Relatiile

interpersonale
in adolescenta
Tugulea Teodor Alexandru
Relatiile interpersonale au constituit dintotdeauna mediul optim de dezvoltare a oricarei fiinte umane.
Si când spun asta, ma refer la acel tip de relatie interpersonala definita ca o relatie interpsihologica,
directa, reciproca, care se desfasoara atât în plan constient cât si în plan inconstient. Nu putem sa ne
dezvoltam ca oameni în afara relatiilor cu alti semeni de-ai nostri. Cazurile rare de copiii crescuti de
animale confirma aceasta ipoteza: lipsa interactiunilor umane duce la nedezvoltarea acelor abilitati
specific umane, gândirea, limbajul, sociabilitatea etc. Deasemeni, unele cazuri de copii institutionalizati,
în trecut, au aratat ca lipsa unui contact psihologic intim între copil si un adult, prezent în mod constant,
duce la o slaba dezvoltare psihologica si chiar fizica. Copii institutionalizati aveau adesea o greutate sub
normal si repere psihologice de dezvoltare sub vârsta cronologica. Depresia anaclitica este un fenomen
descris la copiii foarte mici, privati de afectiunea si atentia materna.
Limitele sau granitele interpersonale ii protejeaza pe adolescenti de situatii sociale neplacute
sau inconfortabile, dar si de situatii periculoase, precum abuzul fizic sau emotional. A stabili
limite interpersonale inseamna a sti si a exprima care sunt nevoile si preferintele noastre.
Cand stabilim limite interpersonale, stabilim care sunt lucrurile acceptabile si care sunt cele
inacceptabile in relatiile cu cei din jur.

Limitele interpersonale sunt un rezultat al respectului de sine si o baza esentiala

a independentei personale. Cand ii incurajam pe adolescenti sa isi exprime nevoile si
preferintele cu incredere si calm, ii invatam ca acestea sunt importante si, prin urmare, ei
insisi sunt valorosi si merita respect. In plus, invatand despre limitele interpersonale proprii,
adolescentii invata si despre limitele interpersonale ale celor din jur si devin mai dispusi sa le
respecte.
Sa nu aducem in prezent conflictele din trecut
Daca am trait mai multe esecuri si iubiri nefericite este bine sa incepem sa ne punem intrebari, sa ne
recastigam increderea pierduta pentru a nu considera o noua intalnire de dragoste ca un nou risc de a
gresi si a suferi.
Se constata adesea similitudini remarcabile intre problemele unui cuplu si cele ale parintilor membrilor
cuplului respectiv. Situatiile se repeta de la o generatie la alta. De aceea, fetele care au avut un tata
alcoolic se ataseaza mai mereu de barbati alcoolici. Ele au asistat la suferinta mamei lor, si ele insele au
suferit enorm din cauza situatiei. Cu toate acestea, ele reproduc mai tarziu acest model care le-a marcat,
poate pentru ca, inconstient, nu reusesc sa conceapa altul in schimb; isi imagineaza ca o dragoste mai
mare va putea pana la urma sa invinga acolo unde mama lor a esuat
Mecanismele compulsive
O compulsie reprezinta repetarea continua a unui comportament. Exista numeroase astfel de
exemple, cum ar fi obiceiurile de a fuma tigara dupa tigara, de a manca sau bea in exces. Dar
si numeroase activitati absolut normale pot deveni compulsive: cand incepem sa studiem sau
sa gandim prea mult, sa ne uitam ore in sir la televizor, sa citim ore si ore sau sa muncim
peste masura In ce moment putem vorbi de o exagerare? Poate ca atunci cand nu mai simtim
nici o satisfacfie interioara si nu ne recunoastem adevaratele nevoi si dorinte. Compulsia la
repetitie presupune repetarea unor situatii, si chiar a unor comportamente sau ganduri
reproduse mereu, in ciuda tensiunii care le insoteste. Sigmund Freud a descris foarte bine
acest fenomen.
Cum pot invata adolescentii sa stabileasca limite interpersonale

Stabiliti granite interpersonale in familie. Cand copiii observa un comportament in familie, tind sa il preia si in relatiile cu cei din jur. Exprimand clar regulile
si limitele, comunicand deschis, calm si fara vinovatie despre propriile nevoi („Am nevoie sa ma odihnesc inainte sa mergem la cumparaturi.”) si despre
comportamentele inacceptabile („Nu poti sa tipi la mine.”), parintii ii invata pe copii sa faca aceleasi lucruri in relatiile cu alte persoane.

Ajuta-l pe adolescent sa isi identifice propriile emotii. Vorbeste cu el despre cum s-a simtit in anumite situatii sociale si incurajeaza-l sa isi dezvolte
vocabularul emotional. Ajuta-l sa descopere ce anume l-a facut sa simta acele emotii. De exemplu, daca a fost ranit de cuvintele sau tonul unui prieten, ce i-a
trecut prin minte in acele momente?
Ajuta-l sa identifice comportamentele pe care nu vrea sa le accepte in relatiile cu cei din jur. 
Violenta verbala sau fizica, incalcarea intimitatii sau manipularea sunt exemple evidente, dar exista si
altele mai subtile, care il pot afecta pe adolescent: cand alte persoane incearca sa isi impuna propriile
valori sau convingeri, cand fac comentarii ironice sau rautacioasa, critica excesiv sau abordeaza insistent
subiecte indiscrete.

Aminteste-i copilului tau ca are dreptul sa fie tratat cu respect de catre cei din jur si ca acestia la
randul lor au dreptul sa fie tratati cu respect. Atunci cand acest lucru nu se intampla, adolescentul tau
poate alege oricand sa intrerupa comunicarea sau, cand acest lucru nu este posibil, sa decida sa nu fie
influentati de aceasta.
Pentru parintii care simt ca pierd controlul pe care il au asupra adolescentilor, ideea de
limite interpersonale poate parea ultima problema pe care o au in relatie cu acestia.
Insa limitele interpersonale pot ajuta si relatia dintre parinti si adolescenti. Asa cum
adolescentii sunt invatati sa isi exprime propriile nevoi si preferinte, si parintii au
dreptul sa stabileasca limite in relatia cu adolescentul. Acceptarea reciproca a acestora
este primul pas catre o relatie armonioasa intre parinte si adolescent.
Surse de informare:
Cum il inveti pe adolescent sa stabileasca limite interpersonale - SuntParinte.ro

www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/PSIHOLOGIA...

https://www.cabinet-individual.ro/articol...