Statutul este pozitia unui individ sau a unui grup in cadrul sistemului social, implicand un ansamblu legitim de asteptari

fata de cei care

ocupa alte pozitii in cadrul aceluias sistem; reprezinta un concept fundamental in psihologia sociala, antropologia sociala si culturala,
sociologie. Aceasta pozitie are doua dimensiuni: orizontala si verticala.
Dimensiuniea orizontala se refera la reteaua de contacte si de schimburi reale sau posibile pe care individul le are cu alte persoane situate
la acelasi nivel social. Dimensiunea verticala vizeaza contactele si schimburila cu persone situate in ierarhia sociala intr-o pozitie superioara
sau inferioara. In consecinta, fiecarei pozitii ii sunt precizate functiile, drepturile, indatoririle si modelele comportamentale considerate
dezirabile.
Termenul de status a fost utilizat initial in filozofia sociala, desemnand drepturile si datoriile unei persoane, puterea de care aceasta
dispune. acand distinctie intre !situatia statutara! si !situatia de clasa!, "a# $eber da initial termenului de status un sens pur psihologic,
sinonim celui de prestigiu. Acest sens se pastreaza in sociologia si psihologia nemar#ista contemporana. %ludandu-se legatura dintre
pozitia de clasa si status, termenul de status este utilizat adesea in conceptiile nemar#iste pentru a desemna doar distributia prestigiului.
Din perspectiva antropologiei culturale, &alph 'inton a dat utilizarea termenului de status cu intelesul de colectie de drepturi si de datorii
generate de locul ocupat de individ in societate. Talcott (arsons)*+,--*+.+/, atragand atentia asupra caracterului complementar al
statusului, face distinctie intre statusurile atribuite si cele achizitionate, pentru care individul opteaza, face anumite eforturi.
In conceptia lui 0. Stoetzel, statutul desemneaza ansamblul de comportamente pe care o persona le poate astepta sau pretinde din partea
altora, in virtutea pozitiei pe care o ocupa in viata sociala. In aceasta acceptie, statutul are atat o latura obiectiva, definita prin elemente
e#terioare, observabile ale comportamentelor statutare, cat si una subiectiva constand din aprecierea si atitudinea persoanei fata de pozitia
pe care o ocupa.
&ealizarea optima a finalitatii a unei activitati este conditionata de o corecta definire si articulare a statutelor in cadrul structurii generale a
sistemului social. Atat definirea, cat si functionalitatea statutelor nu pot fi concepute decat in cadrul unei retele interactionale ale pozitiei
sociale, in care atributiile, drepturile si indatoririle sunt precis circumscrise, astfel incat sa nu apara suprapuneri sau hiatusuri. unctia unui
statut consta in contributia fiecarei pozitii la realizarea scopurilor grupului sau institutiei sociale, intr-un anume conte#t social. In consecinta,
unul si acelasi satut poate avea functii diferite, determinate de conte#tul sociocultural concret.
In cadrul diferitelor culturi pot e#ista diferente sensibile in ceea ce priveste definirea si stabilirea functiilor unor pozitii sociale. Drepturile,
indatoririle, modelele comportamentale practicate in situatii sunt nu numai diferite, dar se afla plasate intr-un cu totul alt sistem interactional
de pozitii sociale, toate sunt preponderent derivate din coordonatele de baza ale respectivei culturi, si numai in mica masura din
coordonatele obiective ale unor stari naturale. 1onfiguratia si contunutul statutelor se poate modifica si in timp prin mutatii calitative.
Statusul este in mod necesar relational. %l caracterizeaza o persoana printr-un ansamblu de drepturi si obligatii care regleaza interactiunile
asle cu cei care ocupa alte statusuri. Acestea precizeaza raporturile pe care aceasta le poate avea cu sistemul de statusuri ale societatii
careia ii apartine. 2n om poate ocupa simultan mai multe pozitii. %numerarea tuturor statusurilor ale unei persoane reprezinta setul de
statusuri pe care acesta le ocupa.
1lasificarea statutelor se poate face pe baza mai multor criterii:
-dupa modul cum au fost obtinute de persoana, statutele pot fi prescrise)dupa varsta, se#, etnie, religie si nationalitate/ sau dobandite)prin
profesie, activitate politica, economica, etc/
-dupa natura instantei care le constituie, statutele pot fi formale)impuse de o institutie oficiala/ sau informale)generate consensual in cadrul
unor grupuri sau asocieri spontane/
-dupa durata statutele pot fi temporare sau permanente.
"a3oritatea statusurilor de durata sunt atribuite, mostenite prin nastere. Acestea sunt: varsta, rasa, etnia, se#ul, filiatia. Altele sunt
dobandite, achizitionate, sau castigate, cum ar fi realizarile personale, educationale sau ocupationale. Statusurile temporare pot fi
situationale sau tranzitorii.2n status situational este o pozitie pe care noi o ocupam numai pentru o anumita perioada intr-o situatie
particulara. Statusurile tranzitorii reprezinta una din acele structuri sociale care ocupa un timp limitat pentru a face legatura dintre alte
statusuri.
Dupa momentul in care statusurile sunt activate sau dupa asteptarile e#primate fata de unul dintre statusurile care apartin unei persoane,
acestea pot fi manifestate sau latente.
Statusurile unei persoane pot fi echilibrate, avand o inalta corelatie, ceea ce duce la cristalizarea si congruenta statusului social. %#ista insa
situatia de necongruenta a statusurilor, generate de opozitia dintre acestea sau chiar de natura lor interna. In sociologia organizationala, s-a
relevat ca pozitiile ierarhice intermediare determina conflicte interstatus. 1ercertarile sociologice concrete au aratat ca modul in care
persoana isi percepe propriul status intervine decisiv in depasirea conflictelor inter si intra status. De asemenea, s-au gasit corelatii
semnificative intre cristalizarea statusului si atitudinile politice, intre status si anumite boli, ca si intre statusul profesional formal si satisfactia
muncii.
Rolul defineste comportamentu asteptat de la cel care poseda un anumit status.Atunci putem spune ca statusul este ansamblul de privilegii
si indatoriri, iar rolul e#ercitarea acestor privilegii si indatoriri.
In analiza rolurilor distingem trei nivele:
a/ idealul de rol
b/ formele individuale de e#ercitare a rolului
c/ modalitatea medie de e#ercitare a rolurilor
Invatarea rolului implica doua aspecte:
*/ dobandirea capacitatii de a e#ercita indatoririle si de a pretinde privilegiile rolului
-/ dobandirea atitudinilor, sentimentelor, si asteptarilor pretinse de rol
-presupune reorientari mentale si atitudinile necesare pentru e#ercitarea eficienta a rolului.
- aceste reorientari nu pot avea loc intotdeauna deoarece personalitatea unor indivizi prezinta caracteristici incompatibile cu anumite
roluri )e#: o persoana cu impulsuri agresive nu poate performa rolul de preot , cu toate ca aceasta stapaneste cunostiintele necesare/
Se pot manifesta: */ intre doua sau mai multe roluri
-/ intre cerintele care configureaza acelasi rol
Status, roluri si norme.
(entru a 4ntelege mai bine care este legatura 4ntre perceptia diferita a deviantei, trebuie mentionate si legaturile statusului cu normele, si
rolurile indivizilor din societate. Se poate usor observa ca statusul contribuie la unele procese de grup, si influenteaza comportamentul
indivizilor. (ersoana cu un status ridicat are o influenta mai mare asupra grupului dec5t o persoana cu un status scazut; el poate sa se
conformeze mai mult sau mai putin, depinde de situatie. De e#emplu, c5teva studii au aratat ca persoanele cu un status ridicat tind sa se
conformeze mai mult dec5t cele cu un status scazut )6erg si 6ass, *+7*/, iar 8ommans a sugerat ca o persoana trebuie sa se conformeze
tuturor normelor e#istente 4n cadrul grupului, daca doreste un statut ridicat. De asemenea 8ollander )*+9:/ a aratat ca unei persoane cu un
status mai ridicat i se permite o mai mare abatere de la normele sociale, 4n conditiile 4n care a contribuit 4n trecut la atingerea scopului
grupului, pe aceasta baza construind teoria !creditului idiosincrasic! .
;ergen si Ta<lor )*+7+/ au identificat alte surse de variatie a conformismului ca functie a statusului, si anume gradul 4n care conte#tul
scoate 4n evidenta productivitatea sau solidaritatea. %i au aratat ca atunci c5nd e#ista o presiune )cu privire la productivitatea grupului/
persoanele cu un status ridicat refuza sa se conformeze e#pectantelor persoanelor cu un status scazut. Acest fapt a fost e#plicat prin faptul
ca refuzul vine din faptul ca succesul 4n a-si atinge obiectivele depind de libertatea persoanelor cu status ridicat de a gestiona resursele
grupului: 4n acest caz, conformarea la e#pectantele unei persoane cu un status scazut duce cu ideea la pierderea prestigiului, a pozitiei 4n
grup a persoanei cu status ridicat. =n conditii de solidaritate acest fenomen nu apare, deoarece conformarea nu constituie o amenintare la
pozitia individului