Erik Erikson este interesat de relaţiile dintre individ şi societate şi cultură, şi cum influenţează aceste relaţii dezvoltarea identităţii. El propune opt stadii de dezvoltare de la naştere până la bătrâneţe. Toţi parcurgem aceste stadii într-o secvenţă universală şi invariantă. Durata lor poate varia de la o persoană la alta, însă toţi parcurgem aceste stadii în aceeaşi ordine. În fiecare stadiu trebuie rezolvată o criză psihosocială, iar succesul sau eşecul rezolvării va influenţa dezvoltarea în stadiile următoare. Fiecare stadiu este numit indicând atât ceea ce trebuie învăţat în stadiul respectiv, precum şi care va fi rezultatul în cazul în care nu învăţăm. Dacă un stadiu este trecut cu bine se obţine o virtute psihosocială care va ajuta parcurgerea stadiilor următoare. Eşecul în a rezolva criza dintr-un stadiu va determina o slăbiciune sau o tendinţă dezadaptativă care va pune în pericol dezvoltarea persoanei în stadiile următoare.
Vârsta Criza Relaţii Virtutea Tendinţa
Stadiul psihosocială semnificative psihosocială dezadaptativă 0-1 ani încredere vs. mama speranţă, credinţă, deformare stadiul neîncredere încredere senzorială, infantil retragere 1-3 ani autonomie vs. părinţii hotărâre, impulsivitate, copilăria dependenţă determinare compulsivitate mică 3-6 ani iniţiativă vs. familia scop, curaj neîndurare, copilăria vinovăţie inhibiţie mijlocie 6-12 ani încredere în sine, vecinătatea şi competenţă eficienţă redusă, copilăria sârguinţă vs. şcoala inerţie mare inferioritate 12-18 ani identitate vs. grupul de prieteni, fidelitatea, fanatism, adolescenţa confuzie de modele de rol loialitatea, renegare identitate unitatea 18-35 ani intimitate vs. parteneri, prieteni dragoste promiscuitate, adultul tânăr izolare exclusivism 35-60 ani realizare vs. familia, colegii de grijă supraextindere, adultul stagnare lucru rejectivitate matur peste 60 de integritate vs. persoane de înţelepciune îndrăzneală, ani disperare aceeaşi vârstă disperare bătrâneţea