Asa simt eu nevoia sa desfac firul in patru si sa incerc sa fac o clasificare a ideologiilor politice.

Consider ca exista enorme confuzii privind acest domeniu (inclusiv pe acest site) si incerc sa fac
un efort ca sa le risipesc (orice adaugire/critica e binevenita daca este pertinenta).Intai de toate ii
rog pe cei care citesc articolul sa nu fie socati de anumiti termeni din el si sa ii considere dincolo
de orice aprecieri proprii ca termeni stiintifici.

Scopul prioritaral unei ideologii este sa explice situatia existenta, sa propuna un ideal si caile
de-a ajunge la el. Ca probleme prioritare a oricarei ideologii se afla deci cele privind libertatea
umana si functionarea societatii.Alte probleme economice, demografice s.a.m.d. sunt privite din
aceasta perspectiva.

Prima linie de demarcatiedintre ideologii survine in functie de raspunsul dat intrebarii

fundamentale privind conditia umana.Cum este aceasta?Prima categorie de ideologii sunt cele
care considera ca fundamental conditia umana este buna, oamenii sunt suficient de rationali,
pot duce societatea spre culmi inalte si acest lucru se poate realiza daca se respecta un principiu
de baza in organizarea societatii.Acestea sunt ideologiileILUMINISTE.

Aici intervine o alta scindare legata de faptul daca acest principiu este suficient sau este nevoie
totusi de cineva sa-l impuna (statul in speta).Ideologiile care cred ca doar principiul este suficient
formeaza ideologiile ANARHISTE("an archos" in greaca absenta ocarmuirii, iar nu haos si
absenta oricarei legi cum gresit se intelege adesea).Se poate spune ca adeptii anarhismului
sustin practic ca oamenii sunt nu buni,ci "foarte buni".

Comentariu:Desi eu personal nu pot da un exemplu clar de anarhism, acest curent este foarte
vechi - il intalnim de la formele timpurii de crestinism, la socialismul utopic si la miscarile hippie
din S.U.A. si mai nou la unele miscari ecologiste.

Celelalte ideologii iluministe suntETATISTE. O alta scindare importanta intre ideologiile

iluministe, care difera de prima este legata de ce principiu anume trebuie respectat. Primul
raspuns il ofera ideologia (A)LIBERALA, care considera ca principiul fundamental este cel
alconcurentei si competitiei(P1). Argumentul lor de baza este ca doar prin competitie oamenii
dau ce este mai bun din ei si astfel creste valoarea in ansamblul societatii (economica, culturala
sau de alta natura). Varianta anarhistaa ideologiei liberale o
reprezinta LIBERTARIANISMUL care considera ca statul trebuie pur si simplu abolit si
concurenta sa functioneze in voie. Liberalismul etatist are doua variante majore: una, hai sa-i
zicem de dreapta e LIBERALISMUL NEOCLASICsi alta de "stanga" LIBERALISMUL
ASISTENTIAL (desi linia de demarcatie este mai clara la nivelul metodelor, decat la cel
principial). In fapt, dupa mine, sunt doua variante, una radicala si alta moderata , de a transpune
in practica P1.
Comentariu:S.U.A. reprezinta prin excelenta taramul ideologiei liberale. Republicanii americani au
promovat aproape de fiecare data politici neoclasice, iar democratii politici asistentialiste. In
Europa liberalismul este prezent cel mai puternic in forma sa asistentiala. Atentie - liberalismul
asistentialist poate imbraca uneori forme mai egalitariste decat ideologiile socialiste - de exemplu
atunci cend isi propune politici pentru a oferi sanse egale.

Insa concurenta nu este singurul principiu posibil. Exista si un alt principiu fundamental posibil -
cel al cooperarii si solidaritatii (P2). Ideologia care adera la acest principiu este cea
(B)SOCIALISTA. Prin cooperare, sustine aceasta, oamenii pot ajunge la performante mult mai
bune decat printr-o concurenta oarba, intdreptata de multe ori impotriva altor oameni, care iau
masuri pentru a se apara s.a.m.d. Varianta anarhista a acestei ideologii este COMUNISMUL
UTOPIC, bazat pe consens si devalmasie. Socialismul etatistare doua variante: una de "dreapta"
-SOCIAL-DEMOCRATIA, si una de stenga - COMUNISMUL. Repet, dupa mine, ele sunt
varianta moderata si respectiv radicala, de a insufleti P2. Atentie! Sa fim intelesi - statul socialist
exista pentru a impune aceasta cooperare - prin impozite, taxe sau nationalizari in vederea unei
distributii cat mai echitabile.

Comentariu:Socialismul nu e sinonim nici cu dictatura, nici cu stagnarea economica. Franta este

cel mai bun exemplu de stat socialist (varianta social-democrata) alaturi de Suedia, Finlanda,
Olanda etc. Ca exemplu de stat comunist - nu bolsevic! - cea mai buna aproximatie este probabil
Iugoslavia. De asemene aunele state est-europene, in anumite intervale pot fi categorisite ca
state comuniste (de exemplu Cehoslovacia).

Intrebarii fundamentale i se poate da un si un alt raspuns - acela ca preponderent conditia

umana este proasta. Si aici exista doua variante. O parte din ideologii considera ca ea poate fi
totusi imbunatatita si atunci, logic,se pune problema cum. (C) CONSERVATORISMULsustine ca
acest lucru poate fi realizat prin reforme prudente, realizate treptat si care sa fie luate prin
respectarea traditiei si prejudecatii (P3), care in opinia conservatorilor formeaza calea cea mai
sigura de a avea armonie si echilibru. De asemenea conservatorii insista ca rolul unei ocermuiri
nu este de a aduce cet mai rapid raiul pe pament ci de a minimiza eroarea care poate aparea
datorita unor schimbari anapoda, induse de oameni care sunt, conform raspunsului la entrebarea
de baza, supusi greselii. In practica problema majora a conservatorismului este de a stabili care
parti ale traditiei sunt bune si care nu si mai ales ce anume se intelege prin "traditie".

Comentariu:Fiind vorba de spatiul europeano-american prin traditie 99% din conservatori vor
intelege traditia republicana si crestina.Cea mai coerenta forma de conservatorism este cel
englez cunoscut sub numele de "democratia Tory". Dar conservatorismul este un curent prezent
cam peste tot in Europa si America, mai ales sub forma "conservatorismului cultural".
Tot la aceasta subvarianta mai exista un mod de a imbunatati situatia societatii. Ideologia
(D)ELITISTA sustine ca societatea trebuie condusa de o elita care, datorita modului de selectie
bazat pe anumite criterii presupuse ca "supreme", nu este supusa greselilor ca marea masa a
populatiei. Evident, "de facto" in orice societate exista elite, dar elitistii insista ca acest lucru ar
trebui statuat si "de jure" - de exemplu printr-un sistem de vot care si ofere unui membru al elitei
100 de voturi "normale" sau prin plasarea in functiile cheie doar a membrilor acestei "aristocratii",
precum si necesitatea existentei unei elite "unificate" . Aici s-ar putea deosebi doua variante.
Daca elita este vazuta prin prisma criteriilor economice atunci as spune ca avem de-a face cu
unSISTEM OLIGARHIC. Daca criteriile sunt de alta natura atunci as spune ca avem de-a face cu
o ideologie FASCISTA. Folosesc termenul acesta in sensul etimologic (uniti ca intr-o fascie)
deoarece, spre deosebire de un sistem oligarhic, care cel mai adesea se multumeste cu controlul
pirghiilor economice, recurgind poate la autoritarism, dar foarte rar la totalitarism, al doilea tip de
elitism cere intotdeauna ca restul populatiei sa fie strens unita in jurul "aristocratiei supreme" cel
mai adesea in numele unui principiu de ordin superior, orice deviatie fiind pedepsita aspru.

Exemplu de fascism: Nazismul - elita: NSDAP, principiul: maretia rasei germanice; bolsevismul -
elita: partidul comunist (detasamentul de avangarda al clasei muncitoare :-)), principiul: justitia
sociala absoluta; dictaturile militare- elita: patura conducatoare a armatei, principiu: forta natiunii;
teocratii- elita: clerul, principiul: trairea conform principiilor divine; GDS-ul,elita: intelighentia,
principiul: guvernarea pe principii morale s.a.m.d.

Comentariu:Sistemele elitiste sunt de departe cele mai numeroase in timp si spatiu. De

asemenea de multe ori oligarhia economica este combinata cu elita de tip fascist - de exemplu
corporatismul celui de-al III-lea Reich.Exemplu cel mai bun de regim oligarhic modern mi se pare
Japonia. Iar ca exemplu de fascism - nu mai e cazul sa dau exemple ...

In fine se poate spune despre conditia umana ca este preponderent proasta si nici nu poate fi
imbunatatita, deci singura solutie este intoarcerea la un moment anterior en care societatea a
cunoscut un oarecare echilibru si libertate. Atunci as vorbi de o ideologie (E) REACTIONARA.

Comentariu:Regimurile islamice sunt bune aproximari ale unor sisteme reactionare - se

guverneaza dupa "sharia", legile islamice vechi de sute de ani si cu multe aspecte depasite. De
exemplu in Arabia Saudita nu exista cinematografe decet pentru straini ...

Aceste fiind spuse as mai adauga ceteva comentarii:

1.E greu de gasit en practica o pozitie ideologica "pura". Cel mai adesea se intalneste un
amestec, in care totusi una din ele este dominanta. De exemplu eu consider ca sistemul din
Romania lui Ceausescu era un amestec intre comunism si bolsevism.

2.O societate trebuie sa fie cat de cet libera si prospera pentru a avea nevoie de o ideologie - o
tiranie "pura" sau un regim ultracorupt nu au nevoie de nimic, doar de forta bruta si/sau mita
(manifestata printr-un regim politienesc si/sau clientela politica).

3.In practica doar ideologiile (A), (B) (in forma etatista)si (C) (sub diverse forme sau combinatii)
au sanse reale de a cestiga un numar suficient de adepti si deci voturi pentru a ajunge la putere
intr-un sistem bazat pe alegeri libere. Ideologiile (D) si (E) se pot impune doar in situatii de criza.
Ele sunt in mod normal nepopulare si chiar mai mult, criticii oricarei doctrine subliniaza de regula
ca ce critica ii va duce fie la (D) sau (E), fie la o tiranie "pura" gen "1984".

4.Trecerea de la nivelul principial la cel al aplicarii poate duce la o varietate de forme si

combinatii. De exemplu, in mod traditional nationalizarea mijloacelor de productie este este
vazuta ca apanajul socialismului.De fapt, de multe ori si conservatorii si chiar liberalii au solicitat
sau au apelat la asa ceva, iar un regim socialist ca cel suedez nu a apelat la etatizare (doar 8-9%
din capacitatea industriala a Suediei este de stat) ci la mijloace fiscale

5.Rasismul nu este specific doar fascismului. El apare cand consideri ca unui grup (rasial, etnic,
s.a.m.d.) pur si simplu nu i se aplica "principiile normale" si trebuie fie sa-l izolezi
(segregationism) fie sa-l extermini cu totul. Partea proasta ca uneori premisa asta chiar pare
valabila ...

6.Ideologiile anarhiste fie libertariene fie comunist utopice au marea problema ca in lumea reala
nu prea pare valabila ideea ca oamenii s-ar putea ghida doar dupa un principiu ...

Cam atat deocamdata:)

Rezultatul Voturilor

Score: 0.0, Votes: 0

Adresa URL trackback pentru această intrare

http://www.sictir.org/trackback/205

Ce este un partid de dreapta

Alex Mihai STOENESCU 

-- Pentru ca un partid sa fie de Dreapta, el trebuie sa atinga trei domenii: 1. Cunoasterea de

catre liderii si membrii sai a principiilor fundamentale ale ideologiei de Dreapta. 2. O
doctrina care sa contina istoria si evolutia curentului de Dreapta din tara respectiva,
asumarea erorilor si succeselor, adaptarea la mersul international al politicilor de Dreapta.
3. Constituirea unei structuri de partid specifice Dreptei, conduse pe principiul autoritatii
interne si generozitatii externe. Un partid de Dreapta are cateva prioritati clasice: Credinta,
Familia, Biserica, Armata si Educatia, institutii creatoare de societate. Dreapta
construieste societatea care construieste statul. 

Ideologia de Dreapta porneste de la doua principii clasice: traditie si realism. Ele au fundamentat
aparitia si dezvoltarea Partidului Conservator din Marea Britanie. In Romania, partid de Dreapta a
fost Partidul Conservator al lui Barbu Catargiu, Lascar Catargiu, Petre P. Carp.
Traditia asigura conservarea identitatii nationale si culturale. Realismul asigura integrarea in
istoria contemporana. Raportul intre ponderea traditiei si a realismului in politica unui stat este dat
de forta sa generala. Un stat puternic poate inclina spre traditie mai mult decit spre realism, adica
spre adaptarea la curentele internationale. Si invers. Un stat mai slab este nevoit sa fie
pragmatic. (Este vorba exclusiv de state conduse de Dreapta. Cele conduse de Stanga se
orienteaza dupa alte principii).
Doctrina politica are la baza cateva principii.
Principiul elitei (construieste un sistem care sa promoveze elita, astfel incat la conducerea statului
sa ajunga numai oameni capabili si patrioti).
Principiul caracterului sfant al proprietatii (posesia este de natura divina, nu poate fi atinsa de nici
o lege. De aici legislatia SUA privind dreptul de a-ti apara proprietatea prin orice mijloace).
Principiul legitimitatii (mai presus de lege nu este decat Dumnezeu. In doctrina de Dreapta exista
si un drept si o judecata ale popoarelor).
Principiul prioritatii morale in oricare decizie.
Principiul consecventei (forta de a nu renunta la principii pentru un compromis, cu orice risc.
Forta de a te tine de cuvant in orice situatie si de a recunoaste public ca nu-ti poti respecta
cuvantul dat).
Principiul vocii unice (nu inseamna ca vorbeste doar unul, ci ca toti vorbesc acelasi lucru).
Principiul dependentei societate-stat (statul este o creatie a societatii, avand forma de organizare
ceruta de societate, nu invers).

Definiţie succintă a termenului "Elită"

A fi elită, însemnă a avea caracter, a fi om de caracter. O elită trebuie să fie în primul rând
deşteaptă în sensul de trează şi cu "picioarele pe pământ" mai ales cu bun simţ, să pună ştiinţa
sa şi cercetarea ştiinţifică în prim plan şi să le folosească în interesul public.

Cam asta este o elită.

Exemplu pentru termenul "elită"

(Exemplul este util mai ales pentru romani)

Un tăran de la "coada vacii", dacă e om de caracter, poate fi o elită de categorie grea, şi asta fară
să aibă diplome şi studii universitare. Un intelectual prin definiţie este un gânditor sau mare
gânditor şi nu putem afrima că printre oamenii din popor nu există Gâditori. Un exemplu
emblematic este celebrul Mos Ion Roata.

Greşeli în ce priveşte desemnarea celor care pot fi consideraţi

elite
A considera că intelectualitatea sau elitele sunt oamenii cu studii superioare este o eroare de
proportii. Există nenumaraţi imbecili cu diplomă ! sau...

...există nenumăraţi oameni lipsiţi de orice urmă de caracter şi bun simţ cu diplome destule, care
însă nu pot fi numiţi intelectuali sau elite, nici măcar cu indulgenţă. Pot sa fie chiar somităţi ale
domeniilor lor. Sunt oameni inteligenţi poate chiar geniali, dar de la geniu pâna la elita mai e un
pas. A fi geniu, nu însemnă automat a fi elită, ceea ce desigur e valabil şi invers.

Diferenţe între termenii "deştept" şi "inteligent"

Oamenii deştepţi sunt oameni deştepţi, fără a fi însă obligatoriu să aibă capacităţi native
exceptionale (memorie, creativitate etc). Oamenii inteligenţi sunt însă oameni cu capacităţi
abstracte (reflexe şi creativitate la muzicieni, simţul culorii la artişti plastici etc., îndemânarea şi
tehnica la sculpotori, memoria şi viteza de calcul la matematicieni, şahişti etc.) care pot fi însă cu
totul lipsiţi de caracter, bun simt, respect. Faptul că avem ecnomişti buni, nu însemnă de exemplu
că ei nu sunt şi hoţi şi că merită un loc în structurile administrative ale unui stat. Una nu o exclude
pe cealaltă.

Elitele ca modele pentru societate

Oameni inteligenţi există, dar asta nu însemnă automat ca ei sunt şi oameni deştepţi sau
înţelepţi, adică mari gânditori. Prin urmare oamenii inteligenţi pot fi încadraţi la elite, dacă şi
numai dacă ei dovedesc şi foarte mult caracter, echilibru şi discernământ, astfel încât să poată să
reprezinte modele pentru societate.

Problema, este o problemă globală şi trebuie sa ne gândim serios la ea.

Socitatea de azi nu mai are principii, modele şi valori, care în mod normal ar trebui să ie
promovate de elite. E sterilă. Trăim într-un un sistem social, economic şi politic mecanicizat, din
care omul gânditor şi prin urmare şi noţiunea de elita, în rândul maselor, au fost şterse aproape
complet.

Sistemul politic al zilelor noastre

Sistemul în care existăm este ceva real şi nu neapărat convenabil şi nu reprezintă în nici un caz
un model pentru ceea ce ar trebui să fie normalitatea naturală a unei civilizaţii sau societăţi, care
se pretinde a fi evoluată. La aceste lucruri trebuie să ne gândim serios, pentru că sistemele
sociale se dezechilibrează cu timpul şi riscă să se prăbuşească sub propria lor greutate.

Sistemul în care existăm, este controlat de oameni, care adesea sunt mult prea departe de
conceptul de elită, pentru a avea ce să caute în poziţii de conducere.

Experienţa oferită de istorie şi concluziile ei

În decursul istoriei au existat tentative de a oferi soluţii extreme (dreapta-stânga, capitalism-
comunism) pentru funcţionarea sistemelor sociale şi politice, care au funţionat mai bine sau mai
prost, având fiecare avantaje şi dezavantaje majore. Cel mai probabil, soluţia potrivită este un
sistem, gândit coerent, în dorinţa de a oferi soluţii acceptabile pentru societate, şi nu gândit ca
soluţie opusă şi radicală, la un sistem deja existent. Un sistem social şi politic coerent trebuie să
aducă indivizii pe o lungime de undă general acceptabilă, şi nu pe poziţii antagonice(opuse, care
învrăjbesc), poziţii care, nu pot duce la un echilibru social, care să ţină societatea în funcţiune în
parametri acceptabili pentru fiecare individ în parte.

Descriere scuccintă a comunismului

Comunismul oferă pace socială în mare, dar are racile majore (printre ele şi drepturile omului
care prezintă lipsuri majore) şi este falimentar din punct de vedere economic. Falimentul
economic face comunismul, ca practică ce a fost aplicată deja, inaplicapil. Un sistem economic
falimentar, nu poate sustine societatea, deci este inutil.

Descriere succintă a capitalismului

Capitalismul oferă ca alternativă opusă comunismului o stabilitate macro-economică relativă, care
este o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentru ca oamenii să fie mulţumiţi. Legile societăţii
capitaliste, nu iau in calcul faptul că, capitalimul ofera grade de libertate (care în comunism nu
există) grade de libertate, care fac ca societatea sa o ia razna, în timp, dacă nu sunt
reglementate corect, coerent şi echilibrat.

parabolă despre comunism şi capitalism folosită ca exemplu

Este ca mersul cu maşina pe şosea. În comunism sistemul nu te lasă să te mişti repede, deci nu
poţi să ajungi nici în sanţ, nici în copac, dar nici să progresezi rapid şi să fii liber, nu poţi. În
capitalism, poţi însă merge repede(eşti liber), dar te faci praf dacă intri în curbe cu viteză prea
mare, sau nu ţii cont că a plouat şi se derapează.

Cum ar arăta un sistem social-politic modern ?

Cel mai probabil, un sistem social-politic mai bun decât ceea ce există deja, este un sistem
social-politic echilibrat şi neantagonist(care să promoveze pacea şi liniştea ca soluţie pentru
obţinerea unui mediu social constructiv şi productiv), şi care să fie un cumul al soluţiilor ce rezultă
din vastele experienţe istorice antagoniste, care deja există, în primul rând cele capitaliste şi
comuniste.

Elitele, au datoria să gîndească soluţii noi, pentru lumea tot

mai dinamică în care trăim.