Etape ale dezvoltarii personalitatii

COPILĂRIA, ADOLESCENŢA,
MATURITATEA, BĂTRÂNEŢEA

Erik Erikson:

Erik Homburger Erikson (nume la naștere Erik Salomonsen; n. 15

iunie 1902 – d. 12 mai 1994) a fost un psiholog și psihanalist american de
etnie evreiască, născut în Germania, cunoscut ca autor al teoriei dezvoltării
sociale a ființelor umane.

Este faimos si creator al sintagmei criză de identitate.

Vede în fiecare stadiu o componenta pozitiva si una negativa

primul an de viata: se bazeaza pe conflictul încredere (datorata satisfactiei si

confortului) - neîncredere (data de îngrijirea inconstanta, neadecvata)

1-3 ani: autonomie (sustinere emotionala, este stimulata emanciparea) -

îndoiala (inculcarea simtului rusinii, îngradirea emanciparii lui)
 4-5 ani: initiativa (se observa în jocuri, succesul unie initiative atrage altele
noi) - vinovatie (insuccesul unie initiative atrage un sentiment de
culpabilitate)

6-11 ani: sârguinta (acomodare la regulile din scoala) - inferiorizare (din

cauza discordantelor pe care le simte între capacitatile lui si cerintele
scolii se simte vinovat)

12-18 ani: constientizarea identitatii (rolurile sociale sunt convergente

sporind încrederea în sine) - confuzie de roluri (rolurile de fiu, elev,
coleg, prieten sunt discordante ducând la neîncredere în sine)

începutul vârstei mature: intimitate (întemeierea unei familii) - izolare (esec

în aceasta initiativa)

vârsta adulta mijlocie: altruism (ajutarea celuilalt) - egoism (orientare spre

propria persoana)

Copilaria:

 Timp al asimilarii de norme, valori, atitudini si modele de viata,

este perioada socializarii primare. Copilaria începe odata nu
nasterea si se sfârseste în jurul vârstei de 14 ani. Dat fiind ca un
copil nu este un adult în miniatura, raportarea la el trebuie sa fie
adecvata nivelului la care a ajuns

 Experienta afectiva joaca un rol esential: copilul are nevoie de

sustinere afectiva, trebuie îngrijit cu dragoste, trebuie sa i se acorde
atentie; forma principala de învatare este imitatia

 Piaget identifica câteva trasaturi ale copilariei: egocentrismul (nu

diferentiaza între punctul lui de vedere, dorintele lui  si
realitate); animismul/antropomorfismul (totul în jurul lui are suflet,
totul preia atributele umanului); gândire magica (tendinta copilului
de a face legaturi cauzale incorecte între
fenomene); artificialismul (toate lucrurile sunt concepute de
oameni)
  Jocul: principala forma de activitate care stimuleaza coordonarea,
echilibrul, dinamismul, evaluarea spatialitatii; initial copiii se joaca
unii lânga altii, apoi unii cu altii

 Descoperirea de sine: începe cu explorarea directa senzoriala;

jocul cu oglinda este semnificativ: initial copilul nu îsi da seama ca
imaginea din oglinda îl reprezinta

 Treptat vârsta "de ce"-ului este înlocuita cu cea a colectiilor

 Pe la 8 ani apare constiinta de sine, permisivitatea parintilor

dezvolta la copil încrederea în sine, excesiva lor autoritate
determina aparitia sentimentului de inferioritate, teama, nefericire.

Pubertatea:

 modificari biologice (maturizarea functiilor sexuale, dezvoltarea

caracterelor sexuale secundare) si psihice (definitivarea identitatii)

 activitatea principala este învatarea sunt posibile mari achizitii

intelectuale; se dezvolta gândirea abstracta, formala; afectivitatea este
efervescenta, sensibilitatea accentuata

 cresterea rapida poate provoca dezechilibru afectiv, tulburare

comportamentala, dispozitii variabile, nonconformism, criza de
originalitate datorata efortului de individualizare

 apare conflictul dintre rol (ansamblul asteptarilor pe care le au

ceilalti) si status (pozitia sociala în virtutea careia se pretinde din
partea celorlalti un anumit comportament)

 Adolescenta:
  debutul si durata adolescentei variaza de la un individ la altul sub
influenta mediului socio-cultural; la fete apare mai devreme decât la
baieti

 marcata de o intensificare a dezvoltarii personalitatii, mari progrese în

dobândirea constiintei de sine; dorinta de afirmare; dobândirea
independentei fata de autoritatea parentala

 pe plan afectiv sunt posibile accente pasionale, mari inconsecvente

 explozie a fanteziei; dezvoltarea memoriei, diversificarea inteligentei

 apar interesele orientate spre moralitate; momente de revolta si chiar

sanctionare pe plan moral a celor care încalca normele

Tineretea:

 din anumite puncte de vedere este o perioada de stagnare

 disponibilitatile psihice se adapteaza noilor cerinte; cunostintele se

restructureaza; învatarea devine demers autoinstructiv;

 se câstiga statutul social de adult odata cu intrarea în viata

profesionala, familiala

 Eric Berne considera ca în fiecare individ exista trei stadii ale eului:

stadiul de copil, stadiul eului adult, stadiul eului parinte; în tinerete
individul se afla la intersectia celor trei stadii: este copil al parintilor
sai si parinte al propriilor copii

 Maturitatea:
  fortele interioare sunt dozate în mod constient pentru a putea raspunde
solicitarilor si pentru a obtine performante

 independenta copiilor fiind din ce în ce mai mare familia se afla într-

un proces de denuclearizare

 spre jumatatea vietii se remarca o mare tendinta spre schimbare (loc

de munca, locuinta, partener de viata)

  Batrânetea:

 modificari de natura fizica (scade supletea miscarilor, capacitatea

de efort fizic, fragilitatea oaselor...)

 cele mai afectate procese psihice sunt atentia si memoria de scurta

durata (datorita unei motivatii slabe pentru învatare, a apatiei);
sustinerea unei activitati intelectuale permite o întârziere a afectarii
memoriei

 intrarea în pensie conduce la restructurarea întregului sistem de

relatii; batrânii se simt uneori devalorizati, deprimati, izolati

 apare teama de moarte

b
c
u
p
o
tid
a
ls
e
rn