Sunteți pe pagina 1din 5

ARGUMENT

"Iertarea e cea mai puternica dintre puteri, face bine celui ce o acorda si
totodata celui ce o primeste. " Goethe

Dei suntem att de diferii unii de alii, suntem la fel de vulnerabili n faa greelilor. Facem zilnic greeli, mai mari
sau mai mici, fa de noi sau fa de ceilali, contient sau incontient. Suntem mai mult sau mai puin vinovai de
rul de lng noi.Iertarea nu poate exist n afara vinei. Deoarece triunghiul vin-pedeaps-iertare a fost pus in
discutie din mai multe perspective posibile: juridice, religioase, logico-etice, tiinifice, v propun o nou abordare, i
anume cea psihologic.
Oamenii par a avea o nclinaie nnscut s rspund rului cu ru, s reacioneze la o conduit interpersonal negativ cu o alt
conduit negativ. Atunci cnd sunt jignii, nelai sau atacai, majoritatea oamenilor au tendina s evite sau s se rzbune pe cel care lea greit. Un mecanism care poate ntrerupe ciclicitatea natural a evitrii i rzbunrii este iertarea, o abordare prin care persoana nbu
sau stpnete rspunsul su natural negativ i devine tot mai motivat s adopte n schimb conduite pozitive.
Iertarea poate fi definit n funcie de proprietile sale ca un rspuns, ca o predispoziie de personalitate sau o caracteristic a unitilor
sociale.
Ca rspuns, iertarea este neleas ca o schimbare prosocial n ceea ce privete gndurile, emoiile i comportamentul victimei fa de cel
care este condamnabil. Atunci cnd cineva iart, rspunsul su (ceea ce simte i gndete, ce ar vrea s fac sau cum se comport la
propriu) fa de cel care l-a jignit sau rnit devine mai puin negativ i mai pozitiv sau prosocial n timp.
Iertarea ca predispoziie de personalite poate fi neleas ca o nclinaie de a-i ierta pe ceilali ntr-o gam larg i variat de circumstane
interpersonale.
Iertarea ca o calitate a unitilor sociale este neleas ca un atribut similar intimitii, ncrederii sau angajamentului. Unele structuri sociale

sunt caracterizate printr-un grad mare de iertare pe cnd altele au un grad mai mic. n unele csnicii, familii sau comuniti, membrii sunt cu
uurin iertai pentru transgresiunile lor, pe cnd n alte instituii sociale acetia sunt urgent nlturai i pedepsii.
Cercetrile asupra iertrii s-au axat n principiu pe cteva dimensiuni:
a. cum se dezvolt nclinaia de a ierta de-a lungul vieii
b. care sunt trsturile de personalitate asociate iertrii
c. care sunt factorii psihosociali care influeneaz iertarea
d. care este legtura dintre iertare i sntate i bunstare
Bibliografie:
McCullough, M Witvliet, Ch V., The Psychology of Forgiveness n Snyder, C.R., Lopez, Sh J, (2002) Handbook of Positive Psychology,
Oxford University Press
Murphy, J G., Lamb, Sh (2002) Before forgiving: cautionary views of forgiveness in psychotherapy, Oxford University Press

Una este s ieri sec, detaat emoional i alta e s dezvoli compasiune pentru cel care te-a rnit, alta e s stabileti
o relaie personal cu vinovatul fa de tine. Aici intervine cu adevrat iertarea creatoare, cea care vindec i
elibereaz, cea care opereaz n profunzime, aducnd sens i responsabilitate n vieile noastre. ns exist i aici un
risc: implicarea nseamn, de multe ori, o aprofundare a motivelor, o analiz a cauzelor, o filtrare a consecinelor ce
se vor manifesta n viitor, o surs de ntrebri existeniale la care nu este uor s rspunzi. Iertarea nu este totuna
cu scuza. De multe ori se face confuzie ntre cele dou. Mai uor se produce iertarea celorlali dac intervine
rugmintea iertrii. Asta nseamn activarea triunghiului EU care iert, Tu care-mi ceri iertare i Relaia dintre noi.
Ego-ul meu este satisfcut i accept mai uor s acorde iertarea pentru a salva relaia. Ce se ntmpl cnd nu are
loc cererea iertrii? Cnd acordarea iertrii este necondiionat? Nu exist un manual al iertrii i nici nu se va edita
vreodat pentru c fiecare om are modul lui de trire a relaiei vin-pedeaps, dar nici varianta relativizrii (fiecare
iart dup propria lui voin i putere) nu este de dorit pentru c, n felul acesta, se produce o devalorizare abrupt
a actului de iertare ca principiu superior i fundamental.
A acorda iertarea celui ce ne-a greit nseamn a-i recunoate sinele, nseamn a-i lua n calcul persoana.
ntoarcerea celuilalt obraz, att de invocat, este un act care are valoare i potenialitate doar dac este fcut cu
discernmnt. Dar mai nainte de actul iertrii nu cumva judecm, ataai fiind de credinele noastre mai mult sau

mai puin limitative? Nu intervine cumva ego-ul nostru rnit n actul iertrii? De fapt ce nseamn a judeca? E clar c
depirea stadiului de observaie detaat, analiza i argumentaia pro i contra, motivaia, istoricul personal,
determinismul socio-cultural influeneaz de cele mai multe ori emiterea unei judeci ct mai oneste. Apoi, pentru a
da verdictul, se analizeaz gradul i intensitatea traumei i eventualele repercusiuni. Exist aadar foarte multe
detalii de care e bine s ii cont pentru a concluziona holograma vinei. Posibil c abia din acel moment s nceap
iertarea, cnd te gndeti la amplitudinea vinei aflat n relaie direct proporional cu calitatea iertrii.
S-au scris ruri de cuvinte despre iertare i vin, iertare i pedeaps, iertare i iubire n diverse paradigme:
psihologice, religioase, sociale, culturale i, n ultima perioad, transpersonale.
Contientizm mai greu nevoia noastr de a ne acorda iertarea. Uneori poate suntem mai ateni la ceilali, uitnd s
privim vindector cu mult iubire i buntate n adncul fiinei noatre.
Procesul iertarii trece din contient n incontient, drumul de la ego (cel care decide iertarea) la sine (cel din care
izvorte n fapt iertarea) este extrem de imprevizibil i, cred eu, unic pentru fiecare.
Adevrata iertare se simte mai nti. Acordarea iertrii nseamn eliberare, bucurie, vindecare. Uneori rugciunea,
meditaia sau ascultarea muzicii baroce sunt utile n intervenia terapeutic deoarece ele au rolul de a modifica
frecvena activitii cerebrale i mintea acord mai usor iertarea.
Iertarea, alturi de celelalte virtui cretine i morale, reprezint actul reparator prin care umanitatea merge nc
nainte, reprezint extensia ctre posibilitatea iubirii. Iubirea radiant ctre sinele nostru i ctre sinele celui de
lng noi..
ntorcndu-m la cele dou axe ale iertrii, constat c ele se intersecteaz n centrul fiinei noastre. Am senzaia c
aducerea lor la nivelul fptuirii zilnice seamn cu ncercarea de a reprezenta pe hrtie infinitul. Infinitul situaiilor, al
strilor, al senzaiilor, al raporturilor cu noi nine, cu semenii i, n final, cu Divinitatea. (LECTIA IERTARII ,29
SEPTEMBRIE 2014 JURNALUL INSIDE
-Adina Booroga

Pe de alta parte Dumnezeu nu iarta cum iertam noi, oamenii.Ce ar fi daca Dumnezeu ar ierta in modul in care iertam
noi uneori? Noi spunem de exemplu: ,,Ei bine, te iert, dar nu uit. Cum ar fi sa ne spuna asa Dumnezeu? Noi
spunem: ,,Te iert, dar nu mai vreau sa am de acum de-a face cu tine. Cum ar fi sa ne spuna asa Dumnezeu? Noi
spunem: ,,Bine, bine. Acum trec cu vederea, dar daca se mai repeta o data, o singura data, atunci gata. Cum ar fi
sa ne spuna asa Dumnezeu? Din fericire El nu iarta cum iertam noi.
Desigur, unii vor avea mereu de obiectat: ,,Cum te astepti de la mine sa iert si sa tot iert dupa tot ce mi-a facut?
Daca respectiva persoana ar putea sa ii spuna aceste cuvinte in fata Mantuitorului Hristos, uitandu-se in ochii Lui,
sunt sigur ca l-ar auzi spunand: ,,Dar, dar ce spui de toate gandurile tale rele? Ce spui de datoriile tale? Ce spui de
sarcinile pe care ai esuat sa le faci? Ce spui de minciunile tale? Dar de relele facute cu limba ta ascutita? De ura ta?
Nu ti-am iertat Eu oare datoria ta cea mare? Si atunci de ce nu ierti si tu acestora?

De ce refuzam sa iertam? Principalul motiv pentru care majoritatea dintre noi nu iertam este ca nu dorim sa facem
aceasta. Refuzul de a ierta ne face sa ne simtim superiori din punct de vedere moral fata de celelalte persoane. Si
totusi inversunarea si ostilitatea din interior se raspandesc repede ca si cancerul. Ne face sa acuzam rapid si sa fim
usor iritabili. In noi se dezvolta complexul de martir. Incepem sa ne plangem singuri de mila. Iar in scurt timp
incepem sa ne simtim bine in starea aceasta mizera. Putini oameni sunt mai mizerabili decat aceia care refuza sa
ierte.

Nu exista mod mai bun de a scapa de dusmani decat prin iertare. Citeam de una zi o declaratie a unui om: ,,Maine
voi implini 90 de ani si nu am nici un dusman in aceasta lume. Cel care ii lua interviu s-a mirat: ,,Extraordinar!
,,Da, a spus batranul, ,,toti au murit inaintea mea. Este si aceasta o cale daca vrei sa nu ai dusmani: sa traiesti
pana cand iti mor toti. Un alt caz: in puscarie un criminal era pe moarte. Chemat pentru al spovedi, preotul l-a
intrebat daca si-a iertat toti dusmanii. ,,Parinte, a zambit el, ,,nu am dusmani. I-am ucis pe toti. Iata alta cale,
enorm de distructiva, de a scapa de dusmani.
Unul dintre beneficiile iertarii este starea emotionala si fizica buna. Se spune ca un om bolnav s-a vindecat brusc de
anemie. Medicul l-a intrebat daca s-a intamplat ceva special in viata lui in ultimele zile. ,,Da, a raspuns

respectivul. ,,Deodata am putut sa il iert pe un om caruia ii purtam o pica imensa; in momentul in care am putut
face aceasta, am putut si sa spun da vietii.