Caracteristicile psihologice ale puberății

Caracteristicile psihologice ale puberății

Adolescența, perioada de tranziție de la copilărie la vârsta adultă, nu are limite de vârstă

clar definite, însă este acceptat faptul că începe de la vârsta de 12 ani și durează până spre 20 de
ani, când dezvoltarea este aproape completă. În timpul acestei perioade, omul ajunge la
maturitate sexuală și își dobândește identitatea individuală, ce este diferită față de cea familială.
Adolescența mai este considerată de unii dintre cercetători ca fiind perioada furtunilor și
stresului, fiind caracterizată de dispoziții foarte schimbătoare, de neliniște și răzvrătire1.
În aceasta perioadă, procesle cognitive se perfecționează, puberul fiind capabil să
gândească fără a se folosi de un suport concret și să își analizeze corectitudinea propriei gândiri.
Devine mai echilibrat afectiv, reușind, spre deosebire de perioada anterioară, să își domine
reacțiile impulsive; se dezvoltă voința, fiind posibile eforturi voluntare intense și de lungă durată.
În acest stadiu apar, de cele mai multe ori, prima dragoste și prima experiență sexulă. Puberul
aspiră spre autonomie și originalitate, este preocupat de cunoaștere și de perfecționarea propriei
persoane. Reușitele îl entuziasmează, dar ele sunt nesigure, înfrângerile distrugând rapid
imaginea pozitivă de sine. În planul relațiilor interpersoanle este preocupat de înțelegerea
prieteniei, a iubirii sau a solidarității umane, relațiile cu ceilalți constituind prilejuri de
autocunoaștere și intercunoaștere2.
Dominantă, în această perioadă, este maturizarea biologică și intensa dezvoltare a
peronalității. Activitatea fundamentală pentru perioada pubertății rămâne învățarea și instruirea
atât teoretică, cât și practică. Apar și diferențe între perioada anterioară, aceea a copilăriei, și
perioada pubertății din punctul de vedere al activității formative prin intruire, deoarece se
remarcă la copil interese și aptitudini tot mai bine conturate. Structurarea personalității în
perioada pubertății nu este liniară, ea se dimensionează relativ datorită contradicțiilor dintre
comportamentele impregnante de atitudini copilărești, cerințele de protecție, anxietate specifică
vârstelor mici în fața situației mai deosebite și atitudini și conduite achiziționate sub impulsul
cerințelor interne de autonomie sau impuse de societate. Se exprimă mai clar distanțele dintre
cerințele societății față de tânăr și ceea ce el poate oferi, ca și dintre ceea ce el așteaptă de la
societate și perceperea posibilităților acestuia. Din aceasta rezultă caracterul impetuos și
complicat al dezvoltării personalității. Ea este influențată și de maturizarea biologică și mai ales
de creșterea în puseu a tânărului. Un însemn al maturizării este și faptul că tânărul încearcă să își
dea seama de resursele sale personale și de realizarea identității proprii și a indepenndenței.
Independența și autonomia se cuceresc treptat, ceea ce îl face pe Jean-Jaques Rousseau să afirme
că acest proces echivalează cu o a doua naștere3.

1
Rita L. Atkinson, Introducere în psihologie, Ed, Tehnica, București, 2002, p. 128.
2
Elena Lupșa, Psihologie. Manual pentru clasa a X-a, Ed. Corvin, Deva, 2005, p. 79-80.
3
Emil Verza, Psihologia vârstelor, Hyperion, București, 1993, p. 89-90.
 Dezvoltarea psihică

Preferința pentru unele obiecte de învățământ se accentuează în aceasta perioadă și astfel

este posibilă achiziția de cunoștințe direcționate din care se conturează și o anume orientare
profesională și școlară. Învățarea capătă un caracter tot mai organizat cu mare încărcătură
emoțională, dar și psiho-culturală. Puberul devine tot mai motivat pentru dobândirea unui statut
intelectual și moral pe baza căruia conștientizeză locul aparte ce îi revine în cadrul colectivului și
în determinarea de atitudini diferențiate ale adulților față de el. Deși se menține un decalaj între
maturizarea biologică și cea intelectuală și morală, el tinde să se reducă cu timpul și să faciliteze
puberului adoptarea de modalități comportamentale specifice4.
La puberii cu fragilitate psihică și cu o întârziere în maturizarea biologică pot să se
manifeste fenomene de inadaptare socială și școlară când aceștia nu dispun de capacitățile
necesare pentru a răspunde rapid și eficient la sistemul de cerințe ce se formuleză față de ei. Dar
un anumit disconfort psihic se manifestă și la acei tineri la care apare o precocitate pregnantă în
evoluția biologică deoarece ei sunt, sau cel puțin cred că sunt, centrul atenției colegilor și chiar a
adulților. Maturizarea tardivă sau precoce modifică poziția puberului în colectiv și relaționarea
cu acesta, deoarece el constată că se manifestă nunațe diferite în ceea ce privește acceptarea,
neglijarea, respingera, toleranța și prin toate acestea îi creează o oarecare nesiguranță și izolare5.
Fenomenul care reține atenția și care modifică planul comportamental este acela al
erotizării vieții și al expansiunii virilității. În acest caz, comportamentele sexuale sunt
impregnante de anxietate și tensiune. Relațiile dintre fete și băieți sunt distanțate și, în genral,
fetele acum trăiesc primele dezamăgiri în raport cu lipsa de atenție a băieților. În schimb, față de
același sex, atât băieții, cît și fetele, manifestă atitudini afestuoase, tandre și strânse, care sunt
adesea opozante față de adulți6.
Evoluția senzorial-perceptivă parcurge un traseu semnificativ pentru planul dezvoltării
psihice și al adaptării la activitate. Dat fiind procesul de maturizare biologică, și senzorialitatea
se restructureză prin erotizarea funcțiilor sale. Fenomenul este mai evident la nivelul
sensibilității vizuale, auditive și tactile. Unele experimente au pus în evidență o creștere a
sensibilității fine de 2-3 ori la 13 ani, față de copilul de 10 ani. În genere, se dezvoltă și
capacitatea de prelucare a informației vizuale concomitent cu diferențierea evaluării vizulae a
mărimii, distanței și formei. Puși în situația de a descrie tablouri după vizionare, la puberi
contează încă detaliile, dar se manifestă și tendința tot mai accentuată de a da un anumit sens și o
anumită semnificație în care apare o încărcătură proiectivă7.
O modificare semnificativă se realizeză și la nivelul sensibilității auditive, mai cu seamă
în ceea ce privește creșterea capacității de discriminare pe plan verbal. Fenomenul este facilitat și
de dezvoltarea auzului fonematic ce se exersează frecvent prin plăcerea puberilor de a asculta

4
Ibidem, p.93.
5
Ibidem, p.93.
6
Ibidem, p.93.
7
Ibidem, p.93-94.
muzică. Și alte forme ale sensibilității se dezvoltă în această perioadă. Dintre acestea, subliniem
dezvoltarea sensibilității odorifice care trece printr-un proces de erotizare. Tânărul este atent la
mirosul de transpirație ca și la deodorantele sau săpunurile ce pot fi folosite în scopul de a putea
fi mascat. La fete crește interesul pentru astfel de mirosuri sub influența mediului cultural în care
este implicată este implicată cosmetica feminină8.
Puberul învață acum să observe, să fie atent la tot ceea ce îl înconjoară, să manifeste
interese pentru cunoaștere și prin acestea sunt stimulate și funcțiile complexe ale intelectului.
Odată cu intrarea în perioada pubertății, activitatea intelectuală complexă se realizeză sub
semnul dezvoltării structurii logico-formale și al extinderii volumului de concepte utilizate.
Spiritul critic în creștere îl determină pe puber să valideze valorile în comparație cu non-valorile
și să manifeste atitudini explicite față de ignoranță și incompetență. Deși mai mature și mai
sârguincioase, fetele nu depășesc dezvolatraea intelectuală a băieților și sunt mai îngăduitoare
față de unele realizări ale colegilor și ale adulților. Ele se remarcă adeseori la acele materii ce
implică exprimări verbale mai complexe, pe când băieții sunt mai buni la știinele exacte și
tehnice9.
În procesul restructurării activității intelectuale, se remarcă creșterea atenției puberilor
față de comunicare, de actualizarea cunoștințelor. Activitatea intelectuală este percepută de puber
ca având o imporanță deosebită pentru maturitate. În acest context crește aspirația spre
originalitate și creativitate, pentru depășirea condiției de mediocriate și anonimat. Tânărul începe
să dorească să fie inteligent, sclipitor, spontan și să obțină realizări care să îl plaseze în centrul
grupului10.
Operațiile gândirii și calitățile acesteia sunt în plin proces de consolidare prin alimentarea
intelectului cu informații cât mai bogate, abtracte și complexe. Pubertatea coincide, conform lui J.
Piaget, cu extinderea operațiilor concrete și cu creșterea capacității de a efectua raționamente,
ceea ce face să se contureze tot mai distinct caracteristicile gândirii formale. În aceeași ordine de
idei, P. Osterrieth scrie că “tot mai mult gândirea se descprinde de concret, încât și aici se va
semnala o orientare nouă, diferențiind acest stadiu de stadiu precedent; ea va culmina începând
de la cel al doisprezecelea an prin apariția operațiilor formale și al posibilităților de raționament
ipotetico-deductiv care vor asigura ulterior gândirii deplină înflorire”11.
Ca atare, cunoștințele puberilor devin din ce în ce mai diverse și mai complexe. Se creeză
obișnuința dea utiliza frecvent scheme, imagini, simboluri și concepte din care se subînțeleg
situații complicate și strategii de exprimare.
Dezvolatarea intelectuală se realizeză sub influența modeleor culturale ale spațiului
geografic socio-cultural dat. La un asemenea model, limbajul este foarte important. Spre
exemplu, debitul verbal este una dintre laturile acestei influențe. La puberi, acesta este în creștere
evidentă. Concomitent cu îmbogățirea vocabularului se mențin și aspecte necontrolate ale
exprimării, cuvinte parazite, excese de exclamații, de superlative, de expresii șablon și clișee
8
Ibidem, p.94.
9
Ibidem,p. 94.
10
Ibidem, p.95.
11
P. Osterrieth, Introducere în psihologia copilului, E.D.P., București, 1976, p.137.
verbale sau chiar de vulgarism ca însemn al teribilismului. Schimbările de voce, mai accentuate
la băieți, dau un aspect hazliu și produc stări de disconfort12.
Puberul este tot mai interesat de creația literară, muzicală și de pictură. El consideră astefl
de activități ca fiind modalități de diferențiere, de identitate și de originalitate. Se constată o mare
preferențialitate pentru literatura și filmele de acțiune, de aventură, științifico-fantastice etc13.
În același timp, puberii sunt interesați de excursii, vizite la locuri istorice, la locuri cu
renume ce lărgesc spațiul de acțiune și satisfac mai bine curiozitatea în plină expansiune.
Plimbările în grup, practicarea sporturilor sezoniere permit împărtășirea experiențelor sociale și
afirmarea calităților proprii. Pe baza acestora se constituie și aspirații, interese noi și o
intensificare a emoționalității și angajării. Situațiile amintite anterior sunt trăite de puber cu
ardoare14.
Din perspectiva comportamentului și atitudinilor puberilor, în literatura de specialitate se
confruntă două direcții opuse: una pozitivă, optimistă și alta negativă, pesimistă. Prima dintre
acestea îl concepe pe tânăr ca fiind echilibrat, deschis și sincer. Cea de a doua remarcă tulburări
emoționale, impulsivitate, iritare sexuală, dezechilibru, lipsă de armonie, potențial delicvent.
Puberul caută prietenie și afecțiune dar manifestă tendințe de dominare pe fondul unor cerințe
exgerate. Instabilitatea afectivă este cea care determină comportamente mobile sub impulsul
aventurii15 .
În relațiile cu părinții, stările afective pot fi tensionate ca urmare a opoziției, dar se
menține dorința de a găsi disponibilitatea atitudinală pozitivă. Față de sexul opus se manifestă
semntimente și emoții inedite de simpatie și dragoste. Aceste stări îi fac plăcere puberului și îi
dau un comfort psihic intens. Asesea, sentimentul de dragoste este idilic și încărcat de imagini
fanteziste. Rezonanța afectivă se lărgește prin prezența și respectarea unor situații ce provoacă
emoții de satisfacție, tristețe, repulsie, rușine, invidie, gelozie, pudoare, groază, mândrie, exaltare,
plăcere, fericire, îngrijorare, mânie, duioșie etc16.
Toate aceste condiționări și stimulări ale dezvoltării psihice facilitează conturarea tot mai
evidentă a trăsăturilor de personalitate și formarea unor comportamente stabile. Maturizarea
psihică, in general și a personalității, în special, creează puberilor preocupări legate de viitorul
lor. Interesul manifestat pentru cunoașterea unor domenii posibile de activitate denotă
dobândirea cunoștinței de sine, a identității persoanle și raportarea potențialului său la exigențele
comportamentale implicate în diferite profesii. Fenomenul va continua să se dezvolte în
adolescență.

12
Emil Verza, op.cit., p.96.
13
Ibidem, p.96.
14
Ibidem, p.97.
15
Ibidem, p.97-98.
16
Ibidem, p. 98.
Bibliografie:

1. Atkinson, Rita L., Introducere în psihologie, Ed, Tehnica, București, 2002.

2. Lupșa, Elena, Psihologie. Manual pentru clasa a X-a, Ed. Corvin, Deva, 2005.

3. Osterrieth, P., Introducere în psihologia copilului, E.D.P., București, 1976.

4. Verza, Emil, Psihologia vârstelor, Hyperion, București, 1993.