UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” din BUCUREȘTI

FACULTATEA de TRANSPORTURI
Master – Cercetare și Dezvoltatea în Ingineria Autovehiculelor

Adolescența

Psihopedagogia adolescenților, tinerilor și

adulților

Coordonator științific:
Student:
Negoiu Georgian-Iulian

București
2021 - 2022
 1. Introducere
Potențialul de dezvoltare al unei persoane există pe tot parcursul vieții. Fiecare etapă a vieții este deschisă de noi achiziții
psihologice, ca urmare a unei noi crize de dezvoltare. Acestea apar din conflictul dintre posibilitățile de relaționare ale persoane
și cerințele mediului social. Personalitatea umană este o construcție în timp, dilemele fiecărei etape și natura influențelor
receptate putând plasa fiecare nouă achiziție între variante polare. [1]

Tabelul 1 Stadialitatea dezvoltării [1]

Stadiul
Infantil (0-1 an)
Copilăria mică (1-3 ani)
Copilăria mijlocie (3-6 ani)
Copilăria mare (6-12 ani)
Adolescența (12-18/20
ani)
Tânărul adult (20-30/35 ani)
Adultul (35-50/60 ani)
Bătrânețea (60 ani …)
Principala achiziție (variantele
extrem)
Încredere vs neîncredere
Autonomie vs dependență
Inițiativă vs retragere, vinovăție
Sârguință, eficiență vs inferioritate
Identitate vs confuzie
Intimitate vs izolare
Realizare vs rutină creatoare
Integritate vs disperare
Factori sociali determinați Corolarul axiologic
Mama sau substitutul
Speranța
matern
Părinții Voința
Finalitatea în acțiuni
Mediul familial
(teleonomia)
Școala și grupul de joacă Competența
Modele și covârstnicii Unitatea
Prietenii, relația de cuplu Mutualitatea afectivă
Familia, profesia Responsabilitatea, devoțiune
Pensionare, apusul vieții Înțelepciune

Adolescența poate fi împărțită în mai multe etape: [2]

o Preadolescența: o etapă de stabilizare a maturității biologice; se conturează și se adâncește mai mult
individualizarea și se dezvoltă caracteristicile conștiinței și ale conștiinței de sine.
o Adolescența propriu-zisă sau marea adolescență: (de la 16/18 ani la 20 de ani): caracterizat printr-o
intelectualizare intensă (dezvoltare a gândirii abstracte), prin îmbogățirea și lărgirea conduite adulte:
o Adolescenț prelungită sau tardivă (de la 18/20 de ani la 25 de ani): o consecință a prelungirii duratei studiilor,
pregătirii pentru o profesie.

2. Definiții ale adolescenței

J.J.Rousseau numeşte această etapă „vârsta raţiunii” dar şi „revoluţie furtunoasă” sau „a doua naştere”. Stanley
Hall consideră că adolescenţa este „furtună şi stres”, iar Schopenhauer că este „vremea neliniştii”. [3]
Etimologic, termenul adolescenţă are originea în verbul latin adolescere care înseamnă a creşte, a se dezvolta,
punând accent în special pe maturizarea biologică şi dezvoltarea psihologică specifică acestei vârste. [3]
Se afirmă adesea că adolescenţa este o perioadă a vieţii foarte „dificilă”, în care adolescenţii sunt puternic
stresaţi şi instabili afectiv, datorită faptului că trebuie să facă faţă unor schimbări enorme în viaţa lor, atât pe
plan biologic, cât şi pe plan psihologic şi social. Unele dintre aceste schimbări se referă la schimbări fizice şi
fiziologice importante care au loc, pubertate şi modificările consecutive acesteia care apar la nivelul
comportamentului sexual. [3]
Pe plan subiectiv, psihologic are loc un proces de schimbare a imaginii de sine, care intră în conjuncţie cu
tendinţa adolescentului de a se autodefini. Această „creare” a unei noi identităţi are loc, adesea, prin opoziţia faţă
de imaginea adultului şi adoptarea unor norme sociale şi de grup prezente la ceilaţi tineri din aceaşi generaţie.
Schimbări majore apar şi în plan social: adolescenţii petrec tot mai mult timp cu alte persoane de aceaşi vârstă şi
petrec mult mai puţin timp cu părinţii şi familia decât atunci când erau copii. Totodată, adolescenţă este perioada
în care se iau decizii importante pentru dezvoltarea persoanei şi se fac planuri cu privire la viitor. De exemplu, în
perspectiva alegerii unui traiect profesional, adolescenţii trebuie să decidă ce tip de liceu doresc să urmeze, ce
examene să dea, dacă să urmeze sau nu studii universitare etc. [3]
Nota dominantă a întregii etape constă în intensa dezvoltare a personalităţii combinată cu trecerea spre
maturitate şi integrare în societatea adultă. Întreaga perioadă este marcată de modificări în tutelarea familială
şi şcolară care se regăsesc şi în plan social, în prevederi legale ale unor responsabilități începând cu vârsta de
14 ani şi terminând cu majoratul civil ce marchează drepturi, dar şi responsabilități depline. [3]

3. Cele patru întrebări-cheie ale adolescenţei

Adolescenţii sunt preocupaţi să găsească răspunsul la câteva întrebări majore: [3]

• „Cine sunt eu?”, cum răspund la acestă întrebare, cu referire în primul rând la asumarea noilor roluri sociale
şi sexuale?
• „Sunt o persoană normală?”, în ce măsură mă încadrez într-un anumit grup pe care eu (sau alţii, a căror
opinie contează) îl consideră „normal”?
• „Sunt o persoană competentă?”, sunt capabil să realizez ceva care este valorizat de către părinţi mei, de
către cei de aceeaşi vârstă cu mine, de societate în general?

2
 • „Sunt iubit?”, și, mai ales, ”Sunt demn de a fi iubit?”, ar putea cineva să mă iubească (în afară propriilor
mei părinţi)?

4. Principalele achiziții în perioada adolescenței

Odată cu încheierea marii copilării în viaţa individului apar mai multe modificări care îşi vor pune amprenta asupra
tabloului său psihologic. Cele mai semnificative modificări sunt: [3]
- schimbarea locului în familie, școală, societate;
- noi responsabilități, cu valoare socială crescută;
- amplificarea şi intensificarea exigențelor față de comportamentul social, moral;
- diminuarea tutelei directe;
- schimbarea condițiilor şi cerințelor școlare;
- modificarea cantității, calității şi condiționării învățării;
- diversificarea vieții şi relaţiilor sociale.

Principalele direcții în care adolescentul trebuie să evolueze sunt: [3]

- dezvoltarea de noi relații sociale;
- asumarea rolului social de bărbat, respectiv femeie;
- definitivarea identității corporale;
- independența emoțională în relația cu părinții și noul statut în cadrul familiei;
- pregătirea pentru căsătorie și viața de familie;
- orientarea în cariera profesională;
- simțul etic și sistemul propriu de valori;
- responsabilizarea socială.

5. Aspecte ale dezvoltării în adolescență

a) Reorganizarea vieții interioare [3]

Fenomenologia complexă a adolescenței este centrată pe viaţa interioară şi propria personalitate.

Tabelul 2 Multiplele transformări ce au loc în perioada adolescenței [3]

Aspectul Etapa de vârstă 9-12 ani
dezvoltării
Fizic Maturizare fizică/sexuală
semnificativă; preocupare
intensă pentru imaginea fizică
și corporală.
Cognitiv Gândire concretă.
Emoțional Creșterea independenței în
luarea de decizii.
Social Crește influența din partea
grupului de egali; se simte
atras de alte persoane.
Comportamental Începe să experimenteze noi
moduri de a se comporta.
Etapa de vârstă 13-15 ani
Continuă modificările fizice
sexuale; preocupare pentru
imaginea corporală devine mai
puțin intensă.
Crește capacitatea de gândire
abstractă.
Se dezvoltă sentimentul
identității; explorarea abilității
de a atrage noi parteneri.
Influență majoră din partea
grupului de egali/mediului
școlar; creșterea interesului
sexual.
Comportament de testare și
asumare a riscului.
Etapa de vârstă 16-18 ani
Schimbări fizice/sexuale complete; o mai mare
acceptare a înfățisării fizice.
Capacitatea de gândire abstractă stabilită.
Stabilirea unui simț clar al identității.
Influența familiei contrabalansată de influența
egalilor; încep să se dezvolte relații intime
serioase; tranziție către activitatea profesională,
studii universitare, viață independentă.
Capacitatea de evaluare realistă a riscului.

b) Transformări bilogice – consecințe psihocomportamentale [3]

Au loc modificări biologice, morfo-funcționale ce au influență și asupra comportamentelor și vieții psihice precum:
- intensificarea creșterii cu dinamică variată de la individ la individ;
- creșterea nu este proporțională și nici concomitentă la nivelul tuturor segmentelor corpului;
- modificări în funcționarea glandelor endocrine;
- tulburări fiziologice: stări de oboseală, dureri de cap, acnee, transpirație abundentă, eritem de pudoare,
schimbarea voci.

c) Dezvoltarea cognitivă [3]

În această perioadă, tânărul își îmbunătățește instrumentele cunoașterii, manifestă o imensă curiozitate față de
ceea ce îl înconjoară, o puternică nevoie de a ști, cunoaște, înțelege.

d) Dezvoltarea independeței și autonomiei [3]

Adolescentul începe să își construiască propriile păreri și convingeri, propriul sistem de valori, dorește să
participe la luarea unor decizii.

3
 e) Dezvoltarea emoțională [3]
Adolescentul devine capabil să își controleze propriile expresii emoționale, afișând expresia dorită în funcție de
contextul situației (de exemplu poate afișa masca nevinovăției, mimează naivitate), în plus poate să identifice
stările emoționale și după manifestările nonverbale ale altora.

6. Criza de identitate

Structura personalității adolescentului, aflată în plin proces de transformare, este puternic influențată de
maturizarea fiziologică, dezvoltarea cognitivă și apariția unor nevoi și sentimente noi.
Redescoperirea/reconstruirea identității este un proces de durată în care adolescentul caută noi identificări,
modele de personalitate la care să se raporteze, valori identitare, devenind treptat conștient de ceea ce este, dar
și de ceea ce poate deveni. [3]
În această perioadă un rol major îl joacă modelele. Primele modele de identificare rămân tot părinții, însă în
alegerea de modele și făurirea de idealuri exercită o puternică influență eroii din filme, biografiile unor personalități
din diferite domenii, sportivi etc. [3]

Formarea identității Eului

În acest proces de dezvoltare a unei identități proprii, adolescentul trece printr-o criză numită confuzia identității
vs confuzia de rol în care trăiește o așa numită experiență a difuziei identității, care implică un puternic sentiment
de nesiguranță. Pentru acesta, sarcina principală a acestei perioade este să ajungă la dobândirea unei sentiment
al identității care poate fi definit ca fiiind „sentimentul de a te simți acasă în propriul corp, sentimentul că ști
încotro mergi, precum și certitudinea recunoașterii din partea celor care contează”. [3]
Identitatea eului se structurează în jurul a trei componente principale: [3]
▪ simțul unității - caracterizat prin acordul între diferitele percepții asupra sinelui;
▪ simțul continuității - care se referă la durabilitatea în timp a unor percepții asupra sinelui;
▪ simțul reciprocității - între propriile percepții ale sinelui și modul în care individul este perceput de ceilalți.
Deoarece au loc schimbări rapide biologice, psihologice și sociale și este nevoie de luarea anumitor decizii cu
impact, se dovedește relativ dificil atingerea sentimentului plenar al identității. Astfel, se manifestă „criza de
identitate”, deoarece adolescentul nu știe foarte bine cine este sau încontro se îndreaptă, gândind „nu sunt ceea
ce mi-aș fi dorit să fiu, nu sunt ceea ce voi fi, dar nici nu mai sunt ceea ce am fost”. [3]

7. Familia și dezvoltarea socială a adolescentului: cultura de grup

Familia își menține rolul de cadru primar care asigură siguranța materială și afectivă și, în același timp, de
transmitere a unui sistem de valori și mentalități. Există posibilitatea ca atitudinea părinților față de copiii lor să
conducă la generarea „conflictului de generații”. [3]
Dezvoltarea socială a adolescentului are loc în contextul tuturor relațiilor interpersonale în care se angajează.
În această etapă de dezvoltare, viața socială are o intensitate mai mare decât în orice altă perioadă a vieții. [3]

Tabelul 3 Aspecte cheie ale dezvoltării sociale în adolescență [3]

Grupul social Etapa de vârstă 9-12 ani Etapa de vârstă 13-15 ani Etapa de vârstă 16-18 ani
Grupul de Centrul lumii sociale se Grupul de egali face loc treptat relațiilor Încep să se dezvolte relații intime
covârstinici deplasează de la familie la grupul de prietenie unu-la-unu și a relațiilor serioase.
de prieteni. romantice.
Grupul de prieteni este constituit Grupul de prieteni devine treptat mixt
din persoane de același sex, (fete și băieți).
Dorință puternică de acceptare și Încep să se dezvolte prietenii și întâlniri
conformare la cerințele de grup. între fete și băieți.
Conformism mai scăzut și o mai mare
toleranță față de diferențele individuale.
Familia Tendința de acutizare a conflictelor dintre adolescent și părinți. Influența familiei tinde să fie
Relațiile familiale strânse, apropiate reprezintă cel mai important factor contrabalansată de influența
protectiv împotriva comportamentelor cu risc înalt. covârstnicilor.

8. Probleme comportamentale în adolescență

Toate schimbările majore care apar ca urmare a dezvoltării în această perioadă pregătesc adolescentul să
experimenteze noi tipuri de comportamente. Majoritatea adolescenților își asumă riscuri, însă ei au nevoie de
ghidare și consiliere pentru a orienta comportamentele de asumare a riscului înspre conduite mai constructive și
mai puțin periculoase. Zonele cele mai sensibile pentru dezvoltarea problemelor comportamentale sunt: drogurile,
alcoolul, graviditatea, bolilele cu transmitere sexuală, abandonul școlar, delicvența, violența, depresia, suicidul,
tulburările de alimentație. [3]

4
 Cuprins
1. Introducere.. ......................................................................................................................................... 2
2. Definiții ale adolescenței ..................................................................................................................... 2
3. Cele patru întrebări-cheie ale adolescenţei .......................................................................................... 2
4. Principalele achiziții în perioada adolescenței .................................................................................... 3
5. Aspecte ale devzoltării în adolescență ................................................................................................. 3
6. Criza de identitate ................................................................................................................................ 4
7. Familia și dezvoltarea socială a adolescentului: cultura de grup......................................................... 4
8. Probleme comportamentale în adolescență ......................................................................................... 4
Bibliografie..... ......................................................................................................................................... 5

Bibliografie

[1] Cosmovici, A., Iacob, L., „Psihologie şcolară”, Iași, 1998, Editura Polirom.
[2] Macovei, M. M., „Psihopedagogia adolescenților, tinerilor și adulților” – curs, Programul de formare
psihopedagogică în vederea certificării competențelor pentru profesia didactică, Nivel II, Universitatea
Politehnica din București, an școlar 2021-2022.
[3] Onutz, S., „Psihopedagogia adolescenților, tinerilor și adulților” – curs, Programul de formare
psihopedagogică în vederea certificării competențelor pentru profesia didactică, Nivel II, Academia de
Muzică ,,Gh. Dima” Cluj-Napoca.