JURNALUL

UNUI
PREADOLESCEN
T

ELEV:
MOROGAN COSMINA-
ALEXIA
 DEZVOLTAREA PSIHICĂ

• Dezvoltarea psihică reprezintă procesul care cuprinde totalitatea

transformărilor psihice ireversibile, cu sens ascendent, care conduc
la schimbări cantitative şi calitative la nivelul structurilor psihocomportamentale
• La om dezvoltarea psihică este un proces prin care se formează
noi însuşiri şi structuri psihice funcţionale care diferenţiază comportamentele
noi de cele anterioare şi care serveşte unei mai bune adaptări a omului
la cerințele și solicitările lumii externe.
Procesul dezvoltării are loc simultan pe trei planuri :

1. ÎN PLAN PSIHOLOGIC – DEZVOLTARE PSIHICĂ,

2. ÎN PLAN BIOLOGIC – DEZVOLTARE BIOLOGICĂ
3. ÎN PLAN SOCIAL – DEZVOLTARE SOCIALĂ A
PERSONALITĂŢII.
 CARACTERISTICILE PREADOLESCENTULUI

 În perioada de la 10-11 până la 14- 15 ani au loc schimbări și transformări radicale în întreaga personalitate.
Majoritatea structurilor psihologice se formează ca noi în baza dărmării coninuțului vechi. La începutul perioadei
(preadolescentul inferior) acest proces abia începe, iar în jumătatea a doua (preadolescentul superior) apar
structurile noi în plinitudinea conținutului și caracteristicilor lor. Același lucru este valabil și pentru dezvoltarea
conștiinei de sine. La această perioadă de vârstă se complică interacțiunea copilului cu adultul.
 Direția generală în formarea conștiinei de sine pentru această vârstă este: de la o cunoatere destul de naivă
superficială a “Eu-lui” spre o autocunoaștere din ce în ce mai profundă care se îmbină cu o autoapreciere bine
determinată însă cu fluctuații mari.
 ETAPE PRINCIPALE ALE IDENTIFICĂRII
PERSONALITĂȚII ȘI COMPORTAMENTULUI:

- instalarea conștiinței maturizării și a aspirațiilor de a fi adult, printr-o raportare pertinentă a însușirilor

proprii la conduitele celor din jur;
- menținerea și chiar accentuarea în unele împrejurări a conduitelor de opoziție, de teamă, de conflict si
frustrare, prin zbaterea spre câștigarea independenței și autonomiei personale;
- creșterea simțului de responsabilitate, de datorie și proiecția personalității în devenirea și afirmarea
socială, culturală, profesională;
- maturizarea personalității și elaborarea de comportamente integrative, bazate pe creșterea forței
intelectuale, volitive și motivaționale, prin trăirea experiențelor afective și cognitive care fac posibilă
integrarea cultural-socială și circumscrierea în cadrul originalității atât de râvnite;
- dezvoltarea capacității de autocontrol și stapânire de sine, prin exercitarea unor conduite de sacrificiu și
proiectarea aspirațiilor pentru servirea cauzelor generoase
 EDUCAȚIA
 Vârsta preadolescentă se caracterizează prin trecerea spre maturizare şi integrare în societatea adultă, cu
solicitările ei sociale, familiale, profesionale etc. Perioada dată este legată de schimbări de mare intensitate şi cu
efecte vizibile în înfăţişare, comportamente şi relaţionare internă cu lumea exterioară, inclusiv prin creşterea
capacităţii de integrare în specificul vieţii sociale. Preadolescența este o etapă de restructurare afectivă şi
intelectuală a personalităţii, descrisă ca o perioadă ingrată, dificilă atât pentru preadolescenţi, cât şi pentru cei care
se află în contact cu ei.
 Educația este un factor care transformă potențialul ereditar în componente ale vieții psihice și direcționează
convergent cu scopurile sale chiar și influențele de mediu, formează mecanismele superioare ale psihismului
uman, asigură dezvoltarea psihică deplină a omului. Toate modificările care au loc în această perioadă de vârstă
(în plan biofizic, intelectual, social, afectiv, moral) trebuie bine cunoscute atât de către cadrele didactice, cât şi de
către părinţi, pentru a putea veni în întâmpinarea lor, pentru a-i înţelege pe preadolescenţi şi pentru a putea adopta
cele mai adecvate măsuri în vederea asigurării dezvoltării psihice și a personalității preadolescenților.
DEZVOLTAREA INTELECTUALA A PREADOLESCENTULUI

 Este caracterizat de creșterea independenței prin gândirea problemelor si a situatiilor. Trebuie să poată ințelege abstractul pur,
cum este filozofia si conceptele din matematica. In timpul acestei vârste pot să învețe și să aplice informațiile generale pentru a se
adapta la diferite situații. Pot să invețe anumite informații si aptitudini pentru o profesie. Fața de copii, preadolescentii gândesc în
moduri mai avansate, mai eficiente si in general mai complexe. Aceasta capacitate poate fi observata in 4 moduri.
 Primul, in timpul preadolescenței indivizii devin mai buni decât copiii să gândeasca despre ceea ce este posibil, în loc să se
limiteze la ceea ce este real. In timp ce gândirea copiilor este orientată la aici si acum, evenimente observate direct - adolescentii
pot gândi ipotetic.
 Al doilea, in timpul trecerii prin preadolescenta indivizii pot gândi idei abstracte: proverb, analogii, metafore. Le crește interesul
față de relațiile interpersonale, politică, filozofie, religie si moralitate.
 Al treilea, modificarea gândirii este că tinde să devina multidimensională, decât limitată la o singură problemă. În timp ce copiii
gândesc despre un lucru o data adolescentii pot vedea mai complicat situatiile. Privesc problemele din perspective diferite.
 In final, pot vedea mai bine lucrurile ca fiind relative decât absolute. Copiii tind sa vadă lucrurile in alb si negru. Acest mod de
gândire poate exaspera părintii care simt ca adolescentii intreabă despre totul doar de dragul argumentului.