Sunteți pe pagina 1din 7

O prezentare pe scurt a interviului de evaluare a atasamentului la adult

AAI (Adult Attachment Inventory) este un interviu semistructurat care se axeaza pe descrierile individuale permitind evaluarea celor mai importante experiente de atasament din copilarie si modurile in care aceste experiente afecteaza viata prezenta si modul de functionare relationare prezent. AAI este alcatuit din 20 de ntrebri- teme de discutie. Aceste intrebari vizeaza: experiente din copilarie legate de persoanele care i-au ingrijit. sentimentele generate de aceste experiente posibilele motive pt. care au reactionat/s-au comportat intr-un anumit mod, i natura relaiilor actuale cu figurile de atasament experiene majore de pierdere, precum i orice experienele copleitoare, sau traumatice, care le-a trait pe tot parcursul vieii individului interviul se ncheie prin a invita vorbitorul sa exprime ceea ce doreste pentru propii sai copii reali sau imaginari. Fiecare persoana are propriul mod de abordare a povestii vieii sale, i modul n care face acest lucru poate varia n mod dramatic n funcie de resurse, istorie, precum i caracteristicile situaiei. Intrebarile cer raspunsuri directe, referitoare la propriile experiente de viata. Acest lucru se face ntrun ritm relativ rapid i n decurs de aproximativ o or. Intervievatorul trebuie s se asigure de faptul ca prin modul sau de a intreba si prin natura discursului nu influenteaza raspunsurile pacientului/persoanei evaluate. Interviul debuteaza cu cererea de a face o scurt trecere n revist a persoanelor cu care persoana a convietuit, a celor de care fost crescut, dac a fost crescut de alte persoane dect prinii. Intrebarea este: "Cine puteti spune ca v-a crescut?" Dac alte persoane dect prinii biologici sau adoptivi sunt denumite, atunci ele sunt ulterior incluse n intrebarile ulterioare. Intervievatorul cere o descriere general a relaiilor cu prinii sau figurile parentale din copilrie: Intrebare: As dori sa incercati sa descrieti relatia cu parintii/figurile parentale din cel mai indepartat moment pe care vi-l aminiti, din primul moment ce vi-l aminititi Urmatoarea intrebarea vizeaza, are ca scop, sondarea indirecta a inconstientului. Se cere pacientuluisa se descrie cu 5 adjective reprezentative, cuvinte sau fraze relatia cu fiecare din parinti. Se considera ca respondentul va trebui sa apeleze la memoria episodica pt. a ilustra, sau sustine, fiecare cuvant ales. Ex. Ai folosit cuvantul grijuliu ca prim adjectiv pt. descrierea relatiei cu mama, ma intreb daca ai putea sa-mi descrii/evoci citeva intamplari din copilarie care ar putea sa ma lamureasca, sa-mi spuna de ce ai ales acest adjectiv... Dupa ce se incheie discutia cu privire la relatia cu unul din parinti, se repeta acelasi demers, dar avand ca figura centrala tatal, sau alta figura parentala, ce l-a crescut. Este intrebat in continuare, de cine s-a simtit cel mai apropiat si de ce.

Apoi e intrebat cum s-au comportat parintii cind el era suparat, in dificultate sau bolnav. alta intrebare importanta este cea referitoare la modul in care pacientul/persoana evaluata si/ sau familia au raspuns experintelor de separare. Apoi este intrebat despre posibilele experiente in care s-a simtit respins, sau orice alte amenintari, modul in care a fost disciplinat....etc.

Se discuta si abuzurile sau experiente traumatice. In caz de abuz trebuie descris, stabilita frecventa si marimea. Atentie ! Ghidul de protocol sugereaza ca doar cei care au minim o experienta de 10 ani in terapie pot cere descrierea abuzului! Alte intrebari sunt legate de posibilele experiente traumatice - pierderi majore, momentul cand s-au intamplat acestea, in copilarie, sau mai tarziu. Se cer descrierile acestor evenimente. Ex. Care a fost motivul mortii persoanei respective; Care a fost reactia fata de pierdere in acel moment; Momentul inmormantarii; Evolutia sentimentului fata de pierderea respectiva in timp; Care considera ca a fost efectul acelui eveniment asupra personalitatii sale ca adult sau parinte; Care ar fi posibilul efect al acestei pierderi asupra comportamentului sau fata de proprii copii. Atentie! Se discuta doar pierderile resimtite ca fiind cele mai importante! Pacientul este intrebat si despre efectele de ansamblu ale experintelor din copilarie, asupra personalitatii prezente. Scopul acestei intrebari este evaluarea capacitatii de reflectie a pacientului. Acelasi scop il vizeaza si intrebarea referitoare la motivele pe care persoana le considera ca au generat/cauzat comportamentul parintilor sai/ a figurilor de atasament in relatia cu el. De ce crezi ca parintii tai s-au purtat asa in timpul copilariei?

O intrebare important, se refera la existenta altor adulti care au fost investiti cu pozitia de figura de atasament. Ex. V-ati simtit la fel de apropiat ca de prinii dumneavoastra, sau de cei pe care i-ai considerat ca fiind niste parinti, si de alte persoane/adulti? Alta intrebare se refera la caracteristicile relatiei prezente cu parintii, daca acestia traiesc.

In final, daca au, sau nu copii, si ce simt daca au, ori ceea ce ar simti daca ar avea copii. De asemenea, se cer informatii referitoare la ce ar simti daca s-ar separa de copii lor si ce experinte au avut ca parinti, care i-au afectat pe propii lor copii (reali sau imaginari). Intervievatorul va nota raspunsurile si va completa un ghid de observatie pe parcursul interviului. ****************************************************************** Criterii/principii diferentiatoare intre discursul unei persoane cu patern sigur si celelalte tipuri: 1. Calitatea: Fii corect, si tine cont de ce spui. Acest principiu este incalcat de exemplu cand o ruda e descrisa, in termeni foarte pozitivi, dar se observa contradictii in fapte sau nu pot fi sustinute adjectivele alese.

2.Cantitatea: Fii succint, dar complet. Se cere ca povestirea sa aiba o lungime rezonabila, nu prea scurta, ori prea lunga, vorbitorul sa fie complet, adica dupa cum spune Grice, raspunsurile excesiv de scurte nu sunt considerate normale ca si cele in care abunda detaliile inutile. Spre exemplu: Nu-mi amintesc sau Nu stiu si nu exista nici un effort de a explica sau exprima vreun regret fata de lipsa amintirilor. 3. Relevanta: Raspunsul sa fie relevant pentru subiectul cerut. Aderenta la acest principiu este necesara in orice conversatie. Deseori aceasta este incalcata, si interfereaza ceea ce a fost cu ceea ce este in prezent, in relatia cu persoana investita cu capacitatea de atasament/mama. De exemplu, se dau detalii despre relatia cu copii proprii. 4. Modalitatea: Sa fie clara si ordonata. Acest principiu este incalcat atunci cand discursul devine neclar din punct de vedere gramatical, se vorbeste in jargon, sau incoerent, cu termeni vagi ce se repeta, sau propozitiile sunt lasate neterminate.. ****************************************************************8 Intrebarea Acum as vrea sa alegeti cinci adjective sau cuvinte care reflecta relatia cu mama, incepind de la momentul cel mai indepartat pe care vi-l puteti aminti. De la 5 la 12 ani ar fi bine. Stiu ca acest lucru va poate lua un pic de timp dar ganditi-va pentru o clipa Ulterior va voi intreba de ce ati ales aceste cuvinte. Apoi Le-am scris asa cum mi le-ati spus Aceasta intrebare tinteste doua nivele mentale distincte: semantic cei cinci descriptori sau adjective prin ele insele sunt lipsite de spatiu-timp, episodic intrebarea de ce ai ales aceste cuvinte. In esenta setul de adjective oferite de vorbitor sunt rezumari, fie ca provin din constient sau inconstient, a esentei relatiilor din copilarile. Cei 5 descriptori, pot fi considerati o luare de pozitie, asupra relatiilor pe care le-a avut cu parintii. Adjectivele pot fi foarte negative sau f pozitive, ori poate un amestec, ceva comun. Ex. Respect fata de mama, daca adjectivele alese sunt de tipul foarte iubitoare, grijulie, suportiva, calda..., vorbitorul vrea sa transmita o istorie foarte pozitiva. Adjectivele de genul bagacioasa, calda, imprevizibila, conventionala si grijulie dau impresia unei relatii ca a avut atat puncte pozitive, cat si negative. In continuare se cere o poveste specifica, care ar putea ilustra de ce fiecare cuvant, sau adjectiv a fost selectat. Acelasi adjectiv provenind de la 2 persoane diferite, pot acoperi povestiri distincte, foarte diferite. Numarul posibilelor raspunsuri este practic infinit, chiar daca adjectivul in sine releva informatii relevante, exemplificarea cu o povestire permite accesul la trairi posibil neconstientizate, poate fi o privire hotaritoare, determinanta. Raspunzind pacientul face o incursiune in inconstient/subconstient. Ex. O set de raspunsuri care incepe cu iubitor. Cel intervievat e rugat sa exemplifice. 1. Raspuns: Nu-mi amintesc. (5 secunde pauza). Bine, pt. ca era buna si generoasa. Suportiva, era foarte suportiva, ma sustinea, incuraja. (Sa notam ca aici vorbitorul de fapt foloseste cuvinte pt. a descrie cuvintele anterioare. In esenta in loc sa povesteasca ceva substituie un cuvint cu altul). Intervievatorul: Bine este cam dificil pt. ca multi nu se gandesc la aceste lucruri intamplate de mult, dar totusi incercati sa va ganditi la un eveniment, incident, sau un exemplu. Raspuns: Bine... (5 secunde pauza) ei bine... cred ca... stiti... ea intotdeauna dadea lucruri, facea donatii comunitatii, cocea prajituri, sau facea actiuni caritabile in mod voluntar. Genul asta de lucruri. Asta e tot ce-mi amintesc... Intervievatorul: Multumesc. Ma intreb daca mai puteti da un exemplu. Raspuns: Doar ca... toata lumea a putut vedea cat de generoasa si iubitoare era. Asta e tot.

(Din acest scurt dialog se constata ca vorbitorul incearca sa creeze o imagine pozitiva mamei sale. Desi a declarat ca a avut o relatie iubitoare in copilarie, nu a oferit nici o dovada in acest sens, ci doar parerea comunitatii. Nu poate aduce dovezi despre ce afirma.) 2. Raspuns: Aaa, sigur., bine, cind eram mic si aveam cosmaruri ea venea in camera mea si statea cu mine pina ma simteam mai bine, vorbea cu mine pina cind nu mai simteam teama. Si daca eram bolnav era intotdeauna acolo simtind, ghicind ce ma face bine, pina imi era bine. Intervievatorul: Bine, ma intreb daca iti amintesti un anume moment sau incident cand ai considerat ca e iubitoare. Raspuns: Asta e greu.... Da... imi amintesc ca o data am fost parit de un alt copil ca i-am stricat un experiment si profesoara m-a pedepsit. Avea dreptate. Cand am ajuns acasa, mama m-a intrebat daca chiar am gresit si am stat de vorba despre asta. Mi-a spus ca ar trebui sa-mi cer scuze celuilalt copil si a sunat la parintii sai in locul meu. Cred ca s-a inteles cu profesoara si nu am mai auzit niciodata despre acest incident. (Acest pacient a oferit un raspuns coerent, ce sustine si confirma adevarul adjectivului afirmat anterior). 3. Raspuns: Lucruri cu adevarat pline de dragoste. Ma lua la cumparaturi. Ma intreba cum ii sta machiajul si ce rochie i se potriveste. Mami era asa de frumoasa. Cand ajungeam acasa si era foarte obosita, da..... isi aducea lucrurile si trageam impreuna un pui de somn in camera, ii placea camera si.... era confortabil, dar care era intrebarea? (Aici constatam, citeva amanunte de luat in seama, folosirea cuvantului mami; referintele la camera sa sunt neclare a cui era camera de fapt???; discursul este evaziv.) Ex. Un pacient care are o descriere negativa a copilariei sale si a relatiei cu mama, care este calificata drept dificila. 1. Raspuns: Dificila, era o persona slaba, plingacioasa, dificila. Intervievatorul: Ok! Ma intreb daca ai anumite amintiri despre momentele ce le-ai numit dificile? Raspuns: Cand era slabita, bolnava... cand plingea. Suspina la toate inmormantarile vecinilor. (Ii pasa prea mult de altii). Era prea sensibila. Era jenant, si neplacut, pt. ca nu puteam sa ne indepartam de ea. Urmatoarea intrebare? (Raspunsul pare a veni de la un vorbitor respins care se poate concentra asupra raspunsurilor, este coerent) 2. Raspuns: Dificila. Era dificila fara discutie! Eram trei frati si toti o consideram dificila. Avea o voce aspra mai tot timpul si o mina (atitudine) la fel. Dar tata a parasit-o cind aveam patru ani si ea fiind singura s-a chinuit mult, a muncit din greu pentru a ne creste corect. Momentul cind m-a suparat cel mai tare a fost cel in care venind acasa nu m-a gasit. Cred ca eram prin vecini. Cred ca am suparat-o rau caci m-a batut cind am venit acasa. Uneori ma batea rau! Deci... a fost o mama dificila pt. mine. (Pacientul raspunde coerent, aceasta discutie e relevanta si suficient de elaborata. In plus a dat un exemplu relevant uneori ma batea rau, nu exista contradictii in discurs). 3. Raspuns: O da... Imi spunea deseori... Asteapta pina cind va veni acasa tatal tau... Erau niste vremuri dificile pt. ea, stii ea m-a chemat intr-o zi si m-a intrebat ce cred despre prietenul ei. Ca si cum ar fi avut nevoie de asta. O, da dificil, ca si cum ea ar fi singura careia i-ar fi greu cu un nepot. Eu as fi singura careia i-ar fi recunoscatoare daca i-ar darui un nepot.

(Discursul este ambiguu, vorbeste despre ralatia cu mama in copilarie, pe urma despre relatia prezenta, ulterior discuta pozitia mamei vizavi de nepoti, adica de copii copilului ei. Cererea intervievatorului a fost sa descrie dificultatile avute in copilaria sa, cu mama. Se constata si alte discordante, isi imita mama la nivel atitudinal/postural si modificari ale intonatiei, isi imita mamei. In plus intregul discurs denota lipsa de cooperare.) ************************************************************************* Intrebarea referitoare la motivele pe care persoana le considera ca au generat/cauzat comportamentul parintilor sai/ a figurilor de atasament in relatia cu el, se axeaza, analizeaza, punctul de vedere al persoanei asupra efectelor pe care experintele cu parinti le-au avut asupra personalitatii sale si include o proba privind posibilele obstacole in dezvoltare. Aceasta intrebare cere celui intervievat sa se angajeze intr-un mod de gandire integrativa 1. Raspuns: "S-a intamplat de multe ori ca atunci cind eram mic tatal meu sa aiba probleme cu slujba, si mama l-a urmat in locuri noi si ne-am facut noi prieteni, s-a intamplat ca lucrurile sa fie intr-o continua schimbare ptr noi. Cred ca poate bunica, nu i-a dat lui acea siguranta si incredere in sine de care ar fi avut nevoie. A trebuit sa invete multe... (Raspunsul evidentiaza sinceritate, capacitate de analiza, o buna memorie a faptelor concordanta cu raspunsurile anterioare, specific paternului sigur) 2. Raspuns: Erau niste parinti normali purtindu-se ca toti ceilalti, ca si parintii lor, facand ceea ce e corect. 3. Raspuns: Din cauza felului in car au fost tratati de parintii lor, ei s-au purtat asa cu sine si automat mi-au transmis si mie. ******************************************************************** Raspunsuri statistic prezente in discursul persoanelor carora nu li se s-a refuzat protectia, patern sigur.: Coerenta in gandire Simtul echilibrului, al masurii si al umorului. Flux constant de idei, urmareste subiectul, dezvolta corect ideile despre atasament. Poate fi reflexiv, si sa vorbeasca rar, cu pauze si ezitari, sau repede si cu un curs rapid de idei. Discursul are un aer de prospetime. Raspunsuri statistic prezente in discursul persoanelor carora li se s-a refuzat protectia, patern evitant si ambivalent. Furie sau pasivitatea discursului. Pasivitate si discurs vag, neclar Raspunsuri statistic prezente in discursul persoanelor carora li se s-a refuzat protectia, patern dezorganizat: Idealizarea figurii de atasament. Lipsa de unitate intre experientele povestite si modul in care o povesteste. Lipsa de aminitiri despre copilarie. **************************************************************** Atitudini specifice persoanelor cu patern sigur de atasament

Si intr-adevar mama mi-a lipsit, mai mult decat ma asteptam. Eram asa fericit s-o vad, si acum dupa atata timp simt la fel. Cred ca sunt un pic paranoic si ma stradui prea mult sa fiu perfect chiar si acum. Cred ca pot spune ca eram mai apropiat de tata decat de mama. Stiu... ca am spus ca o vedeam mai mult pe mama, si este adevarat, dar, ceea ce simteam in interior este ca ma simteam mai apropiat de tata. Nu asa l-am vazut pina acum, dar... cu toate cele ce le-am discutat... Tata avea defecte, si eu aveam defecte, discutam ba una, ba alta... (Discursul indica capacitatea de a suporta pierderea, nevoia de intimidate si relatii cu ceilalti. In unele locuri in interviu sunt descrise experientele de atasament care i-au afectat capacitatea de functionare. Cu toate imperfectiunile simtite despre sine, relatate explicit sau implicit este evidenta intelegerea si acceptarea parintilor) Atitudini specifice persoanelor cu patern ambivalent si evitant de atasament Da inca din trecutul indepartat cu parintii am realizat ca ei sunt cu totul disfunctionali, si chiar asa erau. Ce sper pentru viitorul copiilor mei? Sa incep prin a spune ca nu vreau sa fiu un parinte asa cum au fost parintii mei. Era imposibila, egoista si imposibila. Cunosti genul, intelegi ce vreau sa spun, este? Bunica ei bine, nu chiar A fi mama nu era specialitatea ei. Nu vreau sa spun ca ii sunt foarte recunoscator, cu exceptia faptului ca Mama a avut de lucru cu mine cind eram mic. Aveam un temperament dificil. Cred ca eram prea mult pt. ea. (Persoana pare a nu fi interesata de subiectul intrebari, inflexibilitate si inchidere, raspunsurile par a fi memorate. Raspunsurile sunt persistent legate de experienta cu parintii, chiar si cand nu au fost intrebati despre asta. Vorbitorul pare a dori sa implice pe intervievator, sa fie de acord cu parerea sa despre ei. Poate fi oscilant si indecis, in evaluarea parintilor, citeodata chiar in aceeasi propozitie. Dezechilibru excesiv in blamarea parintilor sau a propriei personae. Atitudini specifice persoanelor cu patern dezorganizat de atasament Parintii mi-au dat o educatie stricta, rigida, au folosit cureaua cand meritam, ceea ce n-au facut si cu fratele meu mai mic. De-asta sunt mai puternic decat el. Sunt mai putin stresat la slujba si mai independent. Relatia mea cu parintii o multime de jucarii, lucruri nostime, multe jocarii de sarbatori, chiar prea multe, am avut niste parinti grozavi. Ei n-o vizitau pe sora mea la scoala pt. ca stiau ca nu are nevoie. Si eu fac la fel cu copii mei (Se descriu ca fiind puternici independenti, sau normali, cu putine accente pe rani, respingere, sentimente de nevoie ar dependenta de altii. Sunt minimalizate, ignorate, descrierile negative sau experientele de acest gen, ba chiar pot fi interpretate ca fiind experiente pozitive, care i-au ajutat sa devina mai puternici. Raspunsurile sunt abstracte, si par rupte de prezent (departe de prezent) sau amintiri reale si persoana pare ceva strain, in alta parte. Adesea pun accent pe activitatile distractive, cadourile sau obiectele materiale cand sunt intrebati de relatie.

Identificarea cu aspectele negative ale comportamentului parintilor.) ************************************************ Ivlaim si Goldwyn au observat ca cei cu patern dezorganizat vorbesc in moduri neobisnuite despre experientele lor. Uneori, devine foarte clar ca exista lipsuri in continuitatea discursului, in timpul discutiilor despre pierderi sau despre alte posibile experiente traumatice. Acestea sugereaza alterari in constiinta, si credem ca reprezinta, fie interferente in normalitatea memoriei disociate, fie structure disociative a sistemelor de credinte, fie neobisnuite absorbtii interferate in memorie, declansate de discutiile despre evenimentele traumatice.