ANII ADOLESCENȚEI

Publicat de Rodica David pe 26 iulie 2021

Adolescenții au mereu aceiași problemă – cum să se supună și
să se răzvrătească în același timp. Au rezolvat dilema, sfidându-
și părinții și copiindu-le comportamentul.”

(Quentin Crisp)

Dezvoltarea este o călătorie înteprinsă de copil/adolescent în

vederea câștigării independenței, afirmării de sine și a
respectului de sine; Încă din momentul venirii lor pe lume,
copiii progresează pas cu pas și transced spre a-și construi o
lume în care să fie independenți. Drumul lor nu este sinuos,
uneori coboară un povârniș pentru ca mai apoi să urce, cu mai
mult elan. În acest proces al autocunoașterii și desăvârșirii, a
face educație unui adolescent, constituie fără îndoială, o
provocare pentru orice adult.

Adulții știu o mulține de taine pe care copiii/adolescenții nu au

cum să le cunoască; Ca și adulții am dobândit toate
cunoștințele în timp. Sarcina noastră este de a sprijini, îndruma
și învăța copilul, dar câteodată se poate întâmpla să uităm
acest lucru. Tocmai de aceea, este esențial, să oferim copilului
spațiul exersării unor multitudini de experiențe care să le
formeze un set de abilități și cunoștințe ce le vor servi mai
târziu ca suport în a alege ceea ce este mai potrivit să facă.

Copiii/adolescenții, percep și văd lumea altfel decât

adulții; Fiecare individ uman își conturează o hartă mentală
proprie, un set de răspunsuri variate aplicabile în diverse
situații de viață, set ce va funcționa adoima unor ancore ce au
rolul de a: anticipa, regla, transforma și modela
comportamentul uman. Inițial, copiii înțeleg lumea din jur exact
așa cum o exprimă intrinsec cuvintele. Ei nu pot înțelege decât
mai târziu sensul ascuns al metaforelor, parabolelor, figurilor
de stil etc., întâlnite conversația și relaționarea cu adulții.
Ulterior, făcând pași consistenți pe scara dezvoltării umane vor
exersa și reflecta la multiplele experiențe de viață trăite.

1
Copiii/adolescenții pot învăța numai prin intermediul
experiențelor personale ( a trăi, simți, vedea, auzi, experimenta
etc) și nu prin intermediul povestirilor relatate de cei din jur; Ei
nu sunt receptori pasivi, ci adevărate creuzete în care se adună
toată înțelepciunea universului știut și neștiut.

Fiecare copil are propria lui personalitate. Un copil nu este un

tipar prefigurat care poate să se potrivească unei matrițe
universal valabile și niciun adult nu este. Fiecare dintre ace știa
are o unicitate care nu poate fi pusă la îndoială de niciun
expert în arta educației. În plus, atât educabilul cât și
educatorul, ar trebui să parcurgă drumul cunoașterii și al
modelării umane, completându-se unul pe celălalt și
supraviețuind obstacolelor inerente.

Caracteristici ale principalelor etape de vârstă:

Copilăria:

 Timp al asimilării de norme, valori, atitudini și modele de

viață, este perioada socializării primare. Copilăria începe
odată cu nașterea și se sfârșește în jurul vârstei de 14 ani.
Dat fiind că un copil nu este un adult în miniatură, raportarea
la el trebuie să fie adecvată nivelului la care a ajuns;
 Experiența afectivă joacă un rol esențial: copilul are nevoie
de susținere afectivă, trebuie îngrijit cu dragoste, trebuie să i
se acorde atenție; forma principala de învățare este imitația;
 Piaget identifică câteva trăsături ale copilăriei:
egocentrismul (nu diferențiază între punctul lui de vedere,
dorințele lui și realitate); animismul/antropomorfismul (totul
în jurul lui are suflet, totul preia atributele umanului);
gândire magică (tendința copilului de a face legături cauzale
incorecte între fenomene); artificialismul (toate lucrurile
sunt concepute de oameni);
 Jocul: principala formă de activitate care stimulează
coordonarea, echilibrul, dinamismul, evaluarea spațialității;
inițial copiii se joacă unii lângă alții, apoi unii cu alții;
 Descoperirea de sine începe cu explorarea directă
senzorială; jocul cu oglinda este semnificativ: inițial copilul
nu își dă seama că imaginea din oglinda îl reprezintă;

2
 Treptat vârsta „de ce”- ului este înlocuită cu cea a
colecțiilor;
 Pe la 8 ani apare conștiința de sine, permisivitatea adultilor
se dezvoltă la copil încrederea în sine, excesiva lor
autoritate determină apariția sentimentului de inferioritate,
teama, nefericire.

Pubertatea:

 modificări biologice (maturizarea funcțiilor sexuale,

dezvoltarea caracterelor sexuale secundare) și psihice
(definitivarea identității);
 activitatea principală este învățarea, sunt posibile mari
achiziții intelectuale; se dezvoltă gândirea abstractă,
formală; afectivitatea este efervescentă, sensibilitatea
accentuată;
 creșterea rapidă poate provoca dezechilibru afectiv,
tulburare comportamentală, dispoziții variabile,
nonconformism, criza de originalitate datorată efortului de
individualizare;
 apare conflictul dintre rol (ansamblul așteptărilor pe care le
au ceilalți) și status (poziția socială în virtutea căreia se
pretinde din partea celorlalți un anumit comportament).

Adolescența:

Adolescenţa este vârsta schimbărilor rapide şi dramatice.

Reprezintă perioada de trecere de la copilărie la maturitate,
adolescentul confruntându-se cu situații de confuzie, criz ă de
identitate, cu schimbări în felul în care se comportă, îşi exprimă
sentimentele şi emoţiile. Este important ca adultiiţii să îşi
adapteze modalitatea în care se relaţionează cu copilul la
nevoile în schimbare ale acestuia. În măsura în care vor şti mai
multe despre schimbările prin care trec adolescenţii, vor putea
să-i înţeleagă şi să le facă faţă mai bine.

Este de menționat și faptul că adolescenţa este o etapă mai

liniştită decât preadolescenţa, tânărul adoptând o poziţie mai
conştientă faţă de mediul social. Copilul se orientează mai mult
către lumea externă, dar îşi îndreaptă atenţia şi către propria
viaţă psihică, având loc:

3
  dezvoltarea conştiinţei de sine;
 afirmarea propriei personalităţi;
 integrarea treptată în valorile vieţii.

Dezvoltarea conştiinţei de sine

Adolescenţa se manifestă prin autoreflectare, prin conştiinţa că

existenţa proprie se deosebeşte substanţial de a celorlalţi
oameni, reprezentând o valoare care trebuie preţuită şi
respectată. Adolescentul încearcă, cu înfrigurare, să se
cunoască şi să se autoevalueze în raport cu realizările sale şi
ale altora. El se întreabă adeseori, “cine sunt eu?”, iar
răspunsurile ce şi le dă se bazează pe maturizarea intelectual-
afectivă foarte evidentă pentru unii adolescenţi, chiar de la 16
ani, iar pentru alţii la 18 ani.

Conştiinţa de sine este un proces complex care include, pe de-

o parte, raportarea subiectului la sine însuşi, la propriile trăiri,
iar pe de altă parte, confruntarea acestora, compararea lor cu
lumea în mijlocul căreia trăieşte.

Cel mai înalt nivel al conştiinţei de sine este atins de elev

atunci când el se poate privi ca subiect al activităţii sociale, ca
membru al colectivului. Un factor de seamă al conştiinţei de
sine îl constituie activitatea şcolară şi natura relaţiilor cu
adulţii, aprecierile acestora faţă de calităţile şi munca
adolescentului.

O caracteristică a adolescenţei este şi proiectarea idealului în

viitor; un aspect al acestei preocupări este interesul pentru
profesia pe care o va îmbrăţişa, determinându-l la reflecţie
asupra vieţii sale interioare. Capacitatea de a se preocupa de
propria persoană nu înseamnă însă fuga de societate.

Caracteristica principală a adolescentului este un puternic

impuls către acţiune. Acum dispar dorinţele vagi şi apar ţelurile
bine conturate, visarea ia forme conştiente.

Afirmarea propriei personalităţi

Descrierea, oricât de schematică, a „portretului” adolescenţei

nu poate ignora problema originalităţii ca atribut predilect al
indivizilor care o traversează. Dorinţa de originalitate

4
reprezintă, din punct de vedere psihologic, o caracteristică
esenţială a adolescenţei, numită tendinţa afirmării de sine,
tendinţa de afirmare a propriei personalităţi. Dorind să atragă
atenţia asupra sa, adolescentul se consideră punctul central în
jurul căruia trebuie să se petreacă toate evenimentele.

Forţele proprii sunt considerate superioare faţă de ale celorlalţi

oameni, opinie care decurge dintr-o insuficientă cunoaştere de
sine. Acesta doreşte ca toate acţiunile sale să fie cunoscute şi
apreciate de adult. Un mijloc curent de afirmare îl constituie
aspectul exterior, adolescenţii căutând să se evidenţieze prin
fizicul bine conformat, îmbrăcămintea care diferenţiază, care
scoate în relief propria persoană.

Vizibilă este şi o altă expresie a tentaţiei originalităţii în

adolescenţă – limbajul „colorat”, presărat cu expresii „căutate”,
cu neologisme şi arhaisme. Adolescentul îşi alege cu grijă
cuvintele, utilizează din abundenţă citate şi expresii celebre,
maxime şi cugetări savante despre care insinuează că i-ar
aparţine.

În privinţa limbajului, adolescenţei îi este proprie şi tendinţa de

ermetizare a acestuia, de folosire a unei vorbiri „cifrate”, şi
anume, a unei vorbiri populate de expresii argotice. De obicei,
circulaţia acestui fel de limbaj are loc în cadre restrânse, în
grupuri spontan constituite şi combaterea acestui fenomen
necesită eforturi educative prelungite.

În strânsă legătură cu limbajul, tentaţia originalităţii se exprimă

şi în corespondenţa adolescenţilor, caracterizată prin aceeaşi
„ploaie” de citate, prezentă în limbajul lor. Dominantă pentru
tentaţia originalităţii la această vârstă este prezenţa spiritului
de contradicţie. În special discuţiile dintre adulţi, la care iau
parte şi adolescenţii, ajung repede să fie monopolizate de
întrebările iscoditoare ale acestora din urmă, de afirmarea
spiritului lor de contradicţie. Nu de puţine ori, adolescentul se
contrapune în discuţie chiar când e conştient de faptul că nu
are dreptate.

El e mobilizat atunci de aceeaşi statornică tentaţie de a atrage

atenţia asupra sa, de a se afirma, de a fi luat în seamă.
Adolescenţii manifestă tendinţa de a se afirma nu numai

5
individual ci şi în grup: vor să activeze, să se distreze împreună.
Ei sunt atraşi şi de viaţa politică; în politică adolescentul vede o
înaltă activitate socială.

Integrarea socială

Esenţa integrării sociale constă în ataşamentul din ce în ce mai

conştient şi mai activ la grupul căruia îi aparţine (clasă, şcoală,
marele organism social). Cu cât înaintează în vârstă, cu atât el
este mai obiectiv în judecăţile sale, aprecierile efectuându-se
în funcţie de criteriile sociale pe care şi le-a însuşit. Dorinţa de
a cunoaşte valorile sociale şi culturale se manifestă riguros şi
tenace. Integrarea adolescenţilor în aceste valori ale
colectivităţii contribuie la formarea concepţiei despre lume şi
viaţă. Datorită experienţei de viaţă limitată şi a lipsei unor
criterii de autoapreciere corectă, adolescenţii au nevoie de
consiliere şi îndrumare discretă, fiind sprijiniţi să-şi formeze
idealul de viaţă, să-şi perfecţioneze judecăţile morale şi să-şi
ridice nivelul conştiinţei şi al conduitei morale.

Comunicarea și conflictul între generații

Ce este comunicarea? Comunicarea este modalitatea de a

transmite mesaje de la o persoană la alta, de a relaţiona;

Care este rolul comunicării? Comunicarea ne ajută să

interacţionăm cu ceilalţi, să ne exprimăm sentimentele,
dorinţele, să-i cunoaştem şi să-i înţelegem pe ceilalţi, să învăţăm,
să rezolvăm probleme, are rol în adaptarea socială;

Formele comunicării

 Verbală – foloseşte limbajul

 Nonverbală – mesajele sunt transmise pe alte căi decât
cele lingvistice: mesaje corporale (poziţia corpului, gesturi,
mimică, contact vizual şi contact fizic);
 Paraverbală – tonul, intonaţia sau accentul folosite,
onomatopee, etc.

Comunicarea pasivă, agresivă, asertivă Ce este asertivitatea?

6
 abilitatea de a ne exprima emoţiile, sentimentele, opiniile
şi convingerile în mod direct, fără a afecta şi ataca drepturile
celorlalţi;
 exprimările reflectă opțiunea de a lua în considerare
dorințele celorlalți;
 o modalitate de a comunica şi de a te comporta cu ceilalţi
care te va ajuta să ai mai multă încredere în tine.

Intreţinerea acestui comportament:

 adolescentul se tratează cu respect;

 este apreciată activitatea şcolară și extrașcolară a
adolescentului, precum şi participarea sa la diferite activităţi;
 se recompensează copilul pentru rezultatele obţinute;
 se dezvoltă creativitatea adolescentului;
 se caută să i se mărească respectul de sine;
 egalitate şi corectitudine în relaţia cu adolescentul.

Pasivitatea

 poate fi descrisă ca răspunsul unei persoane care încearcă

să evite confruntările, conflictele îşi doreşte ca toată lumea să
fie mulţumită, fără însă a ţine cont de drepturile sau dorinţele
sale personale;
 manifestare a unei persoane care nu face cereri, nu
solicită ceva anume, nu se implică în câştigarea unor drepturi
personale sau în apărarea unor opinii.

Consecinţe ale comportamentului pasiv:

 problema este evitată;

 drepturile persoanei sunt ignorate;
 ceilalți să aleg în locul tău;
 nu ai încredere în tine;
 drepturile celorlalți sunt mai importante.

Agresivitatea

 blamezi şi acuzi pe celălalt;

 încalci regulile impuse de autorităţi (părinţi, profesori,
poliţie);
 eşti insensibil la sentimentele celorlalţi ;

7
 nu-ţi respecţi copilul;
 consideri că tu ai întotdeauna dreptate ;
 rezolvi problemele prin violenţă;
 consideri că cei din jurul tău sunt adesea nedrepţi cu tine;
 eşti sarcastic şi utilizezi adesea critica în comunicare;
 consideri că drepturile tale sunt mai importante decât ale
altora;
 eşti ostil şi furios.

Consecinţe ale comportamentului agresiv

 problema este atacată;

 drepturile tale sunt susţinute fără a ţine cont de drepturile
celorlalţi;
 îţi alegi activitatea ta şi pe a celorlalţi;
 devin ostili, blamează, acuză.

Să-l iubim și atunci când greșește!

Tipuri de greșeli

 Neîmplinirea așteptărilor noastre: dacă obiectivul propus e

nerealist, atunci eșecul e inevitabil. Locul 2 nu este un eșec,
înseamnă că adolescentul a fost mai bun decât 28 de
participanți. Dacă îl forțăm să se orienteze spre domenii pentru
care nu are nici o atracție, sigur va ajunge la eșec.
 Greșelile morale: sunt devastatoare, atât pentru adult, cât
și pentru adolescent. Răscumpărarea eșecurilor morale ale
adolescentului:
 Nu vă acuzați singuri: dacă vă asumați întreaga vină, se
șterge complet vinovăția adolescentului. Însă știm că fiecare
este responsabil pentru propriile eșecuri.
 Nu-i țineți predici: când greșește, adolescentul are de
înfruntat propria vinovăție și ultimul lucru de care are nevoie
este să îl condamnăm și noi.
 Nu încercați să-l scutiți de consecințe: în acest fel, el nu va
învăța lecții de viață și nu se va maturiza. Va știi că mereu e
cineva acolo să îi țină spatele.
 Iubiți-l necondiționat: asigurați-l că-l iubiți, indiferent de
greșelile pe care le face. Altfel, copleșit de vinovăție,
adolescentul se va îndepărta de părinți.

8
 Ascultați-l cu empatie: înțelegeți-i sentimentele, de ce a
greșit și ce simte legat de asta.
 Acordați-i sprijin afectiv: asigurați-l că veți fi alături de el
când va avea de suportat consecințele.
 Îndrumați-l oricând e nevoie: doar pentru că a greșit, nu
înseamnă că adulții trebuie să hotărască în locul lui. Nu îi vom
spune ce gândim, ci îl vom ajuta să-și limpezească gândurile și
deciziile. El nu are nevoie de comenzi, ci de îndrumare. Un
adult responsabil este cel care îl ajută pe adolescent să învețe
din greșelile sale.

Omul potrivit la locul potrivit

Orientarea în carieră

O carieră de succes începe cu omul potivit la locul potrivit. În

era informaţiei cele mai preţioase informaţii au devenit cele
despre propria persoană, iar demersul de autocunoaştere este
în centrul unui traseu profesional reuşit. Admiţând unicitatea
fiecărui copil, adolescent şi faptul că fiecare dintre noi ne
naştem cu anumite caracteristici/predispoziţii şi apoi dobândim
până la o anumită vârstă un set anume de cunoştinţe, abilităţi,
competenţe, s-ar părea că nu avem decât să le observăm sau
descoperim pentru a ghida copilul spre acea profesie care îi va
aduce bunăstarea din punct de vedere material, emoţional,
social.

Însă în realitate această îndrumare pe care adultul doreşte să o

ofere nu este un simplu exerciţiu de observare a calităţilor şi
punctelor slabe ale copilului sau de analizare a profesiilor sub
aspectul lor economic, raportul dintre efortul depus şi
beneficii. De fapt trebuie să luâm în considerare atât ceea ce
poate/ştie copilul cât şi potenţialul acestuia ce poate să înveţe,
să exerseze să îmbunătăţească şi limitele acestuia.

Atunci când nu ne atingem potenţialul sau când profesia aleas ă

nu este suficient de provocatoare vom simţi mereu că ceva
lipseşte, în schimb atunci când încercăm să profesăm într-un
domeniu care ne depăşeşte sau care nu corespunde cu
interesele şi valorile noatre vom simţi mereu fie că nu facem
destul, fie că facem prea mult, ceea ce poate genera stress şi

9
senzaţia constantă de epuizare. Astfel alegerea carierei este o
decizie semnificativă în viaţa fiecărui tânăr.

Educaţia bazată pe valori

Poate una din cele mai dificile dar şi importante sarcini ale
adultilor este să transmită copiilor valori esenţiale care să îi
însoţească în viaţă şi să le asigură acea bază solidă pentru
deciziile pe care le iau şi calea pe care o urmează. Modul cel
mai sigur de a transmite valorile adultilor este de a le trăi zi de
zi. Copiii învaţă mai mult din comportamentul şi atitudinea reală
a adulţilor decât din cuvintele frumoase pe care aceştia le
spun.

Dacă avem anumite principii în care credem cu tărie, se vor

reflecta în toate aspectele vieţii. Exemple de valori ar putea fi:
sinceritatea, prietenia, familia, cultura, banii, religia, etc.
Putem vorbi însă şi despre valori de muncă, adică acele valori
care sunt semnificative la locul de muncă. Dacă reuşim să ne
clarificăm valorile centrale vom putea alege mai „înţelept” locul
de muncă potrivit.

Îndrumarea copilul în carieră:

 Se cere părerea lui şi se încurajez să se exprime;

 Se transmit valori şi principii morale;
 Se expune la situaţii noi şi se încurajeaza să participe la
activităţi extraşcolare, culturale, etc.;
 Se ajuta să se cunoască mai bine;
 Se clădeste încrederea în sine:i se dau responsabilităţi,
încredere în el, i se dau sarcini pe care le poate face singur sau
cu puţin ajutor;
 Li se recunoaste dreptul de a greşi uneori;
 Li se împărtășesc din experienţa proprie a adultului, visele,
speranţele fără a le nesocoti pe ale sale.

Primul contact cu piaţa muncii:

Adulţii pot facilita primele contacte ale unui tânăr cu lumea

profesională, fie povestindu-le despre locul lor de muncă sau
chiar ducându-i în vizită la serviciu, fie însoţindu-i la diferite
evenimente destinate găsirii unui loc de muncă. Atitudinea pe

10
care adulţii o au faţă de muncă va avea un impact asupra
orientării în carieră a tânărului.

Dacă avem o atitudine pozitivă (locul de muncă este o sursă de

satisfacţie, vedem mai mult aspectele pozitive decât cele
negative) aceasta se va transmite şi copilul, are mai mari
şanse de a aborda căutarea unei cariere cu entuziasm sau cu
aşteptări pozitive ceea ce va duce la a vedea mai multe
oprtunităţi decât o persoană cu aşteptări negative.

Modalităţi de a introduce tinerii în contact cu profesia:

 Participarea la Târguri cu oferte educaţionale;

 Participarea la Târguri de carieră;
 Activităţi de voluntariat;
 Înscrierea în Consiliul elevilor, organizaţii de tineret etc.;
 Participarea la cursuri, workshop-uri, tabere de dezvoltare
personală;
 Vizite la instituţii de învăţământ, organizaţii, companii din
domeniul preferat:
 Întâlniri cu personalităţi din mediul cultural sau din mediul
de afaceri: mese rotunde, dezbateri etc.
 În reclame, anii adolescenţei par cei mai frumoşi ani ai vieţii. Totuşi adolescenţa
este perioada cu cele mai mari turbulenţe emoţionale, fiind afectaţi atât copiii,
cât şi părinţii lor. Este timpul când se iau multe decizii importante, având
consecinţe pentru tot restul vieţii.
 Adolescenţii de azi sunt supuşi mai multor influenţe şi tentaţii decât în orice altă
perioadă a istoriei. Datorită internetului şi publicaţiilor foarte răspândite,
niciodată copiii nu au avut acces la atât de multe informaţii nefiltrate de adulţi.
Tocmai de aceea, pentru părinţi, pubertatea şi anii adolescenţei copiilor lor
reprezintă cel mai greu test pe care îl au de trecut ca susţinători şi îndrumători.
După anii când se trezeau în puterea nopţii pentru a hrăni bebeluşul şi după
crizele de nervi ale copiilor cu vârste mici, părinţii experimentează acum pe
propria piele zicala populară: „Copii mici – probleme mici; copii mari –
probleme mari”.
 Deşi conştienţi că adolescenţa este o perioadă dificilă pentru relaţia cu copiii lor,
cei mai mulţi părinţi sunt cu totul surprinşi de schimbările dramatice din
comportamentul acestora. Adolescenţii sunt adesea capricioşi, nesiguri,
certăreţi, impulsivi, impresionabili şi rebeli. În plus, adolescenţa este cea mai

11
 periculoasă perioadă din punctul de vedere al adoptării unor comportamente de
risc – consumul de alcool, tutun, droguri, violenţa, suicidul şi promiscuitatea.

 Cauzele comportamentului bizar al adolescenţilor

 Deşi până de curând oamenii de ştiinţă considerau că hormonii sunt răspunzători

pentru comportamentul bizar al adolescenţilor, studiile recente indică o altă
cauză: creierul lor se dezvoltă într-un ritm mai lent decât corpul. După pubertate
şi până în jurul vârstei de 20 de ani, adolescenţii pierd anual circa 1% din
materia cenuşie, este concluzia unui studiu realizat la Institutul de Sănătate
Mintală din Bethesda, Maryland (SUA), de cercetătorul Jay Giedd. Această
reducere a materiei cenuşii întrerupe conexiunile neuronale care au fost produse
în exces în copilărie, începând cu zonele de bază senzoriale şi motrice ale
creierului. Lobul frontal, care răspunde de controlul impulsurilor, de gândire şi
luarea deciziilor, se maturizează mai târziu. Acest fapt ar putea explica unele
dintre deciziile bizare pe care le ia un adolescent obişnuit. Deşi creierul
acţionează în această etapă a vieţii ca un burete în privinţa acumulării de
cunoştinte, absenţa unui control asupra impulsurilor explică, în bună parte,
motivele pentru care adolescenţii iau decizii iraţionale.
 Dacă aşa stau lucrurile, cum ar putea părinţii să-i ajute pe adolescenţi să
depăşească acest stadiu al vieţii fără să îşi rişte viitorul, evitând deciziile şi
comportamentele care le-ar putea afecta întreaga viaţă? Multe dintre
comportamentele de risc pot conduce la dependenţă şi, de aceea, este esenţială
prevenirea lor. Prevenţia este mai simplă decât tratamentul. În ultimii 20 de ani,
tot mai multe resurse guvernamentale şi private au fost alocate pentru
prevenirea consumului de alcool, tutun şi alte droguri. Aceste eforturi s-au
concretizat în cercetări ştiinţifice destinate identificării unor strategii eficiente
de prevenire.

 Poartă mocasinii lor

 Un vechi proverb spune că nu poţi înţelege un om până când nu mergi încălţat

cu mocasinii lui timp de două săptămâni. Părinţii trebuie să depună tot efortul
necesar pentru a înţelege procesele prin care copiii de ieri devin adulţii de
mâine. Există numeroase cărţi şi articole care descriu problemele adolescenţei,

12
 iar părinţii pot, de asemenea, să facă recurs la propria adolescenţă, când se jenau
din cauza erupţiilor de acnee, când admirau starurile vremii şi copiau
comportamentul acestora. Trebuie însă înţeles din capul locului că, astăzi,
presiunea este mult mai mare.
 Dacă în urmă cu două decenii publicul nu cunoştea viaţa privată a vedetelor şi a
actorilor, acum tabloidele sunt pline cu detalii picante despre nişte oameni care
nu pot fi modele de moralitate şi normalitate pentru copii. Nici grupurile de
tineri de astăzi nu mai seamănă cu cele în care părinţii de acum şi-au trăit
adolescenţa. De aceea, părinţii trebuie să se informeze şi să fie pe deplin
conştienţi de lumea în care trăiesc adolescenţii. Părinţii care ştiu la ce să se
aştepte au mai multe şanse de a-i ajuta pe copiii lor să tranziteze în siguranţă
această perioadă.

 Activităţile extraşcolare nu sunt suficiente

 Una dintre cele mai populare metode folosite în prezent pentru a-i feri pe
adolescenţi de potenţiale pericole comportamentale este aceea de a-i ţine
ocupaţi, pornindu-se de la un raţionament simplu. Se pare că adolescenţii îşi
însuşesc comportamente de risc mai ales după ce termină cursurile, în intervalul
de timp în care părinţii nu sunt acasă. De aceea, mulţi părinţi şi profesori au
dedus că implicarea lor în activităţi extraşcolare ar reduce riscurile şi ar rezolva
situaţia. Se pare însă că metoda nu funcţionează atât de eficient. Conform unui
studiu publicat în Journal of Alchool & Drug Education , dintre adolescenţii
implicaţi în activităţi extraşcolare (sport, cluburi tematice etc.), procentul celor
care au consumat droguri, alcool şi alte substanţe dăunătoare este doar cu puţin
mai mic decât al celor care nu participă la astfel de activităţi. Activităţile
extraşcolare sunt recomandate pentru dezvoltarea aptitudinilor şi cunoştinţelor,
dar nu sunt suficiente pentru a-i feri pe adolescenţi de necazuri.

 Comunicarea – o necesitate timpurie şi constantă

 Niciodată nu este prea devreme pentru ca părinţii să-şi educe copiii cu privire la
efectele adverse ale fumatului, alcoolului şi drogurilor. Începând cu vârsta de 6
ani, copiii sunt foarte deschişi discuţiilor, iar părinţii pot să le explice foarte
simplu care sunt efectele tutunului şi ale alcoolului asupra sănătăţii şi asupra

13
 calităţii vieţii. Este mult mai uşor să influenţezi comportamentul unui copil
înainte ca acesta să încerce aceste droguri, din curiozitate sau la îndemnul
prietenilor.
 Desigur că implicarea părinţilor trebuie să continue până când copiii se
maturizează fizic, emoţional şi psihic. Dacă pe măsură ce cresc, au simţământul
că părinţii sunt interesaţi şi chiar entuziasmaţi de preocupările şi succesele lor,
copiii vor prinde aripi spre atingerea scopurilor pe care şi le-au propus. În
acelaşi timp, va fi mai uşor şi pentru părinţi să observe anumite schimbări de
comportament şi să identifice indicii care atrag atenţia că există o problemă.
 Adolescenţii au nevoie să ştie că pot să vorbească oricând cu părinţii lor, iar
dacă au existat astfel de relaţii încă din copilărie, comunicarea va fi mai simplă
şi la vârsta adolescenţei. Dacă li se va permite să îşi exprime emoţiile şi opiniile
şi dacă acestea sunt luate în seamă, stima de sine le va fi întărită şi vor căpăta
siguranţa apartenenţei.

 Modele cu privire la stilul de viaţă

 Copiii ai căror părinţi consumă alcool, tutun sau droguri au toate şansele să le
urmeze exemplul. „Faptele strigă mai tare decât vorbele”, iar copiii imită ceea
ce văd. În acest caz, sfaturile nu mai au niciun efect. Această situaţie ar putea
genera o oportunitate foarte bună pentru părinţi. Ei au acum o motivaţie bună
pentru a-şi schimba propriile obiceiuri, iar reuşita ar aduce câştiguri de ambele
părţi. Părinţii ar putea renunţa la acele vicii care le distrug sănătatea, devenind
în acelaşi timp modele de voinţă, dar şi de comportament pentru copiii lor.

 Reguli şi consecinţe

 Adolescenţii se dezvoltă foarte rapid, iar părinţii trebuie să ţină pasul, adaptând
regulile în acelaşi ritm. Chiar dacă vor exista proteste, regulile vor constitui o
bază pentru siguranţa lor. Ele îndeplinesc un rol similar celui pe care îl au
gardurile care înconjoară locurile de joacă pentru copii. Specialiştii susţin că,
oricât de straniu ar părea, adolescenţii îi respectă pe părinţii şi profesorii care
stabilesc reguli corecte. Cu atât mai mult în privinţa prevenirii
comportamentelor de risc este important ca părinţii să stabilească nişte limite
foarte clare, rezonabile şi, pe cât posibil, acceptate de adolescenţi. Şi dacă există

14
 reguli, trebuie să existe şi consecinţe pentru încălcarea lor. Pentru ca sancţiunile
să dea rezultate, trebuie anunţate odată cu stabilirea regulilor şi trebuie aplicate
fără întârziere. Astfel, responsabilitatea pentru propriul comportament şi pentru
consecinţele acestuia va apăsa pe umerii adolescenţilor. Pe de altă parte, nu
trebuie uitat însă că „vorba dulce mult aduce” şi că răsplata pentru un
comportament pozitiv poate face minuni. O atitudine potrivită şi o relaţie
apropiată cu părinţii îi ajută pe adolescenţi să rămână pe drumul cel bun.

 Instituţii de învăţământ preocupate de prevenţie

 Cercetările realizate în ultimii 20 de ani au arătat că educatorii pot avea o

influenţă foarte mare în prevenirea consumului de alcool, tutun şi alte droguri
printre elevii lor. Numeroşi adolescenţi devin consumatori de droguri legale şi
ilegale începând din anii de gimnaziu şi liceu. Prin urmare, şcolile sunt
principalele instituţii care pot exercita o influenţă, prin strategii de prevenire
adaptate vârstei. Şcoala poate să îi ajute să înţeleagă efectele pe termen scurt şi
lung ale consumului de substanţe şi produse nocive şi să îi înveţe cum să reziste
presiunii de grup, fără a strica relaţiile cu prietenii şi colegii lor.
 În România, în ultimii ani, mai multe agenţii şi ONG-uri au desfăşurat programe
de prevenire, însă, dat fiind numărul mare de adolescenţi care fumează (între
40% şi 60%), este clar că aceste programe ajung la foarte puţini dintre ei.
Judecând după eficienţă, cele mai remarcabile rezultate le au instituţiile de
învăţământ cu politici clare de descurajare a consumului de droguri. Un studiu
realizat la Universitatea Andrews a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, care
promovează abstinenţa totală faţă de alcool, tutun şi alte droguri, a avut în
atenţie trei direcţii: consumul zilnic de alcool, ţigări şi marijuana; vârsta la care
a început acest consum şi evoluţia consumului după absolvirea facultăţii.
Rezultatele au fost comparate cu studii similare realizate pe eşantioane
reprezentative de studenţi din universităţile americane, în general. Diferenţiate
în funcţie de sex, etnie sau rasă, rezultatele studiului au arătat că, în medie,
procentele celor care au consumat droguri au fost de 5 până la 15 ori mai mici la
Universitatea Andrews, comparativ cu alte universităţi .

15
  Apartenenţa la un grup cu preocupări sociale

 Anturajul exercită o presiune puternică asupra adolescenţilor. Cercetătorul

Judith Rich Harris a afirmat că, la această vârstă, prietenii au o influenţă mai
mare decât familia. În perioada pubertăţii, când trec printr-o criză de identitate
complexă, adolescenţii au nevoie să simtă că sunt acceptaţi şi apreciaţi în grupul
lor. Însă, dacă s-au alăturat unui grup nepotrivit, este de aşteptat să apară o
mulţime de probleme şi necazuri. De aceea, părinţilor şi profesorilor le revine
sarcina de a-i învăţa cum să îşi aleagă prietenii şi de a-i îndruma către grupuri,
cluburi, organizaţii sau biserici care pot să le asigure un climat sănătos de
dezvoltare.
 Printre cele mai de succes strategii de prevenire a consumului de droguri este
implicarea grupurilor de adolescenţi în proiecte sociale, sub îndrumarea unor
adulţi care nu consumă astfel de substanţe. Aceste proiecte pot însemna oferirea
de asistenţă persoanelor vârstnice sau persoanelor cu dizabilităţi, copiiilor din
centrele de plasament sau bătrânilor din azile. Adolescenţii pot fi câştigaţi de
partea unor proiecte ecologiste şi a altor activităţi similare. Atitudinea generală
cu privire la consumul de droguri, stima de sine, coeziunea grupului şi
aptitudinile sociale au fost indicatorii care au demonstrat că un astfel de
program este foarte eficient .
 Tranziţia prin adolescenţă nu va fi niciodată simplă nici pentru copii, nici pentru
părinţii lor. Pentru a-i însoţi pe drumul dificil al adolescenţei, părinţii trebuie să
îi înţeleagă, să aibă o relaţie caldă şi apropiată cu ei, comunicând deschis,
constant şi fiind modele demne de urmat. Pe cât posibil, trebuie să se asigure că
instituţiile şi grupurile pe care le frecventează copiii asigură un climat sănătos şi
propice unei dezvoltări normale. Eforturile sunt similare celor pe care le depune
un iubitor al naturii atunci când se angajează pe un traseu montan dificil. Chiar
dacă drumul este greu, frumuseţea peisajelor îl ajută să meargă mai departe.
Părinţii şi adolescenţii, împreună, pot parcurge cu succes acest traseu, la capătul
căruia se află piscul şi bucuria reuşitei.

Supravietuind adolescentei
Publicat pe august 4, 2011 de Archives

16
Supravietuind adolescentei
În reclame, anii adolescenţei par cei mai frumoşi ani ai vieţii. Totuşi adolescenţa
este perioada cu cele mai mari turbulenţe emoţionale, fiind afectaţi atât copiii, cât şi
părinţii lor.
Este timpul când se iau multe decizii importante, având consecinţe pentru tot restul
vieţii.
Adolescenţii de azi sunt supuşi mai multor influenţe şi tentaţii decât în orice altă
perioadă a istoriei. Datorită internetului şi publicaţiilor foarte răspândite, niciodată
copiii nu au avut acces la atât de multe informaţii nefiltrate de adulţi. Tocmai de aceea,
pentru părinţi, pubertatea şi anii adolescenţei copiilor lor reprezintă cel mai greu test
pe care îl au de trecut ca susţinători şi îndrumători. După anii când se trezeau în
puterea nopţii pentru a hrăni bebeluşul şi după crizele de nervi ale copiilor cu vârste
mici, părinţii experimentează acum pe propria piele zicala populară: „Copii mici –
probleme mici; copii mari – probleme mari”.
Deşi conştienţi că adolescenţa este o perioadă dificilă pentru relaţia cu copiii lor, cei
mai mulţi părinţi sunt cu totul surprinşi de schimbările dramatice din comportamentul
acestora. Adolescenţii sunt adesea capricioşi, nesiguri, certăreţi, impulsivi,
impresionabili şi rebeli. În plus, adolescenţa este cea mai periculoasă perioadă din
punctul de vedere al adoptării unor comportamente de risc – consumul de alcool,
tutun, droguri, violenţa, suicidul şi promiscuitatea.

Cauzele comportamentului bizar al adolescenţilor

Deşi până de curând oamenii de ştiinţă considerau că hormonii sunt răspunzători
pentru comportamentul bizar al adolescenţilor, studiile recente indică o altă cauză:
creierul lor se dezvoltă într-un ritm mai lent decât corpul. După pubertate şi până în
jurul vârstei de 20 de ani, adolescenţii pierd anual circa 1% din materia cenuşie, este
concluzia unui studiu realizat la Institutul de Sănătate Mintală din Bethesda, Maryland
(SUA), de cercetătorul Jay Giedd. Această reducere a materiei cenuşii întrerupe
conexiunile neuronale care au fost produse în exces în copilărie, începând cu zonele de
bază senzoriale şi motrice ale creierului. Lobul frontal, care răspunde de controlul
impulsurilor, de gândire şi luarea deciziilor, se maturizează mai târziu. Acest fapt ar
putea explica unele dintre deciziile bizare pe care le ia un adolescent obişnuit. Deşi
creierul acţionează în această etapă a vieţii ca un burete în privinţa acumulării de
cunoştinte, absenţa unui control asupra impulsurilor explică, în bună parte, motivele
pentru care adolescenţii iau decizii iraţionale.

Dacă aşa stau lucrurile, cum ar putea părinţii să-i ajute pe adolescenţi să depăşească
acest stadiu al vieţii fără să îşi rişte viitorul, evitând deciziile şi comportamentele care
le-ar putea afecta întreaga viaţă? Multe dintre comportamentele de risc pot conduce la
dependenţă şi, de aceea, este esenţială prevenirea lor. Prevenţia este mai simplă decât
tratamentul. În ultimii 20 de ani, tot mai multe resurse guvernamentale şi private au
fost alocate pentru prevenirea consumului de alcool, tutun şi alte droguri. Aceste
eforturi s-au concretizat în cercetări ştiinţifice destinate identificării unor strategii
eficiente de prevenire.

17
Adolescența, perioadă de mari transformări datorate dezvoltării fizice și
psihice, este etapa care începe în timpul pubertății și durează până la vârsta
legală de adult (majoratul). Copiii au ritmuri diferite de maturizare, atât
biologică cât şi emoţională, de aceea şi manifestările și comportamentele lor
variază. În prezent, exista o gamă destul de largă de manifestări considerate
ca fiind normale, specifice vârstei adolescenţei.

Să vedem ce se întâmplă concret în anii ce definesc adolescența din punct de

vedere al transformărilor biologice, psihologice şi emoţionale şi mai ales, care
ar fi indicat să fie rolul părinţilor, luând în considerare mai multe studii recente
din domeniul psihologiei.

18
Pubertatea, un proces de schimbări fizice prin care corpul copilului se maturizează
într-unul de adult

Semne ale schimbărilor aduse de pubertate, pot debuta de la 8 -9 ani, însă în

mod obișnuit, vârsta de 10- 11 ani în cazul fetelor și de 11-12 ani în cazul
băieților, este marcată ca fiind debutul pubertății sau al preadolescenței.
Pubertatea este definită ca un proces de schimbări fizice prin care corpul
copilului se maturizează într-unul de adult capabil de reproducere sexuală.
Perioada de pubertate se încheie în cazul fetelor in jurul vârstei de 15-17 ani,
iar al băieților în jurul vârstei de 16-17 ani.

Odată cu transformările specifice pubertății, respectiv dezvoltarea

caracteristicilor sexuale ale corpului, în jurul vârstei de 11- 12 ani, unii copii pot
experimenta un regres în ceea ce priveşte manifestarea anumitor abilităţi.
Studiile arată că anumite părţi din creier responsabile cu memoria prospectivă,
sau mai simplu spus acea parte din creier responsabilă să ne amintească ce
ar trebui să facem în viitorul apropiat, încă se maturizează. Să nu vă mire,
deci, dacă fiul dumneavoastră de 11 ani nu are habar de faptul că ar trebui să
vă dea la semnat teza la matematica pentru a o duce a doua zi la şcoală. De
asemenea, se constată un declin și în ceea ce priveşte învăţarea spaţială.

Pentru a preîntâmpina dificultățile ce pot apărea ca urmare a acestor

transformari ale creierului, părinţii își pot ajuta adolescenții să-și
îmbunătățească abilităţile ce ţin de organizare, prin a le introduce în rutina
zilnică, indicii care să funcţioneze pe post de atenționari: să îşi facă un semn
cu pixul pe mână dacă au nevoie să nu uite ceva nume, să poarte o brăţară ca
un indiciu care să le amintească că zilnic trebuie să facă ceva anume, cum ar
fi să bea câte un pahar cu apa când văd brăţara, să îşi pună pe telefon o
sonerie anume care să îi anunţe că e timpul să treacă la teme. De asemenea,
pentru copiii care apreciază zona digitală, părinţii le pot permite accesul la o
aplicaţie care să funcţioneze pe post de organizator al sarcinilor şi
responsabilităţilor lor: să îşi facă curat în cameră, să dea mâncare peştilor, să
îşi organizeze temele, lecturile, activităţile extraşcolare.

Tot la această vârstă, copii au nevoie să își exerseze tot mai mult abilitățile de
luare a deciziilor, iar părinţii îi pot ajuta pe copii în acest proces prin trecerea în
revistă a argumentelor pro şi contra şi prin a-i învăţa să ia în considerare şi
punctele de vedere ale celorlalţi. Un studiu publicat în Journal of Behavioral
Decision Making, în 2014, a arătat că acei copii care la 10-11 ani ştiau să ia
decizii în mod analitic şi raţional, au avut tendinţa să experimenteze mai puţină
anxietate şi tristeţe şi s-au implicat în mai puţine certuri şi au avut mai puţine
probleme cu prietenii lor la vârsta de 12-13 ani.

Un alt studiu din Australia, care a analizat 188 de copii, tot din 2014, a
comparat efectul pe care îl au acele mame care au rămas calde, iubitoare şi
înțelegătoare în timpul certurilor cu copilul, faţă de acele mame care deveneau
furioase şi argumentative. Patru ani mai târziu, adolescenţii de 16 ani, care la

19
12 ani au avut mame afectuoase, au indicat schimbări la nivelul creierului
corelate cu rate mai scăzute de anxietate şi depresie şi un autocontrol mai
bun. Prin urmare, părinţii îi pot ajuta pe copii păstrând o atitudine caldă, de
susţinere, înţelegătoare.

În jurul vârstei de 13-14 ani copii devin foarte sensibili la opiniile colegilor şi
prietenilor lor şi vor reacţiona puternic la aceste opinii. Totuşi, ei nu au încă pe
deplin dezvoltate abilităţile sociale prin care să înțeleagă exact ceea ce
gândesc cu adevărat prietenii, ceea ce poate să facă acesta perioadă şi mai
plină de frământări. În acelaşi timp, ei fac faţă şi mai greu stresului în această
perioadă, aşa că adesea vom vedea izbucniri în lacrimi sau de nervi, sau vom
auzi uşa de la camera lor trântindu-se mai des. Este perioada în care stresul
social atinge cel mai înalt vârf. Jumătate dintre adulţii care au dificultăţi
mentale cu factor declanşator stresul, au fost diagnosticaţi în jurul vârstei de
15 ani.

Între 11 şi 15 ani, copiii pot dezvolta depresie sau anxietate atunci când se
confruntă cu forme de stres social cum ar fi excluderea din grupul social.
Părţile din creier cele mai vulnerabile la stres încă se maturizează, aşadar
strategiile de adaptare pe care adolescenţii le dezvoltă acum, pot fi
înrădăcinate în creier ca tipare de adaptare pentru tot restul vieţii, anunţă un
alt studiu din 2016 din revista Developmental Science. Sfatul psihologilor este ca
adolescenţii să înveţe şi să exerseze tehnici de autoliniştire precum meditaţia,
exerciţiu fizic, ascultarea muzicii. Sprijinul familiei funcţionează ca un amortizor
important pentru nivelul de stres. Adolescenţii care au familii în care primesc
sprijin emoţional, care sunt ghidați în rezolvarea de probleme, care au o relaţie
bazată pe prietenie cu părinții, au mai puţine şanse să dezvolte depresie dacă
sunt expuşi unui stres sever, anunţă un alt studiu din 2016, realizat în Israel, şi
publicat în Journal of Family Psychology.
Deoarece prietenii au un rol atât de important la această vârstă, adolescenţii
pot fi ghidaţi cum să „citească” expresiile şi limbajul corpului celor cu care intră
în contact. Părinții îi pot încuraja să îşi aleagă prieteni de vârsta lor pe baza
intereselor comune, și nu pe criterii ce țin de popularitate. De asemenea,
părinții îi pot sfătui pe adolescenți să renunţe la relaţii care nu sunt potrivite
sau benefice. Părinţii îi pot îndruma pe adolescenţi cum să îşi repare relaţiile
de prietenie după o ceartă prin cererea de scuze, prin revizuirea atitudinii sau
prin compromisuri.
Apetitul tinerilor pentru risc și nevoia de „senzații tari“ îşi atinge punctul
culminant, în jurul vârstei de 15-16 ani, conform unui studiu din 2015, cu mai
bine de 200 de participanţi, condus la Universitatea Leiden din Olanda. Acest
lucru se întâmplă deoarece creierul, aflat încă în continuă dezvoltare,
traversează o etapă în care receptorii pentru recompense se maturizează,
amplificând răspunsul adolescenţilor la dopamină, un neurotransmiţător
asociat emoţiilor de plăcere şi de satisfacţie. Acesta este motivul pentru care
nevoia de „senzaţii tari” este la apogeu în această perioadă. Frica obişnuită de
pericol e temporar suprimată în adolescenţă, o schimbare, despre care

20
oamenii de ştiinţă cred că îşi are rădăcinile într-o nevoie evoluţionistă de a
explora noi obiceiuri la această vârstă. Sunt de asemenea, studii care arată că
adolescenții nu reușesc să-şi schimbe estimarea lor asupra situațiilor de risc,
chiar și după ce au fost avertizaţi că riscurile sunt mai mari decât se așteaptă
ei.
Adolescenţii care au relații de prietenie bazate pe încredere au mai puține șanse de a se
implica în comportamente de risc

Abilitatea socială de a-şi face prieteni buni şi mai ales de a-şi păstra relaţiile
este în mod special utilă la această vârstă. Adolescenţii care au relații strânse
de prietenie bazate pe încredere au mai puține șanse de a se implica în
comportamente de risc cum ar fi furtul din magazin, să urce într-o maşină
condusă de un şofer periculos sau neexperimentat, să facă sex neprotejat,
susţine un studiu de la Universitatea din Illinois. În schimb, adolescenţii care
se ceartă mai des cu prietenii apropiaţi au un risc mai crescut pentru a se
angaja în comportamentele descrise mai sus.

Beneficiile dezvoltării creierului adolescenţilor încep să fie evidente în jurul

vârstei de 17-18 ani. Unii adolescenţi pot să demonstreze o creştere
semnificativă a coeficientului de inteligență. Adolescenţii care sunt dotaţi din
punct de vedere intelectual este posibil să obţină scoruri mai bune la testele
de inteligenţă;

Partea din creier responsabilă cu raționamentul logic şi luarea deciziilor, este

în mod normal, suficient de dezvoltată pentru servi drept o „frână“ pentru
furtunile emoţionale sau pentru comportamente de risc. Abilităţile funcţiilor
executive ale creierului, cum ar fi rezolvarea de probleme şi gândirea
strategică, continuă să se dezvolte cel puţin până la vârsta de 20 de ani. De
asemenea, abilităţile sociale şi respectiv acele zone din creier asociate
acestora încă se maturizează. Însă la această vârstă adolescenţii se pricep
mai bine să observe cum se simt alţii şi să exprime mult mai bine empatia.
Încă nu au dezvoltată capacitatea de a descifra motivele și atitudinile
oamenilor în situații sociale complexe, cum ar fi, de exemplu să îşi imagineze
de ce un prieten ar schimba brusc subiectul în timpul unei conversații la o
petrecere.

O serie considerabilă de schimbări şi transformări care apar în adolescenţă

sunt normale. Dar, dacă apar schimbări prea drastice sau de lungă durată în
personalitatea sau comportamentul adolescentului, acestea pot semnala
probleme reale, acel gen de situaţii în care e nevoie de implicarea și controlul
mult mai mare din partea părinţilor, sau chiar poate fi nevoie de ajutorul unui
profesionist. Iată câteva semnale de avertizare:

 Creștere sau pierdere în greutate extremă

 Probleme asociate somnului
 Schimbări bruște şi drastice în personalitate

21
  Schimbare radicală a grupului de prieteni
 Absențe multe la scoală, scăderea drastică a notelor
 Încep să vorbească sau să se gândească la sinucidere
 Semne de: tutun, alcool sau droguri
 Diferite încălcări ale legii

Orice alt comportament pe care familia îl consideră ca fiind inadecvat și care

durează mai mult de 6 săptămâni reprezintă un semnal de alarmă pentru
părinții unui adolescent. De exemplu, un adolescent sociabil şi căruia îi place
să îşi petreacă timpul în compania prietenilor, începe să devină constant foarte
retras şi singuratic, sau un adolescent care se descurcă foarte bine la scoală,
cu rezultate foarte bune începe să scadă dramatic nivelul de performanţă
şcolară – pot reprezenta motive de îngrijorare și nevoie de implicare și sprijin
din partea părintelui.

În cele din urmă, anii adolescenței vor trece şi dorinţa şi speranţa fiecărui
părinte este că adolescentul lor va deveni un adult independent, responsabil şi
comunicativ.

Adolescența… o perioadă fascinantă! Atât de fascinantă, încât am decis să

dedic ani din viața mea studierii modului în care adolescenții simt și își
reglează emoțiile. De ce, adolescența? Adolescența este o perioadă de
maximă dezvoltare cognitivă, socială, emoțională și identitară. Îmi aduc cu
drag aminte de anii adolescenței. Studiam la un liceu bun din oraș, într-o clasă
plină de colegi foarte ambițioși. Foarte mulți învățam bine și ne ajutam unii pe
alții să înțelegem fizica sau matematica și să ne facem temele. Timpul liber mi-
l ocupam cu diverse activități. De la cântatul la orgă, la ieșit cu prietenii în oraș
și până la activitatea intensă de voluntariat.

Sarcina fundamentală a adolescenților este să își dezvolte competențele

sociale, emoționale și intelectuale, în scopul de a putea funcționa independent.
Pentru a ajunge la această independență, creierul adolescenților trece prin
niște schimbări fascinante. Adolescenții încep să exploreze lumea în care
trăiesc și dedică tot mai mult timp relațiilor sociale. Nici nu este de mirare,
având în vedere că abilitățile sociale se dezvoltă doar prin experiențele pe
care ei le acumulează în relațiile cu alții. Știm cu toții că foarte important pentru
adolescenți este grupul de prieteni. Ei trebuie să învețe cum să aparțină unui
grup, cum să fie acceptați și cum să își dezvolte relații de cuplu. Interacțiunile
sociale le oferă contextul în care pot să învețe cum să își regleze emoțiile, pot
să înțeleagă mai bine modul în care gândesc și simt alții și pot să învețe să
facă față eșecurilor și respingerii în relațiile cu alții. În această perioadă a vieții,
are loc tranziția de la centrarea pe propria persoană, la centrarea pe alte
persoane. Este foarte important ca părinții și profesorii să privească
adolescența ca fiind o perioadă crucială de dezvoltare. Fără explorare și fără
dezvoltarea relațiilor sociale, adolescenții nu vor putea să devină adulți
independenți și împliniți.

22
Dincolo de dezvoltarea socială și emoțională a adolescenților, dezvoltarea lor
intelectuală și identitară joacă un rol foarte important. Studiile de specialitate
ne arată faptul că, în această perioadă, putem învăța cel mai mult și cel mai
repede. Legăturile neuronale devin tot mai rapide (datorită mielinizării), atunci
când sunt folosite. Dacă, în perioada copilăriei, legăturile cele mai puternice
erau locale, adică între zone apropiate din creier, acum devin tot mai puternice
legăturile dintre zone mai îndepărtate ale creierului. De ce este acest lucru
important? Zonele responsabile de procesarea informației emoționale și a
recompensei devin mai conectate cu zonele care controlează comportamentul
uman, printr-un proces de tip top-down. Spre exemplu, comunicarea dintre
amigdală sau striatul ventral (zone implicate în procesarea afectivă și a
recompensei) și cortexul prefrontal (implicat în controlul emoțional și luarea
deciziilor) devine tot mai puternică, lucru ce duce la un control emoțional mai
bun și la luarea unor decizii mai bine fundamentate.

Totodată, putem observa că ceea ce învață adolescenții în această perioadă

este puternic influențat de motivația lor. Dacă sunt pasionați de o disciplină
sau de un instrument muzical, această motivație puternică îi va ajuta să dedice
un număr considerabil de ore dezvoltării acelor abilități. Ei vor dedica multă
energie, timp și pasiune activităților pe care le consideră importante.
Adolescenții au provocarea de a descoperi ce anume îi motivează și cum se
pot automotiva pentru a îndeplini și sarcini care nu par așa de interesante –
cum ar fi, de exemplu, studierea unei discipline care nu le place. Dezvoltarea
abilității de a amâna recompensele imediate și de a se mobiliza pentru a
atinge obiective mai îndepărtate în timp (de exemplu, promovarea examenului
de bacalaureat) este foarte importantă pentru viața lor de adulți, pentru
înscrierea la o facultate și pentru obținerea și păstrarea unui loc de muncă.

Motivația adolescenților se dezvoltă cel mai puternic în contexte sociale, când

au prieteni alături de care pot face anumite lucruri sau când se află în
competiție cu alți adolescenți. Dezvoltarea identității și răspunsul la întrebarea
„Cine sunt eu?“ rezultă din explorare și din compararea cu alții. Ce aleg
adolescenții să fie și să devină depinde foarte mult de valorile primite din
familie și de experiențele pe care ei le-au avut până în perioada adolescenței.
Nu de puține ori, am întâlnit adolescenți de 16 sau 17 ani care mi-au spus că
au fumat, dar s-au lăsat de fumat, pentru că fac un sport de performanță și
fumatul le afectează rezultatele. În acest caz, adolescenții găsiseră un grup de
prieteni și o activitate în cadrul căreia comportamentul nesănătos nu era
valorizat.

Socialul și emoțiile joacă cel mai important rol în adolescență. Acest lucru îl
sugerează o serie de studii din domeniul neuroștiințelor. Învățarea – ce are loc
în mod accelerat în adolescență – este puternic influențată de feedbackul
negativ sau pozitiv pe care adolescenții îl primesc. Nu este de mirare că, în
această perioadă a vieții, ei sunt foarte receptivi la emoții. Adolescenții simt
intens atât emoțiile pozitive, cât și pe cele negative. Astfel, ei extrag informații

23
legate de ce situații să abordeze (cele care le creează emoții pozitive, cum ar
fi fericirea) și ce situații să evite (cele care le generează emoții negative, cum
ar fi tristețea). Componenta social-emoțională are un rol important în a-i ghida
spre a învăța cât mai multe despre lumea în care trăiesc. Dar, totodată, le
poate crea și dificultăți în reglarea emoțiilor și în controlul comportamentului.

Paradoxal este, poate, faptul că adolescenții au o abilitate cognitivă similară

sau chiar superioară celei pe care o avem la vârsta adultă. Adolescenții sunt
capabili să opereze cu informații abstracte, memoria lor are o capacitate care
la vârsta adultă începe ușor să scadă, sunt sănătoși fizic și plini de energie.
Uneori, par foarte inteligenți și maturi în gândire; alteori, deciziile lor par să nu
fie cele mai echilibrate. De ce în anumite situații par a fi maturi și în altele nu?

Eveline A. Crone de la Leiden University, Olanda, și Ronald E. Dahl, de la

University of California, SUA, au propus în 2012 un model care explică
aparentul paradox pe care îl observăm la adolescenți. Autorii au constatat – pe
baza literaturii de specialitate și a studiilor proprii – că adolescenții dau dovadă
de o flexibilitate foarte crescută în ceea ce privește abilitățile lor cognitive și de
autocontrol. Activarea acestor abilități depinde de contextul social și de
motivația acestora. Este important să înțelegem nu doar cum această
sensibilitate pentru informația socială și emoțională îi face să se angajeze în
comportamente de risc, dar și cum această sensibilitate reprezintă o
oportunitate unică pentru învățare, adaptare și motivare a adolescenților în
vederea angajării în comportamente care să îi ajute să-și dezvolte sănătatea,
relațiile sociale și abilitățile intelectuale.

Autorii susțin că această combinație dintre flexibilitatea activării cortexului

prefrontal și modificările care apar în procesarea socio-afectivă îi poate face
vulnerabili de a se angaja în comportamente negative, dar că în general
această combinație facilitează dezvoltarea abilităților socio-emoționale și
intelectuale. Flexibilitatea despre care vorbim ajută adolescenții să rezolve
probleme în mod original și creativ. Și tot flexibilitatea îi ajută să facă față
situațiilor impredictibile și dinamice cu care se confruntă. Iar tendința lor de a-
și schimba rapid prioritățile în funcție de feedbackul social poate contribui la o
explorare sănătoasă și la dezvoltarea curajului de a se desprinde de familie și
a deveni autonomi.

Indiferent dacă aveţi o relaţie bună sau problematică cu copilul adolescent,

este important să îi arătați că îl iubiți și îl susțineți, că îl puteți ajuta să
depăşească momentele dificile, având grijă și de dvs. în acelaşi timp.

SFATUL 1: ÎNCURAJĂ-ȚI ADOLESCENTUL SĂ-ȘI ÎMPĂRTĂȘEASCĂ

SENTIMENTELE

24
 Găsiți modalități de a afla care este starea de spirit a adolescentului. Întrebați
cum a fost ziua și ce a făcut. Puteți invita copilul să vă ajute la ceva, de
exemplu prepararea cinei, astfel încât să puteți folosi acest timp pentru a vorbi
despre ziua trecută.
 Amintiți-i adolescentului că, indiferent de ce s-ar întâmpla, veți fi alături și că
ați vrea să știți ce simte și la ce se gândește.
 Este important să fiți conștient de emoțiile pe care le simte un adolescent și să
le înțelegeți, chiar dacă vă provoacă disconfort. De exemplu, după ce copilul
își împărtășește gândurile cu dvs., îi puteți spune „înțeleg” sau „pare a fi o
situație dificilă” sau „este logic ce spui”.
 Este ușor să atrageţi atenţia atunci când un adolescent face ceva ce s-ar
putea să nu vă placă. Încercați însă să observați și să îl lăudați pentru ceea ce
a făcut bine (chiar dacă este ceva foarte simplu!)

SFATUL 2: GĂSIȚI TIMP PENTRU A SPRIJINI ADOLESCENTUL

 Conveniţi împreună cu adolescentul asupra unui nou program zilnic și stabiliți

obiective realizabile pentru fiecare zi, ținând cont de faptul că circumstanțele
se pot schimba în funcție de context.
 Adolescența înseamnă independență. Permiteți-i adolescentului să aibă
suficient timp și spațiu personal pentru a fi singur. Nevoia de spațiu personal
este o componentă naturală a creșterii.
 Găsiți modalități de a sprijini și încuraja adolescentul să ia pauze (între teme,
treburile casnice sau alte activități de care se poate ocupa), astfel încât să
poată face în timpul acesta ceea ce îi place. Când adolescentul este supărat
dintr-un anumit motiv, discutați cu el situația pentru a găsi modalități de a
rezolva problema. Încercați să nu-l dominați și nu-i spuneți ce trebuie să facă.

SFATUL 3: LUCRAȚI LA SOLUȚIONAREA CONFLICTELOR ÎNTRE DVS. ȘI

COPILUL DVS.

 Ascultați opinia adolescentului și încercați să rezolvați calm conflictele dintre

voi. Nu uitați: sunteți cu toții într-o situație stresantă!

25
 Nu discutați niciodată despre probleme dacă sunteți supărat. Plecați, inspiraţi
și expirați adânc, calmați-vă. Veți putea discuta problema cu adolescentul mai
târziu.
 Evitați lupta pentru putere. Acum, că totul este atât de imprevizibil, adolescenții
ar putea încerca să controleze „totul pe lume”, dar posibilităţile lor sunt limitate.
Oricât de dificil ar fi, fiți înțelegător față de dorința adolescentului de a deţine
control în vremuri atât de dificile și să nu încercați să vă puneți în poară cu el
sau să-l dominați.
 Fiți cinstit și sincer cu adolescentul: îi puteți spune că și dvs. vă confruntați cu
un stres suplimentar și împărtășiți-vă sentimentele. Arătați-i cum faceți față
emoțiilor dificile: acest lucru îl poate ajuta să înțeleagă că sentimentele pe care
le trăiește sunt complet naturale.
 Când apare o situație de conflict, acordați-vă timp pentru a reflecta cum puteți
soluționa împreună situația. Vă puteți împărtăși gândurile cu el, astfel încât să
înțeleagă cum găsiți modalități de soluționare a problemelor.

SFATUL 4: ACORDAȚI-VĂ ATENȚIE ȘI DVS.

Cei care cresc copii au multe griji diferite. Şi dvs. aveți nevoie de îngrijire și
sprijin. Văzând cum aveți grijă de dvs., adolescentul înțelege că este necesar
și important să ai grijă de tine.

 Asigurați-vă că cereți ajutor celorlalți atunci când vă simțiți deprimat.

Această stare în anumite situații este normală și naturală. Adresați-vă la un
membru de familie sau la cineva cu care să puteți vorbi.
 Găsiţi timp pentru propriile relații. Alocați zilnic timp pentru a comunica cu
oamenii care vă susțin și vă înțeleg. Încercați să găsiți câteva persoane cu
care vă puteți împărtăși sentimentele și experiențele.
 Pe parcursul zilei, găsiți timp pentru acele activități, care vă vor ajuta să
faceți față stresului și să-l gestionați. Indiferent de ocupațiile de zi cu zi,
trebuie să vă faceți timp pentru dvs., fiindcă aceasta este esențial pentru
sănătatea și bunăstarea dvs.

26
Încercați diferite strategii pentru a găsi ce funcționează cel mai bine pentru
dvs. Puteți încerca următoarele metode: (1) să discutați cu prietenii, (2) să
întocmiți liste de sarcini sau să planificați din timp, (3) să mențineți o rutină
zilnică, (4) să reflectați la lucrurile pentru care sunteți recunoscător sau
mândru, (5) să faceți ceea ce vă aduce plăcere, de exemplu, muzică, arte,
dans, (6) să țineți un jurnal.
Părinții își pot ajuta copiii în timpul pubertății să treacă peste
anumite crize, care se manifestă frecvent din cauza fapului că la
adolescență apar transformări:

 Psihologice – Apar noi sentimente și dorințe, conflicte,

tensiuni psihice, momente de deprimare, plictiseală,
scăderea stimei de sine, apatie, închidere în sine, tulburări de
somn.
 Biologice – Se produc schimbări ale corpului, are loc
secreția brutală de hormoni.
 Sociologice – Cele mai mari probleme sunt consumul de
droguri, violența, consumul de alcool.
Când copiii sunt la această vârstă apar probleme de comunicare în
relația dintre ei și părinți. Acestea sunt normale, acum relațiile dintre
ei se schimbă pentru că se întâmplă un lucru firesc – copiii cresc.
Psihologii spun că relațiile dintre copii și părinți trebuie să se bazeze
pe respect reciproc și nu pe control, putere și manipulare.

Semne care arată că un copil are tulburări de comportament și

are nevoie de ajutor:

 Părinții observă la copil o creștere rapidă în greutate, sau o

scădere mare în greutate, deși acesta mănâncă mormal
 Copilul are rezultate slabe la învățătură
 Are stări de anxietate, depresie, irascibilitate
 Stă mai mult retras, are crize de nervi și temeri vizibile.
Dacă alături de acestea prezintă și anumite înțepături la brațe sau
leziuni pe piele este posibil să fi intrat într-un anturaj prost sau să
fie consumator de droguri. Copilul poate de asemenea să aibă alte
probleme comportamentale cum sunt acelea auto-vătămătoare sau
poate suferi de tulburări de alimentație.

27
Criza adolescenței și pericolul tentativelor de suicid

La unii adolescenți apar crize intense pe fondul depresiei,

comportamente violente sau chiar gânduri suicidare. Psihoterapeuții
consideră că părinții trebuie să-și ajute copiii să treacă peste
problemele depresive, emoționale, peste temeri și alte stări
negative.

În urmă cu ceva timp adolescenții aveau parte de o altfel de

educație care îi ajuta în această etapă importantă a vieții. Acum însă
este o lipsă de modele și valori morale. Ei se simt copleșiți de
cerințele sociale, educaționale, iar uneori sunt stresați și de părinții
care nu-i înțeleg și care au prea mari așteptări de la ei.

Dacă nu au capacitatea de a lupta singuri și dacă provin și din familii

cu probleme, este clar că pot claca și pot avea la un moment dat și
gânduri suicidare. Cauza principală este că ei ajung să sufere de o
tulburare mintală. Statisticile arată că jumătate din copiii care
ajung la sinucidere suferă de boli depresive.

Depresia cronică la adolescenți

La adolescenți depresia se manifestă diferit decât la adulți. La ei

apar stări și schimbări comportamentale:

 Apatie, gândire negativă, iritabilitate

 Retragere socială, sentimente de neîncredere
 Crize de plâns care apar uneori fără motiv
 Atitudine negativă și comportament atipic de repulsie și
antipatie față de cei din jur
 Tendința de a lua decizii proaste
 Dorința crescută de a-și asuma riscuri
 Tulburări de somn, stil de viață haotic
 Riscul de a se apuca de consumul de droguri.
Stresul foarte mare, suferința și crizele
emoționale insuportabile le pot da acestor tineri gânduri de suicid.
Ei se pot afla într-o stare de stres acut când singura cale de
scăpare în mintea lor este sinuciderea. Aceste cazuri nu sunt
frecvente însă există. Studiile arată că probabilitatea de sinucidere la

28
adolescenți crește dacă ei sunt sub influența drogurilor și a
alcoolului.

Bolile psihice pot crește de asemenea riscul de suicid. Acest

lucru s-a observat mai ales la băieți, la adolescenții bolnavi mintal.
Dacă un adolescent amenință cu sinuciderea sau are momente de
auto-vătămare este clar că are tulburări mintale. De asemenea
sinuciderea este un simptom care apare la adolescenții care suferă
de personalitate emoțională instabilă. Medicii spun că 10% din
astfel de pacienți au încercări de acest gen și chiar reușesc din
păcate să-și ia viața. Este foarte important ca astfel de persoane să
fie ajutate la timp, pentru că există tratamente medicale care dau
rezultate.

Cum își ajută părinții copiii să treacă peste criza adolescenței?

Părinții pot fi copleșiți uneori de aceste crize ale adolescenței

la copiii lor. Din păcate maturitatea fizică le poate schimba
comportamentul în rău și ei nu știu cum să gestioneze astfel de
situații. În prezent, maturitatea fizică la copii poate să apară mai
repede. La unii copii pubertatea poate începe și mai devreme, la 12-
14 ani și nu la 15-16 ani.

Semne care arată criza adolescenței la copil:

 Plânge fără motiv și este mereu irascibil

 Stă izolat, nu iese din camera lui
 Mereu este depresiv și spune că îl doare ceva
 Are tulburări obsesive și de comportament
 Ia decizii rele și se expune riscurilor
 A devenit nervos, agresiv și chiar violent
 Nu mai este interesat de școală
 Are gânduri negative și chiar de suicid.

Copilul adolescent bea și fumează?

29
Alcoolul poate provoca leziuni pe creierul adolescenților dacă
este consumat în exces o perioadă îndelungată de timp. De
asemenea, alcoolul afectează toate organele corpului, dar mai ales
ficatul. Din păcate foarte mulți adolescenți beau în ziua de azi.
Pentru ei alcoolul este cea mai simplă substanță psihoactivă, ei sunt
înnebuniți după petreceri de la care nu pot lipsi băuturile alcoolice.

Dacă un adolescent obișnuieste să bea mult alcool, treptat ajunge să

sufere de intoxicație cu alcool care are efect negativ asupra
creierului, îi va produce leziuni pe creier. La această
vârstă adolecenții nu ar trebui să consume alcool pentru că
acum se dezvoltă acele zone ale creierului ce țin de competența
socială.

Fumatul are un impact negativ la adolescenți, le poate afecta

dezvoltarea plămânilor, vaselor de sânge și a oaselor. La această
vârstă corpul și creierul sunt încă în curs de dezvoltare. Acest lucru
arată clar că un adolescent nu trebuie să fumeze.

Fumatul – Riscuri pentru sănătate:

 Crește ritmul cardiac

 Scade capacitatea pulmonară
 Apar dificultăți respiratorii
 Nicotina afectează densitatea osoasă și slăbește oasele
 Crește riscul de tromboză, atac de cord, accident vascular
cerebral
 Scade fertilitatea la femei și potența la bărbați
 Crește riscul de cancer mamar și cancer de col uterin la
femei.

Copilul vrea doar haine de marcă?

Adolescenții își doresc să fie în pas cu moda! Vor numai blugi și

haine de marcă pentru a-și crea o imagine de sine excelentă printre
colegi. Nevoia de recunoaștere și de afirmare la adolescenți este

30
ceva normal dar uneori îi poate stresa pe părinți, mai ales dacă
aceștia nu au o situație financiară bună.

Hainele sunt un factor esențial pentru imaginea de sine. Dacă sunt

de brand pentru ei înseamnă că sunt scumpe și că o duc bine.
Pentru adolescenți contează cu ce haine se îmbracă. Majoritatea se
uită la aspectul lor, consideră că stilul este important, au obiceiul să
stea mult timp în fața oglinzii înainte de a ieși afară, pentru a vedea
dacă sunt bine îmbrăcați.

Fetele preferă să aibă părul lung și unele chiar se vopsesc pentru ca

să aibă șuvițe colorate sau să fie blonde. Părul contează și pentru
băieți, și ei dau o atenție deosebită la tunsoare, vor ca aceasta să fie
una modernă, în stil casual.

La pubertate, adolescenții vor haine scumpe și cer bani pentru

ele de la părinți. Deseori apar discuții interminabile pe acest subiect
și chiar conflicte. De asemenea, adolescenții țin la igienă, se spală
de multe ori pe zi, se parfumează, se dau cu gel pe păr și vor să
folosească doar produse cosmetice de brand.

Copilul este dependent de calculator și telefonul mobil?

Majoritatea adolescenților sunt dependenți de calculator,

smarphone și alte gadget-uri. Fiecare adolescent trebuie să aibă
un laptop, un telefon mobil și o tabletă pentru a păstra legătura cu
prietenii. Adolescenții au nevoie să lege prietenii. Desigur că în ziua
de azi, unui adolescent nu-i lipsește din cameră nici televizorul.
Problema care apare este că adolescentul nu vrea orice telefon, ci
unul foarte scump. În plus apare și dependența de aceste gadget-uri
care îi poate schimba oarecum modul de a se comporta.

Cu cât copilul utilizează mai timpuriu telefonul mobil, cu atât riscul

de a ajunge la dependență este mai mare. Desigur în acest caz un
rol important îl au părinții care trebuie să știe cum să-și educe
copilul.

Atunci când un adolescent petrece fiecare moment liber pe

calculator înseamnă că a devenit dependent. El poate ajunge să
joace în continuu jocuri pe calculator, să facă din asta un scop în

31
viață. Din păcate acesta poate duce în timp la probleme mintale,
fizice, sociale, la schimbarea de comportament. Uneori astfel de
adolescenți se simt bine doar când stau la calculator, ei nu se mai
simt bine în viața reală.

Dependența de calculator este o boală, cei afectați își dau seama la

un moment dat că ceva este în neregulă cu ei. Dacă sunt analizați
de un medic, ei sunt diagnosticați cu depresie și dependență de
Internet, de jocuri pe calculator.

Copilul și-a început viața sexuală?

Experții spun despre criza sexualității la adolescenți. La

pubertate apare dorința sexuală și adolescentul poate vrea să
experimenteze sexualitatea, pentru el este un nou teritoriu care
trebuie cunoscut.

Sexualitatea poate fi uneori un factor de stres, la fel de

periculos ca și depresia. Este vorba despre dificultățile și
consecințele pe care la implică sexualitatea. La băieți se poate stabili
o diferență între sentimente și actul sexual, fata însă riscă să
rămână însărcinată.

Ce fac părinții pentru copiii lor aflați la pubertate?

Adolescenții vor cu disperare să fie tratați ca adulți și nu ca

niște copii. Au o dorință mare de independență și reacționează
nervos atunci când le este desconsiderată demnitatea sau
maturitatea lor. Criza adolescenței se manifestă în majoritatea
familiilor care au copii la vârsta pubertății și duce la conflicte între
copii și între părinți și copii.

Adolescenții își doresc să se desprindă de părinți, să fie independenți

și responsabili. Părinții trebuie să știe cum să facă față aceastei
crize, pentru că mai devreme sau mai târziu ea se va termina
oricum.

Sfaturi utile:

32
  Părinții trebuie să-i spună copilului să respecte
regulile stabilite în familie. Acestea trebuie să fie clare și
explicate pentru a fi înțelese de copil.
 Este bine ca adolescentul să aibă puțină libertate, să i se
ofere dreptul de a alege, de a lua decizii. El trebuie să aibă
spațiul său, camera sa, în care să-și petreacă singur timpul
atunci când vrea.
 Un părinte nu trebuie să cedeze provocărilor la care îl
supune chiar și în mod inconștient un adolescent.
 Părinții trebuie să manifeste interes pentru ceea ce spun
copiii, să aibă răbdare să-i asculte.
 Atunci când au probleme, adolescenții trebuie să știe că vor fi
ajutați de părinți, că pot găsi sprijin la ei. Uneori un sfat și o
vorbă bună contează foarte mult.
 Copilul, indiferent de vârsta sa, are nevoie de la părinți de
înțelegere și dragoste. În concluzie nu este bine ca părinții
să-i răspundă copilului în mod agresiv, trebuie să comunice
cu el pe un ton calm și înțelegător. Ei trebuie să știe să
aplaneze conflictul dintre generații.
Uneori adolescenții nu pot depăși singuri anumite probleme care țin
de criza adolescenței decât cu ajutorul părinților. Dacă apar
probleme grave, părinții trebuie să caute ajutor la medicii de
specialitate.

Fetele care se maturizeaza mai precoce tind sa se simta jenate de faptul ca au

corpuri mai feminine fata de colegele lor. Maturizarea precoce a fetelor duce la
cresterea popularitatii acestora deoarece sunt privite ca precoce din punct de
vedere sexual. De asemenea, ele sunt inclinate sa aiba o relatie mai
conflictuala cu parintii, si sa se confrunte cu probleme emotionale si
comportamentale.

In perioada adolescentei certurile dintre copii si parinti se amplifica, iar gradul

de apropiere dintre acestia se reduce. Multi parinti accepta destul de greu
faptul ca adolescentii, in incercarea de a-si crea o identitate proprie, se
indeparteaza destul de mult de parinti. Totusi, in majoritatea familiilor perioada
de conflicte de la inceputul adolescentei este urmata de stabilirea unei noi
relatii parinte-copil, bazata mai mult pe egalitate.

Parintii care isi mentin autoritatea, calzi si suportivi, dar fermi in privinta
regulilor pe care le aplica, tind sa aiba adolescenti care traverseaza aceasta
perioada intr-o maniera mai putin problematica. In schimb, adolescentii care

33
au parinti autoritari, cu reguli rigide si putina afectiune in relatia cu copiii, tind
sa se confrunte cu mai multe probleme emotionale si comportamentale.
De ce adolescentii isi asuma riscuri?

O teorie populara din neurologie spune ca dezvoltarea lenta a cortexului

prefrontal si conectivitatea sa slaba cu regiunile de recompensare a
creierului explica comportamentul aparent impulsiv si riscant al
adolescentilor. Dar, un studiu recent, care va fi publicat in Developmental
Cognitive Neuroscience, provoaca aceasta interpretare si ofera una
inedita. Cercetatorii au analizat dovezile care sustin aceasta idee si au
constatat ca s-a interpretat gresit comportamentul exploratoriu al
adolescentilor drept impulsiv si lipsit de control. In schimb, analiza lor
sugereaza ca o mare parte din impulsivitatea adolescentului este de fapt
un comportament ghidat de dorinta de a invata despre lume. "Nu cu mult
timp in urma, explicatia pentru comportamentul adolescentului se
reducea la hormoni agresivi", a declarat autorul principal, Daniel Romer,
de la Universitatea din Pennsylvania. "Cortexul prefrontal nu este pe
deplin dezvoltat. Neurologii au interpretat rapid ceea ce parea a fi o
caracteristica a creierului in curs de dezvoltare ca o dovada a
stereotipurilor privind asumarea riscurilor in randul adolescentilor. Dar
aceste comportamente nu sunt simptome ale unui deficit cerebral."
Autorii observa ca teoria dezvoltarii creierului nu ia in considerare
implicatiile diferitelor tipuri de riscuri. Adolescentii au o atractie sporita
fata de experientele romantice si incitante, 'cauta senzatii', si acest
comportament atinge un varf in timpul adolescentei. Dar adolescentii
care manifesta aceasta singura tendinta nu sunt in mod necesar mai
susceptibili sa sufere de probleme, cum ar fi consumul de substante sau
dependenta de jocurile de noroc. De fapt, autorii au remarcat faptul ca
cresterea nivelului neurotransmitatorului dopamina, care poate sta la
baza cresterii efortului de cautare a senzatiilor noi, sprijina, de asemenea,
capacitatea creierului de a exercita un control mai mare si de a invata din
experienta. "Ce se intampla este faptul ca adolescentii nu au experienta.
Ei incearca lucruri pentru prima data - cum ar fi sa invete cum sa conduca.
De asemenea, incearca droguri, sa decida ce sa poarte si cu cine sa stea
impreuna. Pentru unii tineri, acest lucru duce la probleme. Dar cand
incerci lucrurile pentru prima data, uneori faci greseli. Cercetatorii au
interpretat acest lucru ca o lipsa de control, cand pentru majoritatea
tinerilor este doar explorare," a spus Romer. Dezvoltarea creierului si
asumarea de riscuri Stereotipul adolescentului care risca se bazeaza mai
mult pe cresterea unui astfel de comportament in adolescenta decat pe

34
prevalenta acestuia. "Pentru marea majoritate a adolescentilor aceasta
perioada de dezvoltare trece fara dependenta de substante, infectie cu
transmitere sexuala, sarcina, omucidere, depresie, suicid sau moarte din
cauza accidentelor auto", spun cercetatorii . Exista un grup mai mic de
adolescenti - cei care manifesta comportament impulsiv si au un control
cognitiv slab - care sunt cel mai expusi riscului unor rezultate
nesanatoase. Adolescentii cu probleme de control al impulsurilor pot fi
adesea identificati la varsta de patru sau cinci ani si sunt mai inclinati sa
experimenteze pericolele adolescentei, spun autorii. Cercetari
suplimentare sunt in mod clar necesare pentru a intelege dezvoltarea
creierului tinerilor care sunt la risc pentru efecte adverse, ca anomalii ale
dezvoltarii creierului care sunt legate de diferite conditii neuropsihiatrice.
Acestea ne vor ajuta sa intelegem nu numai ce face din adolescenta o
perioada de crestere, dar si de risc. Un model alternativ Autorii propun un
model alternativ care subliniaza rolul pe care il joaca riscul si experienta
dobandita in dezvoltarea adolescentilor. Acest model explica o mare
parte a cresterii aparente a asumarii riscului de catre adolescenti ca fiind
"o nevoie adaptiva de a castiga experienta necesara pentru a-si asuma
rolurile si comportamentele adultilor". Aceasta experienta schimba in cele
din urma modul in care oamenii se gandesc la riscuri si duce la
dezvoltarea comportamentelor care evita riscurile. "Motivul pentru care
adolescentii cauta noul si exploreaza este pentru a isi construi experienta
astfel incat sa se descurce mai bine in luarea deciziilor dificile si riscante in
viata adulta - decizii precum "Ar trebui sa imi iau o slujba" sau "Ar trebui
sa ma casatoresc cu aceasta persoana?" Nu exista nicio indoiala ca aceasta
perioada de dezvoltare este o provocare pentru parinti, dar asta nu
inseamna ca creierul adolescent este intr-un fel deficitar sau lipsit de
control," a adaugat Romer.

Crizele de furie ale adolescentului: 3 pași pentru a le depăși și ține sub control

Crizele de furie ale adolescentului: 3 pași pentru a le depăși și ține sub control

Crizele de furie ale adolescentului pot tensiona mult relatia parinte-copil. Insa e
bine ca noi, parintii - sa incercam sa intelegem ca se afla in spatele acestor
momente de furie si ce le declanseaza. Construieste impreuna cu copilul tau
adolescent incredere pozitiva si afla aici - 3 pasi pentru a depasi aceste crize si
a le tine sub control. Si, inarmeaza-te cu muuuult calm.
Credeai ca varsta crizelor si furiei a trecut

35
Cand copilul tau a avut 2 ani, ai aflat despre acea varsta teribila de 2 anisori.
Era varsta crizelor de isterie cand se punea jos in magazin si incepea sa planga
si sa urle ... Apoi, acele crize au trecut, copilul a crescut si a inceput sa
inteleaga ca nu rezolva nimic cu acele crize...

OK - ai rasuflat usurat pentru ca ti-ai spus: am trecut si peste varsta asta dificila.

Si brusc te-ai trezit in mijlocul adolescentei copilului tau

Insa linistea nu a durat chiar foarte mult pentru ca brusc te-ai trezit in timpul
primei crize de nervi a copilului tau adolescent. Si acum e chiar si mai rau...

Asadar, daca ii spui sa isi faca ordine in camera, il intrebi detalii de la scoala
sau de ce sta numai cu nasul in smartphone, copilul tau adolescent
explodeaza.... Cand avea 2 ani se trantea pe jos si zbiera, acum iti tranteste
usa in nas si urla: Nu e treaba ta...
De ce aceste crize ale adolescentului?
Ca sa putem intelege aceste crize ale frumosului adolescent din posesia
noastra - e nevoie sa cunoastem doua dintre cele mai mari aspecte ale
adolescentei: egocentrismul si sentimentul ca merita totul. Adolescentii au
o dorinta uriasa de a fi avocatii dorintelor si comportamentului lor pentru ca
acum, la aceasta varsta, din punctul lor de vedere, lumea pare sa se invarta
in jurul lor. Si a nevoilor lor. Citeste si: Copii egocentrici - despre strategii de
parenting, materialism si mult calm
Egocentrismul adolescentei
Din aceste motive, adolescentii au sentimentul si convingerea ca ...parintii le
datoreaza totul. Insa, atunci cand e timpul de a lua o decizie, majoritatea
adolescentilor nu considera parerea parintilor necesara sau importanta. Isi
doresc libertate maxima, fara control parental si fara supravegheri. Desi e greu
de gasit logica, din punct de vedere educational, orice parinte de
adolescent trebuie sa incerce sa inteleaga punctul lor de vedere (chiar daca nu
sunt de acord cu el)...

Stresul vietii de adolescent e real

Apoi mai sunt niste aspecte foarte importante. Adolescentul chiar duce o viata
foarte stresata pentru ca zilnic are de infruntat: impresiile si opiniile prietenilor,

36
presiunea scolii, dorinta de a fi inclus in anuminte grupuri de prieteni, hartuirea
la scoala, presiunea de arata bine, etc.

Studiile arata ca una dintre cele mai mari presiuni ale adolescentului din ziua de
azi este presiunea pe care o exercita relatiile cu prietenii si colegii. Felul in
care evolueaza relatiile la scoala sau cu prietenii afecteaza, de cele mai multe
ori - felul in care adolescentul se comporta cu parintii acasa. Cand aceste relatii
se desfasoara bine, adolescentii sunt bine dispusi, cand merg rau sau sunt
tensionate, copilul devine nervos, irascibil, tranteste usile si se ajunge la cuvinte
mai grele...De citit pe larg: Stresul la adolescenti
Ce este in spatele acestor crize de furie ale adolescentului?
In aceste momente, cand copilul este irascibil, nervos si chiar ne-respectuos, de
cele mai multe ori parintii nu iau in calcul acesti factori de stres ai
adolescentului. Insa, ar trebui sa te intrebi tu, ca parinte, care este
semnificatia acestei crize de furie a copilului tau? Aceasta furie este cu
adevarat despre faptul ca nu vrea sa isi faca curat in camera sau ar putea
avea altceva care o declanseaza ?
Cum oprim si reactionam la aceste crize de furie ale adolescentului?
Daca analizam o criza de furie a adolescentului, poti observa un adolescent
care pare sa nu isi poata controla emotiile si care crede ca... tu nu idreptate si
ca ...nu ii dai niciodata dreptate si ...ca ii controlezi prea mult viata. In
realitate, probabil intr-adevar, i-ai putea oferi mai multe semnale ca ii poti oferi
mai multa libertate si ca ai incredere ca poate lua decizii bune.
Despre libertatea pozitiva
Cum dam mai multa libertate pozitiva adolescetului si mai multa incredere in
el? O poti face asta utilizand acesti trei pasi:
1. Invata-ti adolescentul diferenta dintre influenta pozitiva si cea negativa

Cand exista incredere in relatia parinte-copil, acest lucru are o influenta pozitiva
asupra ta ca parinte. Tu ii oferi incredere si din acest motiv ii lasi mai multa
libertate de miscare. Explica-i adolescentului ca daca el isi erodeaza
increderea, isi diminueaza singur libertatea.

De exemplu spui fetei tale de 14 ani ca nu poate merge la o petrecere in

weekend pentru ca nu stii daca vor fi si adulti si pentru ca ai suspiciunea ca se
va bea alcool. Daca fata tipa, spune ca esti demodata si proasta si se inchide
trantind usa - in camera ei - e normal sa te infurie. E o situatie in care isi
erodeaza singura increderea pe care o ai in ea pentru ca reactioneaza cu
o emotie disproportionata.

37
Cand adolescentul poate accepta calm un NU - si nu face un caz din el - isi
construieste influenta pozitiva cu parintii.
2. Incearca sa intelegi care sunt cerintele si necesitatile copilului si discutati
impreuna care sunt strategiile de a le obtine. Analizati impreuna.

Sunt dese momentele cand furia adolescentului este provocata de o cerinta

legitima. Insa nu reuseste sa comunice clar acest lucru.
3. Incurajeaza si motiveaza atitudinea pozitiva

Ne surprindem des copilul facand greseli. Cauta momente calme si explica-i

unele greseli. NU tipa la el. Si spune-i ca apreciezi discutiile mature si calme.
Chiar si cand e dezamagit de deciziile parintilor, adolescentul poate sa isi arate
maturitatea acceptand calm deciziile parintelui. Tu ca parinte, lauda-l cand
reactioneaza pozitiv si matur.

Cum comunicam cu adolescentul care are tendinta de a face rapid o criza de

furie?
Daca adolescentul tau este intr-operioada usor inflamabila - te vei intreba tu,
ca parinte, ce fel de discutii poti avea cu el pentru a incuraja comunicarea
parinte-copil? Ei bine, incearca discutii despe subiecte ''neutre" care stii ca nu il
pot inflama. Provoaca si incurajeaza aceste discutii pentru a putea crea o
atmosfera calma si calda in casa - atunci cand copilul va si in toane bune, va fi
mai comunicativ si vei putea aborda si subiectele care te intereseaza.
Exista si o latura pozitiva ...
Desi perioada de furie a adolescentului este una dificila - atat pentru copil cat si
pentru parinti - exista o raza de lumina. Copilul tau adolescent este intr-o
perioada de tranzitie - iar atitudinea inflamabila este specifica adolescentei.
Copilul tau este inca in formare. Petru a deveni un adult echilibat si de succes -
ea/el va trebui sa stie sa isi apare opiniile si parerile. Exact in acele momente
cand ai impresia ca adolescentul tau este in rol de avocat ... priveste-l cu
interes pentru ca isi perfectioneaza unele calitati care il vor juta in viata de adult.
Desprecopii va ureaza mult calm si rabdare. A trece cu rabdare prin
adolescenta copilului tau este probabil testul cel mai important in meseria
de parinte...

Comunicarea cu adolescentii - 5 sfaturi pentru a o imbunatati

Comunicarea cu un adolescent nu este intotdeauna usoara si poate fi frustranta
atat pentru parinti cat si pentru adolescent. Oare am uitat noi parintii cum e sa fii

38
adolescent ori sunt ei altfel? In orice caz, parintii cauta intotdeauna cai de a
deschide comunicarea cu adolescentii lor.

Primele intalniri ale adolescentului: de la ce varsta le permitem si de ce

TEMA: Lectii de viata | 0 | 19/8/2020

Primele intalniri ale adolescentului: de la ce varsta le permitem si de ce

A venit vremea primelor intalniri pentru adolescentul tau? Desigur ca iti aduci
aminte de primele tale intalniri din perioada adolescentei. Ei bine, obiceiurile
de intalnire s-au schimbat de atunci cand erai tu adolescent. Cea mai
izbitoare diferenta este varsta frageda la care copii incep acum sa
se intalneasca: in medie, treisprezece ani si jumatate pentru fete si
cincisprezece si jumatate pentru baieti.
Iata mai multe ganduri despre primele intalniri ale adolescentului: de la
ce varsta le permitem si de ce...
- despre primele intalniri ale adolescentului: de la ce varsta le permitem si
de ce, veti citi:
Adolescentii de azi si primele intalniri
Primele intalniri sunt de fapt intalniri in grupul de prieteni
Spune nu intalnirilor in doi inainte de a implini saisprezece ani
Intalnirea in doi
Iubirea si relatiile
Numeste-o iubire de licean, Este tot iubire
Nu minimalizati iubirea unui adolescent
Prima frangere a inimii: cum sa iti ajuti adolescentul sa faca fata
Asigura-l ca se va indragosti din nou
Impartaseste-i o poveste din propria ta adolescenta
Cum iti inveti copilul adolescent ce e dragostea
De ce trebuie sa discutam cu copiii despre sexualitate
Adolescentii de azi si primele intalniri
Iti mai aduci aminte de primele tale intalniri din perioada adolescentei? Ei
bine, acum esti parinte si avem o stire pentru tine: obiceiurile de intalnire s-
au schimbat de atunci cand erai tu adolescent.
Cea mai izbitoare diferenta este varsta frageda la care copii incep acum sa
se intalneasca: in medie, treisprezece ani si jumatate pentru fete si
cincisprezece si jumatate pentru baieti.

39
Primele intalniri sunt de fapt intalniri in grupul de prieteni
Totusi, nici prima intalnire nu este ca o intalnire cum credeai tu. Tendinta
recenta in randul adolescentilor este pentru baieti si fete sa socializeze ca
parte a unui grup. Ei marsaluiesc in masa la mall sau la film, ori se alatura
unui grup care sta pe p banca in parc.
Dar, sa nu confunzi intalnirea in grup cu intalnirea in doi. Chiar daca pot
exista perechi romantice ocazionale printre membri, majoritatea sunt detasati in
aceasta privinta. In orice caz, tinerii din grup petrec la fel de mult timp
interactionand cu prieteni de acelasi sex ca si cu membrii de sexe diferite.
Dr. Ron Eagar, un medic pediatru de la Centrul Medical de Sanatate Denver,
SUA- vede intalnirile in grup ca pe o modalitate sanatoasa pentru adolescenti
de a iesi din valtoarea intalnirii si nu de a se scufunda in ea.

„Beneficiul numarul unu este siguranta”, spune tatal a doi copii mari.
Intalnirea in grupuri mixte le ofera baietilor si fetelor oportunitatea de a se
bucura doar de compania celorlalti, fara stanjenire sau tensiune sexuala, care
pot fi deranjante intr-o intalnire in doi.
Intalnirea in doi
La ce varsta sunt tinerii destul de mari ca sa mearga singuri la o intalnire? Daca
ar fi sa ne uitam mintea noastra protectoare si dupa dragostea pe care o
purtam copiilor nostri ... nu inainte de a avea treizeci si cinci de ani. De
preferat patruzeci.
Multi dintre noi simtim asta cand ne imaginam cum fiul sau fiica noastra dispar
in noapte brat la brat cu o tanara sau un tanar.
ADVERTISING

Spune nu intalnirilor in doi inainte de a implini saisprezece ani

Ca o ghidare generala, Dr. Eagar sfatuieste sa nu permitem intalnirile doar in
2 inainte de varsta de saisprezece ani. „Este o diferenta enorma intre o
persoana de paisprezece-cincisprezece ani si una de saisprezece-
saptesprezece ani in ceea ce priveste experienta de viata”, spune el. Poti
adauga sau scadea un an in functie de cat de matur si responsabil este
adolescentul tau. Standardele din comunitate pot fi luate si ele in considerare.
Isi lasa alti parinti tinerii sa iasa deja la intalniri?
Iubirea si relatiile
De vreme ce conversatiile parinte-adolescent trebuie sa cuprinda hormonii,
hidraulica si alte aspecte biologice ale iubirii si atractiei, un timp la fel de lung ar

40
trebui alocat discutiilor profunde despre iubire ca fiind cea mai puternica si
sincera dintre toate emotiile umane.
Iubirea este un subiect de o fascinatie interminabila pentru adolescenti. In
topul listei lor de intrebari este: „Cum iti dai seama cand esti indragostit de
cineva?” Ei sunt de asemenea cu adevarat curiosi in ceea ce priveste curtarea
si casatoria parintilor lor („Mama, te-ai indragostit de tata la prima vedere?”) si,
daca este cazul, despre divort („Tata, cum pot doi oameni sa se iubeasca
pentru ani si ani si apoi sa inceteze sa se mai iubeasca?”).

A avea un rezumat romantic propriu imperfect nu reprezinta un criteriu care sa

te descalifice de la initierea acestei conversatii. Ai putea spune „Nu am luat
intotdeauna cele mai intelepte decizii cand vine vorba de iubire, dar mi-am
promis ca data viitoare cand voi fi cu cineva special nu voi urmari nimic altceva
decat o relatie sanatoasa, sincera. Cand vei fi mai mare si pregatit sa incepi sa
iesi la intalniri, sper ca vei face la fel. Amandoi meritam ce e mai bun, nu-i asa?”

Numeste-o iubire de licean, este tot iubire

Adultii adopta in general o impresie cinica despre iubirea adolescentina,
ca si cum ar fi un dezechilibru chimic ce are nevoie de corectare. „Este
vorba doar despre sex”, spun ei. „Stii cum sunt atunci cand hormonii lor incep
sa se dezlantuie”. Un baiat si o fata defileaza pe strada tinandu-se de mana,
ametiti de iubire si toti parintii vad testosteron si estrogen in spatele unei astfel
de intalniri.
Uitati-va doar la cuvintele folosite pentru a descrie afectiunea dintre doi tineri:
„infatuare”, „dragoste aprinsa”, „iubire de licean/de catelusi”. Daca este
perceputa ca o iubire fata de niste catelusi, nu este tot iubire? Ca sa
reluam un punct de vedere exprimat anterior, nu cu asa mult timp in urma multe
cupluri s-au casatorit in adolescenta.
Nu minimalizati iubirea unui adolescent
„Parintii nu ar trebui sa minimalizeze sau sa ridiculizeze niciodata o prima
iubire”, spune Jan van Veen, psiholog la un spital din Haga, Olanda. „Este o
relatie foarte importanta pentru adolescenti si mai este importanta dintr-un alt
motiv, acela ca este prima lor relatie intima cu cineva din afara familiei lor”.
Cand „iesitul afara” evolueaza la „iesitul constant”, este natural sa te
ingrijorezi ca lucrurile devin prea serioase prea devreme. Daca vezi ca
activitatea scolara incepe sa sufere si prieteniile sunt date deoparte, este
rezonabil sa limitezi numarul datilor in care Romeo si Julieta pot sa se
intalneasca in timpul saptamanii scolare. Romantele din liceu tind sa aiba o

41
durata limitata. Cele care rezista pana in ziua absolvirii supravietuiesc cu greu
anilor post-liceali. Daca unul sau amandoi tineri isi parasesc casa, distanta
fizica are o modalitate de a provoca o distanta emotionala intre ei iar relatia
ajunge usor la un impas.
Prima frangere a inimii: cum sa iti ajuti adolescentul sa faca fata
Incheierea unei romante poate fi dureroasa in orice stadiu al vietii. Totusi, cand
relatia unui adult sfarseste rau, cel putin partea ranita cunoaste din infruntarea
cu alte dezamagiri ca sentimentul familiar de gol si apasare al depresiei se va
instaura inevitabil.

Tinerii nu au invatat inca cat de elastica este inima. Prima data cand
experimenteaza o respingere amoroasa, tristetea pare fara capat. Parintii
trebuie sa trateze sentimentele unui adolescent cu inima ranita in mod serios.
„Despartirile sunt una dintre pricinile majore ale tentativelor de sinucidere
in randul tinerilor”, spune Dr. Eagar. Marea majoritate a copiilor, totusi, vor
trece peste durerea lor si vor fi bine. Mamele si tatii pot ajuta procesul de
vindecare prin a fi generosi cu timpul lor, prin rabdare si imbratisari. Putina
extra-sensibilitate ajuta, de asemenea, in aceasta situatie a sti ce nu trebuie sa
spui este la fel de important ca alegerea cuvintelor potrivite.
Asigura-l ca se va indragosti din nou
Recunoaste durerea adolescentei tale, dar asigur-o ca va fi fericita din nou.
„Inteleg cat de suparata esti si stiu ca te simti ca si cum tristetea ta nu s-ar
termina niciodata. Dar se va termina, si probabil mai devreme decat crezi”.

Nu te folosi de aceasta oportunitate ca sa destainui ca nu ti-a placut niciodata

noul fapt neinsemnat devenit insemnat dintr-o data. Fiul tau isi poate revarsa
furia asupra fetei care l-a respins, dar nu te lasa pacalit. Va trece probabil
ceva timp inainte ca el sa abandoneze speranta ca ea isi va realiza greseala si
se va intoarce in genunchi. Aminteste-ti, de asemenea, ca relatiile
adolescentine in declin se aprind adesea din nou.
Permite-i copilului sa se simta trist. A-i spune cuiva care e suparat „Hey,
Curaj! Nu e asa de rau” (sau cuvinte cu acelasi efect) implica in mod esential ca
acea persoana nu are dreptate in a avea acele emotii. Totusi, deceptiile care
persista timp de mai multe saptamani pot justifica consolarea profesionala.
Incurajeaza-l sa stea cu prietenii lui - dar nu il cicali. Cand este pregatit sa
socializeze, o va face fara stimulare.

Impartaseste-i o poveste din propria ta adolescenta

„In primul an de liceu m-am indragostit nebuneste de aceasta fata pe care o
cheama Elyse. Petreceam fiecare moment impreuna. Nu-mi puteam imagina

42
vreodata sa fiu cu altcineva si credeam ca si ea simte la fel in ceea ce ma
priveste.

Intr-o zi, fara o urma de melancolie, mi-a spus ca relatia noastra devenise
prea serioasa si ca voia sa se intalneasca cu alti oameni. Am fost zdrobit!
Am suferit mai multe saptamani. Obisnuiam sa o urmaresc in jurul campusului;
in unele nopti am stat in fata caminului ei doar ca sa vad daca intra pe usa cu
cineva. Prietenii mei nu puteau sa stea in preajma mea si nu ii invinuiesc. Eram
mereu morocanos si suspinam dupa Elyse, Elyse, Elyse.
Acum sunt recunoscator ca s-a despartit de mine. Pentru ca daca nu o
facea, nu as fi intalnit-o niciodata pe mama ta.”
Cum iti inveti copilul adolescent ce e dragostea ...
Adolescentii se indragostesc, sufera, au dezamagiri, au iubiri, au pasiuni
secrete. Si da, accept ca asta il va paste si pe copilul meu, aflat la inceput de
adolescenta.

Ca mama de baiat ma intreb insa cum il pot pregati pe copilul meu pentru
aceste furtuni ale iubirii? Cum il pot invata despre ce este cu adevarat
dragostea adevarata si cum poate trece lin si cat mai putin dureros prin
anotimpul dragostei de adolescent...pentru ca realizez acum ca pot si sunt
datoare sa il ajut sa navigheze prin aceste galerii de emotii si sentimente
intense.

Citeste cum iti inveti copilul adolescent ce e dragostea ...

De ce trebuie sa discutam cu copiii despre sexualitate
Iti aduci aminte de revistele ascunse care circulau in secret in vremea liceului?
Ei bine acum expunerea la pornografie a copiilor incepe de la varste foarte mici.
Iar parintii subestimeaza adesea gradul de expunere a copilului la pornografia
online si consecintele acestui fenomen ... citeste mai departe

23 de idei pentru a-ti imbunatati relatia cu copilul tau adolescent

23 de idei pentru a-ti imbunatati relatia cu copilul tau adolescent

 Cine are copii adolescenti stie ca a avea o relatie armonioasa cu ei nu este

lucru usor, oricat de bun parinte ai fi si oricat de buni copii ai avea. Pe masura
ce sunt pe cale de a deveni adulti, copiii devin parca tot mai complicati. Iata
23 de idei pentru a-ti imbunatati relatia cu copilul tau adolescent
Asculta si iar asculta! Afla ce ii place sa faca si alatura-te!
Intreaba cum i-a fost ziua, in fiecare zi! Roaga-l sa te invete ceva!
Nu te implica mai mult decat e necesar! Faceti voluntariat impreuna!

43
Mergeti cu masina impreuna! Intreaba-l daca vrea sa fiti prieteni pe
Fa un club de lectura! net!
Ofera-te sa dai o petrecere pentru Trimite-i mesaje!
prieteni! Musca-ti limba!
Lucrati impreuna! Nu il compara cu altii!
Uitati-va impreuna la televizor! Lasa-i libertatea necesara!
Faceti curatenie impreuna Vorbeste-i despre sex!
Nu rata evenimentele importante! Uita de disciplina traditionala!
Ajuta-l la teme! Aminteste-i cat e de special!
Imbratiseaza-l in fiecare zi!
Cine are copii adolescenti stie ca a avea o relatie armonioasa cu ei nu
este lucru usor, oricat de bun parinte ai fi si oricat de buni copii ai
avea. Pe masura ce sunt pe cale de a deveni adulti, copiii devin parca tot mai
complicati. Eu una, sunt pusa de ceva vreme in fata unor situatii care imi dau
serioase batai de cap. Uneori se lasa cu usi trantite, cu ton ridicat (din partea ei,
a adolescentei mele) si cu nedumerire retorica din partea mea (oare ce fac
rau?). Alteori totul pare sa functioneze ca la carte. Trebuie sa recunosc insa ca
adesea ma simt depasita de situatie si ma epuizeaza gasirea solutiilor.
Dar daca am invatat ceva in ultimii doi ani de zile, de cand fetita mea a inceput
sa devina domnisoara mea, este faptul ca in comunicarea cu propriii copii
trebuie, de foarte multe ori, sa uitam tot ce am invatat pana acum despre copii
si despre cresterea lor si sa o luam mereu de la capat cu forte proaspete.

In decursul timpului am constatat ca exista detalii care, desi nu par a fi

extrem de importante, fac ca relatia cu propriul copil adolescent sa fie
acea relatie ideala, pe care o vedem adesea in filme si despre care citim prin
carti. Pe unele dintre ele le-am testat eu insami, pe altele abia le-am descoperit
prin tot felul de surse si urmeaza sa le pun in aplicare, pentru ca mi se par
interesante si realiste.
Asculta si iar asculta!
Nu e ceva nou faptul ca ascultarea este un element esential al unei bune relatii,
nu doar intre parinti si copii, ci intre oameni in general. Asculta cu atentie ce iti
spune copilul tau, pentru ca adesea adolescentii comunica mult mai mult decat
ceea ce par sa spuna la suprafata. Asculta prntre randuri si fii atent la ton si la
limbajul corpului.

Intreaba cum i-a fost ziua, in fiecare zi!

Asta ii va arata ca iti pasa. Incearca sa nu fii formal si sa pui intrebari
specifice, legate de scoala, de prieteni, de... orice.
Nu te implica mai mult decat e necesar!

44
Copilul tau adolescent are nevoie sa fie ascultat, nu sa ii rezolvi tu
problemele. Abtine-te sa te implici prea mult in probleme care sunt ale sale
pentru ca altfel il vei face sa se simta incompetent. Are nevoie sa fie ascultat si
sa i se dea cateva sfaturi. Mai departe, lasa-i libertatea de a alege!
Mergeti cu masina impreuna!
Lasa-ti adolescentul sa fie DJ, pentru ca adesea muzica pe care o asculta e
parte importanta din personalitatea sa. Lasa-l sa aleaga singur postul de radio,
chiar daca aveti gusturi diferite. Lasa-l sa iti vorbeasca despre alegerile sale
muzicale sau de alta natura.

Fa un club de lectura!
Lipsa lecturii in viata adolescentilor contemporani este adesea o mare
problema. In loc sa il bati mereu la cap sa citeasca o carte, faceti asta
impreuna. Cumpara pur si simplu doua exemplare din aceeasi carte si cititi in
paralel, comentand despre actiune, personaje etc. (Pe asta trebuie sa o testez
eu insami, neaparat!)
Ofera-te sa dai o petrecere pentru prieteni!
Implica-l in tot ce inseamna organizare, de la meniu la jocurile distractive. Este
un mod placut de a-l invata pe copil cum sa gateasca feluri usoare, cum sa
organizeze o petrecere si este, de asemenea, o oportunitate excelenta de a-i
cunoaste prietenii. Ai grija sa te retragi dintre ei atunci cand este cazul.

Iata 12 sfaturi despre cum trebuie sa stii tu, ca parinte sa iti protejezi copilul de
pericolele Mediei Sociale:
1. Invata-ti copilul sa aiba respect fata de prietenii sai din retele sale

sociale. Dar si fata de el insusi.

2. Daca ai cont de Facebook, nu iti umili copilul postand poze care ar

putea face deliciul prietenilor sau dusmanilor sai. Nu posta nici o poza din
copilarie, de pe plaja sau din alte situatii care ar putea face deliciul altora,
indiferent cine sunt acestia.

3. Invatati- copilul ca absolut tot ce posteaza in Media Sociala - este

permanent. Chiar daca sunt lucruri private, nu inseamna ca vor fi asa pentru
totdeauna. Orice fotografie pe care o posteaza online nu le mai apartine. Intra in
proprietatea lui Facebook, Instagram sau Google sau a acelui site.

45
 4. Va veni o vreme cand copilul tau va aplica la o facultate sau la un job

foarte bun si trebuie sa stie deja ca un CV nu mai este suficient. Cineva care va
lua o decizie, va cauta si istoria lui in Media Sociala.... Merita sa te intrebi si tu
ca parinte, ce fel de impresie va face copilul tau altora cu postarile lui? De
aceea, invata-l sa publice stiri despre activitatile sale voluntare, merite sportive,
activitati frumoase de la cluburile scoalare si nu poze care ii pot strica imaginea.

5. Fii chiar tu un exemplu pentru copilul tau. Ai grija ce postezi chiar tu.

6. Explica-i copilului tau ca a comunica verbal - fata in fata - este complet

diferit de comunicarea online. Orice cuvant care se posteaza online trebuie

cantarit cu mare atentie.

7. Invata-ti copilul sa nu trimita niciodata poze intime prietenului sau

prietenei sale. Este foarte riscant si nebunesc pentru ca va veni o vreme cand
aceste poze ar putea sa ajunga in posesia altor persoane. Sau ar putea fi
santajat cu ele.

8. Fii atent si monitorizeaza ce face copilul tau in Media Sociala. Nu te

rezuma la ai da o tableta sau laptop sau telefon. Trebuie sa stii si tu, ca parinte
ce password are pe aceste gadgeturi si trebuie sa gasesti o balanta intre
meseria de parinte si increderea pe care o acorzi copilului. Nu uita in nici o clipa
ca ai si de facut educatie si ca ea nu se face de la sine. Pe de o parte, este
adevarat ca e important sa lasam copilului spatiu insa trebuie sa ne asiguram
ca nu face greseli greu de reparat ...

9. Invatati copilul sa nu interactioneze cu persoane necunoscute (ei bine

exceptand persoane cunoscute ca sportivi renumiti, celebritati, cantareti... care

sunt pentru el niste modele pozitive)

10. Verifica setarile de confidentialitate ale fiecarei aplicatii pe care o

foloseste copilul tau. Probabil ca vei dori ca setarile de locatie - sa nu fie

publice.

11. Daca vorbim de Media Sociala, atunci vorbim de ipaduri, tablete si

46
smartfonuri. Ca parinte, trebuie sa exlici copilului tau ca acestea sunt obiecte
scumpe si ca tu trebuie sa ai acces total la ele, fiind cel care le-a cumparat cu
banii sai. Si ca tu faci regulile.

12. Spune-i copilului tau ca il vei ajuta mereu cand are probleme in asa fel

incat sa nu ezite sa iti ceara ajutorul. La urma urmei, tu ca parinte este cel
care il poate ajuta cel mai mult - cu sfatul cel mai bun. Daca are probleme cu
contul, cu unii care il hartuie sau intimideaza sau cu poze care nu ar fi trebuit
publicate - trebuie sa stie sa iti spuna tie - iar tu, ca parinte trebuie
intotdeauna sa il asculti si sa incerci sa il ajuti.
Adolescența
„A fi tânăr înseamnă …
a fi diferit,
a acţiona în mod onest,
a căuta propria identitate,
a descoperi noi modalităţi de acţiune,
a-ți asuma responsabilitatea pentru propriile decizii,
a avea o mare dorință de a vedea viaţa,
a împărți speranţe,
a învăța să te iubești,
a ști că şti,
a-ți asuma riscuri … ” Yvette Núñez
Adolescența este acea stare în care tânarul se poate simţi în uitare, pentru că
el nu mai este un copil, dar nici un adult, încă. Adolescenţa este o perioadă de
tranziţie, o etapă a ciclului de creştere, care marchează sfârşitul copilăriei şi
pronunțarea maturității. Pentru mulți tineri adolescența este o perioadă de
incertitudine şi chiar disperare, pentru alții este un moment de prietenie, de
slăbire a relaţiilor cu părinţii, şi de vise pentru viitor.

Adolescenta implică schimbări fizice şi emoţionale,atât pentru adolescenţi cât

şi în organizarea şi relaţiile familiale. Există diferite stadii în adolescenţă şi
fiecare au caracteristicile sale specifice.

Adolescenţa cuprinde trei stadii:

 Preadolescenţa 14 – 16\18 ani – perioadă a stabilizării, a maturității
biologice. În această etapă se adanceşte individualizarea şi se
conturează caracteristicile conştiinţei de sine. Se manifestă încă agitație,
impulsivitate, neliniște şi dificultate în concentrare, oboseală la efort.
Individualizarea se intensifică în planul intelectual şi al relaţiilor cu
ceilalți.
 Adolescenţa propriu-zisă 16\18 – 20ani – caracterizată prin
intelectualizare intensă, îmbogăţirea cu conduite adulte, exprimarea
independenței, apropierea de valori culturale. Adolescentul trece de la
evaluările impulsive critice la cele de originalitate.

47
  Adolescenţa prelungită 18\20 – 25 ani – cuprinde studenţimea şi
tineretul integrat în forme de muncă, în ambele cazuri independenţa dă
un plus de energie personalităţii. Gustul pentru informaţie se diversifică,
se manifestă nevoia de participare la viaţa socială. Viaţa sentimentală
intensă este relativ instabilă. Au loc angajări matrimoniale, ce ceează
condiţiile intimităţii ca formă de trăire nouă.
Căutarea identităţii, este o călătorie care durează toată viața, al cărui punct de
plecare este în copilărie şi care își accelerează viteza în timpul adolescenței.
Erik Eriksson (1950) subliniază că acest efort, pentru a realiza un sentiment de
sine şi de lume, nu este „un fel de stare generală de rău de maturitate”, ci mai
degrabă un proces sănătos şi vital, care contribuie la consolidarea globală a
ego-ului adult. Eriksson a concluzionat că unul dintre aspectele cele mai
importante în căutarea identității este decizia de a urma o carieră (adolescenții
au nevoie să găsească modalităţi de a-și utiliza aptitudinile, creşterea fizică
rapidă şi noua maturitate genitală avertizează tinerii cu privire la sosirea
iminentă a maturității şi sunt surprinși de rolurile pe care le au în societatea
adulţilor).

Pentru a forma o identitate, ego-ul organizează abilităţile, nevoile şi dorinţele

unei persoane şi o ajută să se adapteze la cerinţele societăţii. În această
etapă de viaţă se repune problema dezvoltării conştiinţei de sine datorată pe
de o parte, modificărilor ce survin în sistemul general de cerinţe ce se
manifestă faţă de adolescent, iar pe de altă parte datorită procesului de
formare a personalităţii. Percepţia de sine alimentează ideea de sine. Întrucat
în adolescenţă se mai modifică şi corectează percepţia de sine, procesul de
auto-identificare rămane deschis.

Fenomenul imaginii de sine implică mai multe faţete ale Eu-lui:

– eul corporal material se referă la corp, veşminte, familie, cămin, cărţi, obiecte
dar şi prieteni, vecini etc.
– eul social semnifică reputaţia socială a individului şi conştientizarea
statusurilor şi a rolurilor pe care le îndeplineşte în prezent, dar şi pe cele pe
care le proiectează în viitor;
– eul spiritual se referă la capacitatea individului de a-şi evalua corect propria
activitate, precum şi nivelul de cunoştinţe şi aptitudini pe care le posedă.
Dezvoltare personala pentru adolescenti
Autor: Carmen Popa
In prezent, dezvoltarea personala nu mai este o optiune, ci o necesitate
Iti pasa de viitorul copilului tau? Actioneaza acum

“Una din principalele sarcini ale adolescentei este dobandirea unei identitati –
nu neaparat cunoasterea a cine suntem, cat clarificarea dimensiunii a ceea ce
putem deveni, un set de repere interioare prin care raspunsurile noastre
capata sens, iar deciziile si scopurile noastre sunt justificate.”
Terri Apter

48
In cadrul grupelor de dezvoltare personala pentru adolescenti urmarim
abordarea tematicilor de interes specifice perioadei adolescentei. Dorim sa
venim astfel in intampinarea nevoilor atat ale parintilor, cat si ale
adolescentilor.

Printre directiile de actiune putem enumera:

Consolidarea identitatii de sine: identitatea personala, sexuala si sociala.
Cresterea stimei de sine si imbunatatirea imaginii de sine
Formarea si asumarea identitatii psihosexuale.
Educarea si stimularea unui comportament de sex-rol adecvat
Autocunoasterea. Valori, aptitudini, arii de interese.
Cunoasterea tipului de personalitate. Puncte tari, puncte vulnerabile.
Identificarea vocatiei (17 – 18 ani)
Valori interioare si nevoi personale. Motivatia de a invata
Optimizarea exprimarii emotionale. Identificarea propriilor emotii si exprimarea
lor adecvata. Gestionarea emotiilor negative si a impulsurilor
Imbunatatirea si optimizarea capacitatii de relationare si comunicare
interpersonala.
Empatia. Comunicarea asertiva
Activarea resurselor creative. Gandirea laterala.
Restructurarea modelelor conceptuale de gandire
Comportamentele adictive – dependenta de internet, consumul de alcool,
tutun, droguri. Constientizarea efectelor pe termen scurt si pe termen lung.
Nevoia din spatele adictiilor
Incorporarea de conduite adulte. Responsabilitatea, alegerea si angajamentul.
Trecerea de la independenta revendicativa la una mai naturala si mai
expresiva
Reducerea comportamentelor problematice

Obiectivele grupului se vor realiza dupa evaluarea psihologica a

adolescentilor. Aceste obiective se pot schimba ca urmare a evolutiei dinamicii
de grup sau a aparitiei unor situatiei neprevazute.
Vom folosi tehnici de: comunicare, jocuri terapeutice, dramaterapia, scenarii
metaforice, metafora terapeutica, exercitii in diade sau grup, tehnici NLP,
tehnici artterapeutice.

Dragi Parinti,
Implicarea voastra in procesul terapeutic este vitala. Parintii sunt o resursa
foarte importanta pentru dezvoltarea si evolutia copiilor si adolescentilor.
Adolescenta este o perioada de criza. Ceea ce se manifesta puternic in
adolescenta, provocand inflorirea sau destramarea, este tipul de atasament
deprins in perioada timpurie. Probabilitatea ca acum problemele copilariei
(comportamentale, emotionale, alimentare…) sa se acutizeze este mare.
Daca un deficit relational din copilaria timpurie nu a fost corectat de climatul
familial prin intermediul interactiunilor cotidiene, tulburarea afectiva va izbucni

49
in adolescenta.
Ajutand un copil sa-si modifice atasamentul deprinzand alte feluri de a iubi,
mai placute, acesta va putea face mari progrese in perioada adolescentei,
deprinzand un atasament securizant, ceea ce il va ajuta sa actioneze cu
incredere in sine si sa dezvolte relatii bazate pe respect reciproc si incredere.
Adolescentul este supus unor multiple transformari fizice, psihice si sociale.
Aceste transformari antreneaza o schimbare necesara a relatiei cu propriul
trup, cu propria identitate psihica si cu mediul. El trebuie sa invete sa integreze
forte de naturi diferite. Rolul declansator in aparitia apetitului sexual il joaca
pulsiunea hormonala. Efortul lui va consta in a a modela aceasta pulsiune, in a
invata cum sa o exprime.
El trebuie ajutat si sustinut de anturaj si indeosebi de catre familie, la care se
pot adauga profesorii si psihologul.
Nici Dvs, ca parinti, nu sunteti crutati de adolescenta copiilor. Probabil ca
sunteti familiarizati cu nelinistea, stresul, cu perplexitatea si cu convingerea
ferma ca ‘aveti dreptate’ si sunteti autoritatea suprema care decide.

Pentru mentinerea noilor deprinderi formate de adolescenti in cadrul grupului,

va fi necesar ca Dvs, in calitate de parinti, sa descoperiti noi modalitati de
educare a lor, bazate pe validarea si sustinerea dezvoltarii interioare, a
exprimarii si cautarii personale, pe responsabilizari prin asignarea de sarcini
specifice varstei, pe validarea comportamentelor dorite si consolidarea
conduitelor adulte, pe respectarea spatiului personal al adolescentului si a
nevoii crescute de individualizare.
Sustinerea din partea voastra este esentiala pentru valorificarea rezultatelor
terapeutice si consolidarea lor in timp.
Iti doresti un copil demn de incredere? 14 ani – varsta critica

Autor:delamamici.ro14 august 2015îl citești în 3 min.

Perioada adolescentei este una dintre cele mai delicate si provocatoare

perioade ale vietii oricarei persoane; ea implica o multitudine de experiente si
schimbari.

Este varsta in care apar schimbari corporale, primii fluturi in stomac, dar si a
marilor decizii legate de directia si scopul propriei vieti.

Sa fii parintele unui adolescent este o adevarata provocare.

Pentru unii faptul ca propriul copil nu te mai asculta poate fi socant. Totusi,
desi este greu sa controlati astfel de situatii, trebuie sa intelegeti ca totul face
parte dintr-un proces firesc in care adolescentul isi descopera propria
indentitate.

50
Sunt cazuri in care parintii nu fac fata comportamentului si insultelor
adolescentilor lor si se simt raniti, raspunzand la randul lor cu aceeasi moneda.

Adolescentii nu trebuie ignorati; ei trec printr-o perioada in care au cea mai

mare nevoie de parinti; de cineva care sa-i indrume, sa-i inteleaga si sa-i
sprijineasca in a-si forma un ideal de viata, indiferent de reactiile pe care le au
sau cum sunt percepute acestea de catre parinti.

Distantarea si izolarea parintilor pot fi puternic resimtite si pot avea consecinte

majore asupra adolescentilor.

Conform unui sondaj la care au participat peste 200 de parinti, fetele

adolescente sunt mai greu de crescut decat baietii adolescenti.

Din punct de vedere fizic, adolescentii cunosc in jurul varstei de 14 ani o

dezvoltare accelerata.

Psihologic, perioada adolescentei se caracterizeaza printr-o bogata imaginatie;

emotional, sunt sensibili, ei incep sa „viseze cu ochii deschisi”, experimenteaza
emotii noi – timiditate, rusine, modestie, jena, etc.

Din punct de vedere social, perioada adolescentei se caracterizeaza prin

autodefinirea sinelui în relatie cu societatea.

Citește și: Cum să câștigi războiul plânsetelor cu copilul tău

Relatia parinte-adolescent

Aceasta relatie intre un adult si un aproape adult prezinta diverse particularitati

ce o deosebesc de relatia din copilarie.

Acum parintii devin critici severi, ceea ce este natural, pentru ca la aceasta
varsta spiritul critic este definitoriu, iar acesta il va ajuta in formarea abilitatilor
de interactiune.

Intre adolescenti si parinti relatiile pot fi adesea tensionate. Adolescentul

prezinta o oarecare departare fata de parinti din cauza faptului ca viata sa
sociala se intensifica, ajungand sa cunoasca oameni noi, sa-si faca prieteni si
sa relationeze cu acestia.

Citeste si: Cum comunici cu adolescentul tau.

51
Pentru ca adolescentul tau sa aiba incredere in tine, sa se simta liber si sa-si
poate exprima in mod usor trairile lui exista cateva aspecte pe care fiecare
parinte trebuie sa le aibe in vedere:

1. Nu fiti superprotectivi

Perioada adolescentei este momentul in care copilul a crescut suficient pentru

a-si purta singur de grija. Responsabilitatile trebuie asumate, iar initiativa,
curajul si avantul nu trebui sa le fie infranate adolescentilor.

De multe ori, acestia inteleg mai bine lucrurile daca le invata si le

experimenteaza pe propria lor piele.

2. Nu fiti severi.

Nu ridicati tonul pentru a va impune; adolescentii au nevoie sa fie intelesi.

3. Nu fiti prea afectivi

In afara faptului ca aceasta ii inhiba, se vor simti si prost atunci cand

afectivitatea este manifestata public.

4. Nu fiti nepasatori

Chiar daca v-a castigat increderea, este necesar din cand in cand sa verificati
ce, cum, cand, unde si cu cine isi petrece timpul.

Atunci cand in relatia parinte-adolescent apare o ruptura, procesul decizional

este grav afectat.

Citește și: Semne și simptome de anorexie la adolescenți

Parintii trebuie sa pastreze intotdeauna un dialog continuu si deschis cu

adolescentul lor.

Respectul si onestitatea se castiga! Daca doriti asta de la copilul

dumneavoastra, nu uitati ca mai intai sa le oferiti dumneavoastra.

Lisa Damour, psiholog clinician specializat in consilierea

adolescentilor, contureaza in cartea "Untangled – Guiding Teenage
Girls Through the Seven Transitions into Adulthood" (tradusa in
limba romana “Caile intortocheate ale adolescentei”) sapte etape pe
care le parcurg adolescentele in drumul de la copilarie la maturitate

52
 si felurile in care parintii pot face fata acestor schimbari.

Daca esti parinte de adolescenta sau vrei sa te pregatesti pentru ce

urmeaza, iata pe scurt care sunt schimbarile care indica o evolutie
sanatoasa a fiicei tale.

Despartirea de copilarie
Nevoia de a renunta la obiecte, atitudini si actiuni copilaresti apare
la fete in jurul varstei de 12 ani. Este atat o decizie constienta, cat si
o nevoie implicita, pe care fiica ta nu o exprima total in cuvinte.
Cum recunosti aceasta etapa?
 Fiica ta incepe sa isi apere spatiul personal. Poate incepe sa se
inchida in camera, sa petreaca mai putin timp cu familia si sa refuze
sa raspunda la intrebari.
 Apar comportamente de respingere fata de parinti. Acestea
produc multa tristete si frustrare celor din urma, dar sunt doar o
modalitate prin care adolescenta ta incearca sa isi gaseasca
independenta. Este recomandabil sa nu le iei personal, dar nici sa
treci cu vederea lipsa de respect, pe care o poti remarca si asupra
careia poti sa ii atragi atentia (fara a crea conflicte inutile si fara a
folosi violenta verbala).
 Este extrem de competenta in unele domenii si surprinzator
de reticenta in altele. Adolescentele pot sa isi formeze rapid
abilitati care ii impresioneaza pe adulti (organizeaza evenimente
caritabile, isi organizeaza timpul eficient sau lucreaza part time), dar
pot da dovada de teama in situatii care par foarte simple parintilor
(sa sune pentru o programare la medic sau sa deschida usa unui
curier). Acest lucru este normal, pentru ca independenta fiicei tale
nu face un salt complet de la o zi la alta. Va fi nevoie sa o sprijini in
continuare cand observi aceste reticente, nu doar sa ii explici ca este
perfect capabila sa faca fata situatiei de care se teme.
Gasirea unui nou trib/grup social
Pentru ca lasa in urma copilaria, fiica ta adolescenta va trebui sa
gaseasca un grup care sa ii ofere siguranta si acceptarea pe care le
gasea in familie pana acum. De aceea, grupul de prieteni devine atat
de important in adolescenta.
Cum recunosti aceasta etapa?
 Conflictele cu alte fete devin extrem de importante. Fiica ta
poate avea reactii emotionale intense in urma unei neintelegeri cu o
prietena sau poate suferi foarte mult daca simte ca nu este
acceptata de un grup de colege la scoala.
 Apar schimbari in prieteniile fiicei tale. Poti fi surprins/a ca fiica
ta isi neglijeaza prietena din copilarie pentru ca a descoperit o

53
 colega cu care vrea sa petreaca mai mult timp. De asemenea, fiica
ta poate fi motivata sa castige popularitate la scoala, adoptand
comportamente mai putin potrivite.
 Fiica ta invata sa recunoasca adevaratele prietenii. In
adolescenta, rivalitatea intre fete nu este un fenomen rar, iar multe
prietenii ale fiicei tale se pot dovedi de fapt rivalitati.
Gestionarea emotiilor
Un aspect specific al adolescentei este instabilitatea si intensitatea
emotionala. Fiica ta va trece prin stari emotionale opuse de la o clipa
la alta, toate extrem de intense si dificil de gestionat. Va avea
nevoie de rabdare din partea ta pentru a traversa aceasta perioada.
Cum recunosti aceasta etapa?
 Fiica ta incepe sa se planga si sa fie nemultumita mai
des. Apar mai multe lucruri care o nemultumesc si poti fi surprins
de atitudinea negativa a copilului tau. Explicatia este simpla: in
adolescenta, emotiile negative sunt traite la intensitate maxima.
Daca la scoala fiica ta reuseste sa isi controleze comportamentul
desi este frustrata, speriata sau furioasa, acasa se simte in siguranta
pentru a-si exprima toate aceste traiti.
 Fiica ta poate sa para neafectata de esecuri, dificultati sau
probleme. O modalitate opusa de a face fata stresului este de a ne
preface ca problema nu exista. De exemplu, multi adolescenti
pretind ca o nota mai mica decat de obicei nu inseamna nimic grav,
in timp ce parintii devin ingrijorati excesiv. Fenomenul care se
intampla este ca parintele preia si ingrijorarea pe care ar trebui sa o
simta adolescentul. De cele mai multe ori, copilul este cu adevarat
afectat de problema, dar daca nu stie cum sa o rezolve sau este
epuizat emotional, va prefera sa ii lase pe parinti sa se ingrijoreze o
perioada in legatura cu ea.
 Confuzie in legatura cu propriile emotii. Furia sau tristetea fara
un motiv anume sunt specifice adolescentei, la fel ca si emotiile
extreme pentru probleme obisnuite (fiica ta ar putea sa aiba o criza
de plans inaintea unui test obisnut sau pentru ca nu stie cu ce sa se
imbrace). Emotiile adolescentelor sunt deseori la intensitate mai
ridicata decat la alte varste.
Lupta cu autoritatea parintilor
Adolescentii incep sa inteleaga ca regulile parintilor nu au
intotdeauna o justificare, ca adultii din jur deseori fac greseli sau iau
decizii ineficiente. Aceasta intelegere va sta la baza opozitiei
adolescentilor fata de autoritatea parintilor.
Cum recunosti aceasta etapa?
 Fiica ta incepe sa isi dea ochii peste cap, sa nu te asculte
cand vorbesti si sa nu ia in serios ce ii spui. Incearca sa
evaluezi daca regulile, sfaturile si cerintele tale sunt cu adevarat

54
 rationale de fiecare data si recunoaste cand ai gresit. Astfel, vei
castiga teren in comunicarea cu adolescenta ta. Pe de alta parte,
regulile care o tin in siguranta si care sunt logice, vor fi in continuare
mentinute in familie.
 Apar comportamente riscante sau discutii despre
acestea. Fiica ta poate incepe sa se gandeasca daca sa adopte sau
nu comportamente riscante sau iti poate povesti despre prieteni care
fac acest lucru (de exemplu, consumul de alcool). In asemenea
situatii, cel mai util este sa o incurajezi pe fiica ta sa evalueze
singura riscurile, nu sa ii explici tu care sunt acestea.
 Fiica ta iti atrage atentia cu extrema acuratete asupra
propriilor tale defecte. Adolescentii sunt extrem de capabili sa
vada dincolo de aparente. Pentru parinti, aceasta perioada poate fi
dureroasa pentru ca adolescentii lor le vor spune exact care sunt
greselile sau calitatile mai putin placute. Este important sa fii
pregatit pentru aceasta etapa.
Planurile pentru viitor
Adolescenta este perioada in care copilul tau ar trebui sa isi formeze
sentimentul fortei personale (increderea ca isi poate crea viitorul pe
care si-l doreste), abilitatile prin care sa isi atinga obiectivele si
speranta in legatura cu acestea.
Ce se intampla in aceasta etapa?
 Fiica ta ar putea sa piarda interesul pentru propriile planuri
de viitor daca o incurajezi prea mult. Nevoia de independenta a
adolescentilor se exprima deseori prin opozitie fata de parinti.
Asadar, atunci cand fiica ta isi exprima interesul pentru o activitate,
iar tu devii mai entuziasmat fata de aceasta decat ea insasi, exista
un risc semnificativ sa renunte la idee. Daca observi aceste tendinte
la fiica ta, pastreaza-ti entuziasmul la un nivel moderat atunci cand
iti vorbeste despre planurile sale de viitor.
 Stresul legat de examene. Deseori, stresul legat de teste sau
examene este cauzat de faptul ca fiica ta stie ca nu s-a pregatit
suficient. Incurajeaz-o sa isi organizeze timpul eficient si ofera-i
sprijin daca are nevoie de resurse suplimentare de invatare.
Intrarea in lumea relatiilor romantice
Cum o poti ajuta in aceasta etapa?
 Vorbeste-i nu doar despre riscuri, ci si despre implinirea
emotionala pe care o aduc relatiile romantice in adolescenta
si la maturitate. Ajut-o sa isi dea seama ce vrea de la o relatie,
care sunt comportamentele acceptabile si care nu si cum sa ia decizii
privind baietii cu care ar vrea sa iasa in oras.
 Nu intra in panica si nu critica alte fete de varsta fiicei tale
care au „prieteni”. Este important ca fiica ta sa iti poata vorbi

55
 despre acest subiect, iar criticand sau ingrijorandu-te excesiv, vei
inchide caile comunicarii.
 Asigur-o ca nu exista o reteta perfecta cand vine vorba de
relatii romantice in adolescenta. Poate alege cum vrea sa
abordeze acest aspect al vietii sale si nu trebuie sa se conformeze
majoritatii sau imaginii popularizate de mass media.
Grija de sine
Cea mai importanta etapa din adolescenta este cea in care fiica ta
invata sa aiba grija de ea insasi, din toate punctele de vedere.
Acesta este scopul tuturor parintilor: sa formeze adulti care pot sa ia
cele mai bune decizii pentru ei insisi.
Cum poti sprijini aceasta etapa?
 Evita sa dai sfaturi sau sa tii predici. Cand se afla intr-o situatie
in care trebuie sa decida ce este mai bine pentru ea, intreab-o care
crede ca sunt riscurile si beneficiile.
 Invat-o sa gandeasca in termeni de “Ce este mai bine pentru
mine”.
 Arata-ti admiratia cand ia decizii benefice pentru ea insasi si
vorbeste despre respectul de sine.

56