Stiluri de învăţare

Chestionar adaptat după Peter Honey şi Alan

Mumford
Introducere
Acest chestionar este destinat să descopere care este/sunt stilul/stilurile tău/tale preferat(e) de învăţare.
De-a lungul anilor probabil că ţi-ai dezvoltat anumite obiceiuri de învăţare, care te ajută să beneficiezi mai mult de
anumite experienţe decât de altele. Dacă nu eşti conştient de aceasta, chestionarul te va ajuta să îţi identifici
preferinţele în domeniul învăţării, în aşa fel încât să fii într-o situaţie mai bună atunci când trebuie să alegi acele
experienţe de învăţare care ţi se potrivesc.
Chestionarul nu impune nici un fel de limită de timp. Îţi vor trebui probabil 10-15 minute. Acurateţea rezultatelor
depinde de cât de sincer(ă) poţi fi. Nu există răspunsuri corecte sau greşite. Dacă în privinţa unui enunţ înclini mai
mult spre da, decât spre nu, încercuieşte numărul enunţului. Dacă în privinţa altui enunţ înclini mai multe spre
nu, decât spre da, taie numărul enunţului cu un „X”. Ai grijă ca numărul fiecărui enunţ să fie încercuit sau tăiat cu
un „X”.

1 Îmi asum întotdeauna riscuri rezonabile, dacă le consider justificate.

2 Am tendinţa de a rezolva problemele utilizând abordarea pas cu pas, evitând ideile fanteziste.
3 Am un stil direct, care nu acceptă nonsensurile.
4 În experienţa mea acţiunile bazate pe sentimente sunt adesea la fel de sănătoase ca cele bazate pe o
analiză atentă.

5 Factorul cheie în judecarea unei idei sau soluţii propuse este dacă aceasta va funcţiona în
practică sau nu.

6 Când aud despre o idee sau abordare nouă, îmi place să încep să mă gîndesc cum s-o aplic în practică cât
mai repede.

7 Îmi place să urmez o abordare de auto-disciplină, să stabilesc rutine clare şi modele de gândire logică.

8 Mă mândresc cu faptul că fac o muncă temeinică, metodică.

9 Mă descurc cel mai bine cu oamenii logici, analitici şi mai puţin bine cu cei spontani, „iraţionali”.
1 Mă ocup de interpretarea datelor care îmi sunt disponibile şi evit să mă grăbesc să trag
0 concluzii.
1 Îmi place să ajung la o decizie cu grijă, după ce am cântărit mai multe alternative.
1
1 Mă simt atras(ă) de ideile noi, mai puţin obişnuite, decât de cele practice.
2
1 Nu mă simt bine în situaţiile în care nu mă pot încadra într-un model coerent.
3
1 Îmi place să-mi leg acţiunile de un principiu general.
4
1 La şedinţe/discuții, am reputaţia că merg direct la problemă, indiferent ce părere au ceilalţi.
5
1 Cu cât am mai multe date, cu atât mai bine. Prefer să am cât mai multe surse de informaţie cu
6 putinţă.

1 Am tendinţa de a mă irita atunci cînd oamenii cu care vorbesc nu iau lucrurile suficient de în serios.
7
1 Prefer să reacţionez la evenimente pe bază de spontaneitate şi flexibilitate, decât să- mi planific lucrurile
8 dinainte.
1 Îmi displace foarte mult să fiu în situația de a-mi prezint concluziile sub presiunea unor termene limită
9 foarte strânse, când aş putea să aloc mai mult timp acelei probleme.

2 De regulă, judec ideile altor oameni în special pe baza calităţilor lor practice.
0
2 Mă irită adesea oamenii care vor să se arunce cu capul înainte într-o chestiune.
1
2 Prezentul este mult mai important decât să te gîndeşti la trecut sau viitor.
2
2 Cred că deciziile bazate pe o analiză temeinică a tuturor informaţiilor sunt mai sănătoase decât
3 cele bazate pe intuiţie.

2 La întâlniri / ședințe îmi face plăcere să contribui cu idei, exact aşa cum îmi vin în minte.
4
2 Am tendinţa de a vorbi mai mult decât se cuvine şi ar trebui să-mi dezvolt calităţile de ascultător.
5
2 La şedinţe/discutii, îmi pierd răbdarea când oamenii pierd din vedere obiectivele / divaghează.
6
2 Îmi face plăcere să-mi comunic ideile şi opiniile celorlalţi.
7
2 La şedinţe/discutii, oamenii ar trebui să fie realişti, să fie obiectivi şi să evite să emită idei şi opinii
8 fanteziste.

2 Îmi place să iau în considerare mai multe alternative înainte să mă decid.

9
3 Ţinând seama de modul în care reacţionează colegii mei la şedinţe, recunosc că sunt, în general, mai
0 obiectiv şi puţin emoţional.

3 La şedinţe/discuții, am tendinţa să mă menţin mai mult în umbră, decât să preiau conducerea şi să

1 vorbesc cel mai mult.

3 Prefer să ascult, decât să vorbesc.

2
3 Consider că în cele mai multe cazuri scopul scuză mijloacele.
3
3 Atingerea obiectivelor şi ţintelor grupului trebuie să fie mai importantă decât sentimentele şi
4 obiecţiile individuale.

3 Fac tot ceea ce pare necesar pentru ca treaba să fie făcută.

5
3 Mă plictisesc repede de munca metodică, detaliată.
6
3 Sunt dornic(ă) să explorez ipotezele şi principiile de bază şi să argumenteze lucrurile şi evenimentele cu
7 ajutorul lor.

3 Îmi place ca şedinţele/discutiile să se desfăşoare după anumite linii prestabilite, să se respecte agenda
8 stabilită.

3 Evit temele subiective sau ambigue.

9
4 Îmi face plăcere caracterul dramatic şi incitant al unei crize.
0
 Foaia de punctaj
Încercuieşte numărul enunţului care a fost încercuit şi în lista anterioară şi fă totalul pe orizontală:

Tota
l
1 4 12 18 22 24 25 27 36 40 7 Stil activ
8 10 11 16 19 21 23 29 31 32 8 Stil reflexiv
2 7 9 13 14 17 30 37 38 39 4 Stil teoretizant
3 5 6 15 20 26 28 33 34 35 3 Stil pragmatic
Tabelul semnificaţiei punctajului
Dublează punctajul total pe care l-ai înregistrat pe fiecare din cele 4 linii de deasupra:

Punctaj dublu Punctaj dublu Punctaj dublu Punctaj dublu

Stil Stil Stil teoretizant: ....8......... Stil pragmatic: ....6.........
activ: .........14.... reflexiv: ...16........
În tabelul de mai jos încercuieşte numărul care reprezintă punctajul tău dublat în fiecare din cele 4
coloane din stînga şi citeşte semnificaţia în coloana din dreapta:

Stil Stil Stil Stil Semnificaţia

activ reflexiv teoretizant pragmatic
20 20 20 20
19
18 19
17 19 19 Preferinţă foarte
16 18 18 puternică
15 17
14
13 18 16 17

12 17 15 16
16 Preferinţă puternică
11 15 14 15

10 14 13 14
9 13 12 13 Preferinţă moderată
8
7 12 11 12

6 11 10 11
5 10 9 10 Preferinţă scăzută
4 9 8 9

3 8 7 8
7 6 7
6 5 6
2 5 4 5
4 4 Preferinţă foarte
scăzută
1 3 3 3
2 2 2
0 1 1 1
0 0 0
 Descrierea generală a stilurilor de învăţare
după Peter Honey şi Alan Mumford
Diferite persoane învaţă în diferite moduri. Aţi observat pe cineva care citeşte cu mare atenţie instrucţiunile
de folosire ale televizorului nou cumpărat, înainte de a-l pune în priză pentru prima oară? Aţi văzut pe cineva
care butonează imediat telefonul mobil nou cumpărat, în încercarea de a descoperi cum se foloseşte?
În mod empiric s-au identificat 4 stiluri diferite de învăţare. Fiecare persoană trebuie să identifice tipul de
învăţare pe care îl preferă, pentru că învăţarea este mai facilă şi mai rapidă atunci când se poate utiliza
acest stil.
Stilul activ
Se implică fără şovăială în experienţe noi. Le place ceea ce se întîmplă aici şi acum, şi sunt mulţumiţi să se
lase dominaţi de experienţele imediate. Au o gîndire deschisă, nu sunt sceptici şi aceasta îi face să fie
entuziasmaţi de tot ceea ce e nou. Filozofia lor este „Încerc orice pentru o dată în viaţă”. Au tendinţa de a
acţiona mai întâi şi a examina consecinţele după aceea. Zilele lor sunt pline de activităţi. Rezolvă
problemele prin brainstorming. Imediat ce emoţia produsă de o activitate moare, se preocupă să găsească
alta. Preferă să ia iniţiativa şi prosperă datorită provocărilor experienţelor noi, dar le plictiseşte
implementarea şi consolidarea pe termen lung, sunt persoane gregare, cărora le place să lucreze cu alţi
oameni, dar încearcă să centreze toată activitatea în jurul propriei persoane.
Activiştii învaţă cel mai bine atunci când:
Activiştii învaţă cel mai puţin atunci când:
 Sunt implicaţi în noi experienţe, probleme şi
 Ascultă prelegeri sau explicaţii lungi
oportunităţi de acţiune
 Citesc, scriu sau se gândesc
 Lucrează cu alţii în grup pentru simulări,
singuri la o anumită temă
jocuri de roluri, lucru în echipă
 Absorb şi înţeleg datele transmise
 Li se dă spre soluţionat o sarcină dificilă
 Urmăresc instrucţiuni precise de lucru
 Conduc şedinţe, discuţii
Stilul reflexiv
Gânditorii / reflexivii doresc să-şi acorde un răgaz pentru a cântări şi observa experienţele din mai multe
perspective.
Stau deoparte şi observă situaţia din diferite perspective. Adună datele, atât direct, cât şi prin intermediul
altora, şi preferă să se gândească la ele temeinic înainte de a ajunge la o concluzie. Colectarea şi analiza
temeinică a datelor despre experienţe şi evenimente este ceea ce contează cel mai mult, astfel că au
tendinţa de a amâna formularea unei concluzii definitive cât mai mult timp cu putinţă. Filozofia lor este să
fie precauţi. Sunt oameni care gândesc mult şi cărora le place să ia în considerare toate unghiurile de
vedere şi implicaţiile înainte de a face o mişcare. La şedinţe şi în discuţii preferă să stea pe un scaun mai în
spate. Le place să-i urmărească pe ceilalţi în acţiune. Îi ascultă pe ceilalţi şi văd cum se orientează discuţia
înainte de a-şi prezenta propria părere. Au tendinţa de a nu ieşi în evidenţă şi au un aer oarecum distant,
tolerant. Atunci când acţionează, o fac într-un cadru mai amplu, care include şi trecutul şi prezentul,
observaţiile celorlalţi şi observaţiile proprii.
Gânditorii învaţă cel mai bine atunci când:
Gânditorii învaţă cel mai puţin atunci când:
 Observă persoane sau grupuri în timp ce
● Acţionează ca lideri de echipă sau
realizează anumite activităţi
joacă roluri în faţa celorlalţi
 Au ocazia de a analiza ceea ce s-a
● Trebuie să facă unele acţiuni fără a
întâmplat şi de a se gândi la lecţiile
avea timp suficient de pregătire
învăţate
● Sunt puşi în faţa unei situaţii în care
 Produc analize şi rapoarte în condiţii de
trebuie să acţioneze, nu să gândească
termene relaxate (nu pe termen scurt)
● Se confruntă cu termene urgente
şi sunt presaţi să acţioneze
 Stiluri de invatare - chestionar HoneyMumford

Stilul teoretizant
Teoreticienii adaptează şi integrează observaţiile în teorii complexe, dar sănătoase din punct de vedere
logic. Le place să înţeleagă teoria şi să fie totul clar înainte de a pune ceva în practică. Gândesc problemele
într-un mod vertical, logic, pas cu pas. Asimilează faptele disparate în teorii coerente – au tendinţa să fie
perfecţionişti, care nu au odihnă pînă nu limpezesc lucrurile şi nu le includ într-o schemă raţională. Le place
să analizeze şi să sintetizeze. Le plac ipotezele fundamentale, principiile, teoriile, modelele şi sistemele de
gîndire. Filozofia lor se mîndreşte cu raţionalitatea şi logica: „Dacă e logic e bun”. Întrebările pe care le pun
cel mai des sunt. „E logic?” „Cum se potriveşte cu aceasta?” Care sunt ipotezele de bază?”. Au tendinţa de a
fi detaşaţi, analitici şi devotaţi obiectivităţii raţionale, le plac mai puţin lucrurile subiective şi ambigue.
Abordarea unei probleme este în cazul lor întotdeauna logică. Aşa este alcătuită gândirea lor şi resping în
mod rigid tot ceea ce nu se potriveşte cu aceasta. Preferă să maximizeze certitudinea şi nu le plac judecăţile
subiective, gândirea laterală şi nimic superficial.
Teoreticienii învaţă cel mai bine atunci când: Teoreticienii învaţă cel mai puţin atunci când:
 Se află în situaţii complexe, unde îşi pot  Trebuie să participe la situaţii
utiliza cunoştinţele şi aptitudinile care pun accent pe emoţii şi
 Situaţiile sunt clar structurate şi sentimente
cunosc obiectivele de urmărit  Activitatea nu este clar
 Li se oferă idei interesante sau concepte, chiar structurată sau indicaţiile
dacă nu sînt de uz imediat sau relevante furnizate sunt confuze
pentru tema cursului  Trebuie să facă unele lucruri fără să
 Au şansa de a pune întrebări şi de verifica li se explice principiile sau conceptele
ideile care stau în spatele conceptelor implicate
vehiculate  Se simt pe altă lungime de undă
faţă de ceilalţi participanţi (cu
stiluri diferite de învăţare)
Stilul pragmatic
Pragmaticii sunt gata să încerce idei, teorii şi tehnici noi pentru a vedea dacă funcţionează în practică. Le
place să primească câteva indicaţii practice şi tehnici de bază de la cineva. Caută idei noi şi profită de prima
ocazie pentru a experimenta idei noi pe care doresc să le încerce în practică. Le place să acţioneze rapid şi cu
încredere în cazul ideilor care îi atrag. Au tendinţa să fie nerăbdători când discuţiile se prelungesc prea mult
pentru analiza unei chestiuni. Sunt în esenţă practici, oameni cu picioarele pe pămînt cărora le place să ia
decizii practice şi să rezolve probleme. Reacţionează la probleme şi oportunităţi „ca provocări”. Filozofia lor
este „Există întotdeauna o cale mai bună” şi „Dacă funcţionează, e bun”. Le plac conceptele care se pot
aplica imediat în practică la locul lor de muncă. Au tendinţa să fie nerăbdători cînd se confruntă cu discuţii
lungi şi preferă acţiunile practice, nesofisticate.
Pragmaticii învaţă cel mai bine atunci când:
Pragmaticii învaţă cel mai puţin atunci când:
 Există o legătură evidentă între tema
● Nu există nici un beneficiu clar sau
cursului şi locul de muncă
imediat care să poată fi obţinut
 Au şansa de a încerca practicile prezentate şi
● Nu există instrucţiuni sau recomandări
să dea feedback – de exemplu jocul de roluri
de aplicare practică a conceptelor
 Le sunt prezentate tehnici cu avantaje evidente,
prezentate
de exemplu reducerea timpului pentru
● Nu există aparent nici un fel de
realizarea unei anumite activităţi
recuperare a investiţiei în învăţare, de
 Li se prezintă un model pe care îl pot copia,
exemplu cursuri mai scurte
de exemplu un film sau o personalitate
● Acţiunea de formare este “doar teorie”
recunoscută

Majoritatea persoanelor au stiluri de învăţare care înglobează anumite elemente ale acestor 4 stiluri „pure”.
Trebuie doar determinat stilul predominant pentru a putea identifica situaţiile optime de învăţare pentru o
persoană.