Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Credințele limitative sunt acea parte din ceea ce noi credem despre noi, ce ne-
am învățat că suntem, care ne poate frâna. Limite pe care ni le punem singuri,
și pe care le punem și copiilor noștri, de cele mai multe ori inconștient.
Numim asta grijă, precauție, dar de multe ori sunt frici pe care și noi le-am
învățat la rândul nostru, și pe care le dăm mai departe copiilor.
"Dacă aș avea toți banii și tot timpul din lume, ce (m-) aș face?"
Fiecare are lista lui de lucruri pe care le-ar face dacă ar avea timp, bani, resurse
nelimitate. De multe ori le numit hobby-uri, pentru că ni le permitem, poate, un
pic în timpul liber, sau pentru că nu le vedem ca fiind posibile tot impul în viața
nostră. Cum găsim frâna, ce ne ține în spate? Întreabă-te (și este un exercițiu
valabil și pentru părinte, și pentru copil)
Acestea sunt posibile răspunsuri, dar fiecare le are pe ale lui, personale, e
important să explorați care sunt frânele voastre, personale, primite de la părinți,
frați, veri, sau dobândite în timp, în urma eșecurilor sau fricilor căpătate.
De fiecare dată când vorbim urât cu noi pe interior, că suntem leneși, netalentați,
că nu știm, nu putem și nu avem cum să învățăm ceva, este o frână pusă din frică
la un moment dat. Și lucrul pe care îl putem face este să slăbim frâna, pentru a
putea pleca, ușor, ușor, de pe loc. Cum facem asta? Prin explorare.
Facem un tabel. În prima coloană punem limita, frâna, ce credem noi că nu
putem face sau ce defect avem. SUNT...
În a doua coloană opusul ei, iar în a treia dovada că nu suntem tot timpul cum
zice frâna noastră. Orice dovadă se pune, și dacă am făcut acel lucru o singură
dată, excepția, și e suficient ca regula să nu mai fie așa de puternică și absolută.