Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Capitolul I 3
1.9 Concluzii 14
Bibliografie 15
Capitolul 1
La iesirea din copilarie si începutul adolescentei, ca si în tot decursul acestei perioade, avem în
fata noastra dezvoltare a impetuoasa a unei personalitati cu trasaturi în plina formare.
Pe planul dezvoltarii biologice, adolescentul tinde spre echilibru si spre adoptarea unei
conformatii apropiata de cea a adultului; în schimb, în plan psihologic, transformarile sunt
extrem de rapide, spectaculoase si de maxima complexitate cu salturi la nivelul unor functii, cu
evolutii mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltarii psihice genereaza noi conduite si noi
modalitati de relationare cu cei din jur, forme originale de întelegere si adaptare. Traversarea
acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotriva, tensionat, adeseori cu existenta unor
conflicte si trairi dramatice, cu framântari interne pentru gasirea surselor de satisfacere a
elanurilor, a aspiratiilor si cu tendinta de a evita teama fata de piedicile ce se pot ivi în realizarea
proiectelor sale de viitor. Adolescentul este un nonconformist si un luptator activ pentru
îndeplinirea dorintelor sale, un original în adaptarea solutiilor urmarite, în modul de a privi si de
a se adapta la lumea înconjuratoare.
Adolescenta cuprinde doua faze:
a doua perioada 13-14/17-18 ani este cea a adolescentei propriu-zise ce se caracterizeaza printr-o
echilibrare puternica, intima a conceptiei despre lume si viata, prin clarificarea si intensificarea
elaborarii idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective si volitionale a
personalitatii.
Schimbari evidente se constata si la nivelul vietii psihice. Actele de autoritate ale parintilor sunt
cu greu suportate, fiind supuse unui acut discernamânt critic daca nu sunt întemeiate si necesare.
Se manifesta o schimbare si în comportamentul copilului. Acesta venind în contact cu cunostinte
variate si profunde si având o gândire dezvoltata la capacitatea realului, observa insuficientele
parintesti care pâna acum treceau neobservate.
La aceasta vârsta se dezvolta constiinta de sine, preadolescentul fiind animat de dorinta de a-si
cunoaste propriile sale posibilitati, pentru a-si da seama în ce masura poate fi util celor din jur.
Adolescenta este o etapa mai linistita decât perioada anterioara, tânarul adoptând o pozitie mai
constienta fata de mediul social. Copilul se orienteaza mai mult catre lumea externa, dar îsi
îndreapta atentia si catre propria-i viata psihica.
Constiinta de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea subiectului la
sine însusi, la propriile trairi, iar pe de alta parte, confruntarea acestora, compararea lor cu lumea
în mijlocul careia traieste. Cel mai înalt nivel al constiintei de sine este atins de elev atunci când
el se poate privi ca subiect al activitatii sociale, ca membru al colectivului. Un factor de seama al
constiintei de sine îl constituie activitatea scolara si natura relatiilor cu adultii, aprecierile
acestora fata de calitatile si munca adolescentului.
Dorind sa atraga atentia asupra sa, adolescentul se considera punctul central în jurul caruia
trebuie sa se petreaca toate evenimentele. Fortele proprii sunt considerate superioare fata de ale
celorlalti oameni, opinie care decurge dintr-o insuficienta cunoastere de sine. Acesta doreste ca
toate actiunile sale sa fie cunoscute si apreciate de adult.
1.3.Integrarea sociala
Esenta integrarii sociale consta în atasamentul din ce în ce mai constient si mai activ la grupul
caruia îi apartine (clasa, scoala, marele organism social). Cu cât înainteaza în vârsta, cu atât el
este mai obiectiv în judecatile sale, aprecierile efectuându-se în functie de criteriile sociale pe
care si le-a însusit. Dorinta de a cunoaste valorile sociale si culturale se manifesta riguros si
tenace. Integrarea adolescentilor în aceste valori ale colectivitatii contribuie la formarea
conceptiei despre lume si viata.
Datorita experientei de viata limitata si a lipsei unor criterii de autoapreciere corecta, adolescentii
au nevoie de consiliere si îndrumare discreta, fiind sprijiniti sa-si formeze idealul de viata, sa-si
perfectioneze judecatile morale si sa-si ridice nivelul constiintei si al conduitei morale.
În aceasta etapa are loc procesul de trecere spre organismul adult. Unele masuratori pun
în evidenta faptul ca între 14 si 20 de ani creierul atinge aproximativ greutatea maxima si se
apropie de finalizare osificarea diferitelor parti ale craniului. Procesul de osificare al scheletului
se realizeaza însa progresiv, încheindu-se între 20 si 25 de ani. Concomitent, se dezvolta
volumul muschilor si se mareste forta musculara. La începutul perioadei adolescentei se
înregistreaza o dezvoltare mai intensa la nivelul muschilor mari, iar apoi procesul se extinde si la
nivelul muschilor mici, ceea ce influenteaza perfectionarea si coordonarea miscarilor fine. Pe la
mijlocul perioadei, se constata si o stabilizare relativa a cresterii adolescentilor în înaltime si
greutate. Corpul câstiga în înaltime între 20 - 30cm, iar în greutate câte 4 - 5kg anual. Cresterea
în talie si greutate da corpului proportia, vigoarea, gratia si frumusetea care îl caracterizeaza pe
adolescent. Maturizarea treptata a aparatului circulator asigura o functionare normala a inimii. Ca
urmare a cresterii suprafetei plamânilor, volumul de aer introdus prin inspiratie este mai mare.
Dintre factorii care influenteaza procesele de crestere un rol deosebit îl au glandele cu secretie
interna. Astfel hipofiza secreta mai multi hormoni. Unii din acestia influenteaza cresterea, altii
stimuleaza si regleaza functia altor glande endocrine. Glanda tiroida exercita, de asemenea,
actiune asupra sistemului nervos central, asupra functiilor organismului, precum si asupra
dezvoltarii psihice.
Asadar, dezvoltarea biologica a întregului organism tinde la aceasta vârsta, spre un anumit
echilibru si stabilizare, în timp ce evolutia psihica se realizeaza prin tensiuni si conflicte. Totusi,
se constata un anumit paralelism între dezvoltarea biologica (sexuala mai ales) si cea psihica, cu
o evolutie pertinenta spre maturizarea sociala, ce determina implicarea adolescentilor în
rezolvarea complicatelor probleme ale lumii contemporane.
Sensibilitatea
Activitatea senzoriala creste, ceea ce determina modificari ale pragurilor minimal, maximal si
diferential ale analizatorilor, facându-se posibila reflectarea mai fina si mai analitica a obiectelor
si fenomenelor realitatii.
Senzatiile vizuale. În perioada pubertatii acuitatea vizuala creste simtitor, convergenta ochilor are
o mare capacitate de acomodare. Se constata o crestere a sensibilitatii si finetii cromatice. Se
câstiga experienta denumirii tuturor culorilor si a nuantelor acestora.
Datorita cresterii experientei generale de viata, ca si datorita maturizarii, în adolescenta are loc
procesul de erotizare a sensibilitatii.
Perceptiile si spiritul de observatie devin foarte vii, capata o mare adâncime. Preadolescenta si
adolescenta sunt perioade ale observatiei analitice. Perceptiile sunt incluse într-o problematica
mai larga, sunt supuse sarcinilor gândirii. Preadolescentii si adolescentii observa pentru a
verifica, pentru a întelege, pentru a surprinde ceea ce-i intereseaza.
Atentia. În aceasta etapa se dezvolta atentia voluntara, iar cea involuntara si cea postvoluntara
devin mai eficiente. Functiile intensive ale atentiei sunt deplin dezvoltate, creste capacitatea de
concentrare. Dezvoltarea cunostintelor diverse dezvolta spiritul de observatie si a diferitelor
interese gnosice, organizeaza noi particularitati ale atentiei: natura începe sa fie privita cu ochi de
"naturalist", cu ochi de "fizician"etc.
Memoria. Continutul memorial la adolescent reflecta în mare masura interesele lui. Astfel el
retine usor si cu placere acele date si fapte care se leaga de orientarea sa generala îndreptata spre
stiintele realiste sau cele umaniste, adesea aceasta selectie facându-se în detrimentul celorlalte
preocupari.
Memoria ajunge la performante foarte mari în aceasta perioada; ea este una din laturile cele mai
solicitate ale activitatii intelectuale. Daca în pubertate memoria de scurta durata este foarte
activa, în adolescenta memoria de lunga durata se organizeaza prin acumulari si stocari de
informatii cu ajutorul algoritmilor de organizare ce contribuie la sistematizarea, codificarea si
decodificarea factorilor cu care se opereaza.
Conditiile fixarii, pastrarii si reproducerii devin de mare randament. Ele vadesc nu numai
cresterea capacitatilor de stocaj, dar si construirea, la adolescenti, a clasificarilor spontane interne
în cadrul stocurilor de cunostinte. Exista o evidenta tensiune, un interes si extensiune a activitatii
intelectuale.
Gândirea. În procesul dobândirii diverselor cunostinte are loc asimilarea bazelor stiintei.
Elevul trebuie sa învete sa sistematizeze, sa lege între ele diversele cunostinte, sa-si însuseasca
diverse procedee de activitate mintala. Aceasta înseamna ca se creeaza conditiile de a proceda
amplu, inductiv, apoi deductiv, adica de a rationa logic. De aceea în procesul însusirii notiunilor
se constituie si se întaresc sisteme de a rationa într-un mod interogativ mai larg, se dezvolta deci
capacitati operative intelectuale generale, cu exigente fata de exactitatea si succesiunea logica în
expunere; se dezvolta, treptat, formele abstracte ale gândirii, gândirea propozitionala.
Specific pentru aceasta perioada este procesul de constituire a unor moduri mai
complicate de a utiliza analogia, ca mijloc de comparatie între fenomene din domenii relativ
diferite, fapt ce atesta o simtitoare crestere a folosirii criteriilor logice analitice în scheme de
sinteza. Sub influenta solicitarii scolare, are loc dezvoltarea criteriilor logice ale clasificarii.
Dezvoltarea si întarirea proceselor gândirii logice se exprima în favoarea deprinderilor de a gândi
cauzal, logic, dialectic.
Pentru adolescenti, o mare însemnatate capata ideile si discutia de idei. Gândirea se straduieste sa
desprinda adevarul, în conditiile unei puternice placeri pentru discutii controversate si pentru
sofisme. Rolul teoriei creste foarte mult. Adolescenta se exprima ca o faza a câstigarii capacitatii
de a filozofa, de a cauta raspunsuri explicite la diferite probleme.
Astfel, în perioada adolescentei, structura generala a solicitarilor intelectuale tot mai largi, mai
complexe si multilaterale duce la modificari profunde ale gândirii si la dezvoltarea gândirii
diferentiate: gândire matematica, gândire gramaticala, gândire fizica etc. Studiul diferitelor
obiecte de învatamânt îl apropie tot mai mult de însusirea unei conceptii proprii despre lume si
viata, întelege legaturile obiective ale dezvoltarii naturii si societatii, stabileste relatia cauzala si
de finalitate a producerii diferitelor fenomene.
Trecerea catre formele extensive, verbale ale gândirii logice face necesara preluarea în termeni
personali a cunostintelor. Stilul muncii intelectuale constituie o aderare constienta, logica la
cerintele sistematizarii, ca si ale largirii intereselor teoretice si practice si este dictat de volumul
si calitatea cerintelor activitatii scolare.
si în privinta debitului verbal scris exista o evolutie. Continutul celor scrise este relativ relaxat,
dat fiind faptul ca miscarile scrierii si stereotipul de ansamblu al acestora s-au automatizat.
Începând cu adolescenta, creste grija pentru exprimarea corecta a ideilor, precum si interesul
pentru utilizarea figurilor de stil în limbajul scris: epitete, comparatii, personificari, metafore.
Datorita lecturii diversificate, ei reusesc sa-si formeze un stil propriu de vorbire orala si scrisa,
afirmându-se din ce în ce mai pregnant ca individualitati distincte. Lexicul preadolescentului
contine numeroase cuvinte legate de factorul senzorial ,dar este sarac si imprecis în analiza
proceselor interioare. La sfârsitul adolescentei, datorita unei experiente de viata mai ample si
datorita îmbogatirii vocabularului, încep sa înteleaga si sa redea mai adecvat si cu mai multa
siguranta procese psihice complexe.
Strategiile rafinate ale învatarii, întâlnite la adolescenti, presupun aspiratii si interese variate, cu
stimulari complexe ale potentialului intelectual facilitate de întreaga dezvoltare psihica. Întregul
proces este înlesnit de limbaj ca sistem hipercomplex de autoreglare si autoperfectionare a
întregii activitati psihice si comportamentale.
În perioada adolescentei cunoaste o mare dezvoltare reveria, visul, se dezvolta fantezia, uneori
chiar la paroxism. Procesul acesta, are la baza dezvoltarea deosebita a aspiratiilor si dorinta
impetuoasa de a proiecta în viitor aceste manifestari debordante ale vietii interioare.