LIBERALISMUL

Dei istoricii au descoperit n lumea antic, n special n Grecia i Roma Antic, elemente ale perspectivei liberale, acestea fac parte mai degrab din preistoria liberalismului dect din curentul liberal modern. Aadar problema organizrii i conducerii societii i-a preocupat pe oamenii politici din cele mai vechi timpuri. Dup prerea unui mare scriitor liberal francez din secolul al XVIII-lea i anume Benjamin Constant, lumea antic avea despre libertate o concepie complet diferit de cea a modernilor. n timp ce, pentru acestea din urm, libertatea nsemna existena unei sfere protejat de interferene nedorite sau mai exact, independena sub autoritatea legii, anticii identificau libertatea cu dreptul la decizie n problemele colectivitii. Ca tradiie intelectual i curent politic liberalismul nu este mai vechi de secolul al XVII-lea. n perioada revoluiilor burgheze precum i n cea postrevoluionar, se nfruntau n societatea european diferite curente de gndire social-politice. Toate erau preocupate de gsirea celor mai bune ci de organizare i dezvoltare a rilor respective. Fiecare considera c punctul su exprima adevrata cale pe care trebuia s mearg societatea. Liberalismul este o doctrin care proclam principiul libertii politice i economice a indivizilor i se opune colectivismului, socialismului, etatismului i n general tuturor ideilor politice care pun interesele societii, statului sau naiunii naintea individului. Individul i libertile sale constituie elementul central al ntregii doctrine liberale. Aadar liberalii vor s limiteze prerogativele statului i a altor forme de putere, oricare ar fi forma i modul lor de manifestare. n sens larg, liberalismul proslvete constituirea unei societi caracterizate prin libertatea de gndire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberului schimb de idei, economia de pia pe baza iniiativei private i un sistem transparent de guvernare n care drepturile minoritilor sunt garantate. Exist mai multe curente de gndire liberal care se difereniaz ntr-un mod mai diferit prin fundamentele lor filozofice, prin limitele asignate statului i prin domeniul asupra crui ele aplic principiul libertii. John Locke (1632-1704), este unul dintre principalii fondatori ai liberalismului, este cel care a stabilit dreptul la proprietate fcnd din aceasta un drept strict individual. n interpretarea lui Locke societatea sau elementele eseniale ale sale se nasc naintea instituiilor politice. Raiunea instituiilor politice este aprarea proprietilor puse n pericol de dezordinile inevitabile ale strii naturale. Benjamin Constant (1767-1830), cel pe care l-am amintit i mai sus, este un alt reprezentant al liberalismului care militeaz pentru libertatea civil, ceteneasc i pentru asigurarea acestuia de ctre guvern n interesul, folosul i pentru utilitatea cetenilor. Prin libertate, Constant nelegea triumful individualitii. Individualismul liberal nglobeaz convingeri a cror valoare nu se limiteaz doar la domeniul politic, juridic, economic ci se extinde asupra filozofiei, artei i chiar literaturii. Pentru gndirea liberal, mai mult sau mai puin radical, activitile cotidiene se aseamn cu activitile participanilor la un joc n plin desfurare, iar cadrul cu regulile jocului. n cadrul acestui joc indivizii interacioneaz destul de intens avnd ca scop principal ctigul. n timpul jocului fiecare i face calculele i elaboreaz strategii cu privire la cea mai simpl metod de a ctiga. Tot astfel, i n societate, fiecare individ i calculeaz singur ansele i mijloacele de a ctiga. Evident, cum n cazul jocului exist reguli, tot astfel n societate exist legi ce trebuie respectate. Avnd n vedere acest aspect reglementativ, fiecare individ i face calculepe baza

cruia ulterior va putea obine un ctig, pstrndu-se n acelai timp n cadrul legal. Dei analogia via social joc e discutabil, voi insista n cazul de fa asupra unui singur aspect, individul-juctorul face calcule i gndete profund pentru a obine ceea ce-i dorete. Liberalii insist tocmai asupra acestui aspect: cum un juctor ar mai elabora strategii de ctig dac nu ar fi raional LIBERALISMUL ROMANESC In general, realitatea politica poate fi interpretata in functie de trei doctrine sau ideologii fundamentale: liberalismul, conservatorismul si socialismul. Liberalismul politic s-a nascut in urma razboaielor religioase din secolele al XXI-lea si al XVII-lea, care au avut ca scop separarea Bisericii fata de Stat si Cetatean. Legile trebuiau sa se aplice pentru protejarea cetatenilor si nu pentru pedepsirea celor ce gandeau "liber". Esenta liberalismului consta in limitarea puterii statului prin impunerea unei atitudini de neutralitate fata de proiectele si idealurile indivizilor. Doctrinei liberale ii sunt proprii urmatoarele trasaturi: - unicitatea si libertatea individului; - limitarea puterii politice si separarea puterilor in stat - toleranta si pluralismul - proprietatea privata si economia de piata - progresul permanent si nonviolent al umanitatii. In Tarile Romane liberalismul a fost adoptat si adaptat realitatii social-economice si politice proprii. Cu toate acestea, liberalismul nu ne-a fost impus, ci a aparut ca o solutie posibila in conditiile miscarii de emancipare, care a insemnat autonomia, unirea si independenta Principatelor. Ca si in cazul altor natiuni dornice sa isi construiasca state nationale moderne (italiana, poloneza etc.) liberalismul romanesc a dobandit o dimensiune nationala, nu doar politica si economica cum a avut liberalismul clasic occidental. Liberalismul romanesc a aparut pe fondul romantismului politic, afirmandu-se in prelungirea iluminismului politic. Daca in cazul Transilvaniei si al celorlalte provincii romanesti aflate in cadrul Imperiului Habsburgic, influentele sunt germane, in Principate s-au propagat mai ales principiile liberalismului francez. Arderea etapelor in procesul de modernizare a Romaniei a facut ca liberalismul romanesc sa nu parcurga aceleasi stadii precum cel clasic. Cu toate acestea, si tendintele, si consecintele sunt comparabile cu cele ale liberalismului european. Pana la primul razboi mondial, in societatea romaneasca nu au existat crize majore in interiorul PNL, care era recunoscut drept cea mai puternica forta politica. Putem spune ca istoria liberalismului romanesc se confunda cu istoria Romaniei moderne. Liberalii insisi au avut constiinta unei misiuni de indeplinit: faurirea unui stat romanesc puternic