.

Vârstele şcolare

În delimitarea stadiilor dezvoltării psihice (din perspectivă

psihodinamică) se iau în considerare mai multe criterii ca: tipul de
activitate dominantă, vârsta cronologică, sistemul de relaţii cu mediul
socio-cultural. În raport cu aceste criterii au fost desprinse următoarele
perioade de dezvoltare psihică:
 vârsta sugarului (0-1 an)
 vârsta antepreşcolară (1-3 ani)
 vârsta preşcolară (3-6/7 ani)
 vârsta şcolară mică (6/7 – 10/11 ani)
 vârsta şcolară mijlocie (pubertatea sau preadolescenţa
10/11- 14/15 ani)
 vârsta şcolară mare (adolescenţa 14/15 – 18/19 ani)
 vârsta tinereţii (18/19 –30 ani)
 vârsta maturităţii (30 – 60/65 ani)
 vârsta bătrâneţii (după pensionare).
Din perspectivă educaţională (perspectiva influenţelor educative
externe ce se exercită asupra copilului în cadrul instituţiilor specializate,
cu precădere al şcolii, pe diferite niveluri, în funcţie de vârsta subiecţilor,
de tipul de activitate predominantă la o anumită vârstă) perioadele
dezvoltării psihice sunt structurate astfel:
 vârsta preşcolară (3-6/7 ani)
 vârsta şcolară mică (6/7 – 10/11 ani)
 vârsta şcolară mijlocie (pubertatea sau preadolescenţa
10/11- 14/15 ani)
 vârsta şcolară mare (adolescenţa 14/15 – 18/19 ani)

36
Etapa preşcolară:
Caracterizare  progrese cognitive semnificative;
generală  jocul este principala activitate şi modalitate de
cunoaştere;
 întrebările repetate şi diverse sunt specifice perioadei
Dezvoltarea  exploziile de mânie ca răspuns la frustrare - deşi se
afectivă menţin, scad în intensitate şi teoretic, ar trebui să
dispară înainte de intrarea la şcoală, ceea ce implică
un mai bun autocontrol emoţional;.
 uneori, îndeplinirea dorinţelor se face prin
intermediul fanteziei;
 se ataşează de anumite obiecte, investite cu suport
afectiv (păpuşă, jucărie preferată, “obiecte
tranziţionale”, etc.) care-l securizează sau îl ajută să
doarmă ori să obţină pe plan simbolic anumite
recompense sau sprijin;
 dezvoltă mecanisme de apărare care-l ajută să facă
faţă anxietăţii provocate de emoţii neplăcute sau
inacceptabile: refularea, proiecţia, negarea, regresia,
formaţiunea reactivă, deplasarea, raţionalizarea,
identificarea, sublimarea
Dezvoltarea  se dezvoltă rapid capacităţile cognitive şi creşte
cognitivă complexitatea limbajului;
 copilul are o imaginaţie bogată, vie şi intensă,
susţinută de-o curiozitate crescută (perioada „de ce -
urilor”);
 descoperă şi învaţă despre identitatea sa sexuală,
jocul şi explorarea sexuală fiind comune;
 înţelege diferenţele dintre femei şi bărbaţi, după
criterii observabile - aspect, îmbrăcăminte,
comportament;
Dezvoltarea  pe măsură ce se integrează în familie, adoptă prin
socială şi identificare standardele şi comportamentele părinţilor,
dezvoltarea devine oglinda vie a atitudinilor şi conduitei acestora, dar
personalităţii dezvoltă şi primele răspunsuri personale faţă de acestea;
 sinele se defineşte în principal în termeni de trăsături
fizice;

37
 Vârsta şcolară mică (6/7 -10/11 ani)
Caracterizare  îşi înţelege şi acceptă identitatea sa de gen (băiat, fată)
generală şi poziţia sa în sistemul familial;
 dezvoltarea sexuală traversează o perioadă de latenţă;
 schimbarea adusă de intrarea în vârsta şcolară este
dramatică fiind în acelaşi timp şi un pas hotărâtor în
viată; trebuie să se supună autorităţii şi regulilor pe
care această autoritate le impune şi trebuie să se
conformeze şi mai mult expectanţelor adulţilor; apare
cerinţa unui efort susţinut a muncii constante, nevoia
de a intra în competiţie şi a obţine performanţe;
Dezvoltarea  ritmul dezvoltării fizice este mult mai lent decât în
fizică şi etapele anterioare;
motorie  devin conştienţi de imaginea lor fizică şi de felul în
care ei se reflectă în ochii celorlalţi;
 evaluarea de ordin fizic se integrează în imaginea de
sine şi influenţează stima de sine;
Dezvoltarea  evenimentele stresante (naşterea unui frate mai mic,
afectivă boală, despărţirea temporară de părinţi, solicitările
şcolare etc.) pot afecta dezvoltarea emoţională a
copiilor;
 20 până la 25% dintre copiii de vârstă şcolară suferă
de tulburări emoţionale; acestea pot lua forma
reacţiilor agresive, a minciunii, furtului, sfidării
regulilor, care sunt expresia exterioară a "furtunii"
emoţionale, a anxietăţii (anxietate de separare de
părinţi, fobie şcolară) sau a depresiei;
Dezvoltarea  dobândeşte conceptele numerice şi dezvoltă capacităţi
cognitivă operaţionale de tip concret
 apare conservarea, mai întâi a numărului, în jur de 5-6
ani, fiind urmată de conservarea greutăţii (7-8 ani) şi
apoi de conservarea volumului (11 ani);
 se dezvoltă şi capacitatea de clasificare şi seriere;
 dificultatea de a opera cu idei abstracte;
 înţelege că există o multitudine de puncte de vedere
asupra aceleiaşi realităţi concrete;
 memoria se îmbunătăţeşte, atât datorită creşterii
capacităţii sale, cât şi datorită utilizării unor strategii
precum repetiţia sau organizarea logică a materialului;
Dezvoltarea  învaţă să conştientizeze posibilităţile şi limitele de
socială şi care dispune, ceea ce îl ajută în dezvoltarea unei

38
dezvoltarea imagini de sine mai clare;
personalităţii  grupul de prieteni capătă o greutate crescândă în viaţa
copilului, dar nu reduce importanţa familiei;
prieteniile se fac pe criterii de ordin fizic, iar "atipicii"
sunt respinşi;
 sinele se defineşte în principal în termeni de
caracteristici psihologice; încep să se definească şi în
termenii grupurilor cărora le aparţin şi încep să
vorbească despre ei înşişi în termeni de tendinţe
sociale (sunt timid, sunt prietenos, sunt drăguţ);

Pubertatea şi adolescenţa
Caracterizare  preocupările morale şi valorice sunt semnificative, iar
generală pendularea între alternative pentru viitor, între
speranţe, idealuri şi dezamăgire este la fel de comună;
 criza adolescenţei nu presupune neapărat o înstrăinare
de familie şi fragilitate emoţională, ci mai curând
experimentarea unui registru emoţional mult mai
variat, bogat şi intens, în contextul căutării unui stil
personal, original de manifestare, care să exprime
adevărata identitate de sine;
 presupune cu necesitate rezolvarea unor "probleme de
dezvoltare", precum: dobândirea independenţei de
părinţi; adaptarea la propria maturizare sexuală;
stabilirea unor relaţii de cooperare şi de lucru cu alte
persoane, fără însă a fi dominat de acestea; decizia şi
pregătirea pentru o anumită vocaţie; dezvoltarea unei
filosofii de viaţă, a unor credinţe morale şi standarde
morale; această filosofie de viaţă va da ordine şi
consistenţă deciziilor multiple şi acţiunilor pe care
individul le are de realizat într-o lume diversă şi în
schimbare; dobândirea unui sentiment al identităţii;
Dezvoltarea  au loc maturizări intensive fizice şi neurohormonale
fizică şi (modificările specifice fetelor între 11-13 ani şi a
motorie băieţilor între 13-17 ani);
 are loc o creştere explozivă în înălţime, greutate, şi o
dezvoltare semnificativă a musculaturii şi scheletului;
 organele reproductive se dezvoltă şi se maturizează;
 apar caracterele sexuale secundare;
Dezvoltarea  apare o exagerată conştiinţă a propriei persoane

39
afectivă (egocentrism exacerbat)- ca reacţie de apărare în faţa
acestui fapt, mulţi adolescenţi se retrag în sine, îşi
ascund sentimentele şi preferă să fie singuri.
 adolescenţa este şi un timp al convingerii în propria
"istorie", sau "poveste" personală; convingerea în
propria unicitate şi în caracterul "special" al propriei
istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea:
"Sunt singura persoană care a fost vreodată
îndrăgostită aşa!", "Tată, tu nu poţi să înţelegi ce
simt", "Chiar crezi că ai trăit ceva asemănător
vreodată?"; nimeni nu le poate înţelege sentimentele
deoarece ei sunt unici;
 similaritatea dintre propriile trăiri şi cele ale altora
este opacă pentru ei; aceste distorsiuni se reflectă şi în
faptul că doza de iluzii pozitive este mult mai mare -
nu se poate întâmpla nimic rău, boala sau nenorocirea
sunt imposibile; atât abuzul de substanţe cât şi
ignorarea măsurilor contraceptive reflectă aceste
convingeri;
 anxietăţile legate de viitor pot duce la diverse strategii
de autoapărare: izolare emoţională, care duce la
pasivitate, apatie, cinism, scăderea nivelului de
aspiraţii; negarea realităţii, cu retragerea din orice
competiţie, "îmbolnăvirea" în perioade de examene,
perioade de indecizie şi de refuz al problemelor
stresante; fantasmare, vise cu ochii deschişi, pentru a
compensa realitatea sau dimpotrivă, pentru a "suferi"
ca un veritabil erou neînţeles, o victimă a propriului
curaj;
 "încărcătura" emoţională a vârstei poate duce la stări
anxioase şi depresive, concretizate într-o incidenţă
crescută a tulburărilor comportamentului alimentar, a
consumului de droguri, a tentativelor suicidare etc.;
Dezvoltarea  capacitatea de gândire abstractă;
cognitivă  pot face raţionamente ipotetico-deductive, pot aborda
mult mai flexibil diferitele probleme şi pot testa
ipoteze;
 operarea asupra posibilului - capacitate de gândire
ipotetică;
 ideile celorlalţi nu mai sunt luate "de-a gata", fără a
pune în discuţie importanţa lor, ci sunt luate în calcul
şi alte idei alternative care pot fi la fel de importante;
40
  sunt capabili să explice şi celorlalţi cum anume
funcţionează cognitiv, care sunt procesele pe care le
folosesc;
 chestionează afirmaţiile celorlalţi şi sunt mai puţin
dispuşi să accepte fapte sau adevăruri absolute - acest
lucru este adesea exasperant pentru părinţi, care încep
să se întrebe dacă nu cumva copilul lor interoghează
totul doar de dragul interogării;
Dezvoltarea  manifestă anumite tendinţe egocentrice, care se
socială şi manifestă în relaţiile cu autoritatea, prin centrarea
dezvoltarea excesivă pe sine, şi conştientizarea foarte "acută" a
personalităţii propriei persoane;
 schimbările fizice şi modificările bruşte ale înfăţişării
afectează conceptul de sine şi personalitatea;
 sexualitatea influenţează masiv dezvoltarea identităţii
adolescenţilor;
 conştientizarea propriei identităţi psihosexuale şi a
carecteristicilor de personalitate (cine sunt, ce pot face
şi ce vreau sau doresc să fac în viaţă);
 relaţiile cu grupul de prieteni devin foarte importante,
iar prieteniile apropiate sunt frecvente, în special în
cazul fetelor;
 devin treptat autonomi şi apar primele tentative de
apropiere faţă de sexul opus, primele atracţii erotice şi
implicarea în relaţii de parteneriat;
 părinţii sunt detronaţi, nemaifiind "buni" şi
atotcunoscători la modul absolut, ci doar simpli
muritori;
 presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice şi
în cazuri extreme duc la acte antisociale;
 deziluzia provocată de realitate îi motivează să îşi
construiască propriile modele (ficţionale) despre cum
ar trebui să funcţioneze lumea - viziune exagerat de
optimistă şi idealistă;
 centrarea pe propria persoană, legată de modificările
fizice care au loc în pubertate şi de descoperirea
identităţii, poate pendula între narcisism şi ură pentru
propria persoană / autodepreciere;

41
Substadii ale Adolescenţa  labilitate emoţională;
adolescenţei timpurie  importanţă crescândă acordată
(pubertatea) prietenilor, atenţie redusă acordată
(12-14 ani) părinţilor, cu accese ocazionale de
- adolescenţa "obrăznicie";
tipică  realizarea faptului că părinţii nu sunt
perfecţi; identificarea erorilor
acestora, căutarea unor noi modele pe
lângă cele ale părinţilor;
 influenţă sporită a grupului de
prieteni (interese, îmbrăcăminte);
 interese pentru viitorul apropiat şi
pentru prezent;
 abilitatea sporită de muncă susţinută;
 sexualitatea: se caracterizează prin
avantaj al fetelor, prieteni de acelaşi
sex, activităţi de grup cu aceştia,
timiditate, nevoie de intimitate,
experimentarea propriului corp
(autostimulare), întrebări în legătură
cu propria sexualitate.
 experimentarea ocazională a
fumatului, consumului de alcool,
droguri;

42
Adolescenţa  nemulţumire legată de interferenţa
de mijloc părinţilor cu propria independenţă;
(14-17 ani)  preocupări excesive în legătură cu
- adolescenţa propriul corp;
tipică  sentimentul de "ciudăţenie" în
legătură cu sine şi cu propriul corp;
 părere proastă despre părinţi, cu
"investiţie" emoţională redusă în
aceştia;
 accent sporit pe noul grup de prieteni,
cu identitatea de grup definită prin
selectivitate, superioritate şi
competitivitate;
 perioade de tristeţe, care însoţesc
"pierderea psihologică" a părinţilor;
 autoanaliză amplificată, uneori sub
forma unui jurnal;
 interese intelectuale mai pronunţate;
 unele energii sexuale şi agresive
direcţionate înspre interese creative;
 capacitate sporită de fixare a
scopurilor, interes pentru problemele
morale;
Adolescenta  capacitate de amânare a
târzie recompenselor;
(17-19 ani)  simţ al umorului mult mai dezvoltat;
- adolescenţa  interese stabile, mai mare stabilitate
tipică emoţională;
 capacitatea de a face compromisuri;
 nivel sporit de preocupare pentru
viitor;
 sexualitatea: presupune preocupări
pentru relaţii mai stabile, identitate
sexuală clarificată, capacitate pentru
relaţii tandre şi senzuale.
 capacitate de introspecţie şi
autoanaliză;
 acceptarea instituţiilor sociale şi a
tradiţiilor culturale;
 autoreglarea stimei de sine;

43
 Adolescenţa  indicator 1: suspendare, exmatriculare
atipică sau scăderea spectaculoasă a
(problematică) performanţei şcolare;
 indicator 2: agresarea verbală a
celorlalţi, crize de furie;
 indicator 3: apartenenţa la un grup
sau o "gaşcă" necorespunzătoare;
 indicator 4: pierderea interesului
pentru vechile activităţi care îi
produceau plăcere, pentru sporturi sau
alte hobbiuri;
 indicator 5: probleme cu legea;
 indicator 6: depresie, izolare, idei
suicidare;
 indicator 7: lipsă de motivaţie;
 indicator 8: minciuni frecvente, lipsă
de onestitate, furt;
 indicator 9: promiscuitate sexuală;
 indicator 10: tentative de manipulare
a adulţilor;
 indicator 11: consum curent sau doar
"experimental" de alcool şi droguri;

Bibliografie:

1. AUSBEL, D., P.; ROBINSON, F., G: Învăţarea în şcoală. O

introducere în psihologia pedagogică (trad.), Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
2. BĂBAN, A., Consiliere educaţională, Cluj Napoca, 2001
3. Bruner, J. S. "Discussion: Infant education as viewed by a
psychologist." In Denenberg V., Education of the infant and
young child, New York : Academic Press 1970.
4. COSMOVICI, A., IACOB, L.: Psihologie şcolară, Editura
Polirom, Iaşi, 1998
5. DAVITZ, J., R.; BALL, S.: Psihologia procesului educaţional,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.
6. GOLU, P., VERZA, E., ZLATE, M., Psihologia copilului,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
7. JURCĂU, N., (coord.): Psihologie şcolară, Editura
U.T.PRES, Cluj Napoca, 1999.
44
8. Kohlberg, L. & Turiel, E. Moral development and moral
education. In G. Lesser, ed. Psychology and educational
practice. Scott Foresman 1971.
9. PAROT, F., RICHELLE, M.: Introducere în psihologie,
Editura Humanitas, 1995;
10. Piaget, J. (1965). The moral judgment of the child. The Free
Press: New York. Power, F. C., Higgins, A., & Kohlberg, L.
"Lawrence Kohlberg's Approach to Moral Education." New
York: Columbia University Press. 1989.
11. RADU, I., (coord.): Introducere în psihologia contemporană,
Editura Sincron, Cluj Napoca;
12. ZLATE, M., Introducere în psihologie, Casa de editură şi
presă” ŞANSA”, Bucureşti, 1994

45