III.

CONCEPTIA DESPRE LIBIDO

STADIILE ONTOGENETICE ALE PERSONALITATII

"E mai bine ca un adevdr sdfie aflat

din gura tmui om de qtiinl4 deaAt
sd-l auzim exprimat de tm cinic. "
S. Frerd

intreaga construcrie freudianI se intemeieza pe trei piloni principali: libido,

.
incongtientul gi refr area.
Teoria libidoului a constituit scena celor mai virulente qi mai pasionante
atacuri din partea adversarilor psihanalizei, cdci ea pirea c6 sfideazi cele mai
elementare principii etice ale cetilii. Din prcate, frenezia tirului de artilerie, destinat
se detroneze definitiv aceast[.,,scolasticd a obscenitdlii,,, cum o denumea Courbon
(apud I. Popescu - Sibiu, 1947), nu s-a stins definitiv nici astizi, ceea ce evoci nu
numai o c,noa ere segmentara a freudismului, dar gi o incapacitate de a accede la
nuan,te.

- Existtr 5i autori care, pentru a-gi adormi pudoare4 au fost gata sA accepte
intregul conlinut, cu condilia unor remanieri stilistice prin care ,,silbaticul instinct
falic" (St. Zweig, ed,. rom. din 1946) de libido sn capete pulinE glazuri poetici,
substituinduJ cu un termen mai elegant pi mai inofensir, p.ecr- ,,Eris,' satt
" Dragoste". Chiar daci, dAnd curs unei asemenea sugestii, Freud ar fi putut sd scape
de "sdpuneala" permanentii de care a avut parte pe aceastE temi, ga 55-qi recuper;e
liniqtea, el n-a acceptat niciodati compromisul respectiv. Gestul in sine evoc[ nu
numai verticalitate morald, dar gi o mare fidelitate fali de adevir.
"...nu am Jdcut-o, explicd magistrul, pentru cd nu-mi place sd
fac concesii lasitdlii. Nu se Stie pdnd unde se poate ajunge pe
aceastd cale; incepi prin a ceda in privinla cuvintelor gi sJiirSeSti,
uneori, prin a ceda asupra lucrurilor. personal, nu gdsesc cd este
un merit sd-li Jie ruqine de sexualitate. "
(Freud,Psiholosiaco:T:,J"L:';l",,iA3[j

Dincolo de aceste consideralii, paradoxal chiar, teoria psihosexuali

freudiani, degi a generat o constantd indignare, a provocat qi cele mai insemnate
reverbera{ii educative, ridic0nd probleme tocmai in planul moralitii}ii pe care o
72
sfrdase. Ipocrizia, semiadevirul sau adevdrul integral deservesc mai mult cauza
salubritrlii sociale? Este necesara educatia sexuali a tineretului, gi de la ce varstii
trebuie sd inceapd ea? Pentru dobdndirea echilibrului sexual, monogamia
concretizatd prin mariaj este altemativa cea mai fericitd? Iatii cateva intrebrri pe care
Freud le-a provocat $i care nu gi-au pierdut actualitatea nici asGzi.
Dar in ce constd, de .fapt, punctul de vedere freudian in problema sexualitElii?
Este oare teoria libidoului originald gi, daci intrune$te o asemenea calitate,
reprezinttr ea un progres in descifrarea sexualiteli umane, sau este un simplu rebut
extravagant qi indecent, care nu meriti a fi luat in considerare dec6t, poate, in
capitolul de istorie a disciplinei?
Pentru a dezlega aceste probleme, vom realiza o succintE trecere in revistii a
unor teorii fundamentale despre sexualitate (formulate anterior lui Freud), c4 prin
ariitez6,, sA putem decanta corect gi nepirtinitor valoarea psihosexualittrtii freudiene
(apud L Popescu-Sibiu, 1947):
teoria impulsului de evacuare (ce origineazi cu Montaigne, fiind vehiculatil
gi de Morus, de F6r6, Goltz, Tarchanoff) este de coloraturl biologizantd,
deoarece abordeazf, sexualitatea ca pe o consecinle a preaplinului din
rezervorul seminal ce cautil descircare. Este o viziune parcelari, unilaterald,
intrucAt ignord aportul psihismului in dinamica sexualtr. Tendinlele
poligamice gi utilizarea substantelor afrodisiace sunt tot atAtea
contraargumente ce plaseaztr intr-o lumini nefavorabild aceastii concepfie;
teoria impulsului de reproducere (Schopenhauer, R. de Gourmont), care,
operAnd o disjunclie evidenti intre mijloc (erotism) qi scop (procrealie),
identific[ instinctul sexual cu cel de reproducere. in realitate, procrealia nu
epizeazd sfera instinctului sexual, iar dupd cum remarcd H. Ellis (1925,
apud I. Popescu-Sibiu, 1947, p. 119) ea este doar "scopul final Si natural al
instinctului sexuaf'. Existenta unor manifestiri erotice care nu au nici o
legdturd cu perpetuarea speciei (homosexualitate, masturbalie), precum qi
practica utilizdrii mijloacelor anticonceplionale prejudiciazd consistenla
unui asemenea punct de vedere;
teoria psiho-fiziologici a instinctului sexual incearcd, pe baza unor
argumente consistente, sI reconsidere importanla factorului psihologic in
buna funclionare a sexualitelii umane. Iati principalele probe:
a persistenla apetitului sexual gi la persoanele castrate;
I existenla unor imbolduri psihosexuale gi la indivizii care din na$tere
nu posedd organe genitale inteme;
I supraviefuirea impulsului sexual gi dupl instalarea climaxului sau a
impotentei, prin cunilinclie, felalie, fetiqism vizual, olfactiv, gustativ,
tactil etc.;

73
 a acliunea blocant6 pe care o poate avea asupra mecanismului
fiziologic al sexualitiilii o intAmplare, o imagine traumatizanti pe plan
psihic;
a prezenla unor manifestiri sexuale $i la vdrsta copiliriei, in pofida
imaturitifli organelor genitale.
o teoria tumescenlei gi detumescen{ei, vehiculatd de fondatorii psihologiei
sexuale (A. Moll gi H. Ellis), care abordeazi. instinctul sexual ca rezultanta
unei succesiuni de dou6 etape: cea a tumescenlei (congestionare) gi cea a
detumescentei (decongestionare). Si le trat?im pe r6nd:
a tumescenta debuteazd prinh-o senzalie erotici (preponderent
viruald} provocatii de o persoani opusA ca sex qi care este
augumentatd prin flirt, curte (manifestiiri prezente gi in lumea
animald). Deci, tumescenla este un preambul al actului sexual, ce
declangeazd congestionarea aparatului genital gi fenomene adiacente.
a detumescenta evolueazi in sens invers fati de secvenla precedent6,
respectiv pentru dezamorsarea tensiunii acumulate anterior. Se
produce astfel fenomenul de orgasm sexual, cotat de Ellis precum
"cea mdi puternicd explozie motricd fiziologicd".
^In rczumat, pima fazd urmireqte realizarca apropierii sexuale dintre indivizi,
in timp ce etapa urmdtoare aduce individului plenitudine eroticd, dar poate contribui
qi la procreatie.
Compar6nd achiziliile gtiinlei sexualitdlii de pAnd la Freud cu teoria libidoului,
se relevi categoric importanta sa coti de originalitate in decriptarea sexualitdfii
umane. Iati argumentele aferente:
. distinclia netd intre sexualitate qi genitalitate, deoarece sexualitatea
prevaleazd,, atet ca extensiune in spaliu, c6t gi ca apari{ie in timp;
. ideea existenlei sexualitilii infantile gi proclamarea ei ca un fenomen
natural qi firesc in viala copilului. Altfel spus, pentru a dobdndi
normalitatea sexuala a genitalitiilii (incepand cu adolescenla), individul va
traversa, in copilirie, o serie de perversiuni prin care el lqi asigurd un
debugeu al propriei sexualitAlii, in absenla unor organe genitale maturate;
. inglobarea in cadrul sexualitdtii gi a unor manifest6ri ce nl vizeazl
procrealia (perversiuni sexuale etc.). Conservarea manifest6rilor perverse gi
la v6rsta adultil se datoreazd cantonarii individului intr-o sexualitae de tip
infantil;
o investirea libidoului cu potenle nelimitate, peste cele general admise in
descifrarea psihismului normal qi patologic, care i-au adus acuza de
pansexualism (termenul a fost pus in circulalie de c6tre E. Bleuler).
Unii comentatori ai lui Freud, din dorinta de a-i contesta blazonul de
pansexualist ce i-a fost atribuit, au incercat sA demonstreze cd, it opera lui, libidoul
74
nu actioneaze niciodati singur, ci numai in tandem cu un alt impuls (mai intdi,
impulsul de autoconservare, apoi cel al morfii, ce devine impuls agresiv c6nd este
dirijat spre exterior). Exist6 aici un adevdr, dar numai cu jumitate de mdsur6. Freud,
dintr-un fastuos sim! intuitiv al dialecticii, a agezat la temelia dinamismului psihic un
"palemos" (un conflict) intre doi termeni, dintre care primul este in mod obstinant
libido (fie gi in accepliunea de dorinld, in general, de Eros), termenul opus fiind un
alt impuls, care in dezvoltarea concepliei freudiene cunoatte ipostazele menlionate
deja. Nicnieri qi niciodatii lnsd cele doui fode nu se vor infrunta cu ganse egale,
deoarece libidoul va avea intotdeauna suprematie asupra lor, at6t pe orizontali
(pozilia sa de termen constant pe tot traseul operei sale), cat $i pe verticali (pozitia
sa de termen prim in confruntarea lui cu orice alt impuls). Pansexualismul lui Freud
este deci real, dar numai cu amendamentele respective.
inainte de a aprofunda fondul problernei, este nevoie de o precizare
suplimentari. Concep{ia despre sexualitate a lui Freud nu este nici rodul unei
idei preconcepute gi nici defularea unei naturi obsedate sexual. DimpotrivS, ea se
bazeazd pe o serie de observafii:
o medicale (cele mai importante), care au demonstrat frecvenla uimitoare a
tulburdrilor sexuale in domeniul psihopatologiei;
o extramedicale (de importanJd secundarl in elaborarea teoriei libidoului) si
care se referd la sesizarea multitudinii de ingrndiri pe care societatea le
ridici in fala individului, pentru a reprima mai ales impulsurile lui sexuale,
la care se adaugi gi constatarea abundenlei de motive erotice in art6,
literaturA $i in viala cotidiand;
Chiar dacd spre sfhrgitul carierei sale qtiinJifice paxintele psihanalizei se va
instala progresiv intr-o sferi speculativd, ce depdqegte uneori granilele legitime, la
origine, libidoul nu este rodul unor acrobalii pur teoretice, cu grade diferite de
abstractizare, ci mai degrabd rezultatul generalizirii unei experien e, mai mult sau
mai pulin empirice.
DupA aceste preliminarii indispensabile, si vedem, in continuare, ce este
libidoul. Dar, mai int6i, ne vom permite o nou^6 digresiune, indispensabild de altfel,
pentru a limpezi deosebirea dintre instinct gi pulsiune (impuls). Aceastd analizd se
dovedegte imperioas5, intrucAt evolulia conceptului de fa!d, pe parcursul operei
freudiene, este condilionati de inlelegerea distincliei respective. in acest scop, sa
apeldm la precizdrile propuse de J. Laplanche qi J. B. Pontalis in Vocabularul
psihanalizei (ed rom. din 1994).
Spre deosebire de al{i autori, Freud conferd termenilor de "instinll" qi "trieb"
inlelesuri diferite.
Primul, cel de instinct, evocd un comportament preformat, de origine
ereditard, ce-i caracterizeazL pe toli indivizii speciei. Cit prive$te conceptul de
"trieb", cel mai fericit echivalent in limba romdnd este acela de pulsirme. Termenul

75
respectiv este lansat de maestru abia in Trei eseuri asupra sexualildlii (1905),
sugerind pulsiunea constantii pe care o exercit6 asupra fiinfei umane o forf5 de
origine intemd, ce nu se elimini prin satisfaclie $i care se comport?i ca "un delegat
trimis de somatic in psihic" (Vocabular .,., 1994, p. 323). Elucidarea teoriei
pulsiunilor, pe care Freud (1932) o nume$te "mitologia sa", reclam6 o abordare
multidirectionali: din perspectiva presiunii (care este forfa ei motric[); din
perspectiva scopului (ce se confundi cu satisfacerea); din perspectiva obiectului
(care se referd la acel mijloc prin intermediul ciruia se atinge scopul); din
perspectiva sursei (ce rcprezinti echivalentul ei somatic, cu sediul intr-un organ a
cdrui excitalie reverbereazd psihic prin ins5.9i aparilia pulsiunii).
Aqa cum menlioneazi A. Femandez-Zoi'la (ed. rom. din 1996), in opera
freudiand dinamica pulsiunilor comportA patru mecanisme fundamentale:
o evolulia ei in sens contrar;
o intoarcerea asupra persoanei proprii;
o refi.rlarea;
o sublimarea.
Cert este c6, in virtutea incontestabilului fler dialectic al savantului vienez,
pulsiunea sexual6, oricdt de importanti, nu va epuiza niciodatii setul uman de
pulsiuni.
"Concepyia noastrd actuald, menlioneaze rispicat Freud in
Angoasd-.. (ed. rom. din 1991, p. 341), ar putea fi formulatd
aproximatht tn urmdtorii termeni: o pdrte a libido-ului participd la
orice manifestare instinctuald, dar nu totul in aceasta este libido".
Dac[ initial, in virtutea opticii sale duale, sunt chemate la bard pulsiunea
sexuald gi cea de autoconservare, dupd 1920, principalele protagoniste devin
pulsiunea eroticE qi pulsiunea mo4ii, care, prin acliune conjugati sau antagonicd,
explicd insugi fenomenul vielii.
Revenind la teoria libidoului, aga cum se menlioneazA in Vocabular .., (1994,
p.222), termeaul este de sorginte latinii, insemn6nd pofti sau dorin(ii $i a fost
preluat in fieudism de la A. Moll.
O privire de ansamblu asupra prestaliei lui Freud in aceastd problemd permite
degajarea unei evolu{ii, de la libido ca instinct sexual, Ia libido ca energie in
general. Pentru prima ipostaz6 este sugestivd ptecizarca ld din Trei eseuri asupra
teoriei sexualitdlii (1905), unde considera fenomenul respectiv ca pe o 'Torld prin
care se manifestd instinctul sextml'.
CdutAnd identitatea libidoului, va trebui sE precizlm, de asemenea, cd el nu
este identic nici cu energia pulsionaltr, in general, 9i nici cu cea sexuali, in
particular. Fiind o entitate la limita dintre somatic ai psihic, aceasta din urmi
acoperl libidoul doar prin partea sa psihicd. Duptr ptuerea ctitorului psihanalizei,

76
fenomenul libidinal nu face jocul distincliei dintre sexe, ci el este monocolor, unic,
organizat doar in jurul penisului (prezent sau absent).
Vom analiza, in cele ce urmeaz6, concepfia psihosexuah la Freud, conform cu
accepliunea pe care i-o conferl in acestE operi de referintd pentru destinul
psihanalizei, care este Trei eseuri osupra teoriei sexualitdqii (1905). Lucrarea
respectivi incepe cu urmdtoarea precizarc (ed. francezl din 1925 , p . l9):
"Limbajul popular nu cunoa;te pentru nevoia sexuald
termenul coresputadtor cuvdntului foame, pentru care limbajul
StiinltJic se foloseSte de libido. Altfel spus, el este <<foamea
sexualdl ".
Dupd cum s-a mai amintit in treac[t, Freud face o distinc{ie neti intre sexual
9i genital. Primul termen are un sens mai larg, subordon6nduJ pe cel de al doilea.
Prin urmare, sexualitatea debuteazi o dati cu nagterea gi nu se cristalizeazl doat
la pubertate (cum se credea pdnf, atunci), ci escorteaza existenfa umana panA la
sfdrgit. Pe toati durata copiliriei, instinctul sexual imbracii forme specifice. Cu
franchelea qi corectitudinea ce l-au caracterizat toati viafa, Freud a recunoscut ce
unele manifestiiri ale sexualitilii infantile au fost reperate qi anterior, de citre alli
autori; in consecinle, ideea sexualitdtii infantile nu este apanajul sdu. Meritul lui
cardinal la acest capitol este de a fi pus bazele unui sistem coerent $i detaliat in
problema sexualitilii copilului, dar gi acela de a fi conferit un sens nou, original qi
de-a dreptul Socant, acestei nofiuni. Astfel, el apreciazd cd manifestirile de
coloraturA sexrral[ la vArsta copil6riei nu reprezintd excep]ii gi nici mlrturii pentru o
" depravare precoce ", ci sunt fenomene absolut uzuale in peisajul infantil.

CdutAnd sE descifreze cauzele multiplelor deficien{e din sexologie,

referitoare la sexualitatea infantilii, Freud identificd doud dintre ele:
. rezerya sau poate chiar ostilitatea oamenilor de gtiinld fald de acest capitol
declarat 'labu";
o prezenta unui mecanism psihologic (igrorat pdnd acum), care se nume$te
amnezie infantili.
Focalizdndu-ne atenlia asupra acestuia din urmi, vom defini amnezia
infantiltr ca pe acel fenomen psihic ce "acoperd cu un vdl gros primii 6 sau 8 ani ai
vielif' (Freud, Trei esewi.., 1925, p. 77). Caluza ei rezidi intr-un proces de
refulare a tendin{elor perrerse (in spe{d onaniste), prin care este alungat?i din
perimetrul conqtiinlei cea mai mare parte a amintirilor ce populeaz6 aceasti epoca
ontogeneticd. Este ca o avalanqd care maturA totul in cale; ici-colo, cdte o insulE mai
supraviefuie$te pe acest ocean de uitare. Desigur ce nu toate achiziliile mnezice din
copiliria timpurie dispar efectiv gi irevocabil, ci ele sunt depozitate doar in"caseta"
atotcuprinzitoare a incongtienhrlui, constituind ur capital decisiv in evolulia
ulterioara a personalitdlii individuale.
 AbordAnd amnezia infantild, pentru Freud este un bun prilej de a face o
apropiere intre copil gi newopat, cdci "Jdrd amnezie infantild nu -existd amnezie
i s t eric d' (lbidem, p. 7 8).
Cnut6nd cheia explicativd a aceluiagi fenomen de amnezie infantilA, W. Stekel
fixrttzeazi o explicalie mai degrabr poetici dec6t qtiintifrcd. $i anume, el apreciazi-
cd, fdrd a uita paradisul diafan al copiliriei, n-am mai fi capabili s6 ducem povara
acestei existenle.
Revenind la conceplia freudiand, se poate observa cii sexualitatea infantili
se distinge prin citeva particularitifi:
o pentru satisfacerea ei, copilul nu are nevoie de implicarea altei persoane, ci
apeleazd la propriul siu corp, de unde gi caracterul siu autoerotic
(narcisic) ;
. este perrersii, deoarece nu ate ca scop realizarea unui act sexual normal,
(lucru, de altfel, imposibil in copildrie), ci oblinerea voluptilii pe alte cii,
deviate;
o este polimorll, intuc6t foloseqte mai multe zone erogene care vor suplini
imaturitatea actuald a organelor genitale. O zonE erogini, precizezi Freud
(Ibidem, p.l2), este "o regiune a epidermei sdu a mucoasei care, excitatd
tntr-un anumit fel, procurd o senzalie de pldcere deosebitd,'. Ulterior, mai
precis in lucrarea sa Compendium de psihanalizd (193g), el va aprecia ,,cd
intregul corp constituie o zond erogen?, (apud A. Fematdez-Zo a, 1996,
p.97).
Revendic6ndu-gi patemitatea unei asemenea sintagme, de,,pervers polimorf,,
maestrul gi-a permis sd maculeze chiar simbolul nevinovdliei angelice, e.u
"r-
considerat copilul. $i, bineinleles, indignarea gi revolta au fost pe m6sura. Dar acest
lucru n-a contat pentru renumitul savant, intrucat el iqi asumase deja calvarul
adevErurilor crude.
"Copilul, afirmi rdspicat Fretd (Trei eseuri.., 1925, p. 99), e
dispus la perversitate deoarece actele pemerse nu intdlnesc
obstacole, diguri psihice, care sd se opund exceselor sexuale
(pudoare, dezgust, rnorald), pentru cd ele n-au
fost stabilite sau sunt
pe cale de a se forma".
in opera freudianE, libidoul devine coloana vertebrall pe care se
construiesc stadiile personatitiitii in ontogenezi. Acest lucru este elocvent
demonstrat de chiar denumirile acestor etape.
inainte de a parcuge varianta de stadializare propusd de Freud, vom preciza
cd, incd din a:otl,l 1924, O. Rank, in lucrarea I taumatizant at nogterii, fiage
^iocz
atenlia asupra implicaliilor majore ale momentului respectiv asupra personalitiitii
individului. Traversarea filierei genitale de c6tre copil ii declangeazi acestuia o

78
veritabilE traum6, ce se concreti zeazL pir. aparilia unei putemice angoase care poate
genera ulterior, pe ruta ontogenetici a individului, stiri similare sau chiar nevroze.
Freud nu este solidar cu aceastd opinie ce cautd etiologia newozelor prcponderent in
gocul primordial (minimaliz6nd sorgintea lor sexual6), dar este de acord cd nagterea
exercitd asupra noasfti un impact ce nu trebuie ignorat.
Astizi, in lumina datelor de psihologie prenatald $i transpersonald (care
demonstreazd cA noul nescut, incl din pima zi, este utilat cu un rudiment de via{6
psihologicd), suntem datori sd reevalu6m conceptia lui Rank, pentru a trata cu mai
mult6 deferenli modul in care se des{iqoard na$terea gi, in general, existenta
intrauterind.
Revenind la stadializarea ontogeneticd propusd de Freud, identificim urm6toarea
configurat'e:

A. STADIIIL ORAL (canibalic)2l

intre0silan
Are ca zonii erogentr gura, iar desctrrcarea libidoului se face prin actul
sup(iunii. In consecintd, plicerea suptului va functiona gi dincolo de nevoile
alimentare, prin sugerea degetelor, juciriilor, hainelor, buzelor, ceea ce ii conferl o
coloraturd libidinali.
Neofreudienii, cu acea tent6 de a se autonomiza fald de ortodoxia freudiani,
vor explica rolul deosebit aI gurii in aceastd perioadd, nu atat ca un instrument
hedonic, ci ca un mijloc de investigafie gi cunoagtere a realitifii. Apartenenla
culturald igi va pune amprenta nu numai asupra obiceiurilor alimentare, ci gi asupra
datei inlErcdrii copilului. DacE in cultura occidentali acest eveniment se produce
destul de repede, nu acelagi lucru se poate afirma despre cultura africani, unde
copilul este in!6rcat c6t mai tarziu posibil; mai apoi, el este purtat in spate de mama
sa, pentru o lungi perioadd, 9i dup6 in!6rcare.
Ortodoxismul psihanalitic rcpereazi existenla a doui substadii distincte in
faza orul6:
. cea pasivi, c6nd copilul se identificd pani la contopire cu mama sa (ori cu
persoana care o inlocuiegte). $i in aceasti comuniune, aproape perfecti,
mama beneficiazd de intreaga afectiune a sugarului, cdci a iubi mama
. semnificA acum a se iubi pe sine insuqi. Este vorba de ceea ce Freud
desemna prin autoerotism (termen imprumutat de la H. Ellis). O datn cu
introducerea concephrlui de narcisism, se limpezegte gi accep{iunea pe care
savantul vienez o atribuie celui de autoerotism. Dac6, in narcisism, obiectul
libidoului este un "eu" care gi-a gtrsit coeziunea "tntr-o imagine unificatd a
corpuluf', in autoerotism nu existi o asemenea coerenle, ceea ce inseamnd

2lAcesttermen
este utilizat de Freud din anul 19'15
79
 ce el precede narcisismul (J. Laplanche qi J.B. pontalis, 1994, p. 69).
Ulterior, Freud va qterge aceste deosebiri intre termenii respectivi;
o cea activi, apare din cauza frustririlor de moment (mama nu rdspunde
intotdeauna la chemiri, nu-i d6 de m6ncare de c6te ori vrea), ceea ce il
obligd pe copil sE realizeze treptat c6 el qi propria-i mami sunt dou.d entitiili
distincte. Acum, atitudinea sa fali de mamd devine ambivalentii, deoarece
aceasta este deopotrivl surs6 de confort qi disconfort.
Analzand stadiul oral, K. Abraham (1924) il subdivide in: stadiul oral
precoce, in care domind activitatea de supt gi stadiul sadic oral (care se instaleazd o
datii cu aparilia dintilor), c6nd primahrl il deline pldcerea de a mugca. Contrar acestei
opinii, M. Klein (1952) consideri ci intregul stadiu oral se caracterizeazi prin
sadism, deoarece suptul are de la inceput o tonalitate agresivi.
Marea problemi a stadiului oral este cea a inlirctrrii, care genereaztr nu
numai o frustrare asupra zonei erogene gi o schimbare a modului de alimentafie, ci
conferd copilului un spor de independen!6, av6nd qi importante efecte pe plan
afectiv. Dupi mentorul psihanalizei, infircarea brutali poate fi sursa unei
traume dramatice pe plan psihic, deoarece pdnd acum mama ca destinatar al
iubirii 9i mama care hrdne$te formau un tot unitar, ori pierderea ultimei ipostaze are
repercusiuni qi asupra celei dint6i. Iatti de ce inheaga literatur[ de inspiralie
psihanalitic[ pledeazd pentru o derulare linl a acestui eveniment.
InlErcarea brutalE se poate materializa prin doui consecin{e majore:
o fenomenul de "fixare" la stadiul oral, care determind o conservare a
formelor sale Ei ulterior, chiar dacd in alte ipostaze. Astfel este lezati insd5i
capacitatea individului de a urma succesir.rnea fireasci a stadiilor
ontogenetice, in drum spre maturitate.
o fenomenul de regresiune, ce apare in cazuri extreme, datoritii unor
intdmpldri existentiale dramatice care il determinl pe individ sA se intoarcd
la serenitatea vdrstei orale. Aici, din nou, se poate opera o subdiviziune:
a regresiunea libidinaln. Pierderea mamei din diverse motive qi
neinlocuirea ei de o altii persoand poate genera melancolii profunde
ce pot duce chiar la suicid. Existii qi situalii in care subiectul se
autoclaustreaz6 in pasivitatea specifici stadiului oral;
o regresiunea obiectuali, c6nd prilejul sublimei bucurii existentiale
redevine hrana, de unde gi o aviditate exagerati pentru satisfaclii de
ordin nutritiv. Uneori poate apArea $i reversul, cdnd individul refuzd
total sd se hr6neascd, chiar cu riscul de a-qi prejudicia viata.
Faza orald, poate llsa reziduuri pentru inheaga viat6 a individului; atraclia
deosebiti pentru dulciuri, bomboane sau pentru m6ncare in general, pasiunea pentru
fumat, alcool etc. sunt simptomatice in acest sens.

80
 B. STADIAL SADIC -ANAL22
tntrelgi3ani
in o deplasare a zonei erogene spre o altE regiune a
aceasta fazd ate loc
corpului legati tot de functia fiziologici - mucoasa analii. Dezamorsarea
libidoului are loc prin doud procese antagonice: expulzia gi reten(ia materiilor
fecale. Astfel, eliminarea excrementelor provoaci mucoasei anale o vie excitalie,
oferind copilului o noud sursd de pldcere. Chiar dacd el a fdcut experienle de retentie
gi in stadiul anterior, acum insA aceasti practicd este ridicat2i la rangul unei
permanente strategii de satisfaclie sexuala. Retenlia poate figi expresia unei
rezistenle, mai mult sau mai pulin tacite, contra pdrintilor ce acordl un interes
exagerat fald de actul defecaliei. in acest caz, ea are mai mult o valoare simbolicd.
Neofreudienii aduc, 9i in aceastd problemd, o serie de corectii gcolii clasice,
considerAnd, in virtutea aceloragi factori culturali, cA dresajul sfincterian, la care este
supus copilul in cultura occidentald, nu e prezent $i in alte culturi, ceea ce pune sub
semnul intreb6rii ase(iunile freudismului la acest capitol.
In consonanld cu opinia vehiculatd de ortodoxismul freudian, etapa anal[ se
acompaniazd prin doui particularitifi: sadismul gi masochismul.
Componenta sadicl igi revendicd originea din sanctiunile parentale, cu
menfiunea ce agesivitatea este dirijatd constant cdtre lumea exterioara, viz6nd
deopotrivi obiecte gi fiin1e. Copilul incearc5 o mare pldcere in a stric4 tiiia,
demonta, distruge diverse lucruri, dar gi in a provoca suferinl5 celor din jur prin
pigcnturi, inlepdturi etc. Obiceiul de a torhra gi mutila animalele sunt manevre
uzuale la aceastii vArst5.
in ceea ce privegte masochismul, ca gi in cazul precedent, el apare tot ca o
consecinld a eforturilor desfi5urate de pdrinli in direclia dresajului sfincterian,
precum gi pentru a-i inocula copilului regulile elementare de igien6. In acest scop,
cuplul parental apelezl la o gaml variati de sanctiuni: de la cele de ordin fizic,
pAn[ la cele de factur6 psihicd (privarea de tandre]e). RestricJiile pArinlilor
alimenteazd conflictul intre ceea ce vrea copilul, dar n-are voie, gi ceea ce nu vrea,
dar are voie. Aceastti tensiune ia forme agresive (strigite, lacrimi, cuvinte triviale,
spargeri de obiecte), care formeazl obiectul unei noi reprobAri din partea familiei. in
fala acestei stiri de lucruri, copilul va sf6rqi prin a-gi reorienta componenta agresivl
dinspre lumea exterioari spre el insugi, ceea ce va duce la aparilia masochismului.
Se poate aprecia cd ambivalen{a, concretizati in alteman}a aducdtoarc de
pl6cere, dintre retenlie gi expulzie, constituie o caracteristicl a stadiului anal.
A. Collette (1968) semnaleazd apai\ia oblativitifii, respectiv a acelei
capacitAl a copilului de a renunla la o plicere imediati in contul uneia de
perspectivi, cum ar fi iubirea qi securitatea parentald.

22
Termenul apare explicit ln lucrarib sale din 19,l5, 1924
81
 Stadiul anal implicn 9i el unele probleme: prima este legatd de modul gi
timpul optim in care trebuie str se desllgoare dresajul sfincterian. Mai apoi, se
pune problema de a jugula interesul copilului pentru materile fecale (fa!d de care
inilial nu nutreqte nici o repulsie). in fine, se impune gi lichidarea agresivittrtii sale,
agresivitate ndscuti in urma barierelor educative ce se exercitii asupra lui.
$i in cazul acestei etape poate apArea fenomenul de fixare, care se
rna1sializeazi printr-o serie de trlsdturi caracteriale specifice: puncfualitate excesivl
(consecinla dresajului sfincterian), mania anormald pentru ordine, sentimentul
exagerat al datoriei, frica patologicd de microbi qi murddrie, avarili4 ritualism in
viala cotidiand" inc6pdt6nare. Existi 9i un revers al acestora, ce imbrac6 forme ca:
lipsd de punctualitate, indiferentd fat6 de datorie, refuzul disciplinei, dezordine etc.

C. STADIAL FALIC2J
intre 3 gi 5/6 ani
Reprezinti apogeul sexualitdtii infantile. Din dorinta de a conserva afecliunea
parentala, copilul renunld progresiv la erotismul anal, dar libidoul cauti alte
plasamente. Zora erogeni devine organul genital al copilului, iar detensionarea
sexuald se produce acum prin masturbatie.
Conform opiniei pe care Freud o vehiculeazh in lucrarea Trei eseurl..,
fenomenul mastubator inregistrezA pe traseul nosffu ontogenetic trei etape: prima,
in perioada alAptArii, urm6toare4 in stadiul falic Ai, in fine, ultima, corespunz6toare
onanismului puberal.
In stadiul falic, masturbafia cunoagte citeva particularitifi:
. copilul manifestd o curiozitate deosebitd pentru propriile sale organe
genitale;
o prin intermediul unor manevre speciale, centrate pe aceasti zon5, el igi
procurd o intensd trtrire eroticd;
o masturba,tia nu este acum numai un instrument aducAtor de pl6cere, ci gi o
modalitate "sui generis" de a-gi cunoapte propria sa entitate anatomicd.
Cauzele masturbErii pot fi multiple :
e abandonul afectiv al copilului sau diluarea atentiei parentale la aparilia unui
nou niscut in familie;
o prostul obicei al unor pdrinti de a mdngdia sexul copilului pentru a-l calma;
o practica neinspiratii a adullilor de a-gi etala nuditatea2a in fata copilului, fdrl
nici o umbr[ de pudoare ;
o surprinderea de cltre acesta a raporturilor sexuale dintre pdrinli (aqa numita
"scen[ originarE" sau primitivi) .

:3 Notiunea de stadiu falic apare e)elicit la Freud abia ink-un adicol din 1923.
" La varsta de 2 ani, Freud insusi 9i-a surprins mama dezbrdcatl, ceea ce l-a tulburat protund.
82
 Penalizarea cu duritate, de c5tre familie, a copilului pentru practicile sale
onaniste, poate genera tulburdri patologice, adeseori cu scadenli indeplrtattr in timp.
De pildd, pacientul suferind de o newozd obsesionald gi care i-a inspirat lui Freud
stttdir Omul ca Sobolani (ed. rom. din 1995), rcprezinti un caz tipic de acest gen.
ln stadiul falic apare pregnant curiozitatea de coloratur6 sexualS, ce imbraci
mai multe forme. Mai int6i, apare atraclia pentru explorarea propriului corp
(chiar tentalia de a-qi afiga goliciunea), mai apoi, germineaz6 interesul copilului
fa{i de problema diferenfei dintre sexe. Cea dint6i ipotez6 in acesti privintd este
monocolord, intruc6t individul, indiferent de apartenenla lui sexual6, crede in
universalitatea organului masculin.
"Ipoteza unui singur aparat genital (organul masculin la toli
oamenii) este prima dintre teoriile sexuale infantile. "
(Freud, Trei eseuri'.., 1925, P. 106)

Treptat, fata se convinge cA dotaxea sa genitalE carenliali este definitivd,

constatarc ce va genera un sentiment de frustralie, de inferioritate (aga-numita
"invidie de penis").
Discriminirile educative practicate de pdrinti vor spori aceste trdiri.
Dimpotrivi, b6iatul, vizdndu-se utilat firi cusur la capitolul genital, se va simli
superior. Dar lucrurile nu se opresc aici, deoarece fetila va slhrgi prin a crede cd lipsa
penisului este efectul unei penaliz6ri pentru obiceiurile sale masturbatorii. Nici
sentimentele de securitate ale bdiatului nu sunt depline, cAci teama de castrare (din
cauza aceloragi practici onaniste) ii va umbri existen a.
Coment6nd opinia freudiand, A. Collette (1968) consider[ ca fiind excesiv6
tendinta gcolii psihanalitice ortodoxe de a atribui fetei acest complexant sentiment de
castrare in leg6turd cu masturbare4 deoarece acest fenomen este mult mai putin
prezent la sexul feminim, comparativ cu cel masculin. Pe bund dreptate, apreciazd
acelaqi autor, complexul de inferioritate ce poate debuta la aceaste varsta este
alimentat mai ales de mediul educativ, carc valoizeazb mai mult pozilia masculini
decAt cea feminind.
Menliondm cI ambivalen{a este prezenti gi in acest stadiu, prin perechea
falic-castrat.
Un alt subiect ce polarizeazd curiozitatea infantild in stadiul falic este in
legiturd cu rela(iile sexuale dintre pirinfi (interpretate adeseori de copil ca acte
agresive, $ocante). Participarea fortuiti sau deliberati, in copilIrie, la "scena
.
primitivd", are adeseori pentru individ efecte patogene Cazr;l de newozl
obsesionald, comunicat de Freud sub denumirea Omul cu lupi (ed. rom. din 1995),
constituie o ilustrare sugestive.
Dar marea enigmi a virstei, comparabild ca importanli cu "cea a Sfittxului din
Teba" (Frctd, Trei eseurl.., 1925, p. 105) este legatd de fenomenul nagterii.
83
Solutiile propuse de copil sunt dinhe cele mai inocente gi mai ingenioase: copiii apar
prin sdn, prin subsuoard, prin despicarea abdomenului etc. o trdsituri aiitinctl a
acestei perioade este, dupi Freud, faptul cd, in toate aceste explordri de nah,i
sexuald, copilul este intotdeauna solitar.
Dincolo de formele pe care le cunoa$te curiozitatea sexuali in acest palier
ontogenetic, ea trebuie interpretatii ca un fenomen absolut firesc. DupA opinia
aceluiaqi A. Collette (1968), adultul trebuie sd-gi asume, cu promptitudine
6i
inspira{ie, responsabilitatea unor rdspunsuri adevdrate (chiar dacn intr-rm ambalaj
nuanlat, poetizat) la toate intrebirile copilului, ca si nul determine pe acesta se
caute, in afalrdn dezlegarea necunoscutelor care il frdm6ntd.
In etapa falici germineazi complexul Oedip25, acel paralelogram de fo4e
care se manifestl prin afecliunea preferenliali (cu nuanle incestuoase) fald de
pdrintele de sex opus 9i ostilitatea fald de pdrintele de acelagi sex. pentru bdiat,
mama este fiinla asupra cdreia igi revarsd sentimentul de dragoste, tattil apdr6ndu-i
ca un rival in lupta pentru a dobandi monopolul asupra afecliunii mateme (aceasta
este prima ramificatie a complexului Oedip propriu-zis). DimpotrivE, fata se
strdduiegte sd capteze., in exclusivitate, iubirea tat6lui, mam4 ca potenlial uzurpator,
ciaAndin dizgralie (cea de a doua ramificalie a complexului oedip, numitd de ],ng,
complexul Electra).
A. Adler, dorind se distan-feze de conceplia magistrului siu, neagi
si
coloratura sexuald a acestui fenomen. in lucrarea sa Temperamentul nemos (l9lb)
el consider[ complexul oedip ca fiind atitudinea tipiid pentru copilul risfE]a!
incapabil de a face din lumea exterioard un izvor de satisfaclie.
La rdndul lor, promotorii culturalismului american (K. Homey, E. Fromm,
Cl. Thompson g.a.) contestl universalitatea complexului respectiv, aducAnd drept
mdrhrrie in acest sens comunitillile umane de tip matriarhal, unde este imposibiiE
aparilia unui asemenea fenomen, datoritii rolului secundar, palid, pe care il joacA
tatEl in viala sociald.
Revenind la conceptia psihanaliticn clasicd, trebuie mentionat c6, in mod
normal, citre virsta de 5/6 ani, complexul Oedip dispare treptat, o dati cu
functionarea mecanismului de identilicare a copilului cu piirintele de acelaqi
sex. Modul concret de desftSurare imbracd scenarii diferite, in functie de sex. La
bIiat, acest lucru se produce abrupt, datoritA fricii de castrare, dar gi a dorinlei de a
semina cu tatil siu, ca si beneficieze de o arm6 egall in luptii pentru cucerirea
mamei. La fatZi (unde complexul castr6rii a fost insugi vectorul generator al
complexului Oedip), in faza de apogeu se "alunecd... de-a lungul unei echivalenle
simbolice de la penis, la copil, iar complexul sdu Oedip culmineazd in dorinla

25
oin arul 'lgo8, in opera freudiana apare temenur de comprex nucrear ca un echivarent pentru ceea ce
se va numi, explicit, din 1910, complex Oedip. Tratand problema cronologic, conform ultimei versiuni propuse de
Freud, complexul Oedip se manifesta tn perioada dintre &5/ 6 ani
84
durabild de a obline drept cadou un copil de la tatd, de a-i naste un copif, (Fretd,
1924, apud, J. Laplanche qi J.B. Pontalis, Vocabulan., 1994, p. 91). Av6nd in vedere
aceast6 conjuncturd, este dificil de stabilit o dati fixi la care complexul oedipian se-
gi facd iegirea din scen6, la sexul feminin. Cert este ci in procesul de disolu(ie a
acestui complex se pun bazele edificlrii Supraeului.
Existii gi cazuri in care criza oedipianl persistii dincolo de limitele admise.
Prima incriminat6 intr-o asemenea situalie este atitudinea parentah (mama care, in
compensatie pentru un eqec conjugal, incurajeazi ata$amentul preferen{ial
manifestat de bliat fa!6 de ea; tatiil ce arboreazl o pozilie glaciald sau agresivi fali
de opozilia pe care i-o afiqeazd inilial copilul).
$i in stadiul falic se poate manifesta fenomenul de fixare, printr-o multitudine
de falete. De pildE, stridania individului de a gisi un partener sexual care si
reediteze imaginea pdrintelui preferat, atraclia pentru persoane cu tresIturi specifice
estompate, inapeten a fa!6 de orice tip de autoritate (qefr, polilie etc.) ceci aceasta
evocd^imaginea tatdlui etc.
In portofoliul cazuistic, atit de bogat al lui Freud, se intdlnesc frecvent pacienti
ce pot fi etichetali ca victime ale unui complex Oedip mult prea virulent sau rebel.
Isteria din Cazul Dora (ed. rom. din 1994) sau fobia de cai a Micului Hans (ed.
rom. din 1995) constituie mArturii elocvente pentru consecintele destabilizatoare pe
care le poate antrena uneori fenomenul oedipian.

D. PERIOADA DE LATENT,tr6
de la 5/6 ani Si pdnd la pubertate
insi.gi denumirea propusl de ortodoxismul psihanalitic acestei etape evoc6 o
pauzii spectaculari a
puseului libidinal. Relaxarea inregistratii in planul
sexualitefi nu inseamni, evident, o disparilie totalE a manifestirilor erotice; ceea ce
se int6lneqte acum reprezintd doar nigte reziduuri din perioada precedentd.
Debutul acestui stadiu ontogenetic "de decamalizare" se face pe fondul
lichidnrii complexului Oedip 9i al fortilicirii mecanismului de refulare.
Universul afectiv al copilului se diversificd qi se nuanteaztr, c6ci tandrelea va domina
impulsurile sexuale; in plus, igi fac aparitia sentimentele de pudoare gi dezgust.
Din cauza digurilor impuse de ambianla sociald (mai ales cea familiaH), se
produce amnezia infantili, care invdluie in uitare primii ani ai copildriei.
$colaritatea va genera o restringere a pozi(iilor de{inute de egocentrismul
infantil, deoarece "EuP' ttebde si se retragd in fata lui "lr'oi". Astfel, copilul invald
la qcoald cI el nu este centrul de gravitalie al acestei lumi, cE un altul are drepturi
similare. Datoritil progreselor inregistrate pe linia echilibrnrii eului individual, se

ft De remarcat ce Freud tolose$te termenul

de 'perioade'ln loc de 'stadiu' penuu a sugera ci ln aceasta
etap, sexualitatea nu inregistreaz{ o nou, forme de organizare. Expresia, ca atare, este imprumutate de la
W.Fliess (apud J. Laplanche SiJ.B. Pontalis, 1994, p. 219-220).

85
 elibereazd o mare cantitate de energie, care va fr fructificati intr-o gam6 diversh de
activit?lli.
Din dorinla de a creiona, cu un surplus de informalii, perioada de latentl in
evolulia individului, A. Collette (1968, p. I 12) menlioneazd:
"Gralie lecturilor, cinematografului, radioului, televiziunii,
copilul descoperd, pulin cAtu pulin, cd existd o lume vastd, in care
oamenii trdiesc altfel decdt el. "
Coment6nd aceeagi etaptr, Cl. Thompson considerd c6 interesele erotice ale
copilului nu s-au diluat deloc in acest interval de v6rstii; singura diferentE este cd
expresia lor a fost blocat6 din cauza severitiilii anturajului qi, ca urmare, copilul se
mulfume$te sd le comenteze doar in cercul intim al camarazilor sii.
Except6nd perioada de latent6, toate etapele anterioare ei (oral, anal, falic)
formeazi stadiile pregenitale ce prefaleazd saltul calitativ pe care sexualitatea il
inregistrezd o dati cu instalarea pubertilii.

E. STADIAL GENITAL
care debuteazd in pubertate
concomitent cu maturizarea organelor genitale (consecinla legitimd a puseului
pubertar), sexualitatea, dupi toate avatarurile traversate p6ni acum, va cunoagte o
noui formi de exprimare, qi anume prin genitalitate2T.
Primatul zonei genitale semnificd, de data aceast4 dezvoltarea deplind a
sexualitilii. Apare un nou obiect (o persoand diferita de sine insugi qi apa4inand
sexului opus) precum qi un nou scop (actul sexual normal). Zonele erogene ce au
fost frecventate in stadiile anterioare se subordoneazr primatului zonei genitale,
in sensul ce voluptatea produsd prin excitarea lor devine ,,preliminard, in raport cu
orgasmul (numit qi "pldcere de satisfaclie',, Fretd, Trei eseurl.., 1925,p.127).
Instinctul sexual, adatgd, fondatorul psihanalizei, se p ne
"
acum in semiciul funcSiei de reproducere; el devine, ca sd spunem
aSa, mai altruist. "
(lbider! p. 128)

Rezultii ci, in acest stadiu, sexualitatea se canalizpazA c6tre o matcl mai

dezinteresatii, ceea ce semnificA un progres pe linia socializdrii ei.
0 viziune sintetici 9i exhaustivi a gcolii ortodoxe de psihanalizi, in
problema stadiului genital, oferi Anna f,'reud, in lucrarea iilin:/ratd Eul Si

. '?7 o organizare libidinale asemen;toare (decitot in jurul organului genital) a avut loc aiin stadiulfalic, cu
deosebirea cl, atunci, pentru ambele sexe, doar falusul avea importinlt. -
86
mecanismele de apdrare (1936). Proced6nd defalcat, pe subetape (pubertate 9i
adolescenti), ea zugraveste, in culori sugestive, trnsnturile lor distinctive.
Astfel, in pubertate asistiirn la o augumentare apreciabild a capitalului
energetic de care dispune libidoul. Acest autentic reflux aduce la suprafattr vestigii
ale sexualitilii infantile (tendinte oedipiene, dezordine, murdarie etc.). Prin
intervenlia prompte a Eului qi a Supraeului, toate aceste "Jirimiturf infantile sunt
meturate treptat.
Cdt privegte adolescen!4 aceasta este marcatll, deopohivI, de transformAri
cantitative qi calitative. Iati doud dintre ele:
o impulsurile sexuale prevaleazi asupra altor impulsuri (mai ales la sexul
masculin);
. dispar tendinlele pregenitale din etapa precedent5, antrenand cu ele ;i
intreaga suitA de comportamente pe care le-au generat.
^ln luqarea Studiul psihanalitic al adolescenlei, Mall (apud A. Collette, 1968)
sintetizeazd urmltoarele trisituri pentru aceastii virsti: ascetismul gi renunlarea
la instinct, deplasarea instinctului spre scopuri culturale, rationalizarea qi organizarea
gdndirii, respingerea identific6rii infantile gi tendinta de a-gi dob6ndi autonomia,
narcisismul Ei inmullirea stdrilor imaginare.
Adolescen(a oferd cel din urmd spatiu pentru o recrudescenfii a
masturba{iei (evident, in cadrul psihismului normal). gcoala freudiand pune
respectivul puseu masturbator pe seama unor fantasme oedipiene, care ar mai
persista la aceastii v6rstd. A. Collette (1968) nu impdrtdqegte o asemenea explicalie,
considerand cE masturbali4 in aceastii etape, s-ar dator4 mai degrabd, substituirii
unui comportament sexual normal, la care nu are acces din cele mai diverse motive.
O privire sintetizatoare asupra stadialitElii freudiene relevI pe$iStenla
mecanismului regresiunii pe intreaga noastrl ruti existentialI. Pentru a fi mai
elocvent, maestrul apeleazAla o izbutitd comparalie: a5a cum un trib nomad, c6nd se
confruntZl cu un duqman putemic, aie tendinla sA se retragA spre linuturile lisate in
urmi, dar familiare qi securizante, tot aga individul, ori de c6te ori, pe traseul vielii
sale, este ameninlat de un pericol, se va intoarce la o etapi libidinald anterioarE. in
limitele normalitiilii, regresia este deci universalii gi reversibilii, somnul fiind
poate cea mai uzuali qi mai frecventd form6 a ei. Dupd H. Groen-Prakken (1996),
vArsta senectulii oferd spatiul cel mai propice de functionare a unei regresii normale,
dar reversibile.
Luflnd libidoului drept far ciiliiuzitor al investiga(iilor sale ontogenetice,
Freud nu a reuqit si epuizeze totalitatea existenlei umane, oprindu-se la poarta
vflrstei adulte. Restul etapelor ce populeazd ontogeneza p6nd la moarte nu-i mai
suscitl interesul, din momentul in care libidoul $i-a gdsit un plasament adecvat.
Aceasti deficientd va inspira o serie de retuguri din partea lui C.G. Jung gi mai ales a
lui E. Erickson.
 Comparatia pe care am operat-o uneori, pe parcursul acestei analize, intre
viziunea gcolii freudiene, pe de o parte, gi cea a neopsihanalizei qi a psihologiei
dinamice, pe de altA parte, a relevat unele lacune ale freudismului in aceasti
problemd.
Chiar dacd varianta de etapizare ontogeneticA propusd de Freud nu a rezislat
exigenlelor postulate de qtiinla actuall (ea fiind invocatd mai ales cu titlu istoric),
este meritul incontestabil al gcolii clasice de psihanalizl de a fi oferit o serie de
observafii, principii qi sugestii educative extrem de fertile, pe care nu putem si le
ignordm. Ele fac parte integranti din acel set de adevdruri flrndamentale, IErd de care
psihologia virstelor gi pedagogia nu mai pot fiinla astdzi.
La finele acestui capitol, unde am dezbdtut teoria libidoului, trebuie si
menlion5m cd in jurul ei au proliferat cele mai fulminante critici, controverse qi
denaturdri din cdte a avut parte freudismul de-a lungul istoriei sale.
Ferd indoiali, Freud a supralicitat determinismul sexual in explicarea
psihismului normal gi a celui patologic, lucru sugestiv, exemplificat qi de celebrele
cantri artalizate de el: Dora (1905), Micul Hans (1909), Omul cu Sobolani (1909),
Preqedintele Schreber (1911), Omal cu lupi (1918). Din aceastd cauztr, minlile
obtuze gi cele vAndute prejudecililor i-au flagelat in permanentd reputalia
maestrului. $i tot din aceastl pricini, Freud a provocat gi cele mai numeroase
discordii 9i hAddri din partea discipolilor s6i. Cu toate acestea, el a rdmas ferm pe
pozilie, asumAndu-qi curajul de a privi in fatd adev6rata naturA umanE, dezvelitd de
orice poleiali idilicd qi fard mistificator. Numai in acest fel eminentul savant a putut
fumiza cdteva adevdruri fundamentale in problema sexualitdtii umane, normale gi
patologice.
" Speculalia cea mai provocatodre, controversatd Si inductoare
de inJluen;e asupra dezvoltdrii persondlitdlii - gloseazd R.S. Lazarus
9i E.M. Opton (1972) - este teoria psihosexuald a lui Freud. Impactul
sdu este atdt de important incdt nu putea Ji omis dinlr-o carte despre
personalitate".
Chiar dacd liderul curentului psihanalist nu face parte dintre fondatorii
sexologiei, acesta a realizat una din cele mai profirnde qi subtile analize efectuate in
domeniul respectiv. El are meritul de a fiatras aten{ia asupra Decesitltii
cunoagterii in psihiatrie a tulburirilor de facturl sexuali.
Pomind de la matca freudiand, W. Reich amplifici imprevizibil tugele
pansexualiste prezente in opera marelui siu precursor. Pentru rebelul vl5star
(devenit ulterior un zelos exponent al freudo-marxismului), instinctul sexual
rcprezinti "energia cosmicd primordiald", pe carc o denumegte "orgona", introcdt
ceea ce are cu adevdrat importanlA in destinul uman este spasmul elixirant al trAirii
orgasmice, a cdrei "utilitate economicd" o argumenteaza pe larg in lucrarea sa de
c5petenie, intitulatd Funclia orgasmului (ed. rom. din 1995). Iatd pentru ce, in
88
proiectul seu fantezist $i atat de contrariant, pe care l-a elaborat ca sA restaureze
umanitatea, el propune un nou imperativ, cel al revoluliei sexuale. Aceasta semnificA
asigurarea unei slobozenii depline in manifestarea sexualitiilii, ca o condilie sine qua
non pentru dob6ndirea echilibrului interior al individului gi, indirect, pentru
salubritatea qi robustelea organismului social.
Revenind la valoarea prestatiei fieudiene in problema de fa{d, meritorie se
dovedeqte gi relevarea dimensiunii psihologice a sexualitiitii umane. in acest
mod, cunoscuhrl savant vienez a ftcut un pas important spre eliberarea ei de sub
"embargoul" anatomiei, furnizind inci un temei pentru eradicarea alienantei
sciziuni (at6t de viguroasd qi rAspenditii astizi) dintre sex 9i iubire. Cdci sexul
trebuie umanizat, resacralizat pintr-o "altoire metafizicd'. Aceasta presupune siJ
invEluim intr-o auri magic6, de arhetipalitate purn Ei diafan6, care sd fie mereu,
pentru orice muritor de rdnd, un vehicul spre transcendenld, spre tulbur6torul"mister
al Unului" (J. Evola, ed. rom. din 1994, p. 409).
Instituirea unui asemenea"sex transfigurator", despre care vorbea $i Osho (ed.
rom. din 1996), reclamd, desigur, o culturii a iubirii. Este un deziderat pentru care
au militat $i trudit multe nume rezonante, de cele mai diverse origini qi culori, unele
aparfindnd chiar arborelui genealogic psihanalist. Citeva exemple rizlele vor fi
edificatoare.
Astfel, E. Frcmm, in Arta de a iabi (ed. rom. din 1995), identifici mai multe
ipostaze ale iubirii (varianta erotici fiind doar una dintre ele qi poate cea mai
perisabilE 9i echivoc6), pledAnd cu aplomb qi ardoare pentru cultivarea teoretic6 gi
practicl a capacitiilii de a iubi.
La r6ndul sIu, qi J. Ortega y Gasset (ed. rom. din 1995) consideri cd iubirea
constituie documenhrl cel mai sugestiv care evoca altitudinea noastri interioarE.
intrucat fiinlarea ei presupune gi o anumiti dozi de talent (cu diverse gradalii, ce pot
accede p6ni la genialitate), educarea iubirii se dovedeqte imperios necesara $i in
opinia renumitului autor spaniol.
Poposind pe tiirimul mai pragnatic, dar nu mai pulin fertil al psihoterapiei,
nu putem eluda nici acele tentative, mai recente, care incearci si puni bazele unei
noi discipline, numite "amorologie". Aga cum remarca psihoterapeutul italian
Elisabetta Leslie Leonelli (ed. rom. din 1997), acest nou domeniu igi propune sE
exerseze, la fiinta umand, miiestria de a sdvar$i amorul sexual cu har Ei
responsabilitate, ca pe o experienli integrali, unicd, aducdtoare de sens qi plenitudine.
Aclimatizarea unui asemenea obiectiv necesitS, frrtr indoialtr, gi dobdndirea de
citre om a abilitSlii de a depaqi sapienfial toate dilutiile, blocdrile sau rdtdcidle
dorinlei sexuale. La acest capitol, psihologul australian Francis Macnab ofer6, intr-o
lucrare publicat?i pi la noi, in 1997, un prelios indreptar.
Nu putem intrerupe giragul acestor divagalii seducltoare, firi a mentiona cd
ele ne-au fost inspirate de insugi demersul freudian. Spunem aceasta deoarece

89
concepfia lui Freud despre libido nu a incetat si produci disloctrri gi constructii
inspirate nu numai in gtiin{ii, arti, literaturi, filosofie, ci 9i in atitudini qi
mentalitifi. De atunci, problematica sexualtr este tratati cu mai multi
dezinvolturi, dar gi cu mai multI sinceritate gi franchefe, intrucit ea nu mai
constituie un sector prohibit.
PrefalAnd, in 1958, cartea lui Ikafft Ebing, intitulat?l Psychopathia s*aalis,
P. Janet considera c6 specificd omului este sexualitatea ludi cd, adicd acea formd care
nu se mullumegte sd fie doar o marionet2i a funcliei de reproducere, ci constituie mai
ales o sursd de voluptdli gratuite $i insaliabile. Avem aici un argument suplimentar,
ce pledeazd pentru importanla oric5rei reflexii serioase fi nepartizane pe marginea
unui fenomen, atit de complex, precum cel sexual.
Vorbind despre sex qi problemele sale, frra false ipocrizii qi pudori,
freudismul nu trebuie insl privit niciodatii ca o tcoal5 a imoralititii Si
libertinajutui. in acest sens, c;vintele lui Freud (apud L. Gawiliu, Omal acest
animal suprasexuat, 1994, p. 13) rimAn memorabile:
"Psihanaliza nu a pledat niciodatd tn fwoarea dezldnluirii
impulsurilor noastre pentru comunitate; dimpotrivd, a tras un
semnal de alarmd Si a poydluit in sensul indreptdrii stdrilor de
lucruri existente. Dar societatea nu yrea sd audd nimic despre
dezvdluirea acestei situdlii, pentru cd ea, tn multe privinle, are o
con$tiinld vinovdtd. "
in concluzie, incendiara gi mult controversata teorie a libidoului nu este istoria
unui e$ec. Criticabild uneori $i deci perfectibil[ (dar intotdeauna bine intentionati),
ea rim6ne un moment de rdspdntie in descifrarea tainelor naturii umane.

90