UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA SOCIOLOGIE ȘI PSHIOLOGIE

DEPARTAMENTUL DE ȘTIINTE ALE EDUCAȚIEI
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

ADOLESCENȚA

CURS: PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

CADRU DIDACTIC TITULAR DE CURS: SARKADI BEATRICE
STUDENT: STOIAN ADELINA DANIELA
 ADOLESCENȚA

Adolescența este perioada de tranziție biologică, psihologică și socială de la pubertate la

maturititate. Intervalul de vârsta de la care pornește această tranziție este diferită de la o
persoană la alta, iar aceasta depinde de mai mulți factori precum sex-ul (majoritatea
fetelor imtra în adolescnță înaintea baieților), cadrul socio-cultural etc. În general,
pubertatea în general în jurul vârstei de 10-12 ani, însă, aceasta poate începe și la orice
vârsta cuprinsă între 8-10 ani. Fetele își încheie creșterea fizica la vârsta de 17 ani, cea mai
mare parte dintre ele ating perioada pubertății înainte de 14 ani, în timp ce baieții ating
acest moment la 17 ani. Această perioada de tranziție oferă modificări atât la nivel fizic, cât
si modificări de comportament sau personalitate. În pubertate, copilul adolescent tinde să
se îndepărteze de părinți, dorind sa fie independent și să decidă singur ce este bine și ce este
rău pentru el. În această perioada, cel mai bine pentru parinți este să își stabilească
anumite strategii de comunicare în relația cu copilul adolescent, strategii bazate pe
înțelegearea mevoilor, emapti, respectarea intimitații sau a spațiului privat, dar nu în
ultimul rând, părintii trebui sa îi ofere copilului adolescent încredere de sine.
Dezvoltarea corectă a adolescenților se bazează pe stimularea mai multor arii în strânsă
legătura cu activitatea lor. Părinții ar trebui să le ofere adolescentilor încrederea de sine
necesară, să îi încurajeze în legatură cu orice dorință de a-și descoperi propriul talent a
acestora, deoarece adoleșcențta este foarte potrivită pentru a alege și a începe domeniul de
carieră ales.
Cu ce probleme se confruntă adolescenții și cum îi putem ajuta?
Adoleșcentii se confruntă cu probleme reale în această perioadă din viața lor.
Aceștia trebuie sa facă față multor schimnări, cum ar fi schimbările hormonale, pubertății,
presiunilor sociale din partea colegilor, școlii dar și a părinților. O călătorie care se
deșfășoară adesea, pe tot parcurul vieții este căitarea propriei indentități, aceasta fiind și
cea mai importantă sarcină în timpul adoleșcenței. Odată ce adolescenții ajuns sa devină
independenți și stabilesc noi prietenii si relații cu prietenii a căror influență devine foarte
importantă, părinților de este tot mai greu să controleze comportamentul acestora.
Problemele cu care se confruntă adolescenții sunt foarte multe și deseori, sunt corelate
intr-o anumită măsură. Cele mai frecvente probleme cu care aceștia se confruntă sunt:
 Stima de sine și aspectul fizic
 Stresul
 Depresia si anxietatea
 Presiunea colegilor, dar și comeptiția cu aceștia
 Bullyng-ul
 Dependența de telefon, internet, mass-media
 Consumul de alcool, fumat, droguri
  Sarcina la adolescente
 Comportamente deviate
Stima de sine care se formează în adolescență este în strânsă legatură cu stima de sine pe
care adolscentul a avut-o pana în momentul adolecenței. Unii copii își maresc stima de sine
în adolescență în funcție de numiți factori.
Igor Racu afirmă că, adolescența este un subiect privilegiat si controversat al
psihologilor, care aduce în rândul acestora o mulțime de opinii si discuții contradictorii.
Tot el, spune că “unii o consideră “vârsta igrată”, altii, dimpotrivă, o numesc” vârsta de
aur”, pentru unii, ea este “vârsta crizelor, anxietății, nesiguranței, instisfacției”, in timp ce
pentru alții, este “vârsta marilor elanuri”, este “vârsta contestației, marginalității și
subculturii”, dar ți “vârsta integrării in societate”, este “vârsta dramei, cu tot ce are ea ca
strălucire, dar și ca artificiu”, consideră unii, alții susțin că este “vârsta participării la
progresul social”, cei mai mulți o consider ca fiind, în totlitate o problem “moral-
psihologică”, dar sunt si unii care cred că este aproape în exclusivitate o” problemă social-
psihologică”.
În termeni psihologici, adolescența se caracterizează prin imaginația bogată,
adolescentul începe să viseze cu ochii deschiși, dar și prin creșterea puterii de judecată. În
schimbul acestor lucru, memoria este deficitară, în tot acest timp, adolescentul dezvoltă noi
interese ăi abilități speciale, fără a avea vreo tenacitate si capacitate de finaliza o acțiune.
Pentru a fi acceptați în grupurile noi de prieteni, adolescenții nu trebuie sa fie diferiți din
punct de vedere fizic față de ceilalți membri ai grupului, pentru a nu deveni principalul
motiv de batjocură. Petru fete, preocuparea față de aspectul fizic devinde majoritatea
problemă, acestea devenind mul mai interesate de modă, noi trenduri, cosmetică. Aceste
aspecte duc la cele mai multe conflicte cu adultii. Unele aspecte neimporante, cum ar fi:
îngrășarea, aspectul nasului etc., pot duce la tulburarea personalității prin depresie,
anxietat, asftel, apare așa numita „criză a personalității”.
Există numeroase simptome psihiatrice legate de această criză a personalității, printre
care se numară:
 manifestări afective: depresii, stări de neliniște, insecuritate etc,
 reacții psihosomatice,
 reacții caracteriale sub forma “crizelor de prestigiu”.
Toate aceste fenomene au o semnificație care variază în funcție de capacitatea
anturajului, deoarece adolescentul nu își dă foarte bine seama de caraterul său ireversibil,
asftel se poate duce la o influentă rapidă asupra sa. În mintea adoscentului, dreptul la
statului de om matur se obține sub orice formă, chiar daca asta înseamna voință rea, fapte
antisociale, infracționalitate.
“ Pentru identificarea nivelului de dezvoltare a inteligenţei sociale al adolescenţilor a fost
utilizată metoda - Bateria de teste a inteligenţă socială după Guilford, J. și Sullivan, care
testează patru aptitudini de cunoaştere a comportamentelor celorlalţi (adică aptitudinile de
a înţelege gândurile, sentimentele şi intenţiile altor persoane), reflectând şi nivelul general
al inteligenţei sociale. Datele studiului pe care l-am realizat au evidenţiat că adolescenţii
cercetaţi prezintă nivelul sub mediu de dezvoltare al inteligenţei sociale ceea ce determină
necesitatea aplicării unui program de intervenţie psihologică pentru a optimiza această
facultate intelectuală.” - Platon Inga, drd UPS „Ion Creangă”.
Adolescențta este vârsta marilor experiențe, inițiate si trăite de adolescent pentru prima
oara in cursul vieții, travesrsarea acestor experiențe este un pas necesar în pregătirea
adolescentului de a-și asuma rolul si statutul de viitor adult, în acest sens, el poate stabili
singur din ce mediu dorește să facă pare, decide cum vrea să gestioneze lucrurile din „noua
lui viață”, îșî alege singur grupul de prieteni potrivit lui, însa, trebuie sa țina cont că nu
doar asta contează în viața de adult, există consecințte pentru orice decizie, fie bună sau
rea, dar si riscurile unora dintre experiențele sale.
Daca în copilările relatia copil-părinte era una frumoasă și fără dificultăți, la
adolescență, aceasta tinde să meragă spre o dificultate majoră în rândul părinților, dar și a
adolescenților care se cred lipsiți de orice drepturi. Parinții nu mai sunt modele demne de
urmat, ba din contră, aceștia devina marea problemă a nefericirii adolescenților, devenind
obiectul unor critice severe. Părintii tind sa îl orienteze pe adolescent spre ceea ce va face în
viitor, ca adult, pe cand adolescentul doreste să trăiasca la maxim tot ceea ce se întampla in
viața lui în prezent, ceea ce duce relațiile tensioante între parinți si adolescenți, uneori
ajungând chiar și la ruperea acestora.
Odată cu trecerea la adolescență, adolescentul își dă seama că dispune de elan, forța de a
schimba mediul din care acesta aparține, dându-și seama ca își poate construi singur un
mediu din care să facă parte. Odată ce adulții au o atitudine de cooperare in raport cu
adolescentul, acesta începe să simtă încredere si se simte egal cu adulții, pe când dacă
adultul refuză o asftel de cooperare, adolescentul nu capătă încredere în adult, întelegând
că trebuie să se descurce singur, manifestând rezistență. Asftel de conflicte de tensionare,
poate duce la unii adoleșcenți la sentimentul de înstrăinare față de membri familiei, la
evitarea lor, în unele cazuri poate duce chiar și la fuga de acasă. Termenii folosiți de către
părinți în mass-media, adresat adolescentului, precum „fetita” sau „baietelul”, poate duce
la frustrări, insecurități ale adolescentului, aceste având sentimentul că este încă tratat ca
un copil.
Savantul Neihardt F. (1970) susţine că între părinţi şi copii care se maturizează se pot
păstra următoarele tipuri de relaţii interpersonale:
a) de comunicare;
b) de control „normativ” din partea părinţilor;
c) de relaţii afectiv-simpatetice şi păstrarea coeziunii familiei;
d) de dependenţă sau independenţă economică.
 Aceste tipuri de relatii pe care parinții ar trebui să le aibă cu adolescenții nu trebuie doar
depozitate, ci si dezvoltate prin modalitățile dezvoltate în psihopedagogie.
În adolescență, apar adesea tulburări de comportamente față de propriile stări de
sănătate ale adolescenților, deoarece aceștia înteleg total termenul de maturitate și ce
înseamnă aceasta, facând greseli precum consumul de tigări, de droguri etc. Toate aceste
neconștientizări duc stări grave de sănătate. Acestea pot fi evitate doar daca cadrele
didactice sau părinții le arata adolescenților riscurile a acestor “plăceri nevinovate”.
Perioada liceului este extrem de important pentru adolescenți, deoarece aceasta nu
înseamnă doar o pregatire pentru viața profesională, ci și posibilitatea de dezvoltare pentru
întreaga viață, cât și pentru ansamblul personalității sale. Relațiile cu profesorii depășsesc
deseori simpla acțiune didactică în această perioadă, devenind adevarați educatori,
stătuitori și confidenți. Parinții, la rândul lor. Pot încuraja relațiile adolescenților cu acei
profesori, care reusesc din răsputeri sa le fie atât cadre didactice cât si susținători ai
procesului de evoluție intelectuală, emoțională sau comportamentală a adolescenților. /Tot
ei, trebuie să verifice în totalitate modul în care adolescentul face față cerințelor liceului și
să accepte dialogul cu profesorii sau psihologul educațioanl, atunci cand vine vorba de
anumite probleme.
Perioada adolescenței este plină de numeroase momente în care tinerii își aleg singuri
diferite circumstanțe față de viitorul lor. Din nefericire, aceste alegeri nu sunt mereu pe
placul tuturor. “Limbajul colorat” caracterizează și el această frumoasă perioadă din viața
adolescenților, utilizarea acestuia îl face pe adolescent să se simtă mai special, mai cool, față
de grupul său de prieteni.
Unii adolescenți au tendința să creadă ca a fi adolescent înseamnă de fapt a fi adult, cee
ace este total greșit, pentru că între acestea există un raport care face diferența. Mintea
unui adolescent poate fi foarte ușor controlată de tot felul de informații neadevărate, pe
când un adult tinde sa ia in calcul mai multe posibilități pentru a o găsi pe cea bună.
Adolescența este o etapă mai liniștită decât perioada anterioară, tânărul adoptând o
poziție mai conștientă față de mediul social. Adolescentul se orientează maim ult către
lumea externă, dar își îndreaptă atenția și către propia sa viață psihică.
Caracteristicile cele mai importante ale adolescenței sunt
-dezvoltarea conștiinșei de sine,
-afirmarea propriei personalități,
-integrarea treptată în valorile vieții.
Adolescentul încearca cu mare seriozitate să se cunoscă și să își autoevalueze realizările în
raport cu ale celorlalți, punându-si adesea întrebarea cine sunt eu . Raspunsurile ce și le dă,
se bazează ăe maturitatea inteelctual-afectivă, foarte evidentă pentru unii dintre
adolescenți, pentru unii chiar de la 16 ani, iar pentru alții de la 18 ani.
În concluzie, dezvoltarea psihică a adolescentului îl maturizează pe acesta în deosebit, sub
raport social și cultural, îl face să devină avid de cunoastere și de participare cu
responsabilitate. Adoleșcenții ar trebui să fie pregătiți pentru tot ceea ce le oferă viața, fie
că e bine sau rău. A fi adolescent nu însemnă numai a fi cool sau a fi în modă cu toate
trendurile noi, a fi adolescent însemnă a fi pregătit să îți controlezi intr-o oarecare măsură
viața, să știi care sunt deciziile cele mai bune pentru tine, pentru mai apoi sa le iei. Deși
despre adolescența se zice că este cea mai frumoasă perioadă a tuturor etapelor vieții, ea
este și perioada cu ele mai multe descărcări nervoase, anxietăți, nedumeriri în legătura cu
cine suntem, neîntelegeri cu parinții, gânduri despre acești, întrebându-ne daca ne sunt
prieteni sau dusșmani în momentul adolescenței. Acestă sentimente sunt trăite de toti
adolescenții, doar ca unii nu vor sa-și recunoască în sinea lor că adolescența, fie că vrem, fie
ca nu vrem este o perioadă grea, peste care trebuie să trecem cu brio toti.

BIBLIOGRAFIE
- Mândâcanu, V., “Natura conflictului”,
în revista: „Familia. Şcoala. Societatea”,
Chişinau, 1992. - 86p.
- Allport, G., “Structura şi dezvoltarea
personalitatii”, E.D.P., Bucureşti, 1981
- GOLEMAN, D. (2007). Inteligenţa socială, Editura Curtea Veche. Bucureşti
- PLATON, I. Dimensiuni experimentale ale dezvoltării inteligenţei sociale în
perioada formării personalităţii în adolescenţa timpurie, In.: Psihologie, revista
ştiinţifico-practică. 2017, nr 1- 2(30),