Adolescența

În opinia mea adolescența reprezintă o perioadă de creștere intensivă și de schimbare în aproape

toate aspectele vieții fizice, mentale, sociale și emoționale a copiilor. Cel mai important lucru despre
adolescență este că reprezintă o perioadă de tranziție de la copilărie la vârsta adultă. Tranziția este
întotdeauna asociată cu unele probleme. Anca Munteanu precizează că „perioada cea mai grea este cea
cuprinsă între 14-17 ani, varsta medie fiind de 15 ani” Pentru identificarea nivelului de dezvoltare a
inteligenţei sociale al adolescenţilor a fost utilizată metoda - Bateria de teste a inteligenţă socială după
Guilford, J. și Sullivan, care testează patru aptitudini de cunoaştere a comportamentelor celorlalţi
(adică aptitudinile de a înţelege gândurile, sentimentele şi intenţiile altor persoane), reflectând şi
nivelul general al inteligenţei sociale. Datele studiului pe care l-am realizat au evidenţiat că
adolescenţii cercetaţi prezintă nivelul sub mediu de dezvoltare al inteligenţei sociale ceea ce determină
necesitatea aplicării unui program de intervenţie psihologică pentru a optimiza această facultate
intelectuală.” (Platon Inga. (2019). Dezvoltarea inteligentei sociale în adolescenta )

În această perioadă, din experiența mea proprie prieteniile devin mai importante și mai intense
pentru adolescenți. Adolescenții vor să fie non-stop înconjurați de persoane de vârsta lor dar și mai
mari și să fie în centrul atenției non stop. Îndepărtarea de părinți este o parte normală, deoarece
adolescenții îi văd ca ceva învechit cu toate acele seturi de reguli și interdicții si incearca mereu sa faca
contra acestora. Relația cu părinți va începe să scârțâie. Tinerii încep să își formeze propriile opinii, s-
ar putea ca acestea să nu fie exact ca ale părintelui. Își vor exprima dezacordul și furia în fața părinților
. Pentru unii părinți este un șoc această răzvrătire pentru că pot fi schimbări radicale de opinii.

Tinerii experimentează identități diferite. Ei vor încerca să poarte „ținute diferite” pentru a vedea
care se potrivește cel mai bine. Încearcă diferite stiluri de păr și haine, gusturi în muzică și alte
„identități”. Preiau noi activități și abandonează vechile activități. Ei pot forma prietenii de la o
perioade scurtă de timp la alta și alegandu-si anumite peroane ca fiind un exemplu în viata.
Experimentele în această perioadă pot implica comportamente riscante, cum ar fi consumul de droguri,
băuturile alcoolice sau activitățile sexuale inadecvate. Comportamentul la asumarea riscului face parte
din adolescență, dar unele dintre aceste comportamente pot fi nesigure. Părinții trebuie să facă tot ce le
stă în putință pentru a-și ajuta tinerii să rămână în siguranta.

Datorită acestor schimbări, adolescentul devine conștient de schimbările fizice ale corpului dar și
de schimbările mentale pe care acesta le v-a observa cu ajutorul părinților . Aceștia sunt îngrijorați de
aspectul lor din cauza schimbărilor fizice manifestate și de asemenea, se tem de opinia și reacțiile
semenilor. Aceste schimbări sunt diferite de la individ la individ. Ele sunt influențate de ereditate și
mediu. Unii indivizi se dezvoltă mai rapid față de alții. Așa a fost și în cazul meu până pe la vârsta de
13-14 ani aveam 1,65 și greutatea 44kg . Eram ținta glumelor din clasă datorita acneelor și aveam o
retinere fata de persoanele cu care ieseam devenind foarte retrasa.

În timpul adolescenței, persoanele se confruntă cu o criză de identitate și de confuzie a rolului. Ei

acordă o atenție mai mare modului în care îi percep și privesc alte persoane. Comportamentul
adolescent este caracterizat de egoism și autonomie. Schimbările fizice, împreună cu noile capacități
de gândire, le fac să fie conștiente și tind să se centreze pe sine. Pe măsură ce adolescenții încep să
socializeze, ei doresc autonomie care ar trebui să fie emoțională, comportamentală și de valori.

Este o perioadă de dezvoltare și ajustare socială. În această perioadă, tânărul intră într-un nou
domeniu de responsabilități sociale. Adolescenții devin conștienți din punct de vedere social, auto-
asertivi și loiali față de grupul lor dar și de familie ; ei dezvoltă cooperare fața de părinți dar și de
grupul de prieteni.

Părinții trebuie să poată redirecționa sentimentele adolescenților într-un mod adecvat.

Adolescentul trebuie să poată să își controleze propriile emoții și să redirecționeze acele emoții care nu
sunt acceptabile din punct de vedere social.

În majoritatea cazurilor, adolescenții acceptă și percep această perioadă în mod negativ. Se tem să
se confrunte cu situațiile dificile în viață. Părinții și profesorii ar trebui să încurajeze adolescenții și să
sublinieze unele dintre punctele lor pozitive pentru ai ajuta. De asemenea, ele pot sugera mijloace și
metode de a obține succes. Acest lucru va restabili încrederea în sine a adolescenților.

În concluzie, adolescența este perioada lucrurilor bune și rele, a experiențelor atât sociale,
emoționale cât și sexuale. Este perioada în care mulți dintre noi ne-am schimbat radical de la zi la zi,
de la o extremă la alta. În această perioadă părinții trebuie să își reamintească cum erau și ei și să le fie
alături copii lor dându-le sfaturi și încercând să-i inteleaga punându-se în locul lor.

BIBLIOGRAFIE:

Anca Munteanu. (2007). Psihologia copilului și a adolescentului. (p. 249). Timișoara: Editura
EUROBIT

Platon Inga. (2019). Dezvoltarea inteligentei sociale în adolescenta