Psihologia educaţiei curs 2

Particularităţi ale dezvoltării la vârsta şcolară

Pentru a asigura un proces optim de instruire, profesioniştii implicaţi în acest demers trebuie să
cunoască factorii şi caracteristicile dezvoltării elevilor.

Factorii care îşi pun amprenta asupra dezvoltării umane sunt ereditatea, mediul şi educaţia (apud
Cosmovici & Iacob, 2005):

EREDITATEA – transmiterea trăsăturilor fizice şi psihice, de la o generaţie la alta, prin intermediul

genelor.
- se prezintă ca o potenţialitate, şi nu ca un element hotărâtor; unele aspecte ale
moştenirii ereditare pot rămâne în stare de latenţă dacă mediul nu acţionează în vederea
activării şi dezvoltării lor.
- se exprimă mai intens în aspecte ale vieţii psihice precum temperamentul, aptitudinile,
şi mai puţin în caracter.
MEDIUL – totalitatea factorilor externi cu care individul interacţionează, direct sau mediat, de la
naştere până la moarte.
- în psihologia dezvoltării, autorii subliniază importanţa intervenţiei mediului în
perioadele critice; accentul se pune pe calitatea interacţiunii mediului cu individul uman.
- Super & Harkeness (1986) introduc conceptul de nişă de dezvoltare pentru a analiza
rolul culturii în dezvoltarea copilului. Nişa de dezvoltare este compusă din: mediul fizic
şi social în care trăieşte copilul, practicile parentale şi etnoteoriile părinţilor cu privire la
copil şi la dezvoltare.
EDUCAŢIA – este factorul care facilitează legătura între ereditate şi mediu.
- influenţa educaţiei asupra dezvoltării individului este dependentă de ceilalţi doi factori.
- pentru o acţiune optimă a educaţiei asupra copilului, este necesar ca familia, şcoala şi
comunitatea să adopte aceleaşi scopuri.

Referitor la controversa ereditate-mediu (nature-nurture), cei mai mulţi specialişti în dezvoltarea

umană sunt de acord că cei doi factori conlucrează, în funcţie de aspectul discutat prevalând fie
ereditatea (dezvoltarea fizică) fie mediul (dezvoltarea morală).

Stadiile dezvoltării psihice

Dezvoltarea individului (creşterea, adaptarea şi schimbarea) se produce în stadii, fiecare individ
având un ritm propriu de parcurgere a acestora.
Teoriile privind dezvoltarea umană au vizat dezvoltarea cognitivă (J. Piaget, L. Vîgostki),
dezvoltarea morală (J. Piaget, L. Kohlberg), dezvoltarea psiho-socială (Erik Erikson).

Stadiile dezvoltării cognitive (J. Piaget) (Slavin, 2006; Santrock, 2011)

Jean Piaget a studiat modul în care se produce dezvoltarea cognitivă, afirmând că interacțiunea
activă cu mediul reprezintă o condiție esențială. Conform autorului, copiii au această tendință înnăscută
de a acționa asupra mediului pentru a-l înțelege.
Pentru a cunoaște lumea, indivizii folosesc scheme, și anume pattern-uri mentale și
comportamentale prin care este organizată cunoașterea.
Adaptarea la mediu presupune două procese esențiale:
- asimilarea (utilizarea aceleași scheme pentru a înțelege obiectele și evenimentele
noi)
 - acomodarea (modificarea schemelor existente pentru a răspunde la situaţiile noi).
Atunci când schemele existente nu mai sunt adecvate pentru obiectele și evenimentele noi se
produce o stare de dezechilibru și tendința de a restaura echilibrul. Astfel are loc învățarea, și anume
dezvoltarea cognitivă.
Piaget descrie patru stadii ale dezvoltării cognitive:
- stadiul senzorio-motor (0 – 2 ani): cunoașterea prin coordonarea senzațiilor și
motricității; schema permanenței obiectului;
- stadiul preoperaţional (2 – 7 ani): dezvoltarea limbajului, operarea cu simboluri,
caracter intuitiv al gândirii, manifestă egocentrism în cunoaștere, centrarea pe un singur
aspect al unei probleme, lipsa reversibilității;
- stadiul operaţiilor concrete (7 – 11 ani): înțelege diversitatea punctelor de vedere,
surprinde conservarea și reversibilitatea, este capabil să clasifice, însă are încă nevoie de
suport concret;
- stadiul operaţiilor formale (11 ani – vârsta adultă): rezolvă probleme abstracte, este
capabil de raționamente ipotetico-deductive, autoevaluarea gândirii.

Stadiile dezvoltării morale

Jean Piaget afirmă că în paralel cu dezvoltarea cognitivă, are loc şi dezvoltarea morală:
- judecata heteronomă
- judecata autonomă

O continuare a studiului asupra dezvoltării morale o constituie cercetările realizate de Lawrence

Kohlberg. Acesta a utilizat în cercetările sale dileme morale, urmărind în răspunsul subiecților
argumentul adus de aceștia.
În urma analizei, autorul a identificat trei niveluri de dezvoltare morală, fiecare având câte două
stadii.
1. Nivelul preconvenţional (4-10 ani)
1) Stadiul 1 – moralitatea ascultării (judecarea comportamentului în funcție de
consecințele acestuia)
2) Stadiul 2 – moralitatea hedonismului instrumental naiv (interesul personal)

2. Nivelul convenţional (10-13 ani)

3) Stadiul 3 – moralitatea bunelor relaţii
4) Stadiul 4 – moralitatea legii şi ordinii

3. Nivelul postconvenţional (după 13 ani – sau niciodată)

5) Stadiul 5 – moralitatea contractuală (legile sunt stabilite pe baza unui contract social
și urmăresc binele majorității oamenilor)
6) Stadiul 6 – moralitatea principiilor individuale de conduită

Stadiile dezvoltării psihosociale: Erik Erikson

Erik Erikson a fost interesat de modul în care relațiile dintre individ și societate influențează
dezvoltarea identității. Autorul propune opt stadii de dezvoltare de la naştere până la bătrâneţe. În
fiecare stadiu, individul trebuie să rezolve o criză psihosocială, în funcție de rezultat dezvoltându-se fie
o virtute psihosocială fie o tendință dezadaptativă.

Vârsta Criza Relaţii Virtutea Tendinţa

Stadiul psihosocială semnificative psihosocială dezadaptativă
0-1 ani încredere vs. mama speranţă, credinţă, deformare
stadiul neîncredere încredere senzorială,
infantil retragere
1-3 ani autonomie vs. părinţii hotărâre, impulsivitate,
copilăria dependenţă determinare compulsivitate
mică
3-6 ani iniţiativă vs. familia scop, curaj neîndurare,
copilăria vinovăţie inhibiţie
mijlocie
6-12 ani încredere în sine, vecinătatea şi competenţă eficienţă redusă,
copilăria sârguinţă vs. şcoala inerţie
mare inferioritate
12-18 ani identitate vs. grupul de prieteni, fidelitatea, fanatism,
adolescenţa confuzie de modele de rol loialitatea, unitatea renegare
identitate
18-35 ani intimitate vs. parteneri, prieteni dragoste promiscuitate,
adultul tânăr izolare exclusivism
35-60 ani realizare vs. familia, colegii de grijă supraextindere,
adultul matur stagnare lucru rejectivitate
peste 60 de integritate vs. persoane de înţelepciune îndrăzneală,
ani disperare aceeaşi vârstă disperare
bătrâneţea
Sursa: Boeree, C. G. Erik Erikson, http://webspace.ship.edu/cgboer/erikson.html

Bibliografie:
Benga, O. (2005-2006). Psihologia dezvoltării, Note de curs.
Boeree, C. G. Erik Erikson, http://webspace.ship.edu/cgboer/erikson.html
Cosmovici, A., Iacob, L., (coord.) (2005). Psihologie şcolară. Iaşi: Polirom.
Negovan, V. (2006). Introducere în psihologia educaţiei. Bucureşti: Editura Universitară.
Slavin, Robert E. (2006) Educational Psychology Theory and Practice (8thed.). Boston: Pearson
Education, Inc.
Santrock, J., W. (2011). Educational psychology (5thed.). New York: The McGraw-Hill Companies,
Inc.