Vârsta adolescenței : principalele transformări psihice

Cuprins

Capitolul I 3

1.1 Perioada Adolescenței 3

1.2 Afirmarea propriei Personalități 5

1.3 Integrarea socială 6

1.4 Dezvoltarea biologică 6

1.5 Dezvoltarea psihică 7

1.6 Dezvoltarea psihică a adolescentului 12

1.7 Schimbări psihice la băieți 13

1.8 Schimbări psihice la fete 14

1.9 Concluzii 14

Bibliografie 15

2
 Capitolul 1

1.1 PERIOADA ADOLESCENŢEI

Caracteristici generale ale evolutiei adolescentului

Adolescenta este subiectul privilegiat si controversat al psihopedagogilor, generator de

opinii si discutii contradictorii. Unii o considera "vârsta ingrata", altii, dimpotriva, "vârsta de
aur"; pentru unii ea este "vârsta crizelor, anxietatii, nesigurantei, insatisfactiei", în timp ce
pentru altii este "vârsta marilor elanuri"; este "vârsta contestatiei, marginalitatii si subculturii",
dar si "vârsta integrarii sociale"; este "vârsta dramei, cu tot ce are ea ca stralucire, dar si ca
artificiu" - decreteaza unii, ba nu, riposteaza altii, este "vârsta participarii la progresul social";
cei mai multi o considera ca fiind în totalitate o "problema moral-psihologica", dar sunt si unii
care cred ca este aproape în exclusivitate o "problema sociala". Diversitatea opiniilor
referitoare la adolescenta deriva din complexitatea în sine a acestei etape din viata omului, cu
o dinamica exceptionala în timp, cu multideterminari si multiconditionari, dar si din pozitia
oarecum incerta pe care o ocupa adolescentul în sistemul perioadelor evolutive ale vietii.
Locul lui în sistemul relatiilor sociale este mai bine conturat si precizat decât cel al puberului.
Totusi adolescentul oscileaza din punct de vedere al comportamentului între copilarie si
maturitate, fiind însa întors mai mult cu fata spre adult.

La iesirea din copilarie si începutul adolescentei, ca si în tot decursul acestei perioade, avem
în fata noastra dezvoltare a impetuoasa a unei personalitati cu trasaturi în plina formare.

Adolescenta este o perioada importanta a dezvoltarii umane, perioada de numeroase si

profunde schimbari biologice, fizice, psihice, morale, etc, perioada a dezvoltarii, în care
dispar trasaturile copilariei, cedând locul unor particularitati complexe si foarte bogate, unor
manifestari psihice individuale specifice.

Pe planul dezvoltarii biologice, adolescentul tinde spre echilibru si spre adoptarea unei
conformatii apropiata de cea a adultului; în schimb, în plan psihologic, transformarile sunt
extrem de rapide, spectaculoase si de maxima complexitate cu salturi la nivelul unor functii,
cu evolutii mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltarii psihice genereaza noi conduite
si noi modalitati de relationare cu cei din jur, forme originale de întelegere si adaptare.
Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotriva, tensionat, adeseori cu
existenta unor conflicte si trairi dramatice, cu framântari interne pentru gasirea surselor de
satisfacere a elanurilor, a aspiratiilor si cu tendinta de a evita teama fata de piedicile ce se pot
ivi în realizarea proiectelor sale de viitor. Adolescentul este un nonconformist si un luptator
activ pentru îndeplinirea dorintelor sale, un original în adaptarea solutiilor urmarite, în modul
de a privi si de a se adapta la lumea înconjuratoare.

3
Adolescenta cuprinde doua faze:

· - una timpurie între 10-11/13-14 ani, perioada a transformarilor profunde fizice si

fiziologice, a unor conturari complicate a intereselor, aptitudinilor si conceptiei morale a
copilului; aceasta perioada se numeste preadolescenta sau pubertate.

a doua perioada 13-14/17-18 ani este cea a adolescentei propriu-zise ce se caracterizeaza

printr-o echilibrare puternica, intima a conceptiei despre lume si viata, prin clarificarea si
intensificarea elaborarii idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive,
afective si volitionale a personalitatii.

Preadolescenta este etapa în care au loc profunde transformari. Aspectul exterior se

caracterizeaza prin lipsa de armonie, mâinile fiind mai lungi decât trunchiul, nasul
disproportionat în raport cu fata, întreaga conformatie lasând impresia unei fiinte desirate.

Schimbari evidente se constata si la nivelul vietii psihice. Actele de autoritate ale parintilor
sunt cu greu suportate, fiind supuse unui acut discernamânt critic daca nu sunt întemeiate si
necesare. Se manifesta o schimbare si în comportamentul copilului. Acesta venind în contact
cu cunostinte variate si profunde si având o gândire dezvoltata la capacitatea realului, observa
insuficientele parintesti care pâna acum treceau neobservate.

La aceasta vârsta se dezvolta constiinta de sine, preadolescentul fiind animat de dorinta de a-si
cunoaste propriile sale posibilitati, pentru a-si da seama în ce masura poate fi util celor din jur.

Idealul preadolescentului este de a deveni un om util societatii, cu o înalta constiinta a

datoriei.

Adolescenta este o etapa mai linistita decât perioada anterioara, tânarul adoptând o pozitie mai
constienta fata de mediul social. Copilul se orienteaza mai mult catre lumea externa, dar îsi
îndreapta atentia si catre propria-i viata psihica.

Caracteristicile cele mai importante ale adolescentei sunt:

1. dezvoltarea constiintei de sine;

2. afirmarea propriei personalitati;

3. integrarea treptata în valorile vietii.

1. Dezvoltarea constiintei de sine

Adolescenta se manifesta prin autoreflectare, prin constiinta ca existenta proprie se deosebeste

substantial de a celorlalti oameni, reprezentând o valoare care trebuie pretuita si respectata.

Adolescentul încearca, cu înfrigurare, sa se cunoasca si sa se autoevalueze în raport cu

realizarile sale si ale altora. El se întreaba adeseori, 'cine sunt eu?', iar raspunsurile ce si le da
se bazeaza pe maturizarea intelectual-afectiva foarte evidenta pentru unii adolescenti, chiar de
la 16 ani, iar pentru altii la 18 ani.

4
Constiinta de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea subiectului la
sine însusi, la propriile trairi, iar pe de alta parte, confruntarea acestora, compararea lor cu
lumea în mijlocul careia traieste. Cel mai înalt nivel al constiintei de sine este atins de elev
atunci când el se poate privi ca subiect al activitatii sociale, ca membru al colectivului. Un
factor de seama al constiintei de sine îl constituie activitatea scolara si natura relatiilor cu
adultii, aprecierile acestora fata de calitatile si munca adolescentului.

O caracteristica a adolescentei este si proiectarea idealului în viitor; un aspect al acestei

preocupari este interesul pentru profesia pe care o va îmbratisa, determinându-l la reflectie
asupra vietii sale interioare. Capacitatea de a se preocupa de propria persoana nu înseamna
însa fuga de societate. Caracteristica principala a adolescentului este un puternic impuls catre
actiune. Acum dispar dorintele vagi si apar telurile bine conturate, visarea ia forme constiente.

1.2 Afirmarea propriei personalitati

Descrierea, oricât de schematica, a "portretului" adolescentei nu poate ignora

problema originalitatii ca atribut predilect al indivizilor care o traverseaza. Dorinta de
originalitate reprezinta, din punct de vedere psihologic, o caracteristica esentiala a
adolescentei, numita tendinta afirmarii de sine, tendinta de afirmare a propriei personalitati.

Dorind sa atraga atentia asupra sa, adolescentul se considera punctul central în jurul caruia
trebuie sa se petreaca toate evenimentele. Fortele proprii sunt considerate superioare fata de
ale celorlalti oameni, opinie care decurge dintr-o insuficienta cunoastere de sine. Acesta
doreste ca toate actiunile sale sa fie cunoscute si apreciate de adult.

Un mijloc curent de afirmare îl constituie aspectul exterior, adolescentii cautând sa se

evidentieze prin fizicul bine conformat, îmbracamintea care diferentiaza, care scoate în relief
propria persoana. Vizibila este si o alta expresie a tentatiei originalitatii în adolescenta -
limbajul "colorat", presarat cu expresii "cautate", cu neologisme si arhaisme. Adolescentul îsi
alege cu grija cuvintele, utilizeaza din abundenta citate si expresii celebre, maxime si cugetari
savante despre care insinueaza ca i-ar apartine. În privinta limbajului, adolescentei îi este
proprie si tendinta de ermetizare a acestuia, de folosire a unei vorbiri "cifrate", si anume, a
unei vorbiri populate de expresii argotice. De obicei, circulatia acestui fel de limbaj are loc în
cadre restrânse, în grupuri spontan constituite si combaterea acestui fenomen necesita eforturi
educative prelungite.

În strânsa legatura cu limbajul, tentatia originalitatii se exprima si în corespondenta

adolescentilor, caracterizata prin aceeasi "ploaie" de citate, prezenta în limbajul lor.

Dominanta pentru tentatia originalitatii la aceasta vârsta este prezenta spiritului de

contradictie. În special discutiile dintre adulti, la care iau parte si adolescentii, ajung repede sa
fie monopolizate de întrebarile iscoditoare ale acestora din urma, de afirmarea spiritului lor de
contradictie. Nu de putine ori, adolescentul se contrapune în discutie chiar când e constient de
faptul ca nu are dreptate. El e mobilizat atunci de aceeasi statornica tentatie de a atrage atentia
asupra sa, de a se afirma, de a fi luat în seama.

5
Adolescentii manifesta tendinta de a se afirma nu numai individual ci si în grup: vor sa
activeze, sa se distreze împreuna. Ei sunt atrasi si de viata politica; în politica adolescentul
vede o înalta activitate sociala.

1.3.Integrarea sociala

Esenta integrarii sociale consta în atasamentul din ce în ce mai constient si mai activ la grupul
caruia îi apartine (clasa, scoala, marele organism social). Cu cât înainteaza în vârsta, cu atât el
este mai obiectiv în judecatile sale, aprecierile efectuându-se în functie de criteriile sociale pe
care si le-a însusit. Dorinta de a cunoaste valorile sociale si culturale se manifesta riguros si
tenace. Integrarea adolescentilor în aceste valori ale colectivitatii contribuie la formarea
conceptiei despre lume si viata.

Datorita experientei de viata limitata si a lipsei unor criterii de autoapreciere corecta,

adolescentii au nevoie de consiliere si îndrumare discreta, fiind sprijiniti sa-si formeze idealul
de viata, sa-si perfectioneze judecatile morale si sa-si ridice nivelul constiintei si al conduitei
morale.

· 1.4 Dezvoltarea biologica

În aceasta etapa are loc procesul de trecere spre organismul adult. Unele masuratori
pun în evidenta faptul ca între 14 si 20 de ani creierul atinge aproximativ greutatea maxima si
se apropie de finalizare osificarea diferitelor parti ale craniului. Procesul de osificare al
scheletului se realizeaza însa progresiv, încheindu-se între 20 si 25 de ani. Concomitent, se
dezvolta volumul muschilor si se mareste forta musculara. La începutul perioadei adolescentei
se înregistreaza o dezvoltare mai intensa la nivelul muschilor mari, iar apoi procesul se
extinde si la nivelul muschilor mici, ceea ce influenteaza perfectionarea si coordonarea
miscarilor fine. Pe la mijlocul perioadei, se constata si o stabilizare relativa a cresterii
adolescentilor în înaltime si greutate. Corpul câstiga în înaltime între 20 - 30cm, iar în
greutate câte 4 - 5kg anual. Cresterea în talie si greutate da corpului proportia, vigoarea, gratia
si frumusetea care îl caracterizeaza pe adolescent. Maturizarea treptata a aparatului circulator
asigura o functionare normala a inimii. Ca urmare a cresterii suprafetei plamânilor, volumul
de aer introdus prin inspiratie este mai mare.

Dintre factorii care influenteaza procesele de crestere un rol deosebit îl au glandele cu secretie
interna. Astfel hipofiza secreta mai multi hormoni. Unii din acestia influenteaza cresterea, altii
stimuleaza si regleaza functia altor glande endocrine. Glanda tiroida exercita, de asemenea,
actiune asupra sistemului nervos central, asupra functiilor organismului, precum si asupra
dezvoltarii psihice.

Cercetarile efectuate au demonstrat existenta unor diferente, ce sunt specifice sexului.

Adolescentele capata o înfatisare generala feminina, concretizata în proeminenta bustului si
conformatia bazinului, dezvoltarea soldurilor etc.

Asadar, dezvoltarea biologica a întregului organism tinde la aceasta vârsta, spre un anumit
echilibru si stabilizare, în timp ce evolutia psihica se realizeaza prin tensiuni si conflicte.
Totusi, se constata un anumit paralelism între dezvoltarea biologica (sexuala mai ales) si cea

6
psihica, cu o evolutie pertinenta spre maturizarea sociala, ce determina implicarea
adolescentilor în rezolvarea complicatelor probleme ale lumii contemporane.

1.5 Dezvoltarea psihică

Sensibilitatea

Activitatea senzoriala creste, ceea ce determina modificari ale pragurilor minimal, maximal si
diferential ale analizatorilor, facându-se posibila reflectarea mai fina si mai analitica a
obiectelor si fenomenelor realitatii.

Senzatiile vizuale. În perioada pubertatii acuitatea vizuala creste simtitor, convergenta ochilor
are o mare capacitate de acomodare. Se constata o crestere a sensibilitatii si finetii cromatice.
Se câstiga experienta denumirii tuturor culorilor si a nuantelor acestora.

Senzatiile auditive. Se dezvolta în directia capacitatii de diferentiere si reproducere a sunetelor

muzicale, auzul tehnic, auzul fonematic - pe linia întelegerii celor mai neînsemnate nuante si
semnificatii din vorbire, ca si pe linia identificarii obiectelor, fiintelor, dupa anumite însusiri
perceptive si auditive.

Senzatiile gustative si olfactive. Capacitatea de a diferentia, clasifica si denumi substantele

dupa miros creste foarte mult.

Datorita cresterii experientei generale de viata, ca si datorita maturizarii, în adolescenta are

loc procesul de erotizare a sensibilitatii.

Perceptiile si spiritul de observatie devin foarte vii, capata o mare adâncime. Preadolescenta
si adolescenta sunt perioade ale observatiei analitice. Perceptiile sunt incluse într-o
problematica mai larga, sunt supuse sarcinilor gândirii. Preadolescentii si adolescentii observa
pentru a verifica, pentru a întelege, pentru a surprinde ceea ce-i intereseaza.

Atentia. În aceasta etapa se dezvolta atentia voluntara, iar cea involuntara si cea postvoluntara
devin mai eficiente. Functiile intensive ale atentiei sunt deplin dezvoltate, creste capacitatea
de concentrare. Dezvoltarea cunostintelor diverse dezvolta spiritul de observatie si a
diferitelor interese gnosice, organizeaza noi particularitati ale atentiei: natura începe sa fie
privita cu ochi de "naturalist", cu ochi de "fizician"etc.

Memoria. Continutul memorial la adolescent reflecta în mare masura interesele lui. Astfel el
retine usor si cu placere acele date si fapte care se leaga de orientarea sa generala îndreptata
spre stiintele realiste sau cele umaniste, adesea aceasta selectie facându-se în detrimentul
celorlalte preocupari.

Memoria ajunge la performante foarte mari în aceasta perioada; ea este una din laturile cele
mai solicitate ale activitatii intelectuale. Daca în pubertate memoria de scurta durata este
foarte activa, în adolescenta memoria de lunga durata se organizeaza prin acumulari si stocari

7
de informatii cu ajutorul algoritmilor de organizare ce contribuie la sistematizarea, codificarea
si decodificarea factorilor cu care se opereaza.

Angajarea adolescentilor în activitatea de învatare si în stocarea de informatii se realizeaza în

conformitate cu anumiti paterni personali specifici. "Personalitatea, în întregime, îsi datoreaza
liajul si consistenta sa formativa memoriei si capitalurilor ei. Ea construieste tezaurul
cognitiv".

Dezvoltarea memoriei, a capacitatilor intelectuale faciliteaza desfasurarea activitatii

scolare. Adolescentul descopera faptul ca învatarea este de câteva ori mai eficienta decât pâna
atunci. Totusi, el simte nevoia de a restructura materialul de informatie pe care trebuie sa-l
fixeze. Astfel, procesul învatarii si al memorarii capata unele însusiri noi.

Conditiile fixarii, pastrarii si reproducerii devin de mare randament. Ele vadesc nu numai
cresterea capacitatilor de stocaj, dar si construirea, la adolescenti, a clasificarilor spontane
interne în cadrul stocurilor de cunostinte. Exista o evidenta tensiune, un interes si extensiune a
activitatii intelectuale.

Prelucrarea adânca a informatiei începe în însusi momentul mnemic al fixarii (învatarii).

Adolescentul restructureaza materialul de memorat, ca sa-l faca mai sistematic si mai
inteligibil. Pastrarea se sistematizeaza mult în continuare, ceea ce reprezinta o alta prelucrare
a materialului. Recunoastereareconstituie materialul în aspecte analitice detaliate prin
coordonatele lui logice. Reproducerea cuprinde numeroase momente de originalitate,
deoarece adolescentul include în relatarile sale verbale numeroase elemente de explicatie,
sublinieri, asociatii, comparatii, ceea ce face ca în genere reproducerea sa fie evident
deosebita de materialul de memorat. De data aceasta, originalitatea se obtine prin mijloace
personale, nu prin imitare, cum se întâmpla de obicei la puberi.

Gândirea. În procesul dobândirii diverselor cunostinte are loc asimilarea bazelor

stiintei. Elevul trebuie sa învete sa sistematizeze, sa lege între ele diversele cunostinte, sa-si
însuseasca diverse procedee de activitate mintala. Aceasta înseamna ca se creeaza conditiile
de a proceda amplu, inductiv, apoi deductiv, adica de a rationa logic. De aceea în procesul
însusirii notiunilor se constituie si se întaresc sisteme de a rationa într-un mod interogativ mai
larg, se dezvolta deci capacitati operative intelectuale generale, cu exigente fata de exactitatea
si succesiunea logica în expunere; se dezvolta, treptat, formele abstracte ale gândirii, gândirea
propozitionala.

Specific pentru aceasta perioada este procesul de constituire a unor moduri mai
complicate de a utiliza analogia, ca mijloc de comparatie între fenomene din domenii relativ
diferite, fapt ce atesta o simtitoare crestere a folosirii criteriilor logice analitice în scheme de
sinteza. Sub influenta solicitarii scolare, are loc dezvoltarea criteriilor logice ale clasificarii.
Dezvoltarea si întarirea proceselor gândirii logice se exprima în favoarea deprinderilor de a
gândi cauzal, logic, dialectic.

Pentru adolescenti, o mare însemnatate capata ideile si discutia de idei. Gândirea se

straduieste sa desprinda adevarul, în conditiile unei puternice placeri pentru discutii

8
controversate si pentru sofisme. Rolul teoriei creste foarte mult. Adolescenta se exprima ca o
faza a câstigarii capacitatii de a filozofa, de a cauta raspunsuri explicite la diferite probleme.

Astfel, în perioada adolescentei, structura generala a solicitarilor intelectuale tot mai largi, mai
complexe si multilaterale duce la modificari profunde ale gândirii si la dezvoltarea gândirii
diferentiate: gândire matematica, gândire gramaticala, gândire fizica etc. Studiul diferitelor
obiecte de învatamânt îl apropie tot mai mult de însusirea unei conceptii proprii despre lume
si viata, întelege legaturile obiective ale dezvoltarii naturii si societatii, stabileste relatia
cauzala si de finalitate a producerii diferitelor fenomene.

În procesul însusirii cunostintelor se constituie deprinderi specifice de a gândi, se

întaresc sisteme de a observa, se dezvolta, deci, capacitati operative, intelectuale. Se
generalizeaza algoritmi în cadrul aceleiasi discipline, treptat apar transferari de operatii între
discipline. Pe aceasta baza se dezvolta formele operationale abstracte ale gândirii, se dezvolta
posibilitatile determinarii logice a relatiilor dintre fenomene în cadrul unui sistem deductiv si
inductiv, se dezvolta posibilitatea urmaririi logice a trasaturilor si diferentieri între clase si
fenomene, se determina criteriile logice ale clasificarii. Se dezvolta spiritul critic al gândirii-
ca urmare a logicii si adâncirii acesteia , a dezvoltarii posibilitatii de a analiza determinarea
inclusa în fenomene, precizia gândirii.

Trecerea catre formele extensive, verbale ale gândirii logice face necesara preluarea în
termeni personali a cunostintelor. Stilul muncii intelectuale constituie o aderare constienta,
logica la cerintele sistematizarii, ca si ale largirii intereselor teoretice si practice si este dictat
de volumul si calitatea cerintelor activitatii scolare.

Pe masura ce se dezvolta sistemul informativ de cunostinte, se petrece o ierarhizare latenta a

valorii celor cunoscute, dar se manifesta si preferinte, urgente etc, ceea ce oglindeste aspectele
caracteristice individuale ale felului cum constiinta umana primeste ceea ce-i vine din afara.
Reflectarea se petrece în mod activ si selectiv.

Astfel, adolescenta este vârsta cresterii deosebite a posibilitatilor intelectuale si a

abstractiei, vârsta în care se învata arta gândirii si a discutiei, dezvoltându-se strategiile
euristice.

Limbajul se deosebeste la preadolescent si adolescent de perioadele anterioare prin bogatia si

varietatea lexicului, precum si prin surprinderea sensurilor variate ale cuvintelor. Vorbirea
devine aleasa, literara. Adolescentul poate sa sustina verbal o idee timp îndelungat, facând
asociatii noi fata de cele cuprinse în textul model sau în tezele expuse de interlocutorul sau.

si în privinta debitului verbal scris exista o evolutie. Continutul celor scrise este relativ
relaxat, dat fiind faptul ca miscarile scrierii si stereotipul de ansamblu al acestora s-au
automatizat.

Începând cu adolescenta, creste grija pentru exprimarea corecta a ideilor, precum si interesul
pentru utilizarea figurilor de stil în limbajul scris: epitete, comparatii, personificari, metafore.
Datorita lecturii diversificate, ei reusesc sa-si formeze un stil propriu de vorbire orala si scrisa,
afirmându-se din ce în ce mai pregnant ca individualitati distincte. Lexicul preadolescentului

9
contine numeroase cuvinte legate de factorul senzorial ,dar este sarac si imprecis în analiza
proceselor interioare. La sfârsitul adolescentei, datorita unei experiente de viata mai ample si
datorita îmbogatirii vocabularului, încep sa înteleaga si sa redea mai adecvat si cu mai multa
siguranta procese psihice complexe.

Acordând credit teoriei lui N. Chomsky, ce considera limbajul ca o structura generativa,

înnascuta, adolescentul are capacitatea de a folosi combinatii de flexionari în nenumarate
situatii a cuvintelor ce sunt învatate.

Referindu-se la varietatea formelor de învatare specifice adolescentilor, Gagné le

mentioneaza pe urmatoarele: învatarea prin ghidaj emotional, învatarea cu ajutorul stimulilor
relevanti, învatare de algoritmi aplicativi, învatarea cu algoritmi ce contin paradigmele
domeniului, învatarea de cunostinte, prin intermediul potentialului verbal evocator de
experienta, învatarea prin discriminare multipla, învatarea sistemelor de rezolvare si a
determinantelor incluse într-o astfel de activitate.

Strategiile rafinate ale învatarii, întâlnite la adolescenti, presupun aspiratii si interese variate,
cu stimulari complexe ale potentialului intelectual facilitate de întreaga dezvoltare psihica.
Întregul proces este înlesnit de limbaj ca sistem hipercomplex de autoreglare si
autoperfectionare a întregii activitati psihice si comportamentale.

Imaginatia. Concomitent cu capacitatile intelectuale, adolescentul se caracterizeaza si

prin dezvoltarea deosebita a imaginatiei. Mai evident este progresul imaginatiei reproductive,
a carei prezenta se simte puternic în întreaga activitate a tânarului, acesta având importante
însusiri originale. În afara de imaginatia reproductiva care ajuta în însusirea sistemului de
cunostinte transmise în procesul instructiv, se dezvolta tot mai sensibil imaginatia creatoare, a
carei material ce o alimenteaza preadolescenta si adolescenta îl gaseste în realitatea în care
traieste, trecutul istoric, diverse amintiri în legatura cu propria persoana, anumite actiuni
umane, atitudini, defecte, perspectivele profesiei, sentimentul de dragoste care începe sa se
manifeste. Prin creatiile lor, îsi exprima propriile judecati si atitudini în legatura cu
problemele ce-i framânta. În repertoriul creatiei artistice se exprima exuberanta, bucuria,
dragostea de viata, sentimentul de iubire.

Imaginatia se intercoreleaza complex în perioada adolescentei cu gândirea, cu afectivitatea,

dar si cu alte planuri complexe ale personalitatii, în cadrul conditiilor generale de armonizare
a acesteia.

În perioada adolescentei cunoaste o mare dezvoltare reveria, visul, se dezvolta fantezia, uneori
chiar la paroxism. Procesul acesta, are la baza dezvoltarea deosebita a aspiratiilor si dorinta
impetuoasa de a proiecta în viitor aceste manifestari debordante ale vietii interioare.

Afectivitatea. Maturizarea organismului se manifesta de obicei cu o evidenta

maturizare intelectuala si afectiva a copilului. Viata afectiva se complica si se diversifica,
preadolescentul si mai ales adolescentul admira, iubeste, simte, aspira, stie sa doreasca, are
idealuri afective, îi întelege pe cei din jur cu intentiile, reactiile acestora. Intensitatea ,

10
amploarea si valoarea emotiilor sunt dependente de însemnatatea pe care o au pentru
adolescent diverse fenomene, obiecte, persoane.

În dezvoltarea generala a vietii afective, trei directii apar mai importante. În primul rând,
dezvoltarea sensibilitatii , si a conceptiei sale morale. În al doilea rând, cresterea si afirmarea
constiintei de sine, ca mobil al dorintei evidente de a deveni independent. Situatia de tutela, de
tipul aceleia din copilarie, este mai greu suportata. În fine, a treia consta în erotizarea, în
continuare, a vietii afective. Se dezvolta sentimente superioare- morale, estetice, intelectuale -
baza lor reprezentând-o largirea cunoasterii.

Intensitatea trairilor afective face ca perioada adolescentei sa se caracterizeze adesea

ca perioada a pasiunilor si a furtunilor afective, o perioada de romantism în viata omului si de
spontaneitate, de poezie. Totodata, ea este perioada autonomizarii morale. E o etapa de mare
sensibilitate morala, ce se caracterizeaza prin încercarea si dorinta de a se ajunge la un sistem
moral explicit.

Vointa. Este perioada în care se modifica, devenind deosebit de bogat, momentul

deliberativ al actului volitiv, când între motivele actiunilor s-a ajuns la o ierarhizare care este
în strânsa legatura cu experienta în domeniul în care urmeaza sa se actioneze.

În luarea hotarârii, preadolescentul este prompt dar la adolescent, timpul este mai îndelungat,
deoarece el reflecta mai temeinic asupra mijloacelor realizarii actiunii precum si a
consecintelor ce decurg din aceasta.

În executia hotarârii preadolescentul nu trece totdeauna imediat la executia ei, ci adesea

amâna îndeplinirea celor propuse. Adolescentul da dovada de mai multa perseverenta,
scopurile actiunilor sale având o motivatie mai puternica. Pe aceasta perseverenta se dezvolta
calitatile vointei: initiativa, perseverenta, principialitatea scopului etc.

Interesele. Sfera intereselor se largeste ca urmare a cresterii orizontului cultural si a

îmbogatirii experientei de viata. În primul rând interesul pentru munca scolara trebuie sa
atraga în mod deosebit atentia cadrelor didactice si a parintilor. Uneori, interesul pentru
munca scolara poate scadea. Acest fenomen este provocat de cauze foarte diferite: dezvoltarea
unei adevarate pasiuni pentru sport, lectura etc., nedezvoltarea unui stil de munca intelectual,
conflictele elevilor cu profesorii, preocuparile extrascolare mai intense etc.

Interesele adolescentului nu graviteaza doar în jurul activitatii scolare, ci se extind si la alte

domenii ale stiintei, tehnicii, artei.

Interesele devin mai stabile, fiind legate de domenii mai cunoscute, sau spre care se manifesta
aptitudini evidente. Interesele devin mai constiente, ele fiind urmarite cu tenacitate în vederea
unui scop anumit; capata caracter selectiv si de eficienta, iar sub aspectul continutului este de
remarcat marea diversitate: cognitive, pentru tehnica, pentru lectura, politico-sociale, pentru
sport, pentru munca etc.

Aceste interese sunt, mai ales la vârsta adolescentei, legate de idealul profesional, generând
motivele care-i determina pe adolescenti sa se orienteze si sa-si aleaga o anumita profesiune:

11
aptitudinile pentru profesia respectiva, sansele de reusita în învatamântul superior, posibilitati
de câstig, conditii de munca avantajoase, posibilitati de afirmare, dorinta de a fi util societatii
si a raspunde unei comenzi sociale.

Dezvoltarea psihica, a intelectului îl maturizeaza în deosebi sub raport social si

cultural, îl face sa devina avid de cunoastere si de participare cu responsabilitate, în deplina
cunostinta de cauza, la activitati cu caracter social, se antreneaza în elaborarea de lucrari
originale în literatura, arta, stiinta, tehnica.

1.6 Dezvoltarea psihică a adolescentului

Planul psihic suportă la vârsta adolescenţei prefaceri profunde. Este vorba de acele
transformări care vor conduce treptat la cristalizarea şi stabilizarea celor mai multe dintre
structurile psihice ale adolescentului.

Deşi traseele pe care evoluează acest proces sunt sinuoase, complicate, presărate cu
numeroase bariere şi dificultăţi, deşi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai năvalnic, cu
devansări spectaculoase, dar şi cu întârzieri descurajante, la sfârşitul acestui proces ne vom
afla în faţa prezenţei unor structuri psihice bine închegate şi cu un grad mare de mobilitate.
Acum au loc dramaticele confruntări dintre comportamentele împreunate de atitudinile
copilăreşti şi cele solicitate de noile cadre sociale în care acţionează adolescentului şi cărora el
trebuie să le facă faţă, dintre aspiraţiile sale măreţe şi posibilităţile încă limitate de care
dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce doreşte societatea de la el şi ceea ce dă el sau
poate să dea, dintre ceea ce cere el de la viaţă şi ceea ce îi poate oferi viaţa. Totodată,
prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile şi trebuinţele pe care el le
resimte, atât de nevoile apărute încă în pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cât şi de
noile nevoi apărute la acest nivel al dezvoltării. Nevoia de a şti a şcolarului mic, converită în
nevoia de creaţie a puberului, devine şi mai acută la adolescent, luând forma creaţiei cu
valoare socială, nu doar subiectivă. Nevoia de a fi afectuos se amplifică, luând la început
forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta să lase locul unei "
reciprocităţi" afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitaţia instinctuală,
se instituie nevoia de a i se împărtăşi sentimentele. Nevoia de grupare se "
sparge", se destramă pentru a lăsa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc
intim de prieteni. Relaţiile dintre sexe sunt foarte strânse, mai mult platonice, romantice, cu
mare încărcătură de reverie şi fantezie; au loc furtuni afective, " ruperi"
spectaculoase şi dramatice de prietenie.

Nevoia de distracţie a puberului se continuă şi în adolescenţă, dar distracţiile se

intelectualizează, sunt trecute prin filtrul personalităţii; alegerea distracţiilor este electivă în
funcţie de propriile preferinţe. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan. Nevoia de
independenţă şi autodeterinare a puberului se converteşte în nevoia de desăvârşire,
autodepăşire, autoeducare a adolescentului care " dispune" într-o mai mare
măsură de sine. Nevoia de imitaţie a şcolarului mic convertită în nevoia de a fi personal, a

12
puberului, suportă noi metamorfozări în adolescenţă. La început, dorinţa adolescentului de a fi
unic se exacerbează mult luând forma nevoii de singularizare, de izolare, tânărul fiind
preocupat şi absorbit aproape în exclusivitate de propria persoană, pentru ca spre sfârşitul
adolescenţei să ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activităţi
socialmente recunoscută şi utilă, valoroasă. Nevoia de a fi personalitate se manifestă adeseori
prin tendinţa expresă a adolescentului spre originalitate, cele două forme ale sale: creaţia,
producerea a ceva nou, original, şi excentricitatea. Din dorinţa de a ieşi din comun, de a fi ca
nimeni altul, adolescentul îşi întrece prietenii în comportamente sociale şi deviante.

Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul îşi elaborează instrumentarul psihic necesar

satisfacerii lor. Astfel, nevoia de cunoaştere şi de creaţie poate fi satisfăcută datorită faptului
că în această etapă inteligenţa generală a copilului se apropie de încheiere. Se consolidează
structurile gândirii logico-formale, capacitatea de interpretare şi evaluare, de planificare, de
anticipare, de predicţii, spiritul critic şi autocritic. Gustul excesiv pentru raţionament, accesul
la noţiunea de lege, reactivarea curiozităţii orientală spre explicarea raţională, cauzală a
fenomenelor şi relaţiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai amplă, filozofică a
realităţii, la apariţia atitudinilor critice faţă de valori. Ca urmare, se dezvoltă caracterul de
sistem al gândirii, dar şi unele instrumente ale activităţii intelectuale (capacitatea de
argumentare şi contraargumentare, de demonstrare, de elaborare a unor ipoteze etc.).

La această vârstă se dezvoltă mult debitul verbal, fluenţa verbală, flexibilitatea verbală. Se
adoptă un mod propriu de iscălitură, se elaborează algoritmi şi stereotipii verbale ce servesc în
soluţionarea diferitelor situaţii (ca introduceri într-o conversaţie, ca modalităţi de încheiere a
convorbirilor etc.).

Conştientizând valoarea de influenţare a cuvântului, vorbirea devine mai nuanţată, plastică, se

desfăşoară în funcţie de particularităţile situaţiilor (oficiale sau intime).

1.7 Principalele schimbari psihice ale baietilor in adolescenta

Irascibilitate

Stare de nervozitate sau nerabdare

Dificultate in concentrare

Energie si sensibilitate

Stare de tristete si melancolie

Senzatie de prima indragosteala

Agresivitate si atacuri de furie

Dorinta de afirmare

13
1.8 Principalele schimabri psihice ale fetelor in adolescenta

Irascibilitate si impulsivitate

Preocupari pentru alte aspecte ale vietii

Dorinta de a fi accceptata intr-un grup social

Preocuparea pentru imaginea personala

Depresie, melancolie , stare de sensibilitate

1.9 Concluzie

Trecerea de la copil la adolescent aduce o schimbare destul de mare in viata unui viitor
adolescent. Vor incepe mici divergente cu parintii , prima indragosteala , primele prietenii ,
iesiri mai lungi cu prietenii. La adolescenta incepi sa faci putin diferenta intre bine si rau insa
nu prea iti pasa de partea cu raul. Te simti tanar , ca o flaore ce tocmai a inflorit , parca iti este
permis orice nimeni nu are voie sa iti spuna nu. Insa exista si exceptii cand aceasta etapa
frumoasa din viata decurge frumos si ajungi sa devii un adult cu picioarele pe pamant. Nu ii
blamez pe cei razvratiti , doar ca si parintii nostri au fost candva la aceasta perioada si
consider ca ei cunosc poate mai bine prin ce trecem sau am trecut , si e necesar ca macar o
data pe saptamana toata familia trebuie sa stea la o conversatie nu neaparat serioasa ca nu
punem pe nimeni la zid dar sa se explice toate etapele , si chiar daca treci prin asa ceva sa stii
ca ai pe cineva care te sprijina si daca o sa cazi mereu va fi acolo cineva care sa te ridice.

14
Bibliografie

http://kidizi.ro/art_2-67-178_schimbarile-specifice-adolescentei_707

https://anatolbasarab.ro/adolescenta-repere-psihologice-generale/

https://krispsychology.files.wordpress.com/2011/03/psihologia-adolescentei-si-a-varstei-
adulte_id.pdf

15