Statut si rol

Oamenii nu se comporta întâmplator : în anumite situatii se comporta într-un anume

fel, în altele, în alt fel. Putem vorbi, deci, despre existenta unui tipar al comportamentelor
noastre. Acesta este determinat nu numai de specificul cultural, ci si de elementele
structurale ale societatii, respectiv statutul, rolul, grupurile, organizatiile, institutiile sociale
si comunitatea. Conceptele care delimiteaza elementele structurale ale societatii nu sunt în
mod riguros separabile de notiunile care privesc functionarea grupurilor umane. Opozitia
dintre o statica sociala si o dinamica sociala, prezentata adesea ca fundamentala de catre
pionierii sociologiei, mai târziu, a fost catalogata, pe drept cuvânt, ca artificiala si chiar
periculoasa, în masura în care ea tinde sa induca ideea ca ar putea exista societati pur inerte,
a caror punere în miscare ar fi - în acest context - pur aleatorie. Ori, este evident ca una din
proprietatile principale a universului uman este continua evolutie. Daca vom avea grija,
însa, sa precizam ca avem de-a face cu un principiu pur metodologic, cu o modalitate de a
clasa lucrurile fara a le izola unele de altele, atunci nu va mai exista nici un inconvenient
pentru ca cele doua maniere de a observa, cauta, întelege fenomenul social (aceea care-l
prezinta ca pe un ansamblu de "unitati" analizabile si aceea care-i demonstreaza
functionarea) sa se succeada si completeze reciproc. Pentru a întelege 555i83f functionarea
sistemului social trebuie sa consideram mai întâi ca avem de-a face cu "unitati" sau totalitati
în interiorul carora indivizii umani se insereaza si, în consecinta, trebuie sa începem prin a
studia care poate fi locul lor, locul fiecaruia în ansamblul social. "Pentru a realiza acest
lucru, extrem de pretioase sunt notiunile de statut si rol "1, situate la intersectia dintre
sociologie - ca stiinta de sine statatoare - si psihologia sociala. Din cunoscutele definitii
propuse de Jean Stoetzel deducem ca cele doua notiuni sunt distincte una de cealalta, dar
complementare : " daca luam ca centru al observatiei noastre individul, locul pe care-l ocupa
determina statutul si rolul sau, statutul sau este ansamblul comportamentelor la care el se
poate astepta în mod legitim din partea celorlalti, rolul sau este ansamblul
comportamentelor la care ceilalti se asteapta în mod legitim din partea sa".2
 A) Statutul

În vorbirea curenta, prin statut se întelege un nivel de prestigiu, de bogatie sau

putere. Sociologii folosesc termenul în întelesul de pozitie a unei persoane într-o retea de
relatii sociale, statutul de decan (sau de director de scoala) se refera la o pozitie în sistemul
de învatamânt la fel ca si cel de elev sau de student. Statutele de mama, bunica, fiica,
nepoata etc. indica pozitia persoanei în familie. Raymond Boudon si François Bourricaud
remarcau faptul ca pozitia într-o retea de relatii poate avea doua dimensiuni : orizontala si
verticala. Dimensiunea orizontala desemneaza interactiunile reale si posibile pe care
individul le are cu alte persoane situate la acelasi nivel social. Dimensiunea verticala se
refera la contactele cu persoanele situate într-o pozitie superioara sau inferioara pe scara
ierarhiei sociale.3 În conceptia lor, statutul se defineste ca un sistem de interactiuni egalitare
si ierarhice pe care individul le are cu ceilalti membrii ai grupului din care face parte.

Mai întâi, termenul de statut a fost utilizat în filosofia sociala semnificând puterea de
care dispune o persoana, suma drepturilor si îndatoririlor sale. Sociologul francez Emile
Durkheim în renumita sa lucrare "De la division du travail social" (1893) a aprofundat
analiza anomiei prin perturbarea, dereglarea ierarhiei de statut. Ceva mai târziu, (1921)
sociologul german Max Weber folosea termenul în întelesul de prestigiu social.

În lucrarea "The Study of Man" (1936), de pe pozitiile antropologiei culturale, Ralph

Linton acorda notiunii de status întelesul de colectii de drepturi si de datorii generate de
locul ocupat de individ în societate. El, împreuna cu Talcott Parsons (1902-1979) si altii
atrag atentia asupra distinctiei dintre statusurile atribuite pentru care individul nu a optat în
mod expres, care i-au fost conferite de societate sau grupul din care face parte si statusurile
dobândite, pe care el, cel putin teoretic le-a ales, care depind de calitati asupra carora
individul are un oarecare control. Printre cele dintâi se afla statutele legate de conditiile
biologice sau geografice (vârsta, rasa, sex, nationalitate etc.). Oamenii nu pot, initial, sa-si
aleaga sexul, rasa, etnia, religia si chiar clasa sociala. Pentru statutele dobândite putem
enumera statutele profesionale (medic, profesor etc.) statutele maritale (sot, sotie), statutele
în cadrul grupurilor informale (prieten). Acestea, de regula, sunt functii ale optiunilor
individuale, desi constrângerile sociale pot restrânge evantaiul posibilitatilor accesibile.

În unele societati, cum ar fi de exemplu regimul castelor, statutele atribuite depasesc

cu mult limitele biologico-geografice deoarece, chiar si profesiile sunt strâns legate în mod
obligatoriu de originea familiala (fiii învata si practica meseria tatalui). Într-un fel, problema
mobilitatii sociale priveste marja dintre ceea ce este atribuit si ceea ce este dobândit.

Sociologia face si distinctia dintre statusul actual si statusul latent. Statusul actual
sustine R. Linton este pus în evidenta de situatia sociala concreta. De exemplu, un individ
apare ca muncitor când îl observam în viata sa profesionala (în timpul lucrului, în institutia
în care îsi desfasoara activitatea). Acest lucru nu-l împiedica sa aiba în acelasi timp alte
statute (tata de familie, de exemplu), care sunt în aceasta circumstanta latente. Statutele
latente sunt, deci, statutele neactualizate dar posibil de evidentiat în alte situatii sociale.

Fiecare om are mai multe statute sociale ce alcatuiesc asa numitul set de statute ale
persoanei. Profesoara, mama, fiica, ortodox, prieten, femeie, românca etc sunt statute care se
pot aplica uneia si acelesai persoane. E. K. Wilson (1966) a grupat statutele în trei mari
categorii : biologice, familiale si extrafamiliale (profesionale, economice, culturale).
Statutele profesionale se pot clasifica, la rândul lor, în statute formale (oficiale, conform cu
organigrama) si informale (dobândite pe baza caracteristicilor psihice ale persoanei).

În cadrul constelatiei pe care o alcatuiesc, nu toate statutele au aceeasi importanta.

De multe ori, avem de-a face cu un statut principal, un statut cheie, care joaca un rol foarte
important în interactiunile noastre sociale, precum si în identitatile noastre sociale. În
societatile arhaice, deseori statutul religios si de vârsta a reprezentat statutul cheie al
individului.

În societatile moderne, se pare ca în mod frecvent statutul profesional reprezinta

statutul principal. Observam ca statutele cheie difera de la o societate la alta. Daca în mod
traditional statutul profesional al unui barbat era extrem de important atât pentru sentimentul
sau de sine cât si pentru relatiile sale cu ceilalti, astazi, barbatii încep sa acorde tot mai mult
timp familiei cu alte cuvinte, îsi împart timpul între cariera si familie. Daca în mod
traditional statutul principal al femeii este cel de familie, astazi, deoarece tot mai multe
femei exercita o anumita profesie, statutul lor profesional devine din ce în ce mai important
pentru ele. Pierderea unui statut principal poate produce sentimente de frustratie si poate
tulbura sentimentul de identitate pe care persoanele în cauza l-au încercat de-a lungul multor
ani. Este cazul pierderii statutului de munca atunci când oamenii se pensioneaza sau al
modificarii esentiale (perceputa tot ca o pierdere) a statutului de parinte, atunci când copiii
se maturizeaza, devin independenti, îsi întemeiaza propriile familii.
 Statutele partiale ale unei persoane pot fi congruente sau incongruente, cele de pe
urma, generând conflicte interstatus asa cum ar fi acelea dintre statusul profesional si
statusul familial. Exista însa si statusuri care sunt generatoare de conflicte prin însasi natura
lor. Sociologia organizationala a evidentiat faptul ca pozitiile ierarhice intermediare
genereaza conflicte interstatus. Mergând pe acelasi filon, Wilson 4 arata ca aceste conflicte
sunt relativ frecvente în statusurile flotante între doua extremitati ale unui sistem ierarhic, cu
alte cuvinte în rolurile legate de statusurile intermediare. Astfel, maistrul se poate simti mai
aproape de muncitori sau mai aproape de manager, subofiterul se poate situa fie lânga ofiter,
fie lânga soldati, asistentii universitari se pot simti mai solidari cu decanul sau dimpotriva,
cu studentii etc. Este renumita ancheta 5 realizata la Universitatile Harvard si Radcliffe
asupra studentilor însarcinati cu responsabilitatea de a supraveghea examenele, fapt ce le-a
conferit un statut intermediar între colegii lor si administratia universitatii. Respectivii
"supraveghetori" au fost întrebati ce ar face daca ar vedea ca un student triseaza la examen,
copiind din notitele sale. Li s-a dat posibilitatea sa aleaga între urmatoarele cinci conduite
posibile:

1. Îl da afara imediat pe vinovat si îl denunta ;

2. Îi permite sa termine examenul, dupa aceea îi confisca notitele si îl denunta ;

3. Îl roaga sa se retraga, sa abandoneze examenele si nu-l denuta decât daca

refuza ;

4. Îi ia notitele, îl lasa sa-si termine lucrarea si nu-l denunta;

5. Se preface ca nu remarca frauda.

Subiectii investigati trebuiau apoi sa spuna care era, dupa parerea lor, conduita pe
care colegii lor ar fi aprobat-o si care era cea aprobata de autoritati. Raspunsurile au indicat
faptul ca autoritatea ar fi aprobat conduita cea mai severa si colegii cea mai indulgenta. În
28 % dintre cazuri, subiectii chestionati au aratat ca aceasta situatie îi pune într-un conflict
de roluri, în imposibilitatea de a se conforma în acelasi timp celor doua tipuri de cerinte (ale
studentilor si ale administratiei).

Doar 11% dintre respondenti au considerat ca situatia respectiva nu creeaza nici un

fel de probleme, una si aceeasi solutie fiind aprobata în acelasi timp si de studenti si de
autoritati. Pentru 61% , adica majoritatea, exista cu certitudine o diferenta între asteptarile
autoritatilor si cele ale studentilor ; dar o solutie de compromis putea fi gasita. Dupa parerea
subiectilor investigati, cea de-a treia varianta de raspuns parea a fi cea mai buna solutie
pentru a obtine în final, atât aprobarea colegilor, cât si a conducatorilor universitatii.

În opina lui Wilson, oamenii apeleaza în mod constant la astfel de compromisuri

pentru a regla conflicte între atitudini divergente. De altfel, integrarea sociala depinde si de
capacitatea membrilor societatii de a minimaliza incompatibilitatile care pot izvorî din
complexitatea vietii moderne. Pe de alta parte, o societate bine echilibrata trebuie sa aiba
mecanisme care sa permita evitarea situatiei în care unul si acelasi individ ocupa statusuri
care comporta roluri incompatibile. Reunind tezele lui Gibbs, Martin si Durkheim, Wilson
estimeaza ca procentul sinuciderilor se micsoreaza când numarul rolurilor si statusurilor
compatibile creste, adica atunci când se perfectioneaza integrarea statutelor.

Cercetarile sociologice concrete au demonstrat ca modul în care o persoana îsi

percepe propriul status joaca un rol decisiv în depasirea conflictelor inter- si intrastaus.

Cazeneuve constata ca sociologii, în abordarea problematicii statusurilor si rolurilor,

în mod frecvent, iau ca referinta statutul de prestigiu, ajungând chiar sa utilizeze termenul de
statut în întelesul de statut de prestigiu. Acesta de pe urma este mai putin institutionalizat
decât statutul profesional si mai dificil de masurat decât statutul economic, fiind determinat
prin consens. Îl putem examina prin anchete empirice, solicitând reprezentantilor grupului
social sa aleaga ce conteaza mai mult pentru ei (profesia, cultura, sansa, familia, educatia,
decoratiile etc.) si invitându-i apoi sa stabileasca o ierarhie pentru fiecare tip de statut (dupa
gradul de stima pe care i-l acorda). Pe de alta parte, estimarea statutelor conduce la
evidentierea grupurilor de referinta. Cel mai adesea, asa cum sublinia Merton, individizii
pentru a evalua propriul lor statut, se refera la grupurile de apartenente (vârsta, nationalitate
etc.). Nu se constata acelasi lucru când este vorba despre clasele sociale (aici, de regula, se
aspira la clasele superioare).

Pe de alta parte, individul îsi percepe si defineste statutul si în functie de situatia în

care el se afla în raport cu ceilalti (prieteni, vecini, colegi). În concluzie, grupul de referinta
poate sa fie complex si sa aibe o mare influenta asupra nivelurilor aspiratiilor, frustrarilor
(care iau nastere deseori prin comparatie). Este ceea ce Merton a pus în evidenta, analizând
rezultatele unei renumite anchete efectuata asupra soldatilor americani în timpul celui de al
doilea razboi mondial, rezultate ce au fost publicate de Stouffer s.a. în lucrarea "The
American Soldier" în 1949. Soldatii casatoriti se simteau mai frustrati atunci când se
comparau cu celibatarii mobilizati sau cu barbatii casatoriti nemobilizati.

O alta problema pe care sociologia a evocat-o a fost cea a eficacitatii simbolurilor

prin care se exprima diferite statusuri. În multe societati anumite statusuri de profesie si de
prestigiu etc. se manifesta efectiv prin semne concrete si distinctive cum ar fi : uniformele
sau decoratiile (militarii, medicii, judecatorii etc.). Remarcam, de asemenea, ca exista
anumite simboluri si pentru statusurile nationale sau provinciale, asa cum sunt de exemplu
costumele nationale. În acelasi context, putem sa supunem atentiei si simbolurile onorifice si
semnele distinctive ale prestigiului care sunt casele, automobilele, titlurile (titluri de noblete,
titlul de doctor în stiinte, de presedinte etc.). Se întâmpla uneori ca termenul de statut sa fie
înlocuit prin simbolul sau. Asa, de exemplu, termenul de "blue collar" (gulere albastre) este
utilizat pentru a desemna statutul de muncitor manual, în timp ce termenul de "white collar"
(gulere albe), pentru statutul de specialist fara functii de conducere sau, în viziunea lui C.
Wright Mills (1917-1962), pentru statutul de clasa de mijloc a societatii contemporane. El
abordeaza aceasta problematica într-o celebra lucrare aparuta în 1951 intitulata : White
Collar. The american middle class.

Cercetarile sociologice au pus în evidenta si existenta unor corelatii semnificative

între statusuri si anumite boli psihice. În viziunea lui Jaspers, bolile psihice vor fi mai
6
frecvente printre persoanele care exercita profesii liberale. L. Stern confirma aceasta
concluzie, adaugând ca agricultorii sunt cei mai putin atinsi de aceste afectiuni.

Cazeneuve, în lucrarea citata apreciaza ca existenta acestei situatii se datoreaza mai

mult diferentelor existente între modul de viata la sat si cel de la oras decât diferentelor între
profesii.

Pe de alta parte, în urma observatiilor clinice efectuate în Spania 7 asupra câtorva mii
de subiecti, s-a constatat ca toxicomania este frecventa deseori la intelectuali, schizofrenia la
studentii de la filosofie si teologie, delirul persecutiei la politisti, nevrozele la infirmieri si
învatatoare. Aceste date trebuie sa le primim însa cu circumspectie deoarece ele pot tine de
cauze conjuncturale.De altfel, nu toate anchetele realizate au condus la aceleasi rezultate sau
la rezultate convergente. R. Bastide (1965) constata ca, desi, conform documentelor,
maladiile mentale par a fi mai raspândite printre intelectuali, studiul actualelor profesii le
releva în procentaj mai mare printre muncitorii manuali. Pe de alta parte, R.W. Trumkin
(1955) sesiza ca persoanele cu statute sociale putin elevate dezvolta adesea maladii mentale
sociogenice, îndreptate contra societatii în timp ce în clasele sociale elevate, gasim mai mult
boli psihice dirijate contra Eului.

Variatia rezultatelor cercetarilor efectuate în timp asupra acestei chestiuni ar putea fi

explicata, pe de o parte, prin faptul ca reperarea bolilor mentale în clasele mai modeste
întâmpina unele dificultati, iar pe de alta parte, prin faptul ca dezvoltarea automatizarii a
antrenat conditii de viata diferite de cele ale artizanatului.

Ne putem întreba daca echilibrul personal este legat mai mult de statutul economic
sau de cel de prestigiu. R.W. Trumkin estimeaza ca diversele tipuri de statut pot influenta
împreuna viata psihica a individului, dar el atribuie o importanta mai mare statutului de
prestigiu decât celui economic. Roger Bastide corecteaza aceasta concluzie, remarcam
faptul ca, adesea, sentimentul de securitate este legat de statutul economic. Daca luam în
considerare tabloul stratificarilor sociale dupa venituri, constatam ca nevrozele predomina la
clasele înalte si psihozele la paturile inferioare ale populatiei. În particular, procentajul de
schizofrenie pare sa creasca atunci când se coboara pe scara sociala.

Alti autori printre care se afla si Warner, ataseaza starea mentala la dificultatile
mobilitatii sociale. Cei mai vulnerabili, sustin el, sunt actorii sociali care vor sa se înalte pe
scara prestigiului social dar nu reusesc. Ajungem astfel la o problema mai generala si anume
aceea a acceptarii statutelor.

Pe de alta parte, constatam ca existenta decalajelor dintre diverse tipuri de statut a

stat la originea bulversarilor sociale si politice.

Studiile lui Vence Packard 8, realizate în anii '60, semnaleaza o dihotomie între
ierarhie ideala a valorilor si ierarhia reala a statuselor care comanda atitudinile opinei
publice americane.

B) Rolul. Conexiunea rol-status

În timp ce statutul desemneaza locul unei persoane într-o retea sociala, rolul indica
un model de comportare asociat unui status, punerea în act a drepturilor si datoriilor
prevazute de statusuri într-o societate.
 În acceptiunea sociologica moderna, termenul de rol a fost utilizat pentru prima data
de Ralph Linton în lucrarea sa "The Study of Man" (1936). Raymond Boudon si François
Bourricaud constata ca înainte ca Linton sa fi utilizat acest termen, el a circulat în scrierile
filosofice, înca de la sfârsitul secolului al XIX-lea. 9

Cu putin înaintea lui R. Linton, respectiv în (1934), sociologul american G.H. Mead
evidentiaza importanta îndeplinirii rolurilor sociale, subliniind faptul ca învatarea lor duce la
formarea personalitatii si asigura functionarea societatii umane. (Mind, Self and Society).

Initial, Ralph Linton a definit rolul ca fiind ansamblul de comportamente pe care în

mod legitim îl asteapta ceilalti de la individul care ocupa o pozitie sociala determinata, un
status social. Acesta este si punctul de vedere al lui Jean Stoetzel ("La Psychologie sociale",
1963). Mai târziu, Linton a sugerat ca rolul era alcatuit din comportamentele efective ale
ocupantului unui status. Constatam, deci, împreuna cu Mme Rocheblave - Spenlé ca, prin
acest termen, unii autori se refera la un comportament efectiv, altii, la o conduita teoretica
normativa. Pentru a se evita o eventuala confuzie, Newcomb a propus acceptarea distinctiei
dintre rolul jucat si rolul prescris, respectiv între rol (aspectul prescriptiv al conduitei
asociate unui status) si conduita de rol (comportamentul efectiv, modul în care fiecare îsi
interpreteaza efectiv rolul sau). Brim (1960) sesizeaza, la rândul lui, deosebirea între
prescriptiile rolului si îndeplinirea rolului. Rolurile corespunzatoare unui status nu sunt
mereu aceleasi, ele pot evolua. Asa de exemplu : rolul femeii astazi a suferit schimbari
importante fata de trecut.

Rolul se poate defini, adesea, prin "asteptari" ce au la baza consensul social, sau,
altfel spus, consensul indivizilor fundamenteaza asteptarile grupului cu privire la prescriptiil
rolului. Pornind de la acest punct de vedere, Newcob a propus un exemplu de studiu empiric
al asteptarilor si consensului privind rolul matern .10

El a constatat ca toti subiectii invesigati au corelat anumite comportamente cu rolul

matern. De exemplu, toti considerau ca o mama trebuie sa-si îngrijeasca copiii, sa le asigure
hrana etc. Deducem de aici ca aceasta activtate reprezinta, în opinia tuturor, o conduita de
rol esentiala. Alte conduite, cum ar fi de exemplu, preocuparea de a spune povesti copiilor,
au fost apreciate de subiecti ca fiind doar dezirabile (si nu obligatorii). Un al treilea tip de
activitati a fost consideat ca fiind doar permis sau indiferent în rapot cu rolul. În aceeasi
ordine de idei, studiile realizate de T. Parsons ("The Social System", 1951) au demonstrat ca
nu toate prescriptiile rolului social au aceeasi importanta pentru conduite : unele sunt
esentiale si obligatorii, altele sunt doar benevole, în timp ce unele dintre ele introduc
interdictii comportamentale.

Pe de alta parte, prin consens social anumite roluri sunt mai intense decât altele. Mai
multe anchete - sustine Cazeneuve - au stabilit ca deseori, criza adolescentei se poate imputa
impreciziei rolului de adolescent. Gerontologii fac constatari asemanatoare cu privire la
rolul batrânilor pensionari în societatea actuala. Cu alte cuvinte, rolurile legate de
adolescenta, batrânete (rolurile de vârsta) sunt mai neclare, asteptarile celorlalti mai putin
precise. În opozitie cu acestea, rolurile profesionale sunt mai clare, mai precise.

Asemenea statusurilor, rolurile sociale pot fi impuse (atribuite si dobândite,

achizitionate).

Un alt criteriu dupa care se pot clasifica rolurile îl reprezinta sistemul de referinta.
Exista roluri care se refera la societatea globala în general, la idealurile si valorile
recunoscute. Exista roluri corespunzatoare personalitatii de baza, asa cum ar fi cel de
cetatean, de om cinstit, de gentleman. Altele, cum ar fi acelea care privesc vârsta, sexul sunt
legate de ansamblul bio-social. Alte roluri sunt în raport cu clasele sociale sau gruparile
sociale (profesii, situatii familiale etc.). Se observa ca aceasta ultima clasificare este corelata
cu statutele care deriva din structurile sociale. Raportul dintre rol si status este complex. În
corelatie cu statusurile sociale, fiecarei persoane îi sunt proprii, la un moment, dat mai multe
roluri sociale, care pot fi congruente sau incongruente. Neconcordanta dintre rolurile sociale
poate genera conflicte inter-rol. Acestea pot apare atunci când prescriptiile atasate unui
statut sunt discordante. Asa de exemplu, în SUA, statutul de "asistent intern" într-un camin
al unui colegiu prevede, pe de o parte, sprijinirea studentilor aflati în situatii problematice,
acordarea unor sfaturi utile iar pe de alta parte, raportarea oricarei încalcari a
regulamentului. Cele doua prescriptii sunt în conflict, deoarece cu cât asistentul intern aplica
mai mult regulamente, cu atât va pierde mai mult încrederea studentilor si, deci, posibilitatea
de a fi confesorul si sfatuitorul lor.

Asa cum am demonstrat si în subcapitolul anterior, conflictul între roluri apare si

atunci când prescriptiile rolului asociate cu doua sau mai multe statute, sunt contradictorii.
O astfel de situatie este si În atunci când unui student aflat înaintea unui examen dificil i se
solicita de catre un bun prieten, un serviciu important care necesita timp. Ambele prescriptii
ale rolului sunt justificate, dar satisfacerea uneia atrage dupa sine nesatisfacerea celeilalte.
"Rolurile se pot afla în tensiune atunci când eforturile de a satisface prescriptiile întruchipate
într-un statut social provoaca anxietate, stress, tensiune". 11 În aceasta situatie, prescriptiile
nu sunt neaparat contradictorii. De exemplu, un sef de birou trebuie sa asigure armonizarea
situatiilor de munca dintre functionarii biroului, dintre el si acestia si, în acelasi timp, sa
propuna promovarile si maririle de salariu, fapt ce creeaza adesea o anumita tensiune
psihologica. Raportul dintre rol si statut este complex. Daca rolul nu se poate defini decât în
raport cu statutul, la rândul sau, statutul trimite cu necesitate la un rol. Societatea dispune de
un anumit numar de mijloace de constrângere, implicite sau explicite pentru a-i face pe
indivizi sa-si ajusteze conduita la modelul care constituie rolul legat de statutul care le este
recunoscut. Hurbert Touzard, definind familia în termenii lui Kurt Lewin, arata ca rolurile
de familie au variat în functie de transformarea statuelor. În timp ce familia rurala se
întemeia pe dominanta umana dintre cei doi membrii ai cuplului (femeia sau barbatul),
familia urbana trece de la dominanta la cooperare. Rolurile sunt, deci, asociate cu anumite
tipuri de statut si se transforma în functie de câmpul social. Pe de alta parte, cercetarile
sociologice au aratat ca complexitatea structurilor sociale lasa individului o marja de
interpretare si chiar îi impune luarea unei decizii personale.

Cu alte cuvinte, rolul individului consta nu numai în asemanarea statutului sau, ci si

în a-l interpreta, în a-l face sa evolueze. În acest sens, rolul este un element al dinamicii
sociale si o societate risca sa se sclerozeze daca încorseteaza prea mult rolurile în definitiile
rigide ale statutelor. Pe de alta parte, putem spune însa ca grupul mic poate mentine
coeziunea si existenta, doar daca statutele sunt acceptate (mai mult sau mai putin) ca fiind
conforme cu valorile recunoscute, ceea ce implica o anumita coerenta între roluri.

acelasi timp, putem spune ca adecvarea rolurilor si statutelor este un element

important al echilibrului nostru psihic, acesta fiind legat, în mod particular, de realizarea
unei insertii sociale armonioase. G. H. Mead a consacrat opera sa cea mai cunoscuta
demonstrarii faptului ca învatarea rolurilor duce adesea la formarea personalitatii constiente
si la asigurarea functionarii comunitatii sociale. În acelasi context, Moreno estima ca putem
analiza mai bine personalitatea profunda a oamenilor, punându-i sa joace anumite roluri
(este principiul psihodramei în cursul careia individul inventeaza sau reproduce un rol si
care, adesea, este un procedeu de diagnostic).