X.

IDEOLOGIA POLITICĂ

10.1. Precizări teoretice privind ideologia

10.2. Perspectiva ideologiei
10.3. Rolul ideologiei
10.4. Tipuri de ideologii politice
10.5. Funcţiile ideologiei

10.1. Precizari teoretice privind ideologia.

Ideologia-notiune controversata si uzitata in limbajul politologic.
Etimologic: ideologie provine de la cuvântul grecesc “eidos”=”imagine” şi
“logos”=”ştiinţa, disciplina, învăţătură despre idei”.Termenul modern ii apartine lui
Destutt de Tracy.Intr-un memoriu adresat Inst. De Stiinte si Arte in 1976, Destutt de
Tracy considera ideologia:”stiinta despre idei”,pt acesta ideologia insemnand critica
genetic a ideilor .
In timp ideologia a primit o multime de acceptiuni in domenii
precum:politologie,sociologie sau doctrinologie,in incercarea de a-i determina rolul si
locul in stiinta politica.Definitiile date ideologiei sunt impartite in principal in cele care
vizeaza aspectul genetic si cele care urmaresc valoare cunoasterii realizata de ideologie
raportata la adevar,realitate social-politica.
Pt a evita o perceptive gresita asupra ideologiei,mentionam ca o studiem dpdv al
ideologie politice,si in acelasi timp raportul dintre ideologie si st. politica.OP tendinta
grestia este aceea a multor cercetatori care definesc ideologia ca:”cunoastere
falsa”,”iluzii” sau “falsa constiinta”
Ideologia este un produs al realităţii sociale şi al conştiinţei umane, a unei conştiinţe
grevate de anumite aspiraţii, idealuri şi mai ales de interese.Din acest punct de vedere
omul sau colectivul politic participa la toate etapele creeari
ideologiei:cunoastere,prelucrare ,fundamentare,promovare si transpunere in practica.
Mircea Florian, “cunoaşterea nu este o dublură, o copie aidoma realităţii, ea este însăşi
realitatea sau obiectul la care se adaugă raportul lor cu conştiinţa”.
Aprecierea ideologiei ca “falsa conştiinţă”, sau “falsa cunoaştere” nu face decat sa sa
impiedice procesul de cunoastere al acesteia.De fapt nu se incerca o definire a
ideologiei,ci un mod de apreciere al valorii sale cognitive,al unui singur aspect nu al
ideologiei in totalitatea sa. In fond si o ideologie nestiintifica poate duce la descoperirea
de concept ,la nazuine ale comunitati politice pe care o reprezinta.
Obiectivitatea sau subiectivitatea cunoaşterii ideologice şi, în consecinţă, a raportului
dintre ideologie şi ştiinţă este determinat de emitentul politic.de locul si rolul in societate
si de obiectivele acestuia.
 Emitentul ideologiei adica o miscare sau un partid politic,promoveaza o politica
progresista conforma cu cerintele societatii,atunci in mod evident si ideologia va fi o
reflectare a a realitatii,a cerintelor sociale.Daca ideologia partidului politic va fi
neconforma societatii si cerintelor acesteia atunci aceasta va fi in contradictie cu stiinta
deci va deveni o ideologie nestiintifica sau chiar antistiintifica.
Prin urmare nu ideologia este cea care impune continutul cunoasterii si de aici
compatibilitatea sau incompatibilitatea ei cu ştiinţa,acest lucru fiindu=I impus de
emitentul sau politic,in functie de interesele si obiectivele acestuia. Pornind de la
conţinutul şi caracterul cunoaşterii comandate, ideologia politică va fi “obligată” sa
formuleze opinii, scopuri, obiective, să le fundamenteze, motiveze şi să le promoveze atât
în planul teoriei, cât şi al practicii politice.
Apare astfel problema delimitarii ideologiei politice in ideolgie compatibila sau
incompatibila (partial sau total) cu stiinta.
Definirea şi aprecierea ideologiei de unii autori ca falsa cunoaştere a realităţii sau
exagerarea, a pus în centrul controverselor politice problema destinului ideologiei, dacă
aceasta mai este sau nu necesară, utilă epocii noastre.

10.2. Perspectiva ideologiei

In perioada postbelica apare un puternic curent contrar existentei si utilitatii
ideologiei.Aparitia la „sfarsitul erei ideologiei” al incercarii de scoatere a ideologiei in
afara stiintei are ca punct de referinta exsitenta odeologiei marxiste si celei radicale de
stanga.
Încă din 1929, Karl Mannheim, în lucrarea sa "Ideologie şi utopie", luând în analiză
teoria marxistă, ajunge la concluzia că aceasta este o “falsa cunoaştere, o utopie a
secolului al XIX-lea”.Astfel in ruma corelarii ideilor cu aparteneta de clasa K.
Mannheim imparte elaboratele din sfera ideologicului in ideologii si utopii:
-ideologie:ideile ,stilul de gandire legate de interesele grupuilui aflat la putere, idei care
justifica si prezinta ca pe ceva rational un stauts-quo;
-utopie: un stimulent intelectual propovăduit de grupările oprimate care se ridica
împotriva orânduirii stabilite.
Raymond Aron in lucrarea sa “Opiul intelectualităţii" 1955, lanseaza teza”sfârşitulului
erei ideologice”.In care caracteriza ideologia marxista drept opiu pentru
intelectualitate,acesta mai cere in numele progresului renuntatrea la ideologie.
Ernst Fischer- Marxismul şi ideologia aceasta considera ca ideologia nu reprezinta
cunoasterea stiintifica a lumii ,ci numai cum aparea ea in dorintele detinatorilor puterii
social-politica.
 Daniel Bell-politolog American-porneste de la demersul lu Mannheim,si da o
noua definitie ideologiei politice: “În primul sens – precizează D. Bell – concepţii
particulare despre ideologii putem vedea ca indivizii care profesează anumite valori au
interese asemanatoare… , dar acestea nu pot să fie întotodeauna economice; ele pot fi
interese de statut (precum de grup etnic care doreşte o poziţie socială mai buna) şi
interese politice.
O ideologie totală – precizează în continuare politologul nord american – este, înainte de
toate, un sistem închis realităţii comprehensive, este un set de credinţe, infuzie cu pasiune
care vizează să transforme în întregime un mod de viaţă”
Filosofului K.R. Popper sau al economistului J.A. Schumpeter şi al politologilor J.
Goltung, L. Althusser, P. Cambell şi P. Howard ,mult mai realisti admit că
subiectivitatea ideologiei este un impediment în cercetarea ştiinţifică, aceasta, nu este în
măsură s-o înlăture din teoria şi practica social-politică contemporană.
Luis Altthusser in studiul Marxism si umanism accepta subiectivitatea din ideologie,dar
pledeaza pt existent ideologiei in orice societate su epoca, atribuindu-i un rol reglator al
raporturilor umane.
P. Campbell şi P. Howard “America are nevoie de idei” 1957, argumenteaza necesitatea
ideologiei astfel “Omul care dispune de o anumită ideologie poate atrage de partea sa pe
cei care n-au ideologie… în schimb, omul care nu dispune de idei nu-i poate castiga pe
cei care au deja idei formulate”.
Chiar şi iniţiatorul “sfârşitului erei ideologice”, Raymond Aron, revine asupra propriei
sale teze anunţând ca “discuţia asupra sfârşitului ideologiei se încheie, începe discuţia şi
dezbaterea asupra noului ev ideologic”.
J.F Kennedy afirma ca “naţiunea americana are mai mare nevoie de forţa ideilor decât de
forţa atomică, de forţa aeriana, de cea financiară şi industrială”.
Din toate opiniile de mai sus reiese in mod evident ca ideologia nu poate fi indepartata
din planul stiintific si cel politic.Argumentatia privind dezideologizarea nu este
intemeiata.Ideologia fiind identificata cu marxismul este o greseala,nu se poate casa o
clasa intreaga de ideologii datorita unui caz singular. Însăşi problema aprecierii şi
definirii ideologiei marxiste drept o “falsa conştiinţă”, “o falsă reflectare a realităţii
sociale” este controversată.Si chiar daca se admite ca ideologia marxista este “o falsă
conştiinţă”, a generaliza la nivelul intregii ideologii este o greseala flagranta.
Nimeni nu contesta ca în perimetrul ideologiei nu există şi produse în care obiectivitatea
şi raţionalitatea sunt mai puţin prezente sau chiar de loc.Insa practica politica tinde sa le
dezabiliteze,atat timp cat vor exista grupuri sociale diferite,vor exista si ideologii gresite.
Oricât de multiple şi de mari ar fi elementele de iluzie sau mistificare pe care le conţin şi
promovează , ideologiile rămân în continuare o componentă indispensabilă oricărui grup
social-politic care, ca entitate urmăreşte realizarea unor scopuri şi interese proprii.
Ideologia dă substanţă, scop şi finalitate oricărei acţiuni şi conduite politice.

10.3. Rolul ideologiei

Adevarata problema a ideologiei nu este aceea a existentei sale ,ci a rolului pe care
trebuie s-l aiba.Rolul ideologiei in societate este dat in mare masura de natura regimului
politic.
In societatile totalitariste(fasciste,comuniste) ideologiile au fost folosite pt justificarea
aflarii la putere a regimurilor,in politizarea si indoctrinarea invatamantului si stiintei,a
gandirii si constiintei umane.In aceste regimuri exsta o ideologie unica si oficiala cu rolul
principal de instrument de dominatie si manipulare politica.Intr-un regim totalitar nu se
poate vorbi de ideologii bazate pe adevar, rationalitate ,stiinta.Deci id. reg. totalitare sunt
-adevăr “false conştiinţe” şi “false cunoaşteri”.In aceste societati ideolog. functioneaza
impotriva cetateanului.
In societatile democratice ideologiile se bazeaza pe pluralism politic si pe valori
general-umane. Problema puterii constituie si in aceste societati principalul obicetiv al
ideologiilor pol.In democratii ideologiile se impart in:
- ideologii politice ale puterii-implicate direct in organizarea si conducerea societatii;
- ideologii politice ale forţelor social-politice aflate în opoziţie cu rol in influentarea si
controlul puterii,de cucerirea acesteia prin metode democratice.

10.4. Tipuri de ideologii politice:

1) Ideologii politice conservatoare:
Au aparut inca din Antichitate si se regasesc in toate societatile si epocile.In societatile
absolutiste din sclavagism si feudalism,ele au fost ideologiile fortelor politice aflate la
putere si au urmarit cu orice pret mentinerea si legitimarea randuielilor sociale
existente.Pt a se impune de cele mai multe ori aceste ideologii si-au asociat
divinitatea.Asa a fost cazul unor ideologii religioase precum: brahmanismul,
confucianismul, daoismul, budismul, islamismul sau chiar creştinismul care au
fundamentat regimurile politice dintr-o serie de tari ca India, China, Japonia în perioada
antică şi medievală.
2) Ideologii politice revoluţionare:
Ca sisteme de gandire si actiune coerenta aceste ideologii au aparut in perioada
moderna,vizau inlocuirea vechilor sisteme social-politice perimate cu altele noi,bazate pe
alte principii,chiar daca unele au fost niste utopii ,au existat inca din Antichitate.Aceste
tipuri de ideologii urmaresc schimbari profunde-un asemenea fel de ideologie a fost
liberalismul in perioada luptei cu feudalismul si a rev burgheze in 1848.
3) Ideologii politice reformiste:
 S-au cristalizat in perioada interbelica si cea posteblica,insa au existat dinainte.Aceste
ideologii isi propun transformati econ,sociale si politice in limitele aceluiasi sistem social
fara sa-si propuna inlocuirea acestuia,ci mai degraba dezvoltarea si perfectionarea
sa,asigurarea democratismului,conditii egale pt toti.Cea mai relevanta din acest punct de
vedere este social-democratia care si astazi cunoaste o dezvoltare si raspandire deosebita.
4)ideologii politice extremiste, dictatoriale:
Asemenea gandiri au existat dintotdeauna.Violenta,forta si teroare sunt considerate
mijloace unice si intemeiate de inlocuire a vechilor sisteme sociale si economice.Cle mai
reprezentatie:fascismul si comunismul care au fundamentat acele regimuri si mai
nou:neofascismul,noua dreapta si noua stanga.
5) Ideologiile politice elitiste
Esenta acestor ideologii consta in organizarea si conducerea societatii de o elita
sociala(grup partid)alcatuit de persoane inzestrate cu calitati deosebite.Primele idei
elitise:Aristotel si platon,mai tarziu: N. Machiavelli şi F. Nietzsche. Elitismul modern a
avut ca fondatori pe Vilfredo Pareto şi Gaitano Mosca, Max Weber.
În teoria şi practica politică românească, elitismul a îmbrăcat forma ideologiei şi
mişcării legionare. Ideologiile elitiste subapreciaza rolul maselor in conducerea
societatilor.Prin continutul lor sunt ideologii nedemocratice.
6) Ideologiile politice fundamentaliste:
Ideologii politice extremiste,isi justifica actiunile pe fundamente teologice,in numele
uinor sistemne religioase(islamismul si crestinismul).Din pacate azi asemenea ideologii
tind sa prolifereze(ex talibanii Afganistan)

10.5. Funcţiile ideologiei

Functiile exercitate de ideologie nu sunt aceleasi in toate societatile,chiar in cadrul
aceleasi societati,ideologiile urmaresc scopuri diferite
Locul rolul si functiile exercitate de ideologii depind de:
- - natura sistemului politic;
- gradul dezvoltării vieţii şi democratismului politic;
- statutul şi poziţia în societate a emitentului pe care ideologia îl reprezintă şi ale
carei interese şi aspiraţii le fundamentează şi promovează ;
- raportul sau faţă de sistemul puterii, face sau nu parte din cadrul acestuia, altfel
spus este o ideologie a puterii sau se afla în opoziţie cu aceasta.

1. Funcţia de cunoaştere şi interpretare a realităţii politice

Este prima functie a oricarei ideologii,realizeaza contactula acesteia cu societatea.Pe
baza cunoasterii si interpretarii realitatilor,ideologia isi va constitui demersurile teoretice
si actiunea practica,isi va preciza scopurile,strategia,mijloacele si tehnicile pe care le va
utiliza.
Obiectivitatea sau subiectivitatea cunoaşterii societăţii tine de interesele emitentului
politic,ideologia fiind doar forma teoretica a scopurilot pe plan politic.
2.Funcţia partinică-partizană
Continutul acestei functii este impus de emitentul politic,a carui emanatie este prin
excelenta ideologia.Care ii va reflecta si interpreta realitate,fundamenta si promova
interesele acestuia,adica va fi partinica,partizana. Orice valoare, principiu care îi poate
servi la realizarea obiectivelor şi sarcinilor sale, chiar dacă acestea sunt într-o vădită
contradicţie cu realitatea, cu adevărul pentru respectiva ideologie ele sunt valabile, reale
şi invers.
3. Funcţia teoretică-explicativă
Orice ideologie, în demersul sau teoretic, îşi propune să explice şi sa justifice poziţia şi
atitudinea emitentului său în societate, în raport cu puterea, obiectivele şi scopurile sale
urmărite.In situatia in care emitentul ei se afla la putere ea va legitima actiunile acestuia
indiferent de mijloacele folosite si de eficienta acesteia.
Totodata va organiza si conduce upta impotriva altor ideologii. Ideologia va avea
totodată un rol major în explicarea şi conştientizarea propriilor aderenţi, în mobilizarea
acestora la susţinerea şi acţiunile sale. Fundamentându-i şi raţionalizându-i limbajul
politic, dându-i un caracter raţional, disimulând violenţa şi neadevărul, ideologia
constituie cea mai eficienta forma a propagandei politice.
Olivier Reboul: “ideologia justifica puterea într-un mod raţional, prin consens sau
necesitate, disimuland ceea ce puterea are esenţial: faptul ca ea rămâne sacră pentru cei
ce o exercită, că ea trebuie sa fie astfel pentru cei care o suportă şi că presupune o
ameninţare pentru cei ce o refuză”.
Ideologiile au fost şi vor fi însoţitorii permanenţi şi activi ai gândirii şi acţiunii umane.