Provocari in dezvoltarea psihosociala si in cariera profesionala a

adolescentilor din Romania

Adolescenta este subiectul privilegiat si controversat al psihopedagogilor, generator de opinii si

discutii contradictorii. Unii o considera ,,vârsta ingrata", altii, dimpotriva, ,,vârsta de aur";
pentru unii ea este ,,vârsta crizelor, anxietatii, nesigurantei, insatisfactiei", în timp ce pentru altii
este ,,vârsta marilor elanuri"; este ,,vârsta contestatiei, marginalitatii si subculturii", dar si ,,vârsta
integrarii sociale"; este ,,vârsta dramei, cu tot ce are ea ca stralucire, dar si ca artificiu" -
decreteaza unii. Altii riposteaza ca este ,,vârsta participarii la progresul social"; cei mai multi o
considera ca fiind în totalitate o ,,problema moral-psihologica", dar sunt si unii care cred ca este
aproape în exclusivitate o ,,problema sociala".

Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenta deriva dincomplexitatea în sine a acestei etape

din viata omului, cu o dinamica exceptionala în timp, cu multideterminari si multiconditionari,
dar si din pozitia oarecum incerta pe care o ocupa adolescentul în sistemul perioadelor evolutive
ale vietii. Locul lui în sistemul relatiilor sociale este mai bine conturat si precizat decât cel al
puberului. Totusi adolescentul oscileaza din punct de vedere al comportamentului între copilarie
si maturitate, fiind însa întors mai mult cu fata spre adult. La iesirea din copilarie si începutul
adolescentei, ca si în tot decursul acestei perioade, avem în fata noastra dezvoltarea impetuoasa a
unei personalitati cu trasaturi în plina formare.Adolescenta propriu-zisa se caracterizeaza printr-
o echilibrare puternica, intima a conceptiei despre lume si viata, prin clarificarea si intensificarea
elaborarii idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective si volitionale a
personalitatii.

Adolescenta este o perioada importanta a dezvoltarii umane, perioada de numeroase si profunde

schimbari biologice, fizice, psihice, morale, etc., perioada a dezvoltarii, în care dispar trasaturile
copilariei, cedând locul unor particularitati complexe si foarte bogate, unor manifestari psihice
individuale specifice. Pe planul dezvoltarii biologice, adolescentul tinde spre echilibru si spre
adoptarea unei conformatii apropiata de cea a adultului; în schimb, în plan psihologic,
transformarile sunt extrem de rapide, spectaculoase si de maxima complexitate, cu salturi la

1
nivelul unor functii, cu evolutii mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltarii psihice
genereaza noi conduite si noi modalitati de relationare cu cei din jur, forme originale de
întelegere si adaptare. Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotriva, tensionat,
adeseori cu existenta unor conflicte si trairi dramatice, cu framântari interne pentru gasirea
surselor de satisfacere a elanurilor, a aspiratiilor si cu tendinta de a evita teama fata de piedicile
ce se pot ivi în realizarea proiectelor sale de viitor.

Oare adolescenţii sunt mai „ciudaţi” decât copii sau adulţii? Uneori, confruntându-ne cu
probleme specifice acestei perioade, tindem să răspundem cu „Da” acestei întrebări. În acest
articol vor fi relatate informaţii referitoare la caracteristicile specifice adolescenţei, la provocările
cu care un adolescent se confruntă, la problemele specifice acestei perioade şi la modul în care
părinţii pot reacţiona acestor provocări.
Unii cercetători definesc adolescenţa ca o etapă a dezvoltării şi vieţii umane, care este
considerată a fi un „punte de trecere” între perioada copilăriei şi perioada adultă, cu propriile sale
caracteristici şi probleme specifice. Adolescenţa este vârsta schimbărilor rapide şi dramatice,
acestea manifestându-se în felul în care adolescenţii se comportă, îşi exprimă sentimentele şi
emoţiile sau interacţionează cu membrii familiei. Este important ca părinţii să îşi adapteze
modalitatea în care se relaţionează cu copilul la nevoile în schimbare ale acestuia.

Caracteristicile specifice ale adolescenţei sunt:

Nevoia de independenţă (dorinţa de realizare a sarcinilor în mod individual, ceea ce deseori

reprezintă unul dintre motivele conflictelor cu părinţii)
 Standarde şi aşteptări ridicate faţă de sine
 Imagine de sine în dezvoltare (insatisfacţie în ceea ce priveşte imaginea corporală, criticarea
propriului aspect fizic)
 Accent pe cercul de prieteni (petrec mai puţin timp cu părinţii şi familia)
 Luarea unor decizii importante în ceea ce priveşte traiectul profesional (alegerea liceului care
doresc să urmeze etc.)
 Asumarea unor riscuri crescute
 Alegerea de modele şi crearea de idealuri

2
 Schimbări rapide şi semnificative în aspectul fizic
 Creşterea interesului în ceea ce priveşte sexualitatea

Caracteristicile atipice adolescenţei sunt:

 Scăderea drastică a performanţei şcolare, suspendarea de la şcoală

 Izbucniri puternice de furie, comportamente agresive, agresare verbală
 Alegerea inadecvată a grupului de prieteni, apartenenţa la grupuri cu comportamente de risc
 Pierderea interesului faţă de activităţi care înainte erau percepute plăcute
 Conflicte cu legea
 Izolare, depresie
 Încercarea manipulării celorlalţi
 Lipsa de motivaţie
 Lipsa onestităţii, minciuni, furt
 Ameninţări şi tendinţe suicidare
 Consum frecvent de alcool sau droguri

Majoritatea autorilor sunt de acord că adolescenţa acoperă intervalul de vârstă cuprins între 12-
14 şi 18-20 de ani. Totuşi, sunt fete care intră în etapa pubertăţii la vârsta de 10 sau 11 ani şi
practic, devin adolescente înainte de a atinge limita de vârstă amintită mai sus. Pe de altă parte,
există numeroşi tineri care depăşesc 20 ani şi continuă să manifeste multe dintre semnele
caracteristice adolescenţei. Unii autori vorbesc despre o adolescenţă prelungită, uneori până la 25
de ani. Ca urmare, adolescenţa nu poate fi definită doar în termenii vârstei cronologice: există
persoane care intră sau ies din acestă etapă mai devreme sau mai târziu decât alţii.

În perioada adolescenţei, copilul se confruntă cu două mari provocări:

 Biologică (este vorba despre schimbările fizice)
 Psiho-socială (este vorba despre schimbări în felul de a gândi, de a simţii sau de a se relaţiona
cu ceilalţi)

3
Consumul de droguri, supranumit si “moartea alba” este considerat un fenomen social,care a luat
amploare in ultimii ani la noi in tara si care este greu de stopat in acest moment. Categoriile cele
mai vulnerabile sunt elevii si studentii, cuprinse in grupele de varsta 15 – 25 ani. Multiple sunt
cauzele care ii imping pe tineri spre consumul de droguri cum ar fi: curiozitatea, tentatia, dorinta
de senzatii tari, plictiseala, dezorientarea, singuratatea, lipsa prietenilor, moartea unei fiinte
dragi, problemele personale, destramarea familiei (divortul parintilor, decesul unui membru al
familiei), anturajul etc. Totodata “adolescentii, sunt lipsiti de o informare corespunzatoare in
ceea ce priveste pericolul consumului de droguri, dar si de un ajutor psihologic specializat pentru
depasirea momentelor de criza existentiala.

In opinia lui Ross Campbell, “multi alti adolescenti vor invoca presiunea colegilor ca scuza
pentru consumul de droguri. Acesta de fapt este un mod de a suspenda responsabilitatea celui ce
consuma droguri. Din pacate, acceptarea scuzei cu presiunea colegilor poate duce la ignorarea
unor probleme neurologice (vatamari organice ale creierului), care pot fi cauza folosirii
drogurilor. Primele experiente pot duce intr-adevar la dependenta care ameninta viata. Pana la
varsta de 18 ani, 60% dintre tinerii de astazi experimenteaza drogurile, numarul lor crescand de
60 de ori in ultimii douazeci de ani. In Romania s-a infiintat Centrul Pilot National de
Toxicomanii in luna iunie 1996 care are un rol esential in tratarea celor dependenti.
Gilles Ferreol afirma faptul ca in acest centru, “ in perioada iunie- decembrie 1996 au fost
internati 185 de toxicomani, dintre care numarul elevilor si studentilor reprezinta cam
26%.Dintre acestia 79 erau dependenti de heroina, restul dependenti de fortral, cocaina,
cannabis, inhalanti volatili, barbiturice. Media de varsta a consumatorilor era intre 20 si 22 ani.
In 1997, numarul de internari a ajuns la 430, 279 fiind dependenti de heroina. Varsta medie a
consumatorilor a inceput sa scada spre 19- 20 ani, iar numarul pacientilor care se injecteaza a
inceput sa creasca. In 1998 se poate spune ca factorul alarmant este faptul ca varsta medie a
scazut la 16 ani.” In 2009 varsta medie a scazut semnificativ la 14-15 ani.

"Comunicarea de masă este practica şi produsul care furnizează informaţii şidivertisment pentru
timpul liber unei audienţe necunoscute, prin intermediul unor bunuri,care sunt produse pe scară
industrială, în corporaţii, şi care presupun tehnologii înalte, suntreglementate de către stat
şi consumate în mod individual. Aceste bunuri ţin de presa scrisă,cinematograf şi

4
de audiovizual".(Dinu, Mihai, "Comunicarea : repere fundamentale", Bucureşti, Orizonturi,
2007)
În majoritatea ţărilor dezvoltate, adolescentii intră în contact cuceea ce-şi doresc prin intermediul
filmelor şi programelor TV, astfel încât principalul mijloc de interpretare şiexplicare a realităţii
înconjurătoare nu mai este literatura, ci cinematografia. Aceştia sun tconştienţi de cultura lor şi
îşi găsesc o mare parte a vieţii lor în muzica, în filme, în programele de televiziune şi pe internet.

Spaţiul virtual înlocuieşte cât mai mult realitatea şi adolescenţii tind să se refugieze în acest
spaţiu. Mulţi tineri cresc în familii cu părinţi absenţi, divorţaţi sau care îşi petrec majoritatea
timpului la serviciu, ceea ce înseamnă că sunt lăsaţi într-o oarecare măsură nesupravegheaţi şi
petrecând mult timp în compania jocurilor video, uitându-se la televizor, navigând pe internet,
ascultând muzica pop, dance, house, în general bucurându-se de ofertele şi plăcerile oferite de
aceste medii sociale. Aceştia trăiesc astăzi într-o eră a globalizării susţinută de avansarea rapidă a
mass-mediei şi a tehnologiilor de comunicaţii, iar acest aspect are un impact asupra modului în
care copiii şi adolescenţii se dezvoltă, atât intelectual, cât şi spiritual.
Dacă pentru adulţi,mass-media nu reprezintă un pericol pentru adolescenţi, aceasta exercită
o influenţă deloc neglijabilă, pentru că mass-media le furnizează informaţii după care aceştia
îşi structureză viaţa.
Realităţile prezentate în mass-media pot avea un impact cu consecinţe majore în conştiinţa şi
comportamentul copiilor şi tinerilor, întrucât ele formează categoria socială cea mai uşor de
cucerit, căci tinerilor li se formează tipare de gândire şi de comportament adaptate la o etică
fără constrângeri şi prejudecăţi. Ei găsesc în personajele mediatizate modele pe care vor să le
copie şi să le urmeze.

Depresia la adolescenti este o tulburare a dispozitiei (starii sufletesti) care determina copilul si
adolescentul sa se simta trist sau sa fie irascibil o perioada lunga de timp. O persoana tanara care
este deprimata nu se mai bucura la scoala, la joaca si in compania prietenilor si poate fi lipsita de
energie sau poate avea alte simptome. Ca si la adult, simptomele depresiei variaza de la usoare la
severe si de la o persoana la alta. Depresia poate dura o perioada lunga de timp si poate avea o
evolutie ciclica, cu perioade de boala urmate de perioade fara semne de boala.

5
Copiii si adolescentii cu depresie au frecvent si alte tulburari precum anxietate, tulburari de
comportament asemanatoare cu hiperexcitabilitatea (hiperactivitate) cu deficit de atentie,
tulburari de alimentatie si ale procesului de invatat precum si serioase tulburari de comportament
(comportament dezordonat). Aceste manifestari pot aparea inainte de a fi diagnosticata depresia
la copil.
In trecut se considera ca depresia este "toata in minte" si ca o persoana cu depresie este capabila
sa se insanatoseasca de la sine. La ora actuala se stie ca depresia este o afectiune care necesita
tratament si nu este un viciu sau o slabiciune. Anii copilariei si adolescentei pot fi dificili pentru
copiii cu depresie si membrii familiei, in special atunci cand boala nu este tratata. Netratata,
depresia severa poate sa dureze un an sau chiar mai mult
Depresia se considera a fi un dezechilibru al unor substante chimice numite neurotransmitatori,
care transmit mesaje intre celulele nervoase ale creierului. Unele dintre aceste substante chimice,
ca de exemplu serotonina, ajuta la reglarea dispozitiei. Daca aceste substante chimice, care
regleaza dispozitia, produc dezechilibru la nivelul celulelor nervoase din creier, rezulta depresia
sau alte tulburari de dispozitie. Specialistii nu au stabilit pana in prezent de ce se produce
dezechilibrul neurotransmitatorilor. Ei cred ca schimbarea aceasta poate apare ca o consecinta a
stresului sau bolii, dar ea poate apare si fara o cauza clara.

Cativa factori cresc riscul de a face depresie la tineri:

- daca un parinte sau un membru apropiat din familie are depresie: acesta este cel mai important
factor de risc pentru depresie (copiii sau adolescentii care au un parinte cu depresie au
probabilitate de 3 ori mai mare de a face depresie)
- daca au mai avut un episod depresiv, in special daca primul episod depresiv a aparut la o varsta
mica
- daca au afectiuni medicale cronice, cum ar fi diabetul sau epilepsia
- prezenta unei alte tulburari psihice, cum ar fi comportament dezordonat sau anxietate (neliniste,
teama)
- decesul unui membru al familiei sau prieten apropiat
- abuzul fizic sau sexual
- abuzul de alcool sau droguri.
Alti factori de risc si situatii care duc la depresie sunt:

6
- fetele la inceputul pubertatii (pana la pubertate fetele si baietii au acelasi risc de a face depresie
insa dupa pubertate si la maturitate, femeile sunt de 2 ori mai predispuse pentru a face depresie
decat barbatii)
- violenta in familie
- lipsa relatiilor sociale cu persoane de aceiasi varsta
- agresivitatea sau victima unei agresiuni.

Integrarea in profesie a adolescentilor

Integrarea tinerilor în activitatea profesională este pregătită treptat, cu contribuţia

concertată a şcolii şi familiei. La acestea se adaugă influenţa şi modelele din mediul informal al
tânărului, mass-media, diverse influenţe din mediul social. Importante sunt şi aspiraţiile
personale care pot fi sau nu în concordanţă cu oferta societăţii la acel moment. S-a constatat că,
dintre aceşti factori, un rol deosebit îl joacă familia în dezvoltarea individului şi transmiterea
unor valori individuale ce constituie patrimoniul familial şi care se transmit numai în cadrul
familiei. Se ştie că orientarea profesională se realizează – alături de şcoală – prin îndrumarea
părinţilor care oferă propriul “model” de reuşită în carieră, exemple din anturajul familiei sau îşi
proiectează la copii aspiraţiile profesionale pe care ei înşişi nu au reuşit să le atingă. De multe
ori, această orientare nu corespunde aptitudinilor şi motivaţiilor copiilor şi este sursă de conflict
între generaţii. Indiferent însă de tipul de orientare asigurată de familie, copilul/tânărul ştie că va
putea conta pe sprijinul moral şi mai ales financiar al părinţilor. În familie, alegerea unei cariere
pentru copil are întotdeauna o puternică încărcătură afectivă şi constituie un factor de coeziune
între membrii acesteia.

Trecerea prin adolescență este în concluzie un proces dificil pentru intreaga familie, care
destabilizează echilibrul dinamic construit pînă atunci. Este practic o etapă revolutionară ce
rareori trece fără frămîntări, în care cei doi parteneri ai asa-zis-ului conflict (adolescent / parinti)
se redefinesc și se transformă reciproc, motiv pentru care, pentru o scurta perioada de timp, nu
reușesc parcă sa se mai recunoască. Ei au nevoie de ceva vreme să se redescopere reciproc, să
învețe sa se accepte și să se înteleagă chiar dacă la finele perioadei iși vorbesc de pe cu totul alte

7
poziții decît pînă atunci. Adolescența este acel moment în care e nevoie de o anumită distanță
pentru desăvîrșirea unui ,,Eu” matur.

BIBLIOGRAFIE
Radulescu, Sorin , Damboeanu , Cristina, Sociologia consumului si abuzului de droguri, Ed.
Lumina Lex, Bucursti, 2006
- Ferreol, Gilles, Adolescentii si toxicomania, trad. de Adina Cobuz, Ed.Polirom, Iasi, 2000

- Campell, Ross, Copiii nostrii si drogurile, trad. de Lucian Popescu, Ed. Curtea veche,
Bucuresti, 2001 -
http://www.ana.gov.ro (site-ul Agentiei Nationale Antidrog)

8
Popescu-Neveanu, Paul, Dicţionar de psihologie, ed. Albatros, 1978

Manolescu, Aurel, Managementul resurselor umane, editura Economică, 2001

Mitulescu, S. (coord.), Anghelescu, C., Păuş, V., Mitulescu, R., et alii...Formarea deprinderilor de viaţă
independentă, manual pentru formatori, ed. RO MEDIA, 2003

Păuş, V., Comunicare şi resurse umane, ed. Polirom, 2006