschise -stimulatorii,
pozitive. Se stie ca culorile au o semnificatie sociala. La africani negrul semnifica binele, i 11511b115l
ar albul - raul. In Europa negrul este culoarea doliului, n Asia - alb.Galbenul exprima la Europeni
despartirea, gelozia, la chinezi si japonezi - bucuria,puritatea.
Foarte importanta este cromatica ambientala a nvatarii:
- albul permite o mai buna concentrare;
- rosul genereaza activism mintal si ambundenta asociativa;

- galbenul este un calmant al psihonevrozelor, stimuleaza si ntretine starea devigilenta,

sporeste capacitatea de concentrare a atentiei;

- verdele faciliteaza ambundenta de asociatii libere de idei, stimulnd imaginatia;

- albastrul favorizeaza dezvoltarea proceselor de inhibitie si de ncetinire a
ritmului activitatii.
Senzatiile auditive si cele vizuale sunt principala sursa de cunoastere a ambianteiasigurnd circa
95% din informatia asimilata de indivizii umani.
Senzatiile gustative sunt de patru feluri n dependenta de nsusirile fundamentale ale limbii: sarat, amar,
acru si dulce, combinarea carora ofera un spectru larg de gusturi. Senzatiile olfactive sunt provocate de
particulele volatile care patrund n fosele nazale odata cu aerul, poarta denumirea de miros,
distingem mirosuri placute -aromatice, parfumate, balsamice, precum neplacute si
respingatoare. Senzatiile cutanate sunt provocate de receptorii aflati n piele. Se cunosc trei feluri de
senzatii cutanate:
. termice - ne dau informatie despre temperatura excitantului (cald-rece);
. tactile - senzatia de atingere, de pipait;
. de durere. Fara senzatii e imposibil activismul psihic
al omului.
Proba practica: Descrieti o modalitate, im procedeu prin care dezvoltati senzatiile

elevilor la lectiile Dvs.

 Perceptiile

Perceptia - proces psihic cognitiv senzorial elementar prin intermediul caruia

se reflecta unitar siintegral nsusirile obiectelor si fenomenelor cnd acestea influenteaza nemijlocit (direct) asupra
organelor de simt.

Perceptia este proprietatea psihicului de a reflecta impresiile obiectelor, implicnd gndirea, memoria,
imaginatia, formnd imagini sintetice ale obiectelor receptate, se fundamenteaza pe experienta subiectiva,
provoaca interese, aptitudini, stari afective. Perceptia presupune prezenta diferitelor senzatii si decurge mpreuna cu
senzatiile.
Pornind de la complexitatea procesului perceptiv, clasificarea perceptiilor prevede divizarea lor n forme
complexe.
Exista mai multe criterii de clasificare a perceptiilor. In dependenta de analizator distingem:

. perceptie vizuala - contemplarea unui tablou;

. perceptie auditiva ~ audierea unei melodii, unei povestiri;

. perceptie tactila - cunoasterea unui obiect dupa pipait, n dependenta de obiectul
implicat n perceptie cunoastem:
. perceptie spatiului - n procesul perceptiei spatiului distingem perceptia marimii, formei si
ndepartarii obiectelor, pozitia unor obiecte fata de alte obiecte, care i livreaza omului repere
necesare pentru formarea abilitatilor de orientare, evaluare, alegere de comportamente adecvate conditiilor.
. perceptia timpului este reflectarea duratei si succesiunii fenomenelor sau evenimentelor. Intervalele
temporale sunt determinate de procesele ritmice ce au loc n organismul omului. Perceptia duratei
timpului depinde de continutul activitatii omului. Timpul, plin de ocupatii interesante, semnificative,
trece repede. Daca, nsa, evenimentele sunt neinteresante, putin importante, timpul se scurge ncet.
Perceperea timpului depinde de un sir de factori: omul foloseste trei sisteme de referinta:
- sistemul fizico-cosmic, care ofera cunoasterea reperelor naturale - zi, noapte, pozitie a astrilor, anotimpuri etc.;
- sistemul biologic, ce depinde de succesiunea functiilor organismului, permitndu-i individului uman sa
aprecieze ora mesei, timpul somnului, trezirii etc.;
- sistemul sociocultural, constituit pe parcursul activitatii umane, care ofera repere cronologice - divizarea
timpului n secunde, minute, ore, luni, ani etc.
- perceptia miscarii este reflectarea directiei si vitezei existentei spatiale a obiectelor. Ea da posibilitate
oamenilor sa se orienteze n schimbarile relative ale raporturilor si pozitiei reciproce ale obiectelor
mediului nconjurator. Cunostintele despre deplasarea obiectelor omul le capata percepnd
nemijlocit miscarea. La perceptia miscarii contribuie conceperea schimbarilor n mediulnconjurator pe baza
experientei individuale si cunostintelor de care dispune personalitatea.
Pe baza experientei ce o poseda, cunostintelor omul n procesul perceptiei uneste elementele separate ntr-o imagine
integrala.

Proba practica: Descrieti o modalitate, un procedeu prin care dezvoltati perceptiile

elevilor la lectiile Dvs.

Reprezentarile

Reprezentarea - proces cognitiv-senzorial, este imaginea obiectului sau fenomenului, ce nu actioneaza n

momentul dat asupra organelor de simt. Ele sunt imaginea secundara a obiectului sau fenomenului, pastrata n memorie.
Reprezentarile sunt imaginea generalizata a obiectului. Din sute de mii de imagini ale perceptiei apar cteva imagini
generalizate n care se pastreaza ceea ce este mai important: marimea relativa si dimensiunile obiectului, culoarea
dominanta, detaliile ce l deosebesc de alte obiecte asemanatoare.
Capacitatea de a avea reprezentari este diferita la oameni: unii vad imaginea n constiinta clar, viu, altii cu greu
o pot provoca n constiinta. Reprezentarile sunt treapta de trecere de la senzatie la gnd.
Felurile reprezentarilor. Reprezentarile sunt imagini senzoriale si ele sunt clasificate dupa
analizatori:reprezentarile vizuale, auditive, olfactive, tactile, motorii.
Dupa provenienta se evidentiaza reprezentari, aparute pe baza senzatiilor si perceptiilor.
Dupa gradul de generalizare se disting reprezentarile izolate, generale si schematizate.
Reprezentarile izolate sunt reprezentarile unui obiect si fenomen concret. Ele pot sa apara pe baza perceptiei
obiectului real si operei de arta. Ne putem reprezenta o poiana din padure ce ne-a placut, un tablou ce ne-a captivat, un om
cunoscut.
Reprezentarea generala este reprezentarea despre trasaturile generale ale unui grup de obiecte
asemanatoare. Desennd pentru copil un om, adultii ntr-un astfel de desen surprind si redau componentele principale ale
figurii omului: cap, picoare, mini. E cunoscuta de toti redarea copacului n genere: o tulpina cu crengi.

Reprezentarile schematizate sunt reflectarea obiectului sub forma de imagine grafica conventionala. Hartile
luptelor la lectiile de istorie schematizeaza miscarea reala a armatelor, ajutnd conceperii mersului luptelor.
Reprezentarile schematizate sunt generalizate ntr-att, nct n ele este pierduta asemanarea exterioara cu obiectele
din clasa data. nsusirile esentiale pentru cunoastere sunt exprimate n mod grafic.

Reprezentarile ndeplinesc un sir de functii:

- de simbolizare consta n crearea de imagini care nlesnesc activitatea cognitiva a individului;

- de intuitie - stimuleaza gndirea si imaginatia, n special operatia logica numita abstractizare;
- de control - contribuie la verificarea logica n cazul asimilarii unei informatii logice a imaginilor noi cu
schemele perceptive acumulate pe parcursul activitatii anterioare;
- cathartica (despre care vorbeste psihologul romn Andrei Cosmovici) -contribuie la diminuarea
tensiunii afective. De buna seama, nu se recurge, oare, n cazul unui esec, unei confruntari cu
dificultati la evocarea unor reprezentari placute ale trecutului sau ale viitorului?
ntre reprezentari, senzatii si perceptii pot fi nregistrate un sir de asemanari. Toate aceste procese psihice produc
efecte fiziologice: la vederea unui buchet frumos de flori vom deschide larg ochii si, posibil, vom zmbi, procednd la fel
atunci cnd amintindu-ni-1 mai apoi vom realiza o reprezentare. Totodata, reprezentarile se deosebesc de senzatii si
perceptii: se produc n absenta obiectului, constituie o imagine prelucrata logic a celor percepute, snt mult mai influentate
de calitatile subiective ale omului.

Proba practica: Descrieti o modalitate, un procedeu prin care dezvoltati reprezentarile

elevilor la lectiile Dvs.

Memoria

Memoria este baza vietii psihice a personalitatii. Fara pastrarea urmelor excitantilor ce au actionat,
fiecare senzatie si perceptie ar fi traita ca aparuta pentru prima data. Omul ar nceta sa se orienteze n mediul
nconjurator. Pentru a opera cu reprezentarile si notiunile, e necesar a le pastra n memorie. Observarile clinice
arata ca "omul fara memorie" nceteaza a mai fi personalitate; el este un automat, ce actioneaza sub
influenta trebuintelor primitive si a stimulilor exteriori imediati.
Memoria constituie un sir de procese complexe, pe care nsusindu-le activ omul dirijeazacapatarea
si pastrarean constiinta a informatiei utile, reproducerea ei n momentul necesar. Se poate da urmatoarea
definitie a memoriei.

Memoria este procesul psihic cognitiv logic prin care se realizeaza memorarea, pastrarea si
reproducerea mprejurarilor vietii (senzatiilor, sentimentelor, miscarilor, cunostintelor din trecut) si ale activitatii
personalitatii.
 Felurile memoriei. Dupa continutul, care se memoreaza, pastreaza si reproduce
seevidentiaza memoria imaginativa (vizuala, auditiva, motorie), verbal-logica si emotionala(memoria
sentimentelor).
Dupa timpul, ce decurge ntre memorare si reproducere, se evidentiaza memoria de scurtadurata si
memoria de lunga durata.
Memoria imaginativa este memoria reprezentarilor. Nivelul dezvoltarii ei poate fi diferit pentru diferite
modalitati. De aceea se evidentiaza memoria vizuala, auditiva si motorie. Prevalarea la om a unuia dintre
felurile numite ale memoriei imaginative se observa usor n instruire. Daca elevul memoreaza mai bine
citind n gnd, la el e dezvoltata memoria imaginativa vizuala. Ea poate fi dezvoltata pna ntr-att, nct,
amintindu-si, elevul "vede" pagina, pe care e scris ceea ce el povesteste. Daca elevul memoreaza mai bine atunci
cnd aude cele citite la el e dezvoltatamemoria auditiva. Memoria motorie e bine dezvoltata la elevul care
scrie fara graseli, dar nu stie regulile gramaticii, n activitatea profesionala memoria vizuala e dezvoltata
la pictori, cea auditiva - la compozitori si cea motorie - la sportivi.
Memoria verbal-logica este memoria cunostintelor n forma verbala, schemelor logice. Omul cu o
dezvoltare buna a acestui fel de memorie memoreaza usor cuvintele, ideile. Felul verbal-logic al memorie e
legat de mentalitatea omului, nclinat spre generalizari filosofice.
Memoria de scurta durata retine informatia numai un interval de timp ntre 5 secunde si 8-10 minute.
Dupa acest interval informatia ori este uitata, ori este trecuta n memoria de lunga durata.
Memoria de lunga durata este "depozitul" evenimentelor cotidiene din viata individului.Memoria de
lunga durata poate fi egala cu ore, zile, luni, ani sau durata vietii.

Procesele memoriei:

. Memorarea este un proces al memoriei. Exista memorare mecanica si logica, precum simemorare
involuntara si voluntara, ntre aceste forme ale memorarii nu exista raporturi deopozitie, ci de completare
reciproca.

Memorarea mecanica duce la o nvatare formala, adica la o memorare a formelor verbale si nu

a continutului logic. Astfel, ea este considerata ca ineficienta, deoarece mpiedica procesul de dezvoltare
intelectuala si nu asigura durabilitatea cunostintelor memorate. Memorarea mecanica e necesara n cazul
cnd memorizam numerele de telefon, numele de persoane, denumirile geografice.
Memorarea logica presupune ntelegerea celor memorate, a sensului si semnificatiei lor. Ea este
eficienta si asigura rezolvarea prompta si eficienta a sarcinilor intelectuale si practice. Memorarea logica
comparativ cu cea mecanica se realizeaza cu efort de memorare mai redus bazat pe mai putine repetitii.

Memorarea involuntara se caracterizeaza prin faptul ca ntiparirea informatiei serealizeaza

neintentionat, fara stabilirea unui scop din timp.

Memorarea voluntara se caracterizeaza prin prezenta scopului de a memora, prindepunerea unui

efort voluntar n vederea realizarii scopului. Memorarea voluntara este forma de baza a memorarii la om. Ea
e legata de necesitatea de a pastra cunostintele, deprinderilenecesare pentru activitatea de munca.

. Pastrarea presupune retinerea pentru un timp mai scurt sau mai ndelungat a celormemorate.
Pastrarea nu trebuie nteleasa ca o simpla "depozitare", ci ca un proces activ, care presupune organizarea celor
memorate si stabilirea unor relatii ntre informatiile vechi si cele noi acumulate.
. Uitarea Fenomenul uitarii se afla n relatie dinamica cu pastrarea: pastrarea ridicaproblema
schimbarilor ce au loc dupa memorare n materialul nsusit, n timp ce uitarea se refera la "pierderile ce se
nregistreaza n pastrare.
 Uitarea asigura memoriei posibilitatea ca sa nu sa se pastreze absolut totul, ci doar ceea ce ne
intereseaza. Uitarea este un fenomen natural si necesar numai n anumite conditii sau limite, iar dincolo de
acestea ea devine o piedica n calea procesului de memorare si pastrare, n acest caz ar fi necesar a relua procesul
de la nceput.
Uitarea poate fi totala, forma ce se bazeaza pe stergerea si disparitia integrala a celormemorate.
Aceasta forma este mai rar ntlnita n cazurile normale si mai mult n celepatologice (amnezii). O alta
forma a uitarii este uitarea partiala care consta n reproduceri mai putin exacte si adecvate.

Exista si uitarea momentana, care dureaza o anumita perioada de timp, dupa care neputem reaminti.

. Recunoasterea este un proces mai simplu si mai usor de realizat, deoarece ea nu cereeforturi
deosebite. Recunoasterea apare atunci cnd contactam nemijlocit cu obiectul saucontinutul pe care l
recunoastem. Recunoasterea se poate realiza involuntar sau voluntar. Suntsituatii n care recunoasterea se
realizeaza dintr-o data, fara efort si situatii cnd trebuie sadepunem un efort pentru a ne reaminti despre ce
este vorba, de unde ne este cunoscut.
. Reproducerea consta n relatarea informatiei nvatate anterior, n absenta obiectului dereferinta. Ea
constituie un proces complex, deoarece nu consta n simpla enumerare acunostintelor pastrate n
memorie, ci aceste cunostinte sunt prelucrate, sistematizate, clasificate si formulate n plan verbal.
n raport de prezenta sau absenta scopului de a reproduce, reproducerea poate fi voluntara sau involuntara.
Reproducerea voluntara se refera la reacrulizarea experientei anterioare n vederearealizarii unui
scop bine precizat.
Reproducerea involuntara are loc atunci cnd experienta anterioara se realizeaza "de la sine ", n modneselectiv.

Proba practica: Descrieti o modalitate, un procedeu prin care dezvoltati memoria elevilor la lectiile Dvs.

Gndirea

Gndirea - reflectarea mijlocita si generalizat-abstracta sub forma notiunilor a nsusirilor esentiale si

necesare ale obiectelor si fenomenelor, a legaturilor logice, cauzate dintre ele.
Reflectarea realitatii obiective la nivelul logic al cunoasterii este cu mult mai complicata. Ea nu mai are de
acum un caracter nemijlocit, ci unul mijlocit, adica se produce cu ajutorul unui sistem ntreg de mijloace,
care de regula lipsesc la nivelul senzorial al cunoasterii. Reflectarea realitatii la nivelul gndirii este mijlocita
prin cuvnt. Pentru a formula definitia unui anumit fenomen, obiect sau eveniment de regula este insuficienta o
singura perceptie. De asemenea se dovedeste a fi importanta acumularea unei anumite experiente, pastrarea
n memorie a unui sir de reprezentari. Pentru a defini un anumit obiect nou este nevoie de o experienta de
definire a altor obiecte. Reprezentarile, vocabularul necesar pentru formularea definitiilor, pe care le contine
memoria noastra, constituie acel fond de cunostinte, prin intermediul carora se produce procesul de gndire.
Gndirea este reflectarea mijlocita a realitatii si de aceea ca ea se bazeaza, ntotdeauna
pecunostintele acumulate de om. Reflectarea realitatii la nivelul gndirii are un
caractergeneralizator. Caracterul mijlocit si generalizator al gndirii asigura cunoasterea de catre om att a
fenomenelor, ct si a esentei lor. Datorita gndirii omul reflecta nu numai ceea ce poate fi perceput nemijlocit cu
ajutorul organelor de simt, dar si ceea ce este ascuns de perceptie si poate fi cunoscut doar ca rezultat al analizei,
comparatiei, generalizarii. Gndirea permite stabilirea diferitelor legaturilogice.
Operatiile gndirii Realizarea gndirii prin intermediul operatiilor de gndire caracterizeaza gndirea
ca o reflectare mijlocita a realitatii. Fiecare operatie a gndirii ndeplineste o anumita functie n procesul de
cunoastere.
 Analiza - mpartirea mintala a obiectelor si fenomenelor n parti, pentru a evidentia unele semne specifice si
pentru a le cunoaste mai bine.
Sinteza - unificarea mintala a elementelor izolate, a partilor componente a obiectelor sifenomenelor ntr-
un tot ntreg.
Analiza si sinteza sunt operatiile principale ale activitatii de gndire, deoarece prinintermediul lor
avem posibilitatea sa cunoastem pe deplin realitatea nconjuratoare (ex.: la limba romna cunoscndu-ne cu
notiunea de cuvnt spunem ca el este alcatuit din vocale si consoane, din silabe, are prefix, radacina,
sufix, dezinenta; pom - radacina, tulpina, ramuri, frunze etc.)
Comparatia - procesul mintal de evidentiere a asemanarilor si deosebirilor ntre obiecte si fenomene. Se
compara notiunea noua cu notiunile deja cunoscute.

Abstractizarea - evidentierea mintala a nsusirilor esentiale a obiectelor si fenomenelornelundu-se n

consideratie nsusirile neesentiale, n activitatea cognitiva a omului apar situatii cnd omul nu poate face analiza,
sinteza, comparatie si astfel el apeleaza la abstractizare.

Generalizarea - procesul mintal de grupare a obiectelor si fenomenelor n grupe,evidentiind o

calitate specifica a lor (de ex.: mese, scaune, flori, fructe, legume etc.).
Clasificarea - procesul mintal de structurare, de separare a obiectelor si fenomenelor n clase conform
unor semne caracteristice (de ex.: la biologie - clasa reptilelor, clasa amfibiilor etc.).

Sistematizarea - procesul mintal de selectare a grupelor, a claselor de obiecte.

Toate aceste operatii nu se pot manifesta izolat, fara legatura reciproca ntre ele.

Felurile gndirii. Activitatea de gndire e determinata si de felurile de gndire, deoarece n diferite

activitati omul apeleaza la anumite feluri ale gndirii, n functie de continutul problemei care necesita
rezolvarea, n psihologie se evidentiaza trei feluri de gndire: practic-actionalaj intuitiv-plastica si verbal-logica.

Gndirea practic-actionala - problema de gndire se rezolva nemijlocit n procesulactivitatii, cnd

se actioneaza nemijlocit cu obiectul. De ex., putin probabil ca cineva din voi,apropiindu-se de usa
apartamentului, introducnd cheia si vaznd ca usa nu se deschide, vascoate cheia si va ncepe sa judece
despre variantele posibile de patrundere n apartament. Deregula se actioneaza altfel: ncercam sa scoatem si
sa bagam cheia, o ntoarcem n diferite parti, mpingem sau tragem usa, adica ncercam sa rezolvam problema,
actionnd practic.

Gndirea practic-actionala se aplica nsa si la rezolvarea problemelor mult mai complicate.

Astfel se construiesc modelele viitoarelor corabii, se creeaza modele de avioane, se construiesc modele de ruri
si toate acestea pe machete.

Gndirea intuitiv-plastica se caracterizeaza prin aceea ca rezolvarea problemei degndire se

bazeaza pe materialul intuitiv. Despre acest fel de gndire putem vorbi n acelecazuri, cnd omul,
rezolvnd problema, analizeaza, compara, cauta sa generalizeze diferiteimagini ale obiectelor, fenomenelor,
evenimentelor. Importanta gndirii intuitiv-plastice consta n aceea ca ea i permite omului sa reflecte mult mai
larg si mai divers realitatea obiectiva. Se apeleaza la acest tip de gndire n cazul rezolvarii diferitelor probleme
tehnice de constructie, alcatuirea schemelor topografice, alcatuirea planurilor.

Gndirea verbal-logica - problema se rezolva n forma verbala. Folosind forma verbala omul opereaza
cu cele mai abstracte notiuni, deseori cu astfel de notiuni, care n general nu au o expresie plastica directa (de ex.,
notiunile economice: pret, cantitate, valoare, venit; notiunile social-istorice: stat, clasa, relatii sociale). Datorita
acestui fel de gndire omul reuseste n plan general sa rezolve problemele de gndire - acest tip de gndire
avnd avantaje, dar si dezavantaje. De ex., se poate alcatui o povestire foarte buna despre o creatie
muzicala, dar aceasta niciodata nu va asigura o transmitere completa a tot ce constituie imaginea
muzicala. Este foarte important ca la elev sa fie dezvoltata gndirea verbal-logica, deoarece numai n acest
caz el va putea nsusi notiunile, n special sistemele de notiuni, va ntelege legitatile stiintei. Dar, totodata,
este important sa se tina minte ca cunostintele abstracte n forma verbala nu epuizeaza bogatia realitatii obiective.

Proba practica: Descrieti o modalitate, un procedeu prin care dezvoltati gndirea elevilor
la lectiile Dvs.

Imaginatia
Imaginatia - un proces psihic cognitiv-logic complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi n
baza combinarii si transformarii experientei. Ea presupune trei nsusiri:

- fluiditate - posibilitatea de perindare ntr-un timp scurt a unui numar mare deimagini, idei
noi;
- plasticitate - usurinta schimbarii opiniei, modului de abordare a problemei nfavoarea unei
variante mai atractive;
- originalitatea, care este o expresie a inovatiei, a neobisnuitului materializata n
decizii, actiuni, comportamente. Cunoastem doua feluri de
imaginatie:reproductiva si creatoare.
- Imaginatia reproductiva - capacitatea de a reprezenta diverse obiecte, fenomene,

situatii, oamenii n baza unor relatari verbale si intuitiv.

Imaginatia reproductiva are o mare importanta la nsusirea materialului de studiu. Este

de neconceput studierea lecturii, citirii, stiintelor naturii fara a avea la
baza imaginatiareproductiva. Sarcina procesului instructiv-educativ este de a acumula la elevi
imagini vii n cadrul studierii lecturii, cititului, stiintelor naturii si altor obiecte de studiu astfel, nct,
bazndu-se pe ele, copiii sa poata reproduce tablourile, situatiile, evenimentele n corespundere
cu realitatea. Imaginatia reproductiva este cea mai frecventa forma, solicitata zilnic.

- Imaginatia creatoare este cea mai importanta forma, manifestndu-se voluntar siinvoluntar.
Prin imaginatia creatoare ntelegem crearea unei imagini, idei noi, originale. Imaginatiacreatoare se
desfasoara ca o analiza (descompunere) si sinteza (combinare) a cunostinteloracumulate. Astfel, analiza
realizeaza o descompunere de asociatii obisnuite, originale, care prin sinteza sunt organizate n alt mod,
formnd imagini noi.
Sinteza se realizeaza prin mai multe procedee ale imaginatiei creatoare:
aglutinare,hiperbolizare sau diminuare, multiplicare sau omnisiune, diviziune sau rearanjare,
adaptare,substitutie, modificare, schematizare, tipizare, analogie, evidentiere.
Aglutinarea (n traducere din greaca - ncleiere) - se iau partile a doua sau ctorvaobiecte,
procedee si se unesc, se "ncleie" asa nct sa se obtina imaginea unui obiect nou. Prin acest procedeu s-au creat
imaginile mitice la popoarele antice - centaurul: trunchiul de taur, gtul si capul - partea superioara a corpului
uman; Zna apelor: trunchiul si capul de femeie, coada de peste.
Analogia - se construieste o imagine prin ceva asemanatoare cu un obiect real existent. De exemplu:
aspectul exterior al avionului modern aminteste mult o pasare n zbor.

Tipizarea - cel mai complicat procedeu al imaginatiei creatoare ce consta ndescompunerea

si combinarea, n urma caruia se cristalizeaza imaginea (omul, faptele lui, relatiile cu alti oameni). Pictorii,
scriitorii, sculptorii se bazeaza n mare masura anume pe acest procedeu. Pentru ca opera sa fie veridica,
autorul trebuie sa exprime n personaj, n situatie nu persoana sau situatia singulara, ci anume ceea ce-i
tipic, ce se repeta de mai multe ori, ce este cel mai raspndit.

Un loc deosebit n structura imaginatiei l ocupa visarea. Visarea este puternicinfluentata de

dorinte, sentimente, manifestndu-se n timpul de repaus n forma de gnduriplacute, favorabile.

Visele apar n timpul somnului, astfel omul viseaza de 3-6 ori pe noapte; visele dureaza de la 3 la 60
minute, n medie 20 minute. Spre deosebire de imaginile din preajma somnului, visele au un anumit
continut n care subiectul este implicit n calitate de actor sau de observator, snt
afective, treznd sentimente puternice, contin simboluri. Se considera ca circa 90% din continutul viselor este
alcatuit din imagini vizuale, numai 20% din ele sunt n culori.

In 60% din cazuri se implica imaginile auditive, n celelalte sunt olfactive, gustative, tactile, care apar mult mai
rar - n 10% din cazuri. Visele snt influentate de excitantii externi, senzatiile interne, impresiile trecute.
Proba practica: Descrieti o modalitate, un procedeu prin care dezvoltati imaginatia elevilor
la lectiile Dvs.

Preluarea informatiilor - Senzatii si perceptii

Senzatiile si perceptiile, dupa cum aratam, au un rol comun: acela de preluare a

informatiilor din mediu, din aceasta cauza adeseori ele se confunda. In realitate nu este
vorba de doua procese separate ci de doua etape (subprocese) succesive ale aceluias
tip de operare informationala, una analitica alta sintetica, separate doar din ratiuni
didactice. Intr-o prima etapa sistemul psihic preia o serie de amanunte izolate despre
mediu (senzatiile) urmand ca apoi detaliile sa fie ansamblate, ca intr-un puzzle,
rezultand imagini ale unitatilor lumii sau a obiectelor (perceptii). Viteza cu care cele
doua etape se succed este foarte mare (privind un brad de ex. nu realizam ca inainte
de a avea imaginea lui ca intreg mintea noastra a combinat informatia despre culoarea
si mirosul sau) iar limita unde se sfarseste si unde incepe cealalta este neclara.

Senzatiile pure se intalnesc foarte rar in natura, doar la animalele inferioare si la

nou nascuti, al caror creier nu este pregatit complet sa faca asocierea de informatii in
scopul obtinerii de percept Preluarea informationala este conditionata de contactul
nemijlocit al acesteia cu analizatorii, substratul biologic al senzatiilor si perceptiilor.
Analizatorii, porti de intrare a informatiei in blocul cognitiv al sistemului psihic, au in
componenta lor urmatoarele segmente: receptorul, calea de conducere aferenta,
componenta cerebrala si calea eferenta (conexiunea inversa)

1.Receptorul, segmentul periferic al analizatorului, este alcatuit din numeroase

celule senzoriale al carui rol este sa preia diferitele forme de stimulari din mediu si sa
le transforme intr-un limbaj universal, recunoscut de sistemul nervos: impulsul nervos.
Formele de stimulare ale mediului sunt extrem de variate - unde luminoase, unde
sonore, substante chimice cu gust si miros, deformari superficiale sau profunde ale
tegumentului, modificari ale pozitiei corpului si a chimismului sau, etc. Pentru economia
actiunii, fiecare tip de stimulare se adreseaza unui receptor specific, raspunzator doar
de ea, si este insensibil pentru celelalte forme de stimulare.
 Codarea nervoasa (transformarea stimulilor in impuls nervos) este prima codare la
care informatia este supusa in lantul procesarilor din cadrul blocului cognitiv. Influxul
nervos odata format, este preluat de fibrele nervoase ale caii aferente si transmise
componentei cerebrale a analizatorului.

2. Caile aferente sunt si ele specifice fiecarui tip de informatie (exista cai de
conducere aferente pentru vaz, altele pentru auz, etc). Pe traseul cailor aferente exista
numeroase intreruperi sinaptice la nivelul carora informatia codata este filtrata astfel
incat dintr-o imensa cantitate de informatie (100 de milioane biti/secunda) la cortex
ajung doar aproximativ 100 biti/s, ceea ce reprezinta capacitatea de prelucrare
corticala. Aceasta inseamna ca la cortex ajung numai semnalele cu cea mai mare
valoare informativa, deci cele mai semnificative din punct de vedere adaptativ.

3. Destinatia finala a tuturor informatiilor senzoriale este cortexul cerebral, la

nivelul caruia informatia sufera o multime de procesari. Initial fiecare tip de informatie
este proiectata in aria sa corticala primara(lobul occipital pentru vaz, temporal pentru
auz, in girusul postcentral pentru gust etc), arie ce prelucreaza doar informatia specifica
propriului tip de receptori, dar exista fibre nervoase ce se vor proiecta si in ariile
corticale secundare si tertiare, arii resposabile cu ansamblarea si sinteza informatiilor
provenite de la toti analizator Diferentele dintre senzatii si perceptii se realizeaza la
acest nivel senzatiile iau nastere in ariile primare de prelucrare informationala, in
schimb perceptiile sunt rezultate ale prelucrarilor ariilor secundare si tertiare.

4. Preluare stimulilor din mediu, codarea lor in impuls nervos, conducerea si

filtrarea de-a lungul caii aferente si proiectia si sintezele in ariile corticale primare si
secundare fac obiectul procesarilor ascendente de informatie. Fiecare dintre etapele
parcurse de informatie pana acum este insa influentata de elementele ansamblului
psihic deja constituit reprezentari, gandire, memorie, limbaj, motivatie, emotii etc.
prin intermediul conexiunii inverse deci a prelucrarilor descendente de informatie.

Dupa cum se observa, preluarea informationala nu este un proces pasiv, nu toata

informatia preluata de receptori este transmisa centrilor corticali spre prelucrare.
Caracterul activ al acestui stadiu se releva in interventia unor procesari informationale
care selecteaza ceea ce este esential indepartand neesentialul si in acelasi timp sunt
puse in evidenta primele sinteze informationale. La randul sau prelucrarea
descendenta, implicand interventia celorlalte procese cognitive, are un caracter activ.

Importanta preluarii informatiei din mediu, deci a senzatiilor si perceptiilor, se

releva in special cand din motive diferite, actiunea acestora este diminuata sau anulata.
Deprivarea senzoriala totala, chiar din momentul nasteri echivaleaza cu blocarea
dezvoltarii psihice. Chiar daca individul ar putea sa supravietuiasca, existenta sa ar fi
limitata la vegetare, neputandu-se vorbi despre umanitatea sa, despre constituirea unui
sistem psihic. Experientele de claustrare indelungata (navigatorii solitari, speologii
izolati in pesteri) dovedesc si ele importanta afluxului informational pentru creier. In
lipsa lui, subiectul este cuprins de o adevarata foame informationala, ceea ce determina
prin compensare, o intensificare a activitatii psihice a creierului manifestata prin
generarea unei productii fantasmatice de imagini care sa suplineasca vidul
informational.

Cele mai frecvente situatii sunt acelea in care doar o parte din caile de acces
informational spre creier sunt blocate este cazul persoanelor cu deficiente senzoriale.
Cu cat numarul cailor obturate este mai mare cu atat se vor constata dificultati mai
mari in constituirea echilibrata a psihicului , de ex. surdocecitatea congenitala sau
suferita in copilaria timpurie altereaza semnificativ viata psihica, tocmai ca efect al
izolarii informationale. Chiar in aceste conditii, luarea unor masuri adecvate
psihopedagogice care sa valorifice la maximum caile valide de acces informational,
precum si resturile valide ale cailor afectate, pot, prin compensare, sa asigure un aport
informational corespunzator pentru o viata psihica situata in limitele normei.

Daca la nivelul substratului biologic, al stimulilor care declanseaza mecanismele,

al traseului pe care informatia il parcurge, ca sa nu mai vorbim despre importanta,
senzatiile si perceptiile sunt identice, diferentele dintre cele doua etape ale preluarii
informationale se releva in profunzimea procesarilor implicate si in caracteristicile
produsului lor. Sa le luam pe rand:

1. Senzatiile (subprocesul analitic al preluarii de informatie)

Senzatiile sunt reflectari in plan psihic a insusirilor separate a obiectelor

si fenomenelor in conditiile contactului direct dintre acestea si receptorii
analizatorilor specifici. Elementul de diferentiere fata de perceptii este dat raportul
parte/ intreg. Senzatiei ii revine partea, detaliul in timp ce pornind de la parti,
perceptia, printr-un demers sintetic, re-creeaza in plan psihic ansamblul. Perceptia
consta deci, in cunoasterea obiectelor si fenomenelor in integritatea lor in momentul in
care ele actioneaza asupra organelor senzoriale. Putem spune despre perceptie
ca este o etapa succesiva, calitativ superioara a senzatiei in demersul operarii
informationale specific blocului cognitiv.

Psihicul uman dispune, la nivel constient, de posibilitatea receptarii doar a

catorva categorii de semnale din bogatia informationala a lum Aceste semnale sunt
legate de lumea exterioara (vizuale, auditive, gustative, olfactive, tactile), de lumea
interioara a propriului organism si de pozitia si miscarea corpului. Lumea in care traim,
fie exterioara fie interioara, este cu certitudine mult mai complexa decat atat (sa ne
gandim doar la incapacitatea receptarii ultrasunetelor, a unor tipuri de radiatii
luminoase, la experientele paranormale, la miraculoasa forfota din fiecare celula a
corpului etc). Imposibilitatea cunoasterii ei se datoreaza inainte de toate lipsei unor
analizatori specializati pentru preluarea lor sau probabil informatiile de acest tip sunt
preluate intr-un anume fel, necunoscut inca pentru noi, dar nu intra in campul
constientei ci raman inconstiente. Particularitatile biologice impun deci limitari
cunoaster In consecinta, chiar daca informatia exista, vine in contact cu persoana
noastra accesul nostru la informatie este blocat, deci imaginea pe care noi o avem
asupra lumii este cu siguranta una simplificata.

1.a. Tipuri de senzatii

Fiecarui tip de semnale la care organismul are acces prin receptorii sai
specializati ii corespund un tip de senzat Distingem astfel urmatoarele tipuri de senzatii
sau imagini asupra detaliilor lumii:

1.Senzatii interoceptive, cenestezice (ce privesc modificarea starii interne a

corpului) nu sunt foarte clare, foarte distincte, de multe ori nici nu pot fi localizate cu
precizie. In situatiile de functionare normala a organismului accesul lor in sfera
constienta nu are loc (nu ne gandim in fiecare moment al vietii la modul in care ne bate
inima sau ne digera stomacul) preluarea si prelucrarea lor ramanand inconstiente. Le
dam importanta doar atunci cand prin intensitatea sau forma manifestarii creeaza o
stare de disconfort intregului organism. Doar in aceste cazuri informatia furnizata de
ele este preluata de catre constient. Probabil, aceasta masura luata de psihic este una
economica, de distribuire de responsabilitati intre constient si inconstient in scopul
facilitarilor procesarilor informationale.

Tipurile de senzatii cenestezice pe care constientul le are sunt legate de deficientele

ce apar (foame, sete, sufocare, etc) de excese (imbuibare, greata, oboseala) de stari
patologice (leziuni, tulburari de functionare, inflamatii, modificari ale chimismului etc)
sau de orientarea voluntara a atentiei asupra unor segmente ale corpului (putem sa ne
concentram asupra modului in care ne bate inima sau a felului respiratiei noastre etc).

2.Senzatiile proprioceptive se impart in trei

categorii: somatoestezice (cunoasterea pozitilor propriilor
membre), kinetoestezice (legate de miscarile membrelor) si statice sau de
echilibru (care furnizeaza informatii despre pozitia capului si a corpului in spatiu).
Stimulii pentru aceste tipuri de senzatii sunt reprezentati de miscarea sau nemiscarea
corpului si a capului iar receptorii pentru stimuli sunt amplasati in zone diferite si
functioneaza distinct. Primele doua tipuri de senzatii au receptori in muschi, tendoane,
ligamente, iar ultima ii are localizati in canalele semicirculare ale urechii interne. Rolul
acestor tipuri de senzatii este deosebit de important permitandu-ne efectuarea
miscarilor grosiere si fine ale corpului si segmentelor sale precum si a echilibrului
acestuia. Lezarea analizatarilor are consecinte grave in planul motricitatii si echilibrului
persoanei.

3. Senzatiile exteroceptive sunt imagini fragmentare a lumii exterioare corpului.

Organismul uman este receptiv pentru cinci categorii de stimulari- unele venite din
contactul si imediata proximitate a corpului (tactile si gustative) iar altele preiau
informatii din zonele indepartate ale acestuia (olfactive, auditive si vizuale).

3.a.Senzatiile tactile ofera informatii despre lumea imediat adiacenta corpului

nostru, semnaland deformarile profunde si superficiale ale pielii, temperatura mediului
sau a corpurilor cu care organismul vine in contact, caracterul nociv al unor excitanti
prea puternici (durerosi).

Receptorii acestor categorii de stimulari, diferiti structural, se gasesc in piele, sunt

inegal distribuiti pe suprafata ei, si cum este firesc, densitatea cea mai mare a lor se
gaseste in acele zone implicate mai mult in explorarea lumii apropiate mana cu
degetele, buzele, limba. Distributia inegala a receptorilor pe suprafata pielii isi gaseste
corespondenta in proiectia corticala (homunculusul senzitiv) a diferitelor zona ale
corpului proiectie in care zonele corporale amintite au o pondere mult mai mare decat
spatele, picioarele, etc.

Importanta acestor informatii este majora pentru adaptarea organismului la

mediu. Chiar durerea, atat de neplacuta, are rolul ei. Prin caracterul sau discomfortant,
ea semnalizeaza pericolele, disfunctionalitatile aparute, starile patologice instalate.
Experienta arata ca persoanele, in special copiii, a caror sensibilitate dureroasa este
diminuata sunt mult mai expusi ranirilor, arderilor, etc pentru ca organismul lor nu
sesizeaza in timp util perturbarile aparute, dand astfel posibilitatea de interventie
imporiva cauzei generatoare.

3.b.Senzatiile gustative au ca receptori mugurii gustativi, situati in papilele

gustative,inegal distribuite in anumite regiuni ale cavitatii bucale, preponderent pe
limba. Stimulii pentru acesti receptori sunt substantele chimice dizolvate in apa sau
saliva, care au o anumita concentratie si vin in contact direct cu mugurii gustativi.
Exista patru categorii de senzatii gustative-dulce, amar, acru si sarat. Receptorii pentru
dulce sunt localizati pe varful limbii, pentru sarat pe partea sa anterioara, pentru amar
la baza ei iar pentru acru pe marginile limb Stimularea in proportii variate a acestor
tipuri de receptori genereaza gama gusturilor existente.

3.c.Mirosul, olfactia are receptorii situati in mucoasa olfactiva aflata in treimea

posterioara a foselor nazale. Stimulii, ca si in cazul gustului sunt reprezentati de
substantele chimice odorante care vin in contact, aduse de aer, cu mucoasa olfactiva.
Ca si in cazul gusturilor, se presupune existenta a catorva categorii, numar variabil in
functie de teorie, de mirosuri parfumate (florile), condimentate (chimenul), putrede,
respingatoare (ouale clocite) etc. Nu se cunosc diferente de alcatuire a receptorilor
pentru fiecare dintre aceste categorii de substante odorante, mai degraba se vorbeste
de existenta unui singur tip de celule receptoare dar de paternuri diferite de excitare
de catre diferitele tipuri de substante odorante.

In cazul omului mirosul are un rol mai putin important decat in cazul multor
animale. S-a constatat, prin masuratori psihofiziologice, ca sensibilitatea olfactiva a
unui caine este de o mie de ori mai puternica decat a omului, mirosul indeplinind aici
variate functii- de orientare, de gasire a partenerului si a hranei, aparare de dusmani
etc. Pentru multe specii de animale mirosul indeplineste, dincolo de rolurile amintite, si
pe acela de forma primitiva de comunicare. Feromonii, substante chimice odorante,
secretate si eliminate (adesea prin urina) in mediu trezesc reactii specifice in congeneri.
Unii feromoni afecteaza comportamentul reproductiv. Pentru multe mamifere femelele,
prin intermediul substantelor pe care le secreta isi semnalizeaza disponibilitatea
sexuala, iar masculii la randul lor, pe aceeasi cale odoranta raspund mesajelor primite.
Alti feromoni semnalizeaza alarma- sobolanii expusi unor socuri electrice, prin
substantele pe care la elimina, induc teama celorlalti sobolani care vin in contact cu
aerul din aceeasi camera. Tot pentru sobolani mirosul este un indiciu al apartenentei la
aceeasi comunitate. Comportamentul pe care il au fata de membrii aceleasi comunitati
sunt modele de virtutii sociale, in schimb confruntarea cu membrii altei comunitati ii
transforma in animle sangeroase. Impregnarea experimentala a unui sobolan cu
mirosul altei comunitati atrage dupa sine haituirea si uciderea acestuia de catre membrii
propriului grup, ceea ce dovedeste ca recunoasterea apartenentei la un grup are la baza
olfactia.

In cazul omului s-au pastrat doar rudimente ale feromonilor. Ele au fost puse in
evidenta doar prin fenomenul de sincronicitate menstruala. Femeile care traiesc
impreuna de ex. colegele de dormitor- tind sa si sincronizeze perioadele menstruale,
chiar daca ele fusesera foarte diferite la inceputul anului scolar. Studiile recente pun
acest fenomen pe seama factorilor olfactivi.

Dupa cum se observa in lumea umana mirosul isi pierde din importanta, dar nu de
tot. Cu ajutorul sau ne protejam impotriva pericolelor (scaparilor de gaz),
imbunatateste calitatea mancarii, sta la baza industriei de parfum si deodorant (functii
secundare nou create!). Si in cazul omului mirosul permite identificarea celorlalte
persoane. Experimental s-a cerut unor subiecti sa poarte 24 h un tricou fara a folosi
parfum sau deodorant. Apoi, tricourile au fost luate si introduse in sacose separate.
Sarcina subiectilor a fost sa miroase trei sacose: una ce continea propriul tricou iar
celelalte, una cu un tricou masculin si una cu un tricou feminin, urmand ca pe baza
mirosurilor sa-si identifice tricoul si care dintre ele a fost purtat de un barbat si care de
o femeie. Trei patrimi dintre subiecti au raspuns corect, dovedind ca in orientarea
noastra in lume folosim si mirosul.

Sensibilitatea mirosului uman debuteaza in stadiul de nou nascut. Bebelusii par a

raspunde pozitiv la mirosul sanului matern n timp ce se retrag la mirosul sanului unei
mame
straine.

3.d. Sensibilitatea auditiva este rezultatul actiunii undelor sonore(stimulii)

asupra receptorili analizatorilor auditivi. Undele sonore au anumite proprietati ce se
reflecta in calitatea senzatiei: amplitudinea si lungimea de unda ce va determina
intensitatea senzatiei, frecventa manifestata in inaltimea sunetului receptat(auzim
sunete inalte sau joase, grave) si forma (puritatea sau complexitatea) undei regasita
in timbrul senzatiei auditive. Pe baza timbrului putem sa identificam daca acelasi sunet
este generat de instrumente muzicale diferite sau de voci umane diferite. Cand sunetele
produse impreuna produc o impresie placuta se vorbeste de consonanta iar
distonanta este corespunzatoare imbinarii lor nepotrivite. Disonanta creeaza impresia
de zgomot.

Nu toate undele sonore sunt receptate de catre receptori ci doar acelea a caror
frecventa este cuprinsa intre 20 si 20000 de hertzi. Acuitatea auditiva maxima se afla
in jurul valorii de 1000 de Hz. Sunetele a caror frecventa este inferioara sau superioara
intervalului prezentat anterior nu sunt receptate.

Receptorii analizatorului auditiv se afla in urechea interna, in cohlee si sunt

reprezentate de celule specializate, a caror cili, prin miscarea imprimata de undele
sonore, vin in contact cu o membrana si vor fi deformati, generand impulsuri nervoase.
Fiecare zona a cohleei este responsabila de receptarea sunetelor de o anumita calitate,
astfel incat lezarea acestor zone nu determina anularea completa a auzului ci doar
imposibilitatea receptarii sunetelor aferente lor.

3.e. Sensibilitatea vizuala este prin excelenta una de distanta. Stimulii vizuali
sunt reprezentati de undele luminoase cu lungimi de unda cuprinse intre 390-780
nanometri. Cele mai scurte lungimi de unda corespund culorii violet iar cele mai lungi
culorii ros Ultravioletul (sub 390 nm) si infrarosul (peste780nm ) nu este receptat de
ochiul uman, primul putand chiar produce leziuni retinei. Ca si in cazul undelor sonore,
undele luminoase au cateva proprietati: tonul culorii, determinat de lungimea de unda
a radiatiei emise, luminozitatea data de intensitatea radiatiei si puritatea, in raport cu
cantitatea de alb amestecata cu culoarea dominanta.

Receptorul analizatorului vizual este reprezentat de retina ce are in componenta

sa celule cu conuri si celule cu bastonase. Celulele cu conuri, in numar de 6 milioane,
sunt responsabile de vederea diurna, colorata. Celulele cu bastnase, (115 milioane), au
o sensibilitate mai mare, sunt adaptate vederii nocturne dar nu disting culorile. Ochiul
uman, prin consitutia sa, similar unei camere a aparatului fotografic, are rolul de a
focaliza (prin sistemul sau de lentile) direct pe retina imaginile obiectelor, favorizand
obtinerea unor detalii clare a obiectelor iar prin substantele fotosensibile permit vederea
colorata.
 1.b. Relatii semnificative senzatii - stimuli reflectate in calitatile imaginilor senzoriale.

Stimulii si senzatiile sunt in relatie de cauzalitate unidirectionala. Ca urmare, prin

calitatile stimulilor se pot influenta calitatile senzatiilor create. O prima
relatie este aceea a 1) modalitatii senzoriale care consta in faptul ca oricarui tip de
stimulare (unde luminoase, unde sonore, etc) ii corespunde un singur tip particular de
senzatii (vizuale, auditive, etc.). Explicatia existentei modalitatilor senzoriale consta in
extrema specializare aanalizatorilor pentru receptarea unui singur tip de informatie.
Abaterea de la aceasta regula se intalneste doar in cazul sensibilitatii dureroase,
cand un stimul de o intensitate foarte mare nu determina o senzatie specifica
analizatorului implicat ci o senzatie dureroasa. Cu toate acestea, si aici durerea isi
pastreaza specificitatea. O lumina prea puternica detemina o durere la nivelul
ochilor, un sunet asurzitor ne face sa ne doara urechile etc.

In cadrul fiecarei modalitati senzoriale, intre intensitatea stimulilor si intensitatea

senzatiei exista un anumit raport, ce poarta numele de 2) sensibilitatea
analizatorului. In mod normal, nu orice stimul determina o senzatie. Pentru
generarea unei senzatii, stimulul trebuie sa aiba o intensitate minima denumita prag
minimal absolut. Un fir de praf ce cade pe piele nu este sesizat dar o musculita da.
Stimulii ce nu ating valoarea pragului minimal nu vor genera nici o
senzatie. Un analizator are o sensibilitate cu atat mai mare cu cat reactioneaza la un
stimul mai slab, intre sensibilitatea analizatorului si intensitatea pragului minimal fiind o
relatie invers proportionala.

Cresterea intensitatii stimulului atrage dupa sine cresterea intensitatii

senzatiei. Relatia aceastea nu este valabila la nesfarsit. Amplificarea intensitatii
stimulului peste o anumita valoare - cea a pragului maximal - va determina aparitia
senzatiei de durere si disparitia senzatiei specifice tipului de analizator utilizat.

Pragul diferential reprezinta aceea cantitate minima de stimulare, care adaugata

la stimularea initiala da impresia unei senzatii diferite de prima senzatie. Daca avem in
mana un kg si cineva a adaugat fara ca noi sa vedem inca 10 grame, noi nu vom sesiza
diferenta. Pentru a o sesiza este nevoie sa se adauge 33 g, adica 1/30 din marimea
initiala. Legea lui Bouguer-Weber arata ca pragul diferential se afla intotdeauna intr-un
raport constant cu marimea la care se adauga, adica: delta I/I=k, delta I fiind adaosul
abia sesizabil la stimulul initial, I marimea stimulului la inceput, iar k, o constanta ce
difera de la o modalitate senzoriala la alta. In cazul greutatii k este de 1/30, in cazul
luminii 1/100 (daca un candelabru are 100 de becuri e suficient sa se aprinda inca unul
pentru a sesiza diferenta).

Studind legatura care exista intre intensitatea stimulului si intensitatea senzatiei

Fechner formuleaza o lege denumita de el lege psihofizica. Conform ei, intensitatea
senzatiei creste mult mai lent decat excitatia, la o crestere in progresie geometrica a
excitatiei se inregistreaza doar o progresie aritmetica a intensitatii senzatiei. Expresia
matematica a acestei legi este:

S=k logE+C, unde S este intensitatea senzatiei, E intensitatea excitatiei, k si C

sunt constante.Cercetarile ulterioare arata ca legea este valabila doar pentru valorile
mijlocii ale intensitatii stimulului.
 Dincolo de rezultatele legii lui Fechner, calitatea si intensitatea senzatiei depinde
de o multime de alti factori. Durata actiunii stimulilor asupra receptorilor modifica in
sens pozitiv sau negativ intensitatea senzatiei. Aceasta influenta poarta numele de
3) adaptare senzoriala. Adaptarea negativa, intalnita mai ales in cazul actiunii
prelungite a stimulilor obisnuiti sau a celor cu intesitate puternica poate avea ca efect
disparitia totala a senzatiilor (purtarea indelungata a hainelor ne face sa nu le mai
simtim dupa o vreme, la fel ochelarii, etc) sau diminuarea lor considerabila (ne
obisnuim destul de repede cu o muzica foarte puternica sau cu temperatura
scazuta/ridicata din vana). Adaptarea pozitiva consta in cresterea intensitatii senzatiilor
sub actiunea prelungita a stimulilor de intensitate scazuta ( de ex. ne adaptam usor
vederea la trecerea de la intuneric la lumina)

Adaptarea senzoriala este o caracteristica a tuturor analizatorilor, dar gradul de adaptare variaza foarte mult
de la un analizator la altul. Vazul, olfactia, gustul sunt simturi extrem de adaptabile spre deosebire de auz a carui
adaptabilitate este mult mai redusa. Adaptarea la stimulii durerosi este minima, rolul acestora constand chiar in
semnalizarea continua a unor perturbari aparute, adaptarea ar fi in acest caz antagonica rolului jucat. Si adaptarea
la stimulii kinestezici estefoarte slaba, ei realizand tot timpul controlul miscarilor.

Cunoasterea realitatii nu se realizeaza prin intermediul unui singur tip de analizator, ci este polisenzoriala.
Functionarea concomitenta a analizatorilor duce la interferente, denumite 4) interactiuni a
analizatorilor. Astfel intensitatea si calitatea imaginii senzoriale a unui stimul se poate modifica daca in acelasi
timp cu primul stimul actioneaza un altul, apartinand unei alte modalitati senzoriale. In general un stimul slab al
unui analizator poate determina cresterea intensitatii senzatiei unui alt analizator (fenomenul sensibilizarii si invers,
un stimul puternic va diminua inensitatea senzatiei unui alt tip de stimulare (desensibilizare) De ex. sensibilitatea
vizuala creste daca concomitent cu stimulul vizual actioneaza un stimul auditiv de intensitate scazuta, similar se
manifesta actiunea stimulilor optici asupra celor auditivi, mirosurile slabe si placute intensifica unele forme de
sensibilitate gustativa, vizuale iar cele neplacute le inhiba.

Un caz particular al interferentei analizatorilor este sinestezia, aparitia sub influenta unui stimul, a unor
senzatii specifice tipului sau senzorial dar si a unor senzatii nespecifice. Astfel mirosurile catifelate, culorile calde,
sunetele dulci sunt exemple de sinestez

5) Durata senzatiei corespunde in mare, duratei actiunii stimulului, cu precizarea ca exista un mic decalaj
intre ele. Senzatia apare cu o usoara intarziere perioada de latenta- fata de actiunea stimulului (explicata prin
timpul de intrare in actiune a anlizatorului) si nu dispare odata cu incetarea stimular Abateri de la aceasta functionare
se inregistreaza si in cazul acomodarilor.

2. Perceptiile (subprocesul sintetic al preluarii informationale)

Dupa cum aratam anterior, diferenta dintre cele doua etape ale preluarii informationale (analitice si sintetice)
se bazeaza pe profunzimea prelucrarilor reflectate in superioritatea calitativa a imaginii perceptive comparativ cu
cea senzoriala. Trecerea de la reflectarea detaliilor obiectelor lumii la reflectarea intregului se realizeaza prin
interventia unor mecanisme complexe iar imaginea nou creata dobandeste calitati noi fata de a partilor componente.

2. a. Procese cognitive implicate in realizarea imaginii perceptive

In cazul senzatiilor, un rol important in crearea imaginii psihice a detaliilor obiectelor revenea procesarilor
ascendente de informatie (de la receptori spre cortex). Pornind de la procesarile ascendente, sprijinindu-se pe
ele, in formarea imaginilor perceptive procesarile descendente joaca un rol major. Peste activitatea sintetica a
patternurilor innascute, ale gestalturilor, in formarea imaginilor perceptive, se suprapune influenta procesarilor
descendente de informatie, a activitatii proceselor supraordonate fiecare dintre ele (reprezentarea, limbajul,
gandirea, memoria, atentia, motivatia, afectivitatea, sistemul de valori) creeaza o stare de spirit, o predispozitie de
a percepe selectiv informatia lumii, stare denumita montaj perceptiv.
 Astfel, experientele stocate in memorie, creeaza premise pentru perceptia selectiva a realitat Studiile
experimentale arata ca indienii Cree traitori in mediul lor traditional, au o mare abilitate de solutionare a problemelor
perceptive ceimplica discriminari fine intre liniile paralele inclinate sub diferite unghiuri pentru ca mediul structurat
in acest fel I-a obisnuit cu aceste perspective. Spre deosebire de ei, indienii Cree din mediul urban au performante
mai ridicate in rezolvarea problemelor perceptive cu linii orizontale si verticale de care mediul
urban este suprasaturat.

Experienta avuta creeaza reprezentari si expectante specifice care si ele influenteaza noua perceptie.
Prezentarea experimentala a unui sir de litere sau de cifre in care se insereaza un semn ambiguu (o linie separata
printr-un spatiu de o linie curba care poate fi interpretat atat ca un B cat si ca un 13)este perceput ca un B daca se
insereaza in sirul de litere si ca numarul 13 daca este inclus printre cifre, demonstrand primatul expectantei in
maniera de a recepta lumea. Expectantele avute pot sa aiba un rol benefic, favorizand viteza de desfasurare a
perceptiei, dar in aceeasi masura pot sa aiba un efect nefast, denaturand realitatea. O excesiva cantonare in
experienta anterioara si in expectantele pe care ea le produce impiedica uneori posibilitatea de schimbare a
perspectivei si in acelasi timp determina o rigidizare excesiva a gandir Adeseori rezolvarea problemelor se realizeaza
exclusiv prin adoptarea unui alt punct de vedere asupra lor, sarcina dificila pentru o minte cantonata in stereotipuri.

Influenta motivatiilor in formarea imaginilor perceptive se manifesta atat in selectarea, din multimea
stimularilor cu care suntem bombardati in fiecare moment, doar a celor care au o semnificatie pentru persoana
noastra dar si in recunoasterea stimulilor. Discriminam cu mare usurinta dintr-o masa de oameni la gara persoana
pe care o asteptam pentru ca ea este importanta pentru noi si in acelasi timp avem tendinta sa atribuim figurilor
ambigue un sens care ne satisface.(cand suntem flamanzi suntem predispusi sa vedem in orice stimul neclar
alimente)

In stransa legatura cu motivatiile, emotiile, prin aceleasi mecanisme, influenteaza perceptiile noastre. Copiii,
pe masura ce Mos Craciun se apropie, au tendinta de a-l desena din ce in ce mai mare, cu mai multe cadouri, pentru
ca starea lor emotionala si motivationala are o intensitate crescuta, dar dupa Craciun, acesta revine la dimensiuni
normale si nu mai are cadouri. La fel, persoanele cu predispozitii agresive vor absorbi si-si vor insusi cu mai multa
usurinta scenariile agresive din filmele cu violenta, pentru ca montajul lor perceptive (emotiile agresive) le
predispune perceptia spre aceste scene, in timp ce persoanele nonagresive vor avea tendinta de a selecta din acelas
film preponderent scenele nonagresive.

Fiecare dintre noi simtim aceste influente pe care dispozitiile noastre afective le au asupra perceptiilor. In
viata cotidiana cand suntem tristi vedem lumea in cenusiu pe cand veseli fiind o vedem in roz. Influentele
reciproce dintre cognitie si afectivitate stau la baza asa numitei gandiri pozitive. Exigentele impuse propriei
persoane de a selecta din multimea informatiilor cu care ne confruntam doar pe cele pozitive, atrage dupa sine
creerea unei stari afective favorabile, care la randul sau, prin recul, va selecta natural si va determina prelucrarea
informatiilor pozitive s.a.

La fel cum procesarile descendente antreneaza si solicita adeseori intrarea de noi informatii in spatiul nostru
psihic, in mod similar aceleasi procesari au rolul de a apara sistemul psihic de invazia stimulilor necorespunzatori,
care ne lezeaza, care ne perturba echilibrul emotional, care vin in contradictie cu sistemul de valori ai personalitatii
etc, instituind un filtraj senzorial, denumit aparare perceptiva. In acest caz informatia, prin aport ascendent, ajunge
in sistemul psihic, este analizata, evaluata si daca se considera ca e nepotrivita sau daunatoare (prelucrare
descendenta deci) intrarea ei e blocata pe mai departe.

Apararea perceptiva se manifesta prin ezitari, nevoia unui timp mai indelungat pentru a recunoaste
ceea ce nu ne corespunde, distorsionari ale mesajului in favoarea noastra, etc. Cand auzim un diagnostic nefavorabil
sau un rezultat negativ la un examen, informatia ajunsa si evaluata in sistemul psihic poate produce perturbari ale
echilibrului emotional, asa incat psihicul, prin procesari descendente, se apara recurgand la blocarea intrarii noilor
informatii, astfel la inceput ni se pare ca nu am auzit corect, ezitam apoi sa credem cele auzite sau chiar auzim
altceva etc. Toate mecanismele defensive au loc cu o viteza foarte mare, adeseori nici nu ating pragul constient de
procesare informationala ci raman inconstiente din care cauza nu le realizam prezenta.

Dupa cum se observa formarea imaginii perceptive este un loc de intalnire al afluxului informational
senzorial cu ansamblul procesarilor descendente. Multitudinea de informatii disparate, ascendente, apartinand
diverselor tipuri senzoriale, sunt turnate intr-o prima faza in gestalturile innascute, ce le sistematizeaza primar in
vederea facilitarii prelucrarilor viitoare, tipare peste care se adauga modularile descendente de informatie.

In acest fel se realizeaza fiecare dintre etapele actului perceptiv: detectie (faza initiala, in care
subiectul este in stare sa constate prezenta sau absenta stimulului), discriminarea (deosebirea unui anumit obiect
de celelalte, fapt ce presupune stabilirea clara a contururilor si formelor fiecarui
obiect), identificarea si recunoasterea obiectului perceput.

Ultimele doua etape perceptive sunt prin excelenta rodul prelucrarilor descendente de informatie. Ele
realizeaza punerea in acord a imaginii perceptive (formate prin aflux informational) cu imaginea vizuala sau
lingvistica (reprezentarea sau notiunea) stocate deja in memoria de lunga durata. Concordanta dintre cele doua
tipuri de imagini duce la identificarea obiectului si se continua cu recunoasterea lui (stabilirea denumirii si includerea
obiectului intr-o clasa de obiecte percepute anterior).

Neconcordanta imaginilor antreneaza dupa sine reinceperea procesului exploratoriu, cu solicitarea de noi
informatii senzoriale ce duc la formarea unei noi imagini mentale a obiectului. Astfel includem informatii de la
receptorii care nu au fost valorificati anterior in explorarea perceptiva - de ex luam obiectul necunoscut in mana, il
investigam si prin mijloace tactile, rotim obiectul pentru a avea o noua perspectiva vizuala, modificam distanta fata
de el, etc. Noua imagine estesupusa din nou comparatiei cu o reprezentare deja existenta sau cu notiunea pe care
o avem, procesele investigatorii si comparative continuand pana la recunoasterea obiectului.

Uneori comparatiile repetate intre imaginile perceptive, continuu ajustate, si reprezentarile existente deja
in memorie (imaginative sau lingvistice) se soldeaza cu esec, intre cele doua neexistand relatii de similitudine. Este
cazul primului contact cu obiectul sau cu notiunea aferenta lui; in memoria de lunga durata nu exista deci reperele
necesare recunoasterii sale. In aceasta situatie demersul procesarilor informationale este diferit, imaginea
perceptiva a obiectului este stocata in memoria de lunga durata si va deveni la randul sau reper pentru imaginile
perceptive viitoare. La randul sau, noua imagine perceptiva va suferi ajustari pe masura ce subiectul va lua contact
cu noi obiecte din aceeasi categorie, se va supune influentelor notelor definitorii ale notiunilor asimilate, va retine
doar elementele definitorii ale clasei de obiecte pe care le reprezinta, indepartand elementele neesentiale, aleator
Acest proces de ajustare permanenta a imaginilor mintale sub influenta contactului repetat cu stimulii sta la baza
formarii reprezentarilor (si implicit a notiunilor), esential in procesul de invatare.

2.b. Particularitati ale imaginii perceptive

Pornind de la imagini senzoriale disparate, realizarea imaginii unitare perceptive presupune confluenta
procesarilor complexe ascendente cu cele descendente. Plusul de procesare ce intervine se va reflecta in calitatea
imaginii perceptive ce dobandeste calitati noi fata de cele ale imaginilor senzoriale. Aceste proprietati noi dobandite
sunt:

1 Obiectualitatea, care consta in raportarea perceptiei la obiectele lumii reale, nu este o capacitate innascuta,
ci rezultatul unui proces investigativ complex bazat pe experienta tactila, vizuala ce duce treptat la delimitarea
conturului obiectelor si a delimitarii obiectelor de campul perceptiv, actiune ce se soldeaza cu constiinta faptului ca
lumea este alcatuita din oiecte si cu obisnuinta de a le recepta ca atare.

2. Integralitatea bazata pe obiectualitate, permite receptarea obiectelor ca pe niste entitati chiar daca parti
ale acestei entitati sunt ascunse si nu pot fi percepute in momentul respectiv. De ex. daca privim pe fereastra si
vedem capul unui trecator stim, in virtutea integralitatii sale si pozitia trunchiului, membrelor, etc.

3. Structuralitatea indica organizarea ierarhica a imaginii perceptive. In structura unei imagini perceptive
elementele componente nu comunica aceeasi cantitate informationala, unele sunt mai saturate informational decat
altele. Astfel in imaginea unui chip uman ochii dau mai multa informatie decat un rid de ex. La fel ascultatorul
intelege o bucata muzicala nu fiecare nota muzicala in parte.

4.Constanta perceptiei se manifesta ca o relativa stabilitate a insusirilor percepute ale obiectelor (marime,
forma, culoare etc) chiar daca se modifica conditiile in care are loc perceptia. Aceasta constanta e posibila gratie
prelucrarilor descendente ale informatiei.
 5. Inteligibilitatea In virtutea prelucrarilor descendente ale informatiei orice obiect perceput capata un sens,
o semnificatie. Perceperea unui obiect necunoscut pentru care nu avem inca o semnificatie antreneaza un efort de
stabilire a acestuia prin raportare la modele posibile asemanatoare.

6.Aperceptia, trebuie inteleasa ca fiind dependenta perceptiei de experienta si de continutul vietii psihice a
omului. Indiferent de ce imaginea perceptiva sugereaza, vom avea tendita de a atribui o semnificatie ce va fi
influentata de dorintele, aspiratiile, sentimentele noastre.

Conjugarea experientei senzoriale vizuala, tactila, chinestezica, auditiva, etc. face posibila, cu timpul
receptarea perceptiva a unor forme complexe cum ar fi perceptia spatiului (incluzand forma, marimea, pozitia in
spatiu a obiectelor, a volumului lor), a timpului, a miscar

SENZATIILE SI TIPURILE DE SENZATII Procese psihice referat

Procese psihice

Procesele psihice pot fi: - senzoriale (senzatii, perceptii, reprezentari)

- cognitive (gandirea, memoria, imaginatia)

- Fenomene psihice reglatorii (afectiunea, vointa, motivatia, atentia)

- Activitatea psihica limbajul

SENZATIILE

Senzatiile sunt procese psihice senzoriale si in acelasi timp imagini primare care semnalizeaza asupra
insusirilor concrete si separate ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora asupra
analizatorilor sau organelor de simt.

Procesele senzoriale si in special senzatiile sunt cele mai simple legaturi, corelari, stabilite cu mediul
intern sau extern. De aceea senzatiile sunt fenomene psihice elementare si primare. Ele semnalizeaza asupra
insusirilor separate si concrete ale obiectelor si fenomenelor (culoare, gust, miros, duritate, temperatura).
Senzatiile iau nastere numai prin actiunea integrala a organelor de simt. Ele dispun de mai multe
caracteristici:

Intensitatea senzatiei puterea cu care se manifesta si depinde de sensibilitatea

subiectului si de puterea stimularii.

Durata senzatiei ea se formeaza numai in urma stimularii realizate de obiect dar poate sa
persiste si dupa incetarea stimularii (post-efect).

Tonalitatea afectiva: asociem placerea sau neplacerea diferitelor gusturi, mirosuri, culori,
sunete.
Analizatorul reprezinta ansamblul structural/functional ce ajuta la formarea senzatiei. Este alcatuit din
urmatoarele elemente:

Receptorul

Cale de conducere

Veriga centrala

Conexiunea inversa

Receptorul transforma stimularea in influx nervos = codare (codificare)

Ex. receptorul pentru imagine este ochiul

receptorul pentru simtul olfactiv este nasul

Calea de conducere transfera influxul nervos de la receptor la veriga centrala. Si realizeaza un prim
filtraj senzorial astfel incat la veriga centrala nu ajung decat stimularile cu rol adaptativ pentru om.

Veriga centrala se gaseste pe cortex (scoarta cerebrala) si are rolul de a transforma influxul nervos
in fapt psihic, adica in senzatie.

Conexiunea inversa este calea de la veriga centrala spre receptor ce are rolul de a regla adaptarea
pentru stimulul respectiv.

Tipuri de senzatii

o Dupa natura analizatorului ce sta la baza formarilor deosebim intre:

Senzatii vizuale ochiul
Senzatii auditive urechea
Senzatii gustative limba
Senzatii cutanate pielea
o Dupa natura informatiilor pe care ni le ofera:
Senzatii ce ne dau informatii din mediul extern (vizuale,
auditive)
Senzatii care ne dau informatii din mediul intern (foame, sete,

oboseala, greata, sufocare, durere, frig, etc.)

Senzatii care ne dau informatii despre pozitia corpului capului, membrelor

propreoceptive (ne ajuta sa ne tinem pozitia verticala)

de echilibru (ne ajuta sa ne tinem echlibrul)

chinestezice (despre miscari)