Psihologia educaţiei ESEU

DIN DOMENIUL ŞTIINŢELOR

EDUCAŢIEI
PSIHOPEDAGOGIE
Negovan SI STIINTELE
EDUCATIEI:
Dezvoltarea psihică, fundament şi obiectiv al
educaţiei – relaţii cu activitatea de învăţare

 Raportul ereditate – mediu în

condiţionarea dezvoltării psihice
 Stadialitatea dezvoltării psihice –
reper semnificativ pentru
optimizarea intervenţiei instructiv-
educative
 Relaţia dezvoltare psihică – învăţare
Dezvoltarea psihică – fundament şi
obiectiv al învăţării în şcoală

 Fiinţa umană se transformă, de la

naştere, pe tot parcursul vieţii,
manifestând comportamente din ce în ce
mai diversificate şi mai eficiente în raport
cu nevoile sale adaptative.
 Transformări:
 dezvoltarea fizică (la nivelul corpului);
 dezvoltarea personală (la nivelul
personalităţii);
 dezvoltarea socială (la nivelul
modalităţilor de interelaţionare cu alţii).
 Raportul ereditate - mediu în
condiţionarea dezvoltării psihice

 Nativismul şi constructivismul – ereditatea

şi educaţia
 Genotipul - “Ansamblu de caractere
transmise de către genele aduse de
celulele germinale (determinante ale
caracterelor ereditare) în afară de orice
influenţă a mediului”
 Paratipul - “ansamblu de caractere ale
unui organism care nu depind de
transmiterea ereditară ci sunt datorate
acţiunii mediului şi istoriei proprii acelui
organism”
 Stadialitatea dezvoltării psihice

Stadiile dezvoltării psihice exprimă

niveluri diferite de adaptare psihică
care se pot demarca după
următoarele criterii:
 tipul fundamental de activitate;

 tipul de relaţii specifice în care se

angajează individul;
 tipuri de tensiuni şi consumuri de
energie.
Criterii după care se apreciază
dezvoltarea psihică
1. Tipul fundamental de activitate
(jocul, învăţarea, munca):
 Copilărie - jocul

 Adolescenţă – învăţarea

 Vârsta adultă – munca

2. Tipul de relaţii specifice în care se

angajează individul:
 Copilărie - tutelate,

 Adolescenţă, vârsta adultă -

netutelate (independente)
 3.Tipul de tensiune psihică sau contradicţie internă
dominantă

Situaţii generatoare de tensiune dominante într-un stadiu sau altul

(U.Şchiopu):
 cerinţele familiale şi şcolare şi posibilităţile copilului de a răspunde la
ele;
 cerinţele interne, subiective ale copilului şi posibilităţile grupului de a
răspunde la ele;
 între diferitele laturi ale personalităţii copilului (temperament şi aptitudini
la vârste mici; temperament şi caracter la vârste mai mari)
 între structurile psihice vechi şi structurile noi ale elevului (între
motivaţia extrinsecă din copilărie şi motivaţia intrinsecă pentru studiu în
adolescenţă);
 între structurile psihice conştiente, subconştiente şi inconştiente (între
afect şi raţiune)
 STADIILE DEZVOLTĂRII COGNITIVE
(Jean Piaget)

Stadiul inteligenţei senzoriomotorii (0-2 ani)

 De la acţiuni reflexe la activităţi orientate de scop
 Permanenţa obiectului
 Acomodarea este mai accentuată decât asimilarea
Stadiul preoperaţional (2-7 ani)
 Abilitatea de a gândi în simboluri
 Abilitatea de a opera logic într-o singură direcţie
 Comunicare verbală
 Este posibilă schematizarea obiectelor în desen
 Dificultăţi în a sesiza punctul de vedere al celuilalt – egocentrism
Stadiul operaţiilor concrete (7-11 ani)
 Capacitatea de a rezolva logic probleme concrete prin manipularea directă a
obiectelor
 Surprinderea invarianţei
 Înţelegerea legii conservării
 Capacitatea de a clasifica şi seria
 Înţelegerea reversibilităţii
Stadiul operaţiilor formale (11 ani – adult)
 Capacitatea de a rezolva probleme abstracte
 Raţionamentul ipotetico-deductiv
 Preocupări privind probleme sociale şi de identitate
 STADIILE DEZVOLTĂRII PSIHOSOCIALE
Erik Erikson

1.Încredere/ neîncredere(naştere – 18 luni) - Eveniment: hrănirea

 Dezvoltarea sentimentului de încredere sau neîncredere în mediu (faţă de cel care
îngrijeşte copilul) – funcţie de modul în care este îngrijit
2.Autonomie/ Nesiguranţă (ruşine) (1,6 – 3 ani) - Eveniment: controlul propriului
corp
 Dezvoltarea sentimentului autonomiei personale sau îndoielii (ruşinii), al
încrederii în sine, în funcţie de nivelul abilităţilor de autoservire, de reuşita
autocontrolului sfincterian şi al mişcărilor
3. Iniţiativă/vinovăţie (culpabilitate)(3-6 ani) - Eveniment: independenţa
 Dezvoltarea spiritului de iniţiativă sau vinovăţie în funcţie modul în care reuşeşte
organizarea spaţiului personal
4. Competenţă (spirit întreprinzător)/Inferioritate 6-12 ani) - Eveniment: şcoala
 Dezvoltarea sentimentului competenţei sau incompetenţei în funcţie de succesul
în activitate
5. Identitate/confuzie de roluri (adolescenţă) - Eveniment: relaţiile cu cei de-o seamă
 Conturarea identităţii prin exersarea de roluri specifice ocupaţiilor, genului,
politice sau confuzie de roluri
6.Tinereţe (intimitate/ izolare); 7. Maturitate (generativitate/ stagnare); 8. Adult
(integritatea eului /Disperare)
 Dezvoltarea vorbirii şi limbajului - Vâgotsky

1. De la naştere la 2 ani - stadiul primitiv sau natural:

 semnalele vocale nu sunt utilizate regulat,
 răspunsurile sunt emoţionale,
 cuvintele se învăţă prin condiţionare,
 sunt reţinute imaginile mentale ale experienţei actuale;
2. După 2 ani - stadiul psihismului naiv:
 sunt utilizate cuvinte pentru obiecte dar
 nu este înţeleasă încă funcţia simbolică a limbajului şi nici logica relaţiilor exprimate de
formele gramaticale utilizate;
 se recurge la diferite semne externe pentru reactualizarea lor doar dacă semnul este o
reprezentare directă a sarcinii mnezice;
3. Stadiul egocentric
 utilizarea semnelor externe ca ajutoare pentru desemnarea unor fapte de natură internă,
subiectivă.
 Vorbirea este egocentrică, acompaniază acţiunea, apoi controlează şi planifică
comportamentul.
4. Stadiul interiorizării (ingrowth):
 semnele externe sunt transformate în semne interne autogenerate,
 se dezvoltă limbajul intern care devine baza gândirii copilului acesta dezvoltându-şi
mnemotehnici şi conexiuni logice care mediază reamintirea.
 STADIILE DEZVOLTĂRII MORALE
Jean Piaget

Prima etapă (până la 7/8 ani)

“Morala eteronomiei şi responsabilităţii obiective”
 Autoritatea primează faţă de justiţie
 Gândirea morală ascultă de principiile rezultate din respectul
unilateral
A doua etapă (8 – 11 ani)
“Morala egalitarismului progresiv”
 Primatul egalităţii faţă de autoritate, nu mai sunt acceptate cu
docilitate sancţiunile adultului
 Copilul ascultă nu doar de ordinele adultului ci şi de regula în
sine generalizată şi aplicată original
A treia etapă (începe la 11/12 ani)
“Autonomia morală”
 Comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a
drepturilor şi datoriilor
 Drepturile egale sunt concepute în raport cu situaţia particulară
a fiecărui individ
 STADIILE DEZVOLTĂRII MORALE
L.Kohlberg

Nivelul preconvenţional al judecăţii morale(Copilăria mijlocie)

Judecată bazată pe nevoi personale şi pe regulile altora
 Stadiul 2, al scopului şi schimbului instrumental individual
(hedonismului instrumental naiv): binele şi răul sunt evaluate după
nevoile personale: este bine ceea ce aduce avantaje; rău este ceea
ce nu aduce beneficii; orientarea se face în direcţia obţinerii
recompensei;
 Stadiul 1, al pedepsei şi supunerii: regulile sunt respectate pentru a
evita sancţiunea (binele şi răul sunt evaluate după consecinţele
fizice ale acţiunii: este bine ceea ce este recompensat; rău - ceea ce
este pedepsit)
 Nivelul convenţional al judecăţii morale
(13 –16 ani)

Judecată bazată pe aprobările celorlalţi, pe aşteptările familiei,

valorile şi legile comunităţii
 Stadiul 4, al sistemului social şi al conştiinţei
(moralitatea ordinii şi datoriei): orientare spre lege şi
ordine; autoritatea trebuie respectată şi ordinea
socială menţinută
 Stadiul 3, al conformităţii reciproc interpersonale
(moralitatea bunelor relaţii): binele şi răul sunt
apreciate după cum acţiunile produc plăcere şi după
cum sunt apreciate de alţii (a fi bun/rău)
Nivelul postconvenţional al judecăţii
morale (16-20 ani)

Judecată bazată pe concepte abstracte

 Stadiul 6, al principiilor etice universale:
binele şi răul sunt probleme ale conştiinţei
individuale şi implică o serie de concepte
abstracte ca justiţia, demnitatea umană şi
egalitatea;
 Stadiul 5, al drepturilor prioritare şi al
contractului social: binele este apreciat
după ceea ce socialul stabileşte ca
standarde ale drepturilor individuale