Nu lua lucrurile personal!

De fiecare dată când te simţi jignit, organismul tău suferă odată cu tine. Retrăirea unui moment sau
a unei conversaţii care te-au jignit are un impact negativ asupra sănătăţii tale. A nu lua totul
personal pare mai uşor de zis decât de făcut, dar încearcă acestă abordare: consideră că acea
persoană nu a fost rău intenţionată şi gândeşte-te că a o ierta este parte a vindecării tale. Nu eşti un
om slab dacă treci peste astfel de situaţii, ci unul care nu vrea să-şi facă singur rău, prin frustrări şi
mânii care ard latent în interior. Uită şi iartă şi vei vedea că şi gândurile negative vor înceta să se
mai întoarcă!

Aceasta este gandirea de tipul “alb” sau “negru” care te face sa crezi ca ori totul este bun,
ori totul este rau. Este conceptia ca daca ratezi o zi de gimnastica, de exemplu, atunci nu
esti disciplinat/a si chiar renunti complet, din cauza asta, la activitatea in sine.

Solutia: Forteaza-te sa constientizezi faptul ca daca ai gresit ceva, nu inseamna ca

trebuie sa renunti cu totul. Daca ai ratat o zi de gimnastica, fa in asa fel incat sa nu o mai
ratezi si pe a doua.

Gand negativ: Folosirea cuvintelor “mereu”, “niciodata”, “intotdeauna”, “toata

lumea”

Daca te trezesti spunandu-ti, de pilda, “Eu n-am sa slabesc niciodata”, atunci te porti ca si
cand nu ai avea control asupra actiunilor tale.

Solutia: Niciodata sa nu spui “niciodata” – pune-ti interdictie pentru cuvintele care

generalizeaza.

Gand negativ: Concentrarea pe aspectele negative

Daca te gasesti in situatia in care te gandesti mult mai mult la lucruri negative decat la
cele poztive, atunci ai sa ai tendinta de a renunta cu totul la lucrurile pozitive.

Solutia: Incearca sa gasesti aspectele pozitive in tot ceea ce faci si ceea ce ti se

intampla, ca sa-ti ridici moralul.

Gand negative: Gandirea cu sentiment

Cand iti asumi un sentiment despre ceva sau fata de cineva, atunci el este adevarat si nu
poti sa-l negi.

Solutia: Foloseste-ti mai degraba logica – cauta dovezi pentru a sustine ceva si priveste
totul ca pe o provocare.

Gand negativ: Vina

Folosirea cuvintelor “trebuie”, “este necesar”, “ar trebui”, “musai” permite instalarea
sentimentelor de vina care pana la urma iti controleaza comportamentul.

Solutia: Alunga sentimentele de vina, fa ceea ce poti sa faci, dar fara a-ti pune in pericol
sanatatea fizica sau mentala, si foloseste cuvantul “trebuie” numai atunci cand ti se
potriveste.

Gand negativ: Autoetichetarea

Cand te lamentezi ca esti un ratat, indepartezi controlul asupra actiunilor tale si vei incepe
sa crezi in lucrurile negative. Aceasta atitudine defensatoare te va face sa renunti usor la
ceea ce iti propui sa faci.

Solutia: Evita lamentarea si “inverseaza” sensul etichetelor pe care ti le pui: Spune-ti ca

nu esti un ratat!

Gand negativ – Predictiile negativiste

Predictiile asupra a ceea ce s-ar putea intampla mai rau, chiar daca nu va fi asa (Stiu ca
niciodata n-am sa reusesc sa fac exercitiul asta), sunt frecvente. Problema este ca
mintea ta este atat de puternica, incat poate sa transforme lucrurile teribile la care te
gandesti, in realitate.

Solutia: Pune-ti intrebarea: Ce drept am eu sa fiu prezicator? Nu stii ce-ti rezerva viitorul.

In schimb, fii curios si gandeste pozitiv asupra a ceea ce te asteapta.

Gand negativ – Citirea gandurilor altora

Se intampla atunci cand crezi ca stii ce gandeste cel de langa tine (Se uita insistent la
mine, trebuie sa-si spuna ca sunt grasa).

Solutia: Nu ai nici cea mai mica idee despre ceea ce gandesc cei de langa tine. Daca
cineva se uita la tine, nu inseamna neaparat ca te si judeca.

Gand negativ: Dai vina pe altii

Este toxic sa-i invinovatesti pe altii si sa nu-ti asumi responsabilitatea pentru propriile tale
succese si esecuri. Sa incepi o propozitie cu “este vina ta” iti poate ruina viata. Acest
gand negativ te transforma in victima.
Solutia: Esti pe deplin responsabil pentru modul in care se schimba cursul vietii tale. Nu
poti sa continui sa-i invinovatesti pe altii.

Psihologii sunt specialiştii care ne ajută să rezolvăm problemele emoţionale, să

depăşim temerile şi să ne punem în ordine sentimentele. Dar, dincolo de profesie,
sunt fiinţe umane care se confruntă la rândul lor cu situaţii stresante. În astfel de
momente, cel mai important lucru pe care-l puteţi face este distragerea atenţiei de
la gândurile negative printr-o serie de activităţi, scrie brightside.me. Printre
acestea, specialiştii recomandă:
Scrieţi tot ce vă vine în minte „Pentru a reduce stresul, iau notiţe. Gânduri, situaţii,
relaţii cu oamenii, idei de articole. Scriu tot ce mi-a venit în minte. Acest proces
creativ este foarte util, deoarece uităm de probleme, gândurile devin clare şi
tensiunea scade. După aceea, văd lucrurile dintr-o perspectivă diferită“, spune John
Duffy, psiholog clinician.
Încercaţi o nouă experienţă culinară Psihoterapeutul, scriitorul şi profesorul Jeffrey
Sumber utilizează o astfel de metodă pentru a face faţă stresului. „Când mă simt
deprimat, îmi place să mănânc. Dar ar trebui să fie o hrană sănătoasă sau un fel de
mâncare pe care nu l-am mai consumat niciodată“, spune el.
Încordaţi muşchii Psihoterapeutul american Kevin Chapman foloseşte metoda de
relaxare progresivă a muşchilor, dezvoltată în 1920. Ideea este simplă: după orice
tensiune puternică, se produce o relaxare puternică. Aceasta înseamnă că trebuie să
vă încordaţi muşchii timp de 10 secunde şi apoi să vă concentraţi asupra
sentimentului de relaxare timp de 20 de secunde. Nu uitaţi să acordaţi atenţie
fiecărui grup muscular.
Reacţionaţi corect sau nu reacţionaţi deloc Psihologul Susan Krauss Whitbourne
nu luptă împotriva stresului. Are o mantră specială pe care o repetă când se află
într-o situaţie stresantă. Îşi spune: „Nu pot schimba situaţia, dar îmi pot schimba
reacţia“. O reacţie pozitivă la o situaţie negativă ajută la evitarea stresului. De
asemenea, puteţi învăţa din greşelile voastre.
Opriţi fluxul gândurilor Psihologul Martin Seligman recomandă o metodă uşoară
şi populară care vă ajută să vă lămuriţi gândurile. Bateţi din palme şi strigaţi:
„Opriţi-vă! Mă voi gândi mai târziu!“. De asemenea, poţi purta o bandă pe
încheietura mâinii şi o poţi prinde ori de câte ori începi să te gândeşti la ceva care
nu ţi-e benefic în acel moment. Utilizaţi astfel de trucuri pentru a opri ciclul de
negativitate. Încercaţi să vă îndreptaţi atenţia către un obiect extraordinar sau un
exerciţiu.
Petreceţi o oră practicând hobby-ul preferat Psihoterapeutul Amy Przeworski vă
recomandă să vă programaţi o perioadă de timp în care puteţi face orice doriţi.
Citiţi, desenaţi, gătiţi sau faceţi sport - orice vă face fericiţi. Excludeţi tot ce
înseamnă muncă, responsabilităţi, gânduri negative. Nu ar trebui să existe nimic
care să vă supere în acel moment. Stimulaţi-vă nervii Toni Bernhard sugerează o
metodă neobişnuită, dar eficientă, bazată pe fiziologie. Glisaţi buzele cu degetul
arătător. Această mişcare atinge nervii localizaţi pe suprafaţa buzelor, care
stimulează sistemul nervos parasimpatic şi vă ajută să vă liniştiţi. Încercaţi diferite
metode clasice Desigur, există şi modalităţi clasice de a scăpa de stres, care
funcţionează la fel de bine. De exemplu, psihologul Deborah Serani spune că se
foloseşte de tot ce îi stimulează simţurile, încercând să-i dea corpului tot ce are
nevoie. „Eu mă folosesc de tot ce atinge simţurile mele. De exemplu, pot să stau în
maşină, să ascult jazz, să dorm, să mă relaxez în cada cu apa fierbinte sau să mă
bucur de un ceai gustos“, spune specialistul.

Cercetătorii de la Institutul Beckman din cadrul Universităţii din Illinois, SUA,

conduşi de profesorul de psihologie Florin Dolcos, au reuşit să pună bazele unei
terapii care va scădea impactul emoţional pe care îl au amintirile dureroase.   
Contextul unei amintiri neplăcute te scapă de depresie   Care este cea mai rea
amintire pe care o ai? Cum te simţi când te gândeşti la ea? Conform psihologilor,
amintirea emoţiilor din timpul unei experienţe personale negative, cum ar fi cât de
trist sau de ruşinat erai atunci, poate conduce la disconfort emoţional, mai ales
când te gândeşti constant la asta, notează „Beckman Institute“.   Atunci când aceste
amintiri negative îşi scot capul în prezent, gândul la contextul în care evenimentele
au avut loc, şi nu la sentimentele tale de atunci, este un mod relativ uşor şi eficient
de a ameliora efectele negative ale acestor amintiri asupra prezentului, sugerează
noul studiu.   Florin Dolcos, care este membru şi al Grupului de Neuroştiinţe
Cognitive din cadrul Universităţii,  împreună cu colegii săi, a studiat mecanismele
comportamentale şi neuronale ale detaşării de emoţii în timpul aducerii aminte a
unor amintiri personale emoţionante. Aşa au descoperit că gândul la context şi nu
la sentimentele de atunci reduce semnificativ impactul emoţional din prezent.  
„Uneori, stăruim asupra sentimentelor de tristeţe, de ruşine sau de suferinţă din
timpul unui eveniment, şi acest lucru ne face să ne simţim din ce în ce mai rău.
Asta se întâmplă şi în cazul depresiei clinice: reflectarea asupra efectelor negative
ale memoriei. Dar am descoperit că, în loc să ne gândim la emoţiile noastre din
timpul unei amintiri negative, gândul la context, cum ar fi la un prieten care era
prezent sau la cum era vremea, sau la orice altceva care nu are legătură cu
amintirea emoţiilor din acel moment, ne va lua gândul, fără un efort suplimentar,
de la emoţiile nedorite asociate cu acea amintire. Odată ce te adânceşti în alte
detalii, mintea ta va ajunge la ceva complet diferit şi nu te vei mai concentra atât de
mult asupra emoţiilor negative“, ne sfătuieşte prof. Florin Dolcos (foto dreapta).  
Metodă simplă şi eficientă în tratarea depresiei   Această strategie simplă,
sugerează studiul, este o alternativă promiţătoare la alte strategii de reglare a
emoţiilor, cum ar fi reprimarea amintirilor neplăcute sau reevaluarea lor.  
„Reprimarea este, de fapt, o colecţie de amintiri neplăcute ţinute sub presiune.
Această strategie poate fi eficientă pe termen scurt, dar pe termen lung măreşte
anxietatea şi depresia. Cealaltă abordare, reevaluarea amintirilor, sau analizarea în
alt mod a situaţiilor neplăcute pentru a vedea jumătatea plină a paharului, poate fi
foarte solicitantă din punct de vedere cognitiv. Strategia propusă de noi, aceea de a
te concentra pe detalii contextuale, este foarte simplă şi implică mutarea punctului
central din filmul tău mintal asupra amintirilor mediului înconjurător“, explică
Sanda Dolcos (foto dreapta), co-autor al studiului şi doctorand la Institutul
Beckman, Departamentul de Psihologie.   Concentrarea pe detalii minore
minimizează impactul amintirii neplăcute   În cadrul studiului, participanţii au fost
rugaţi să îşi împărtăşească cele mai rele, dar şi cele mai bune amintiri, cum ar fi
naşterea copilului, câştigarea unui premiu sau picarea unui examen, explică Sanda
Dolcos.    Câteva săptămâni mai târziu, participanţilor li s-au oferit indicii care ar fi
declanşat amintirile, în timp ce creierul lor era scanat. Înaintea fiecărui indiciu de
declanşare a amintirilor, participanţii au fost rugaţi să-şi aducă aminte fiecare
eveniment folosindu-se fie de emoţiile evenimentului, fie de context. De exemplu,
dacă indiciul declanşa o amintire despre înmormântarea unui prieten apropiat,
gândul la emoţii ar fi declanşat de durerea resimţită în timpul evenimentului, iar cel
la context, de vremea de afară sau de ce haine purtai atunci.   „Din punct de vedere
neurologic, am vrut să aflăm ce se întâmplă în creier atunci când oamenii se
folosesc de această simplă strategie de reglare emoţională. Un lucru pe care l-am
aflat când participanţii se concentrau pe contextul unui eveniment este că regiunile
creierului implicate în procesarea emoţiilor de bază lucrau împreună cu regiunile
de control al emoţiilor pentru a reduce impactul emoţional al acestor amintiri
neplăcute“, explică şi Ekaterina Denkova, unul dintre autorii studiului.   „Folosirea
acestei strategii promovează o funcţionare sănătoasă a creierului, nu doar prin
reducerea impactului negativ al amintirilor neplăcute, dar şi prin creşterea
impactului pozitiv al amintirilor plăcute“.

În prezent, este destul de rar să fii în preajma oamenilor pozitivi. Este și mai greu
să încerci să înveselești acești oameni deoarece, cel mai probabil, dacă stai prea
mult timp în preajma lor ajungi să preiei karma lor negativă. Cu toate acestea,
există un "tratament". Putem fi toți energici și fericiți.
Momentele în care toată lumea din jurul tău este fericită sunt cele care te ajută să
construiești cele mai bune amintiri ale vieții tale. Iată care sunt cele mai importante
3 moduri de a îți limpezi mintea și de a îți elibera sufletul de karma negativă din
jurul tău.
1. Scapă de pesimismul din tine
Pe măsură ce încerci să vezi partea frumoasă a lucrurilor și să gândești optimist, ai
de cealaltă parte a ta un demon care încearcă să te scapă de tot acest optimism.
Ideea este să te concentrezi pe îngerul optimist deoarece acesta te va ajuta cu
adevărat în viață. Alege să zâmbești mai des, să apreciezi mai mult lucrurile
mărunte din viața ta, să încerci să vezi partea plină a paharului. Nu te concentra
asupra lucrurilor negative deoarece nu vei ajunge nicăieri cu ele.
-0:24
2. Numește 5 lucruri bune la tine
Acest exercițiu te va ajuta să te simți mai bine cu privire la propria persoană. Alege
să fii sinceră. Ai momente frumoase și momente mai puțin frumoase. Există și
furtuni în viața ta, acceptă-le, fac parte din tine. Ai și caracteristici negative. Însă
de data aceasta scopul este să te concentrezi pe lucrurile bune pe care le ai, astfel
încât să scoți la iveală optimismul.
Găsește aceste caracteristici bune - însă de data aceasta nu doar la tine, ci și la
oamenii din jurul tău. Toată lumea este presată în mod diferit de situațiile stresante
și uneori ne este dificil să înțelegem asta, însă cu toții putem alege să ne
concentrăm asupra lucrurilor frumoase. Tratează oamenii așa cum vrei tu să fii
tratată.
Ia o foaie de hârtie și un pix și începe să scrii. Nu îți va lua mult timp.
Sfat: dacă vrei ca acest exercițiu să dea roade, îți recomand să îl faci o dată la
câteva zile.
3. Lista lucrurilor pentru care ești recunoscătoare
Realizarea unei liste a recunoștinței duce la crearea vibrațiilor pozitive. Dacă îți
îndrepți atenția asupra lucrurilor pe care nu le ai, nu vei putea aprecia cu adevărat
lucrurile pe care deja le ai în viața ta.
La finalul zilei, cel mai bun lucru pe care îl poți face înainte de a merge la culcare
este să te gândești la cât de recunoscătoare ești; găsește motivele potrivite.
"Când exersezi recunoștința, există un sentiment de respect față de viață, față de
oamenii din jurul tău, față de luptele tale. Respectul va activa legea atracției.

10 stiluri de gândire disfuncționale

Când o persoană trăiește o emoție disfuncțională (de ex. depresie sau anxietate),
aceasta este precedată de obicei de anumite afirmații și gânduri dezadaptative. În
articolele anterioare am vorbit despre legătura gânduri-emoții: Emoțiile nu sunt
gânduri și Te simți așa cum gândești: Legătura gânduri - emoții.
Adesea se poate observa un tipar la aceste gânduri, prin urmare acestea se numesc
„stiluri disfuncționale de gândire”. Majoritatea persoanelor utilizează aceste stiluri
de gândire automat, fără să conștientizeze. Cu toate acestea, dacă o persoană
utilizează constant unele dintre aceste stiluri de gândire, poate să trăiască emoții
disfuncționale foarte intense.

Vom face o scurtă trecere în revistă a câtorva stiluri de gândire dezadaptative.

Poți identifica stilurile de gândire pe care le folosești tu?

1. Filtrul mental

Mai poate fi întâlnit sub denumirea de vedere în tunel sau abstractizare selectivă.

Acest stil de gândire presupune un proces de „gândire în tunel”, respectiv

concentrarea numai pe o singură parte a unei situații și ignorarea restului. De
obicei acest lucru înseamnă luarea în considerare doar a aspectelor negative ale
situației și ignorarea aspectelor pozitive, și toată imaginea e contaminată de un
singur detaliu negativ.

Exemplu: Poate că ești la o cină romantică cu partenerul tău, iar la final aveți o
ceartă despre dacă ar fi bine să lăsați bacșiș sau nu. Probabil că te gândești la
această ceartă tot drumul până acasă. Ce efect crezi că are acest stil de gândire
asupra felului în care te simți?

Observă cum în acest exemplu, te centrezi pe un singur detaliu din multele care s-
au întâmplat în decursul serii. Observă cum detaliul pe care te centrezi se întâmplă
să fie unul negativ. Ai exclus alte detalii sau imaginea de ansamblu, ceea ce
înseamnă că nu îți amintești toate experiențele pozitive din timpul serii. Dacă te
centrezi doar pe această parte negativă, e foarte posibil să resimți emoțiile negative
care o însoțesc.

Acest proces apare și în modul în care ne reamintim lucruri. Toate amintirile ale
tuturor experiențelor de viață prin care am trecut sunt stocate în creierul nostru. Te-
ai gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă ni le-am aminti pe toate în același timp?
Am fi destul de copleșiți! E natural ca filtrarea mentală să apară când încercăm să
ne amintim lucruri. Totuși, cercetările arată că atunci când o persoană e deprimată,
tinde să își amintească mai mult evenimente asociate cu emoții negative
disfuncționale. Dacă ea continuă să se centreze pe aceste amintiri, cum crezi că se
va simți?

Te poți gândi la o situație în care ai folosit acest stil de gândire?

Ce gânduri îți treceau prin minte în acele momente?

Ce emoții ai resimțit ca o consecință a modului în care ai gândit?

2. Saltul la concluzii

Sărim la concluzii când presupunem că știm ceea ce gândesc ceilalți (citirea minții)
și când facem predicții despre ceea ce se va întâmpla în viitor (prezicere/gândire
predictivă).
Majoritatea din noi am auzit expresia ”Sari la concluzii!”, însemnând că o
concluzie e formulată fără să știm dacă există dovezi în sprijinul ei. Cu toate că ne
place să credem că dacă avem o bănuială în legătură cu ceva înseamnă că e
adevărat, există situații în care nu avem dreptate. Există situații în care sărim la
concluzia greșită, sau concluziile sunt de obicei negative. Când facem acest lucru
în mod constant, ne cauzăm destul de mult disconfort emoțional. Există 2 moduri
prin care acest proces se întâmplă – citirea minții și gândirea predictivă
(prezicerea).

Citirea minții

Precum sugerează și numele, citirea minții se referă la saltul la concluzii pentru că

asumăm faptul că știm la ce se gândește o altă persoană, sau că știm raționamentul
din spatele comportamentului ei. Acesta e un stil de gândire foarte obișnuit.

Ție ți s-a întâmplat vreodată asta? Stai de vorbă cu cineva și în timpul conversației,
cealaltă persoană se uită la ceas. Poate că te-ai gândit ”Sigur crede că sunt o
persoană plictisitoare” sau ”Nu vor cu adevărat să fie cu mine acum”. Dacă ai sărit
la aceste concluzii fără să examinezi atent toate dovezile, precum faptul că
persoana așteaptă un telefon important în curând, crezi că ai ajunge să te simți
fericit sau deprimat? Să încercăm alt exemplu: Șeful tău vrea să te vadă în biroul
lui. Instantaneu, te gândești că știi de ce vrea să te vadă: ”Îmi va spune că nu sunt
suficient de bun pentru acestă slujbă” sau ”e pe mine din cauza modului în care îmi
efectuez sarcinile”. Dacă ai crede în această interpretare, care e făcută pe baza
citirii minții, ai fi fericit sau anxios?
De multe ori concluziile sunt o reflecție a modului în care gândim despre noi, de
exemplu ”Sunt plictisitor”, ”Nu cred că sunt suficient de bun,”, ”Tot timpul fac
lucrurile greșit”. De multe ori sărim la concluzia că dacă noi avem o opinie proastă
despre noi înșine, și alții trebuie să gândească la fel.

Gândirea predictivă

Putem sări la concluzii și când începem să facem predicții despre ce se va întâmpla

în viitor. Aceasta este o metodă foarte obișnuită de a crește anxietatea și stresul.
Aceastea sunt de regulă predicții în care supraestimezi emoțiile sau experiențele
negative care se vor întâmpla. Să luăm următorul exemplu. Cineva te-a rugat să ții
un discurs pentru un grup de oameni. S-ar putea să te gândești ”Voi uita tot ce ar fi
trebuit să spun, mă voi bâlbâi, voi da în bară toată prezentarea și asta va fi
groaznic”. Crezi acest lucru în ciuda faptului că ai ținut multe prezentări de succes
în trecut. Cum ai putea să te simți dacă crezi asta?

Te poți gândi la o situație în care ai folosit acest stil de gândire?

Ce gânduri îți treceau prin minte în acele momente?

Ce emoții ai resimțit ca o consecință a modului în care ai gândit?

3. Personalizarea
Aceasta înseammnă a te învinovăți pentru tot ce merge rău sau ar putea merge rău,
chiar și atunci când ești doar parțial responsabil sau nu ești responsabil deloc. S-ar
putea să-ți asumi 100% responsabilitatea pentru evenimentele externe.

Te poți gândi la diverse ocazii când ceva nu s-a întâmplat chiar cum ai fi vrut sau
te-ai fi așteptat și apoi ai dat în totalitate vina pe tine pentru ce s-a întâmplat?
Pâinea prăjită se arde la micul dejun, dar tu ești de vină, nu prăjitorul de pâine;
copilul tău cântă o notă greșită la un concert, dar tu ești de vină pentru că nu l-ai
făcut să exerseze mai mult. Fără să-ți dai seama, relaționezi evenimentele externe
negative cu ceea ce ai făcut sau nu ai făcut.

Când personalizezi ceva, iei asupra ta toată responsabilitatea pentru evenimentele

externe care se întâmplă și ignori alți factori importanți. Ca o consecință, ajungi să
te blamezi pentru orice lucru care merge prost sau ar putea merge prost – chiar
dacă ești doar parțial de vină sau chiar deloc. Dacă ți-ai spune în mod constant că
”Asta e numai vina mea” - cum crezi că ai începe să te simți? A lua vina asupra
noastră în proporție de 100% este o povară foarte grea de dus și una care e foarte
probabil să te facă să te simți descurajat și copleșit.

Te poți gândi la o situație în care ai folosit acest stil de gândire?

Ce gânduri îți treceau prin minte în acele momente?

Ce emoții ai resimțit ca o consecință a modului în care ai gândit?

4. Catastrofarea
Catastrofarea se întâmplă atunci când „facem din țânțar armăsar”, și vedem situația
ca îngrozitoare, oribilă, groaznică, umplită, chiar dacă în realitate problema în sine
este destul de mică.

Iată câteva exemple:

”Dumnezeule, simt o durere în piept....poate fac un infarct”

”Ce-ar fi dacă aș avea o neînțelegere cu partenerul meu despre asta.... voi pierde o
relație importantă”

M-am simțit deprimat în dimineața asta ”Dacă voi rămâne deprimat?”

Toate aceste exemple transpun esența catastrofării: persoana vede situația ca fiind
oribilă, îngrozitoare, cumplită, groaznică. Observă apariția și a altor stiluri de
gândire nefolositoare – un pic de gândire predictivă și un pic de salt la concluzii.

Să mai examinăm un ultim exemplu. Ai trimis vreodată un proiect, poate la

serviciu, iar apoi ai realizat că ai făcut o mică greșeală? Ai putea să te gândești ”Nu
pot să cred că am făcut acea greșeală. Întregul proiect va avea de suferit”, poate îmi
voi pierde slujba din cauza asta. Probabil că nu voi mai găsi nimic altceva de lucru
în acest oraș!” Cum crezi că s-ar simți o persoană cu acest stil de gândire? Chiar
dacă în realitate, problema e destul de mică, când catastrofăm, lucrurile pot părea
foarte mari și importante dintr-o dată și putem să ajungem într-un punct în care să
credem că totul e în afara controlului nostru.

Te poți gândi la o situație în care ai folosit acest stil de gândire?

Ce gânduri îți treceau prin minte în acele momente?

Ce emoții ai resimțit ca o consecință a modului în care ai gândit?

5. Gândirea în alb și negru

Acest stil de gândire implică a vedea numai o extremă sau alta. Fie ai dreptate, fie
nu, ești bun, sau rău ș.a.m.d. Nu există variante de mijloc sau nuanțe de gri.
Când vine vorba de sport, e posibil să fi auzit pe cineva spunând că ”nu există locul
2, există doar un câștigător, iar restul sunt cei care au pierdut”, ca și cum a fi pe
locul 2 nu e un lucru de care să fii mândru. Sau gândește-te la un student care nu ia
tot timpul nota maxima și crede că este un eșec. Poate ți-ai spus ceva similar tie
însuți, ”Dacă partenerul meu și cu mine nu suntem de acord tot timpul, atunci
relația noastră nu e bună” sau ”dacă nu sunt cel mai bun în ceea ce fac, atunci sunt
fără valoare”.

Numim acest tip de gândire gândire absolutistă sau gândire în alb și negru pentru
că tindem să vedem doar o extremă sau alta. Cu acest stil de gândire, ori ai
dreptate, ori greșești, nu există niciodată un spațiu de mijloc.
Te poți gândi la o situație în care ai folosit acest stil de gândire?
Ce gânduri îți treceau prin minte în acele momente?
Ce emoții ai resimțit ca o consecință a modului în care ai gândit?
6. Trebuie (absolutist)

Câteodată , prin a spune „ar trebui” sau ”trebuie să” poți pune cerințe nerezonabile
și presiune asupra ta și a altora. E destul de comun în limbajul de zi cu zi să auzi pe
cineva spunând afirmații cu ”trebuie”, „ar trebui să”. Deși aceste afirmații nu sunt
întotdeauna dezadaptative („nu ar trebui să mă urc la volan dacă am băut”), uneori
pot crea așteptări nerealiste.

„Trebuie” devine disfuncțional doar când folosirea lui pune presiuni nerezonabile
asupra ta.

Am putea spune ”Trebuie ca lucrurile să îmi iasă bine tot timpul”, sau „Nu trebuie
să mă supăr niciodată pe partenerul meu”. Cum crezi ca s-ar simți cineva după ce
ar face aceste afirmații din nou și din nou? Probabil s-ar simți vinovat și dezamăgit.

Putem folosi acest tip de afirmații și când vorbim despre alte persoane: ”Ar fi
trebuit să știe mai bine de atât”, ”Oamenii ar trebui să își țină promisiunile
întotdeauna” sau ”Oamenii nu ar trebui să se enerveze pe alții”. S-ar putea să fi
ghicit că aceste tipuri de afirmații ne fac să ne simțim furioși, frustrați sau
dezamăgiți de ceilalți.
Te poți gândi la o situație în care ai folosit acest stil de gândire?
Ce gânduri îți treceau prin minte în acele momente?
Ce emoții ai resimțit ca o consecință a modului în care ai gândit?

7. Suprageneralizarea
Când suprageneralizăm, luăm un exemplu din trecut sau prezent și îl impunem
situațiilor curente sau viitoare. Dacă spui ” Tu întotdeauna....”, sau ”Eu
niciodată...”,sau „Toată lumea...”, atunci probabil suprageneralizezi.
Elementul cheie în acest stil de gândire îl reprezintă centrarea asupra unei singure
împrejurări din trecut sau prezent, luând-o ca regulă pentru toate situațiile prezente
sau viitoare.
Poate că ți-ai spus în trecut că ”E așa de obișnuit!”, că ”așa stau lucrurile
dintotdeauna” sau că ”toți oamenii sunt la fel”, „lucrurile niciodată nu ies bine
pentru mine”, când de fapt se apl ica doar câtorva exemple. Extragerea unor concluzii largi,
generale și globale pe baza unor puține dovezi ne poate face să credem că lucrurile chiar sunt
incontrolabile și inevitabile. O senzație de neajutorare însoțește de obicei generalizarea. Dacă te
gândești la relațiile personale, ai putea observa câteva generalizări. Ai spus sau ai auzit vreodată
ceva de genul: ”Niciodată nu faci nimic romantic pentru mine”, ”Tot timpul trebuie să duc eu
gunoiul”, „Toată lumea profită de mine” sau ”De fiecare dată când mă întorc acasă, copiii au
făcut un dezastru”.

Observă cum aceste stiluri de gândire disfuncționale de multe ori includ cuvinte precum tot
timpul, niciodată, fiecare, toți, când, în majoritatea cazurilor, termenii tot timpul și niciodată nu
sunt la fel de preciși pe cât credem. Cum crezi că s-ar simți oamenii dacă ar folosi acest stil de
gândire? Ar putea să se simtă frustrați, descurajați, deprimați sau enervați, printre altele.

Te poți gândi la o situație în care ai folosit acest stil de gândire?

Ce gânduri îți treceau prin minte în acele momente?

Ce emoții ai resimțit ca o consecință a modului în care ai gândit?

8. Etichetarea
Ne etichetăm pe noi înșine și îi etichetăm pe ceilalți când facem afirmații globale bazate pe
comportamente în situații specifice. Putem utiliza această etichetă chiar dacă există multe
exemple care nu sunt consistente cu acea etichetă.

Probabil te poți gândi la momente în care ai dat ceva jos de pe masă sau ai scăpat o cană în timp
ce spălai vasele și te-ai gândit ”Sunt așa un idiot!”. Sau poate că un prieten nu te sună pentru a-ți
spune că nu poate veni la ziua ta de naștere și te gândești că ”Este atât de egoist!”. Se aseamănă
puțin cu supra-generalizarea despre oameni. Când facem evaluări globale despre noi și ceilalți
pe baza unor situații sau comportamente specifice, atunci ne angajăm în etichetare. Problema
este că definind o persoană prin prisma unui singur comportament (de obicei unul pe care îl
considerăm negativ), ignorăm alte caracteristici sau acțiuni pozitive ale persoanei. Când te
îndepărtezi puțin de situație și te uiți mai atent, poți realiza că spargerea acelei căni nu te face cu
adevărat ”idiot” și faptul că ești competent în domeniul tău sau că ai abilități de comunicare
eficiente ar putea sugera altceva. În mod similar, prietenul tău poate să fi acționat altruist în alte
situații și poate că de data asta un eveniment neprevăzut l-ar fi putut împiedica să te viziteze.

Te poți gândi la o situație în care ai folosit acest stil de gândire?

Ce gânduri îți treceau prin minte în acele momente?

Ce emoții ai resimțit ca o consecință a modului în care ai gândit?

9. Raționalizare emoțională

Acest stil de gândire presupune a-ți baza perspectiva asupra ta sau asupra unei situații pe ceea ce
simți. De exemplu, singura dovadă că se va întâmpla ceva rău este că simți tu că se va întâmpla
ceva rău.

Acesta este un stil de gândire în care opinia ta despre o situație, sine sau alții e bazată pe modul
în care te simți. Te-ai simțit vreodată anxios în legătură cu ceva și apoi te-ai gândit că ”Știu că va
merge prost”, dar în final totul a mers ok? Dacă da, atunci e posibil că foloseai raționalizarea
emoțională. În acest caz, tindem să folosim emoțiile noastre ca pe niște dovezi. De exemplu, ai
putea să mergi pe stradă și să te gândești ”Sunt anxios, știu că ceva periculos se va întâmpla” sau
”Mă simt așa deprimat, acesta trebuie să fie cel mai rău loc de muncă din lume”. E ca și cum ne-
am spune că ”Simt, așa că este” - în loc să ne uităm la dovezile reale care există. S-ar putea să nu
mai fie nicio altă dovată care să sugereze că ceva periculos s-ar putea întâmpla sau că locul de
muncă e chiar cel mai rău. Singura dovadă pe care o ai este e emoția pe care o resimți.

Te poți gândi la o situație în care ai folosit acest stil de gândire?

Ce gânduri îți treceau prin minte în acele momente?

Ce emoții ai resimțit ca o consecință a modului în care ai gândit?

10. Maximizarea și minimalizarea

În acest stil de gândire, tu amplifici atributele pozitive ale altor persoane și minimizezi propriile
atribute pozitive. Este ca și cum ai considera neimportante caracteristicile tale pozitive sau
realizările tale.

Acesta e efectul binoclului asupra gândirii. De multe ori acest lucru înseamnă că mărești
(maximizezi) atributele pozitive ale altora și le scazi (minimizezi) pe ale tale, ca și cum ai privi
lumea printr-unul din cele două capete ale unui binoclu. Descalificarea atributelor personale are
efecte negative. Gândește-te la situațiile din viata ta în care te-ai fi putut gândi, sau ai fi putut să-i
auzi pe alții zicând ”Asta nu contează, am avut noroc doar” sau ”Doar erau politicoși, nu cred cu
adevărat asta”. În acest fel, ai putea minimiza experiențele pozitive sau chiar să le transformi în
evenimente negative. E ca și cum ești așa de modest încât te desconsideri.

Te poți gândi la o situație în care ai folosit acest stil de gândire?

Ce gânduri îți treceau prin minte în acele momente?

Ce emoții ai resimțit ca o consecință a modului în care ai gândit?

În concluzie:

De multe ori, există un trend sau tipar care duce la gânduri negative și disfuncționale, iar acesta
este poate fi considerat un stil disfunctional de gândire;
Aceste stiluri de gândire sunt disfuncționale pentru că se centrează de obicei pe părțile negative
sau incorecte ale realității.

Morrnah Nalamaku Simeona s-a numărat printre ultimii “kahuna“ veritabili din
Hawaii, fiind numită oficial, în 1983, de către autorități drept “o comoară vie a
Hawaii-ului” (living treasure of Hawaii). Ea a înființat “Foundation of I”, o
organizație non-profit menită să răspândească filozofia și practicile psihologice ale
vechilor “kahuna“, înainte ca acestea să se piardă. Metoda tradițională învățată de
Dr. Len de la Morrnah Simeona și aplicată cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii
și nu numai, poartă denumirea de Ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin “a
îndrepta lucrurile”, “a corecta o eroare”.

LUMEA ESTE O REFLECTARE A GÂNDURILOR NOASTRE!

Asemeni lui Buddha, vechii “kahuna“ considerau că noi creăm lumea prin
gândurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se întâmplă în viața noastră
reprezintă o consecință a gândurilor noastre. În cuvintele lui Morrnah Simeona,
lumea este o reflectare a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Dacă ne
confruntăm cu o problemă, trebuie să căutăm cauza în noi înșine, nu în factorii
exteriori.

Dacă o persoană ne agreseaza, este util să ne amintim că ceilalți sunt o oglindă

pentru noi și că agresivitatea respectivei persoane nu este decât proiecția în exterior
a propriei noastre agresivități refulate.

Daca șeful ne spune că nu suntem suficient de buni pentru postul pe care îl

ocupăm, atunci vorbele lui nu sunt decât o reflectare a ceea ce noi înșine gândim în
sinea noastră despre noi.

Dacă ne îmbolnăvim, este bine de știut că, pentru “kahuna“, trupul este o casă
pentru gânduri: cauza îmbolnăvirii rezidă în negativitatea unui gând, într-o eroare
de judecată.

“Nu-i nimic în neregulă cu erorile de judecată”, declară cu umor Dr. Len.

“Te pot omorî, asta-i tot.”

În viziunea unui “kahuna“, mintea este asemeni unei grădini, iar gândurile asemeni
unor semințe. Ele încolțesc și dau roade. Trebuie să avem grijă ce gânduri plantăm
în mintea noastră, căci, inevitabil, vom culege ceea ce am semănat. Vestea bună
este că orice stres, dezechilibru sau boală pot fi corectate lucrând cu tine. Nu este
nevoie să cauți răspunsuri sau ajutor în afara ta. Și nimeni nu îți poate oferi
informații mai relevante decât cele pe care le poți obține singur căutând în tine
însuți, susține Morrnah Simeona.

Pentru “kahuna“, circumstanțele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru

de conștiință. Starea de sănătate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea,
succesul sau eșecul nostru ori al celor din jurul nostru, reflectă nivelul de conștiință
la care am ajuns. Dacă nivelul nostru de conștiință se modifică, circumstanțele
exterioare se schimbă rapid, iar nivelul de conștiință poate crește semnificativ dacă
ne asumăm responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în viața noastră, pentru tot
ce se întâmplă în jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea încep cu asumarea responsabilității.

Ce înseamnă să ne asumăm 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se

întâmplă în viața noastră?

“Înseamnă să accepți faptul că tu însuți, nimeni altcineva, ești creatorul a tot ceea
ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le trăiești”, afirmă Dr. Len,
conștient că declarația sa poate fi șocantă sau chiar revoltătoare pentru majoritatea
oamenilor.

O idee foarte greu de digerat într-o societate în care ne-am obișnuit să ne găsim
scuze la tot pasul, să dăm vina pe alții pentru ce nu merge în viața noastră, să
cultivăm asiduu o mentalitate de victimă. Mai mult, această idee este greu de
acceptat și de către persoanele considerate “supra-responsabile”. Căci una este să
îți asumi responsabilitatea propriilor acțiuni și alta este să îți asumi
responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic
de-a face și cu care singura legătură pe care o ai este că locuiți împreună în același
oraș. Mulți psihologi ar spune că o astfel de gândire nu face decât să ne
culpabilizeze în mod excesiv.

TERAPIA IERTĂRII – II
… Accesul la miracol, și, implicit, la supraconștient, nu este posibil decât atunci
când reîncepem să privim lumea prin ochii unui copil. Este vorba despre
redescoperirea inocenței, nu despre cultivarea infantilității. Problema adulților este
că și-au pierdut inocența și și-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematică a
asumării responsabilității. “Kahuna“ afirmă că, reinstaurând inocența – starea în
care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedați de câștigul personal –
viața noastră se poate schimba radical.

“Nu vă faceți probleme!”, “Întreaga lume este creația ta și acest lucru trebuie luat
ad litteram!”, afirmă Dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic
din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui doar pentru faptul că
aceștia apăruseră în viața sa. Problemele lor erau “creația” sa și de aceea tot ce a
trebuit să facă pentru a-i vindeca a fost să lucreze cu el însuși, să șteargă el însuși
gândurile care au generat acele probleme.

Exagerare dusă la extrem, am putea spune, chiar dacă descoperirile recente din
fizica cuantică par a conduce la aceleași concluzii. Asta înseamnă că, dacă copiii
noștri au o problemă de sănătate, ceva din noi a produs acea problemă; dacă
partenerul de afaceri ne trage pe sfoară, noi am determinat ca acel lucru să se
petreacă; dacă soțul ori soția ne înșeală, noi am atras asta. Pare absurd.
Totuși, evenimentele din viața noastră actualizează amintiri, tipare de acțiune
trecute și reacții ciudate. La urma urmei, toți am experimentat reacții care ne-au
surprins și pe noi, și pe cei care ne cunoșteau foarte bine, reacții în care “parcă nu
eram noi înșine”, nu-i așa? Dacă te confrunți cu o problemă, o situație-limită, un
necaz, o suferință, întrebarea pe care trebuie să ți-o pui automat este: ce anume din
ceea ce se întâmplă în mine a generat sau a atras această problemă? Apoi trebuie să
ștergi gândurile care au produs respectiva problemă. Dar cum putem ști care
gânduri au creat acea problemă? “Nu vă faceți probleme!”, spune Dr. Len. “O
parte din voi știe. Trebuie doar să-i dați permisiunea.”

Când judec o persoană, acea persoana devine un “ostatic al gândurilor mele”.

Creăm lumea prin gândurile noastre, iar pentru “kahuna“ aceasta nu este o
metaforă. Este o realitate. În viziunea lor, care este comună cu cea a tuturor
religiilor, Dumnezeu a creat ființe perfecte, dar noi nu mai putem să vedem acest
lucru, fiindcă între ceea ce există în realitate și ceea ce vedem se interpune gândul.

Noi nu mai vedem ce există în realitate, noi nu ne vedem decât propriile gânduri.
“Lumea este ceea ce credem că este!”, afirmă Serge Kahili King, doctor în
psihologie și o autoritate internațională în materie de “huna“. Psihologia modernă
tinde să ajungă la aceleași concluzii, de vreme ce afirmă că oamenii nu
reacționează la evenimentele în sine, ci la propria lor percepție asupra
evenimentelor. Mai mult, studiile arată că oamenii tind să se conformeze
percepțiilor altor oameni. Altfel spus, dacă spunem în mod repetat unui copil că
este rău, el va ajunge să se comporte ca atare. Dacă unui angajat i se laudă în mod
repetat performanțele, chiar dacă acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge să
lucreze din ce în ce mai bine.
În limbajul unui “kahuna“, acest fenomen se exprimă în felul următor: dacă eu
gândesc într-un anumit fel despre o persoană, acea persoana devine un “ostatic al
gândurilor mele”. Asta înseamnă că el tinde să se conformeze percepției mele și,
mai devreme sau mai târziu, se va comporta în așa fel încât să-mi confirme
percepția mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecință a ceea
ce gândesc despre acea persoană și trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru
acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corectă vis-a-vis de o altă
persoană.

Dacă este ceva de corectat, spun “kahuna“, atunci acest ceva reprezintă erorile
noastre de gândire. Așa stând lucrurile, atunci poate că nu ar trebui să ne mire
foarte mult că Dr. Len și-a vindecat pacienții lucrând doar cu el însuși.

CE A FĂCUT EXACT DR. LEN PENTRU A-ȘI VINDECA PACIENȚII?

“Am repetat în continuu: “Îmi pare rău! Te rog, iartă-mă!”, a declarat senin Dr.
Len. “Asta-i tot”. De-a dreptul șocant! Bănuiesc că Doctorului Len îi place să
șocheze, să surpindă printr-o lovitură puternică și neașteptată rutina noastră
mentală. El spune că oamenii, în special vesticii, gândesc prea mult. Mai exact,
sunt prinși în rutina unor programe care rulează inconștient. Contrar a ceea ce
gândim noi, el susține cu tărie că intelectul nu poate rezolva problemele. Cred că
Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat că “o problemă nu poate
fi rezolvată la nivelul de gândire care a generat-o!”

CERE-ȚI IERTARE!
De aceea, nu trebuie decât să conștientizezi problema pe care o resimți la nivel
fizic, emoțional, mental etc., apoi să începi să îți purifici gândirea, care a atras
problema, printr-un proces de căință și iertare. “Îmi pare rău! Te rog, iartă-mă! Îmi
pare rău pentru că te-am făcut ostatic al gândurilor mele și fiindcă, prin
negativismul gândurilor mele, ți-am influențat în mod distructiv comportamentul!”
Așa este în creștinism: ruga trebuie precedată de căință și de cererea iertării. Asta
este ceea ce poate face conștientul: să se căiască și să ceară iertare. Restul este
treaba supraconștientului, el este armonizatorul, vindecătorul. Suntem prizonierii
propriei minți și nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul însuși.

CUM TE POȚI AJUTA ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI

Acest proces poate fi folosit în cele mai diverse situații: când suntem bolnavi, când
cineva apropiat este bolnav, când ne confruntăm cu probleme profesionale,
financiare, sentimentale etc.

Dacă problema ține de sănătate, atunci putem spune corpului: “Îmi pare rău că ți-
am făcut rău prin gândurile mele negative! Te rog, iartă-mă!”. Și repetăm acest
lucru cu sinceritate până când problema dispare.

Dacă copilul are probleme la școală, putem repeta mental: “Îmi pare rău că ți-am
creat aceste probleme prin gândurile mele! Te rog, iartă-mă!”. Este esențial ca
trăirea să fie autentică, iar cererea de iertare să fie pe deplin sinceră. Consecința
imediată este un sentiment de iubire, iar Dr. Len și Morrnah Simeona declară că
acesta este un semnal că vindecarea a început.

Probabil că, la o primă citire, vei respinge aceste lucruri, pe motivul că sunt prostii,
povești de adormit copiii. Dar “kahuna“ afirmă că supraconștientul este receptiv
tocmai la limbajul de copil, ignorând formulările savante. Interesant este că
psihanaliza a ajuns la o concluzie asemănătoare: interpretările pretențioase,
“deștepte”, “intelectualizate“ nu ajung la pacienți. Accesul la miracol, și implicit,
la supraconștient nu este posibil decât atunci când reîncepem să privim lumea prin
ochii unui copil. Este vorba despre redescoperirea inocenței, nu despre cultivarea
infantilității. Problema adulților este că și-au pierdut inocența și și-au accentuat
infantilitatea prin evitarea sistematică a asumării responsabilității. “Kahuna“ afirmă
că, reinstaurând inocența – starea în care nu judecăm, nu punem etichete, nu
suntem obsedați de câștigul personal – viața noastră se poate schimba radical:
renunțăm la a ne complica viața inutil și ne redobândim bucuria de a trăi, devenim
mai creativi, ne adaptăm mai simplu și mai eficient schimbărilor; iar calitatea
relațiilor noastre se îmbunătățește semnificativ.

Dr. Ira Bylock consideră că nu trebuie să ajungem pe patul de moarte pentru a

folosi aceste declarații care, în opinia sa, au un potențial imens în a ne vindeca
relațiile și în a ne transforma profund viața.