Controlul parlamentar

1.1. Lămuriți importanța și oportunitatea controlului parlamentar

Controlul parlamentar- controlul asupra executarii legii (publicarea in termenele stabilite,
organizarea studierii prevederilor legii etc.) de catre organele si persoanele competente, precum si
determinarea eficientei actiunii legii revin, de regula, comisiei permanente de profil asistate de
Directia juridica a Aparatului Parlamentului, altor comisii, create in acest scop de Parlament.
Necesitatea controlului parlamentar asupra celor desemnaţi să realizeze politica naţiunii derivă, în
mod direct, atât din aplicarea mecanismului principiului separaţiei puterilor în stat, cât şi din
principiul general al responsabilităţii sociale a celor care guvernează. Prin intermediul controlului
parlamentar pot fi identificate mecanisme, prin care orientările generale ale practicii administrative
şi judecătoreşti pot fi corectate şi puse în acord cu sensurile politice promovate de electorat, dându-
se în acest mod expresie suveranităţii naţionale.

1.2. Numiți formele de realizare a controlului parlamentar în Republica Moldova

a)  controlul exercitat prin dări de seamă, mesaje, rapoarte, programe prezentate parlamentului;
        b)  controlul exercitat prin  comisiile parlamentare;
        c)  controlul exercitat prin întrebări şi interpelări;
        d) dreptul deputaţilor şi senatorilor de a cere şi obţine informaţii;
        e)  controlul exercitat prin avocatul poporului (ombudsman).

1.3. Descrieți procedura de realizare a controlului parlamentar prin întrebări

Cea mai răspândită formă de control parlamentar asupra Guvernului şi administraţiei publice o
constituie întrebările şi interpelările. Prevederile regulamentului parlamentului stabilesc că ultima
oră de lucru a Parlamentului, în fiecare zi de joi, cu excepţia ultimei joi din lună, este consacrată
întrebărilor. Deputatul, în aceeaşi şedinţă plenară, poate adresa cel mult două întrebări. În acelaşi
context, prevederile din Legea cu privire la Guvern stabileşte că, prim-ministrul, viceprim-miniştrii,
miniştrii şi conducătorii organelor din subordinea Guvernului, în timpul şedinţelor Parlamentului,
răspund la întrebările deputaţilor Deputatii nu pot formula intrebari Presedintelui Republicii
Moldova, reprezentantilor puterii judecatoresti, autoritatilor administratiei publice locale.
 Responsabilitatea Guvernului Republicii Moldova și a membrii lui

1.1 Explicați esența moțiunii de ceznură

Moțiunea de cenzură reprezintă un act prin care legislativul retrage mandatul acordat anterior executivului
pentru guvernarea țării. Moțiunile de cenzură produc atât efecte juridice cât și politice fiind acte juridice. Dacă
moțiunea de cenzură este adoptată, premierul înaintează imediat demisia Guvernului către șeful statului. Prin
adoptarea moțiunii de cenzură mandatul de încredere acordat de Parlament încetează, iar executivul este demis.
Rațiunile care stau șa baza promovării unei moțiuni de cenzură sunt diverse. Este posibil că atunci când aceasta
este promovată de către opoziție, scopul poate fi preluarea puterii. Rezultatul depinde de stabilitatea majorității
parlamentare, iar opoziția profită de momentele de tensiune dintre partidele ce alcătuiesc alianța majoritară. În
cazul adoptării moțiunii de cenzură, Prim-ministrul va prezenta în termen de cel mult 3 zile, Președintelui RM
demisia Guvernului. Moțiunile de cenzură asupra activității Guvernului adoptate de Parlament se publică în
Monitorul Oficial al [Link]ă părerea mea moțiunea de cenzură poate produce efecte juridice, dar și
politice de o importanță înaltă. Exemple fiind și evenimentele produse la moment în RM, sau care deja au avut
loc.
 
1.2. Descrieți condițiile care asigură solidaritatea membrilor Guvernului Republicii Moldova la
dizolvarea acestuia
 În primul rând prin exprimarea votului de neîncredere de către Parlament, ceea ce ar conduce la dizolvarea
acestuia.
(1) Mandatul Guvernului încetează în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament prin introducerea unei
moțiuni de cenzură sau în cazul angajării răspunderii Guvernului, dacă s-a introdus o moțiune de cenzură și aceasta a fost
aprobată.
(2) Mandatul Guvernului încetează la data adoptării de către Parlament a hotărârii privind exprimarea votului de
neîncredere Guvernului.
(3) Primul-ministru, în scris, își prezintă demisia Președintelui Republicii Moldova în termen de cel mult 3 zile
calendaristice de la data adoptării moțiunii de cenzură.
 În al doilea rând, în cazul demisiei Guvernului în componență deplină.
 În al treilea rând, atuci când Prim-ministrul se află în imposibilitate definitivă de a-și exercita atribuțiile,
demisie sau deces.
[Link]ți condițiile în care Guvernul Republicii Moldova își dă demisia
Guvernul îşi dă demisia în cazul în care:
1) Parlamentul şi-a exprimat neîncrederea în Guvern
2) Prim-ministrul a demisionat sau a decedat;
3) a fost ales un nou Parlament (la prima lui şedinţă).”
Guvernul este în drept să demisioneze în componență deplină din inițiativă proprie. Hotărârea privind demisia
Guvernului în componență deplină se aprobă în ședință de Guvern. Prim-ministrul este în drept să
demisioneze din inițiativă proprie prin depunerea unei cereri scrise adresate Parlamentului sau prin anunț
public. Demisia Primului-ministru antrenează de drept demisia întregului Guvern. Demisia Prim-ministrului
și, respectiv, a întregului Guvern intră în vigoare și devine irevocabilă din momentul depunerii cererii scrise
sau emiterii anunțului public. Demisia de drept a întregului Guvern nu necesită îndeplinirea nici unei condiții
de formă sau de procedura
 Competența Parlamentului Republicii Moldova

1.1. Numiți funcțiile care formează competența parlamentului

În îndeplinirea atribuţiilor ce ţin de exercitarea suveranităţii naţionale Parlamentul Republicii Moldova
exercită mai multe funcţii: legislativa; adoptarea bugetului de stat şi controlul asupra realizării lui, stabilirea
directiilor principale ale activităţii social-economice, culturale şi juridice; alegerea, formarea, numirea sau
revocarea unor autorităţi statale; apărarea ţării şi conducerea în politica externă; controlul parlamentar.

1.2. Explicați conținutul funcției legislative a Parlamentului Republicii Moldova

Constituţia R.M. prevede că Parlamentul este „unica autoritate legislativă a statului”. În acest caz, se
subliniază faptul că numai Parlamentul are menirea să reglementeze primar şi originar relaţiile sociale
fundamentale şi să asigure unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţârii. Parlamentul adoptă
legi, hotărâri şi moţiuni. De asemenea Parlamentul adoptă, în vederea asigurării reglementării tuturor
domeniilor de raporturi sociale, programe de elaborare a actelor legislative care cuprind denumirile actelor
care vor fi elaborate, domeniile raporturilor sociale ce urmează a fi reglementate, autorităţile, instituţiile şi
persoanele care le vor elabora. Aceste programe pot fi modificate şi completate de Parlament, la propunerea
subiectelor cu drept de iniţiativă legislativă. 

1.3. Analizați formele de realizare a controlului parlamentar în RM. Explicați

rolul Curții Constituționale.
Controlul parlamentar este o consecinţă directă a poziţiei Parlamentului în sistemul organelor de
stat.
 Controlul exercitat prin rapoarte şi alte documente similare prezentate Parlamentului
spre audiere.
În Republica Moldova ca exemplu de manifestare a acestei forme de control pot servi: mesajele cu privire la
principalele probleme ale naţiunii adresate Parlamentului de Preşedintele Republicii Moldova; programul de
activitate a Guvernului; raportul anual asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice
prezentat Parlamentului de Curtea de Conturi.
 Control exercitat prin comisiile parlamentare.
în scopul realizării dispoziţiilor constituţionale privind iniţierea, cercetarea şi audierea « oricăror chestiuni
ce se referă la interesele societăţii » , Parlamentul Republicii Moldova poate forma comisii speciale şi
comisii de ancetă despre care am mai menţionat.
 Controlul exercitat prin interpelări.
Regulamentul Parlamentului Republicii Moldova în ziua de joi, în ultima oră de lucru a Parlamentului, la
propunerea preşedintelui şedinţei, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, se determină modul de folosire a
timpului rezervat întrebărilor şi interpelărilor.
 Control exercitat prin instituţia Ombudsman-ului
Ombudsmanii exercită controlul asupra respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului

Cea mai largă şi cea mai importantă atribuţie a Curţii Constituţionale este exercitarea, la sesizare, a
controlului constituţionalităţii legilor, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova şi a altor acte normative
ale Parlamentului și Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
În exercitarea acestei atribuţii, Curtea se pronunță asupra constituţionalității actelor normative contestate,
pasibile de controlul constituţionalităţii, sub aspectul respectării prevederilor constituţionale, a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale garantate de Constituţie
 Actele Parlamentului Republicii Moldova

1.1. Formulați definiția legii

Act normatv care exprimă voinţa generală, elaborat potrivit constitituţiei şi adoptat de organul
reprezentativ al deţinătorului suveranităţii naţionale, care cuprinde reguli de conduită socială
generale, impersonale şi obligatorii, susceptibile de a fi sancţionate prin forţa de constrângere a
statului atunci când sunt încălcate.

1.2. Explicați diferența între legi și hotărâi ca acte ale Parlamentului

Hotărârile se deosebesc de legi şi prin procedura care o urmează în procesul de devenire. Astfel, în
procesul elaborării hotărârilor nu sunt necesare anumite etape ale procesului de legiferare, cum ar fi:
iniţiativa legislativă, avizarea, expertiza, promulgarea. Dacă toate legile au caracter normativ, atunci
hotărârile pot fi atât cu caracter normativ cât şi nenormativ ; normele cuprinse în hotărârile cu
caracter normativ au o forţă juridică inferioară legilor.

1.3. Estimați condițiile în care Parlamentul RM poate adopta legi

[Link]ți dacă această competență este absolut determinată, relativ
determinată sau nedeterminată.
Parlamentul poate adopta legi organice în domeniile sistemul electoral; organizarea şi desfăşurarea
referendumului; organizarea şi funcţionarea Parlamentului; organizarea şi funcţionarea Guvernului;
organizarea şi funcţionarea Curţii constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a
instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ; organizarea administraţiei locale, a
teritoriului, regimul stării de urgenţă, etc. Domeniile pentru care nu  se  prevede  adoptarea  de
legi  constituţionale  şi  organice  sînt reglementate prin legi ordinare.  Legile organice  constituie  o
categorie inferioară faţă  de  legile constituţionale  şi o categorie superioară faţă de cele ordinare. Ele
se disting prin conţinut şi prin numărul de voturi necesar pentru adoptarea
lor. Reprezentînd  o  continuare  a  normelor  constituţionale,  legile organice sînt elaborate numai în
domeniile expres prevăzute de legiuitor.  
 Garanțiile activității și răspunderii politico-juridice a Președintelui Republicii
Moldova

1.1. Numiți garanțiile care asigură realizarea efectivă a atribuțiilor de

Președinte a RM.
Preşedintele exercită atribuţii importante care justifică statutul său de garant al „suveranităţii, independenţei
naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării”. Constituţia stabileşte anumite garanţii contra utilizării
abuzive a acestui drept, şi anume:
a) Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen
de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură;
b) în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată;
O altă garanție conferită Președintelui Republicii Moldova este imunitatea.
Constituția prevede expres această garanție, și anume în articolul 81 aliniatul 2.
Din acest articol este prevăzut că președintele nu poate fi tras la răspundere
juridică pentru opiniile exprimate în timpul mandatului său, ca un exercițiu
veritabil al independenței și imparțialității. De asemenea, președintele este în drept
să înfăptuiască anumite acțiuni sau fapte, important ca aceste acțiuni sau fapte să
fie compatibile, fie cu statutul său, fie cu legislația penală sau administrativă.
1.2. Descrieți procedura și condițiile în care poate fi desmis Președintele RM
Demisia reprezintă o manifestare unilaterală şi voluntară de voinţă din partea Preşedintelui, prin care acesta
renunţă la funcţie şi astfel încetează înainte de termen exercitarea mandatului prezidenţial. Cererea de demisie
se prezintă Parlamentului, care se pronunţă asupra ei. O astfel de situaţie a avut loc la data de 21 februarie
1991, când Preşedintele Mircea Snegur şi-a înaintat demisia (care însă nu a fost acceptată de Parlament).

Procedura de demitere a Preşedintelui Republicii Moldova este stabilită de Constituţie, care dispune că în
cazul săvârşirii unor fapte prin care se încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele Republicii Moldova poate
fi demis de către Parlament cu votul a doua treimi din numărul deputaţilor aleşi. Cererea de demitere poate fi
înaintata de cel puţin o treime din deputaţi. Ea se aduce imediat la cunoştinţa Preşedintelui, care poate să dea
explicaţii cu privire la faptele care i se impută.

1.3. Prin ce se deosebește demiterea de punerea în acuzare a Președintelui

Republicii Moldova
Punerea sub acuzare sau așa numitul impeachment reprezintă prima etapă a demiterii din funcție a
președintelui. Punerea sub acuzare este reglementată de Constituție în articolul 81 (al.3), de unde denotă că
Parlamentul poate pune sub acuzare șeful statului cu votul a cel puțin 2/3 din numărul deputaților aleși. Se va
face un apel către justiție prin Curtea Supremă de Justiție, care va examina cauza Președintelui, o competență
exclusivă a Curții Supreme de Justiție. De la data punerii sub acuzare până la data demiterii, Președintele este
suspendat din funcție, însă de facto, el rămâne șeful statului. Invocând prevederile articolului 90, vacanța
funcției de președinte rezultă doar din deces, demisie, demitere ș.a, dar nu rezultă din suspendarea sa. De aici
rezultă că punerea sub acuzare se diferențiază de demitere prin:
 Punerea sub acuzare nu duce la vacanța funcției de președinte, iar
demiterea este un motiv de a fi instituită vacanța funcției;

 Punerea sub acuzare nu necesită confirmarea plebiscitară a poporului,

însă în cazul demiterii, este nevoie ca poporul prin referendum să
confirme sau să infirme această demitere;

Desemnarea Președintelui Republicii Moldova

1.1. Numiți modalitățile de desemnare a șefului statului

Dobîndirea mandatului se referă la procesul desemnării şefului de stat. Acest proces depinde de forma
concretă de guvernământ. Se cunosc patru modalităţi de dobândire a mandatului şefului de stat:
Dobîindirea      mandatului    (sau   desemnarea   şefului   de    stat)   pe cale ereditară 
Desemnarea şefului de stat prin vot universal
Desemnareaa şeful de stat prin intermediul unui colegiu electoral
Şeful statului poate fi desemnat şi de către Parlament

1.2. Descrieți etapele procedurii de alegere a Președintelui RM

Preşedintele Republicii Moldova este ales de către popor prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat . Conform Legii cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, alegerile
pentru un nou Preşedinte al Republicii Moldova se desfasoară cu cel mult 45 de zile înainte de ziua
expirării mandatului Preşedintelui în exerciţiu. Data alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii
Moldova se stabileste prin hotărîrea Parlamentului. Faţă de candidaţii la funcţia de Preşedinte al
Republicii Moldova, sunt înaintate următoarele condiţii: să fie cetatean al Republicii Moldova cu drept de
vot şi să aibă 40 de ani împliniţi;   să fi locuit sau să locuiască permanent pe teritoriul Republicii Moldova
nu mai puţin de 10 ani; să posede limba de stat. Conform Constituţiei, validarea rezultatelor alegerilor
pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se face de către Curtea Constituţională. Candidatul a
cărui alegere a fost validată, la cel târziu 45 de zile după alegeri depune, jurământ în faţa Parlamentului şi
a Curţii Constituţionale.

1.3. Estimați condițiile în care pot fi organizate alegerile repetate și alegerile noi ale
Președintelui RM
Conform codului electoral- Votarea repetată are loc
(1) Dacă alegerile sînt declarate nevalabile sau nule, are loc votarea repetată.
(2) Comisia Electorală Centrală dispune, în termen de 2 săptămîni de la declararea alegerilor
nevalabile sau nule, efectuarea votării repetate în baza aceloraşi liste electorale, pentru aceiaşi
candidaţi şi cu aceleaşi consilii şi birouri electorale.
2.
3. 1

(1) Alegeri noi au loc:

a) dacă, după votarea repetată, alegerile au fost declarate nevalabile sau nule;
b) dacă la alegeri au participat unul sau doi candidaţi şi niciunul nu a acumulat cel puţin 1/2 din
numărul de voturi ale alegătorilor care au participat la alegeri.
 Structura și organizarea internă a Parlamentului RM

1.1. Numiți elementele care formează structura internă a Parlamentului

Structura internă a Parlamentului reprezintă o totalitate de formațiuni ce creează
cadrul de activitate pentru membrii lui, numite de parlamentari și chemate să conducă activitatea
acestora. Din categoria organelor de conducere și gestiune a Parlamentului fac parte: Președintele
Parlamentului, vicepreședinții Parlamentului și Biroul permanent. Din categoria formațiunilor
interne se numără: grupurile parlamentare și comisiile parlamentare.

1.2. Explicați prin ce se deosebește procedura de alegere și revocare a Președintelui

Parlamentului RM de procedura de alegere și revocare a vice-președintelui
Parlamentului
Procedura de alegere a Președintelui Parlamentului Republicii Moldova se deosebește de cea a
vicepreședinților prin aceea că Președintele Parlamentului se alege pe durata mandatului
Parlamentului, prin vot secret, cu buletine de vot pe care se înscriu numele și prenumele tuturor
candidaților propuși de fracțiunile parlamentare. Fiecare fracțiune parlamentară poate face o
singură propunere, pe când în cazul vicepreședinților - se aleg la propunerea Președintelui
Parlamentului, după consultarea fracțiunilor parlamentare. Astfel, procedura de alegere a
Președintelui Parlamentului este una mai complexă, de vreme ce dacă un candidat nu întrunește
numărul necesar de voturi, se convoacă al doilea scrutin.
Procedura de revocare a Președintelui
Parlamentului se deosebește de cea a vicepreședinților prin aceea că Președintele Parlamentului
poate fi revocat înainte de termen la cererea fracțiunii parlamentare care l-a propus sau a 1/3 din
numărul deputaților aleși, printr-o hotărâre privind revocarea Președintelui Parlamentului, care se
adoptă cu votul a 2/3 din numărul deputaților aleși, prin vot secret. Vicepreședinții Parlamentului
pot fi revocați înainte de termen, la propunerea Președintelui Parlamentului, după consultarea
fracțiunilor parlamentare, cu votul majorității deputaților aleși.

1.3. Descrieți modul de formare și competența comisiilor permanente de anchetă

În conformitate cu Regulamentul Parlamentului Republicii Moldova, comisiile de anchetă se pot
constitui la cererea unei fracțiuni parlamentare sau a unui grup de deputați, ce constituie cel puțin
5% din numărul deputaților aleși. Astfel, Parlamentul va putea hotărî înființarea unei comisii de
anchetă cu votul majorității deputaților prezenți. Persoanele propuse în calitate de membri ai
acesteia vor face în ședința plenară a Parlamentului o declarați cu privire la lipsa conflictului dintre
exercitarea atribuțiilor în cadrul comisiei și interesele lor personale și vor depune declarația de
interese personale.
De competența comisiilor de anchetă ține citarea ca martor orice persoană care dispune
de informații despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la cercetarea cauzei. orice
persoană care cunoaște vreo probă sau deține vreun mijloc de probă este obligată să le prezinte
comisiei.
 Noțiunea și caracteristicile mandatului parlamentar

1.1. Notați trăsăturile fundamentale atribuite mandatului parlamentar și lămuriți

esența acestora.
Mandatul Parlamentar este un drept intermediar între popor ca deținător al suveranității
naționale și reprezentanții acestuia în organul legislativ al statului, rezultând, de regulă, din
alegeri, al cărui conținut este determinat de normele de drept constituțional. Deputaţii, lucrând pentru popor,
luptă pentru apărarea drepturilor şi a intereselor acestuia. Astfel, mandatul parlamentar are câteva trăsături
fundamentale:
1) Mijloc intermediar intre popor și reprezentanții poporului, care sunt membrii organului
reprezentativ al statului;
2)Deținătorii mandatului parlamentar poartă denumirea de deputați. În sistemele cu
parlamente bicamerale o cameră este denumită adunarea deputaților, iar cealaltă-senat,
membrii ei fiind senatori.
3)Mandatul Parlamentar este general, adică, exercitarea lui nu este condiționată de
necesitatea aprobării fiecărui act de către alegători.
4)Încetarea mandatului parlamentar are loc în funcție de sistemul electoral aplicat în procesul
de formare a parlamentului sau în alte cazuri, strict determinate de legislație.
5) Independenţa, presupune faptul că deputtatu trebuzie să acţioneze coform propriei
credinţe, astfel încât el nu trebuie să se subordoneze nimănui, evident că deja orice decizie nu
ar lua, aceatsa trebuie consultată şi mai apoi pusă în aplicare.
6) Irevocabilitatea, presupune imposibilitatea unei anumite persoane de a retreage mandatul
unui deputat, astfel sunt protejate interesele deputatului, adică ale pporului.

1.2. Cum este interpretată în literatura de specialitate noțiunea ,, Independența

mandatului Parlamentar ”?
În literature de specialitate, noţiunea de ’’independenţa mandatului parlamentar’’, este interpretată în modul
următor: toţi deputaţii sunt liberi să acţioneze după propria voinţă, şi nu după instrucţiunile alegătorilor. Astfel,
aceştia au propriile lor convingeri. Independenţa mandatului parlamentar este o consecinţă a democraţiei
reprezentative fundamentată de ideea suveranității naționale. Independenţa madatului parlametar, semnifică
faptul că iniţiativele si votul deputatului în plen trebuie să fie independente, pur formate din intimele sale
convingeri. Mandatul se dă unui om, dar nu întregului partid, astfel deputatul nu este obligat să voteze la
fel ca tot partidul. În aceatsă ordine de idei, independenţa mandatului parlamentar, oferă prilejul deputatul de a
acţiona din nume propriu şi de a lua anumite decizii fără ca acestea să
fie neapărat aprobate de către întregul popor.
1.3. Descrieți Consecințele care însoțesc mandatul Imperativ.
1)Deputații nu pot sa își exprime propria voință, ci voința corpului electoral din circumscripția electorală în
care a fost ales.
2)Alegătorii au dreptul de a retrage mandatul deputatului care nu și-a îndeplinit poruncile date de aceștia.
3)Dispare trăsătura mandatului parlamentar, fiind cel imperativ unul general, adică dispare principiul prin
care mandatul parlamentar este unu general, parlamentarii axându-se doar asupra unui grup de oameni, ci nu
asupra întregului popor.
4)Mandatarii sunt obligați ca periodic să transmit dări de seamă, în legătură cu modul în care își exercită
atribuțiile ca representant al alegătorilor in circumscripția electorală.
5)Acțiunile deputaților sunt determinate de dorițele alegătorilor, asa numitele ,,porunci ale alegătorilor’’,
astfel deputatul îşi pierde independenţa, părerile sale fiind nesemnificative, şi ar face orice ca să-şi păstreze
‘’postul de muncă’’, chiar dacă asta ar presupune luarea unor decizii ce nu le-ar sta de obicei în fire.
6) Deputaţii nu au dreptul să plece din formaţiunea lor politică, ei fiind obligaţi să rămână acolo
 Organizarea activității Parlamentului Republicii Moldova.
1.1. Numiți categoriile de sesiuni ale Parlamentului Republicii Moldova și explicați procedura de
convocare a lor.

Sesiunea reprezintă o perioadă de timp, în limitele căreia, parlamentarii se întrunesc pentru dezbaterea și
soluționarea anumitor probleme ce țin de competența organului reprezentativ la care fac parte ei.
În regulamentul parlamentului sânt clasificate 2 tipuri de sesiuni ale Parlamentului Republicii Moldova. Prima
categorie de sesiuni, sânt sesiunile ordinare.
Aceste sesiuni sânt obligatorii și au un număr limitat ce este prescris în Constituție, anume 2 sesiuni ordinare pe
an.
A doua categorie de sesiuni o reprezintă sesiunile extraordinare. Aceste sesiuni se convoacă la necesitate în
afara celor ordinare. Acest lucru poate fi făcut la cererea Președintelui Parlamentului, la cererea a unei treimi
din numărul de deputați (34) și la cererea Președintelui Republicii Moldova.
1.2. În ce condiții ședința Parlamentului Republicii Moldova poate fi declarată închisă?

În Regulamentul Parlamentului este stipulat faptul că ședința Parlamentului poate fi declarată închisă, la
cererea Președintelui Parlamentului, la cererea unui grup de minim 5 deputați sau la cererea unei fracțiuni
parlamentare și cu votul majorității deputaților prezenți.
1.3. Care sunt regulile privitor la desfășurarea ședințelor Parlamentului Republicii Moldova cuprinse în
Regulamentul Parlamentului?

-La sedintele publice pot asista avocatul poporului,avocatul poporului pentru drepturile copiilor, adjunctii
avocatului poporului, reprezentanti masmedia, reprezentantii misiunilor diplomatice, și în unele cazuri( biroul
permanent poate decide prezenta) a funcționarilor ai secretariatul parlamentului, reprezentanti ai partilor
interesate precum si alte persoane in baza invitatiei sau autorizatiei.
-Persoanele ce asistă la sedinta trebuie sa pastreze linistea si sa se abtina de la orice manifestare de aprobare sau
dezaprobare, altfel vor fi eliminati din sala.
-În cazul in care un deputat nu poate fi prezent la sedinta, este obligat sa informeze conducerea parlamentului,
prin intermediul subdiviziunii secretariatului parlamentului responsabil de asigurarea sedintelor plenare.
-Deputatii sânt obligati sa fie prezenti la lucrările parlamentului și trebuie pana la inceputul sedinte să se încrie
pe lista de prezență.
-Sedinta se deschide de către presedinte sau unul din vice-presedinti
-In timpul sedintei, presedintele e asistat de vice presedintii lui
-La deschiderea ședinței , se anunță dacă e întrunit cvorumul legal și se anunță ordinea de zi.
-Președintele este responsabil de conducerea dezbaterilor și menținerea ordinii și respectarea regulamentului
Parlamentului.
-Nici un deputat nu poate să ia cuvântul dacă nu i-a fost oferit cuvântul de către președintele parlamentului sau
daca nu a fost menționat de către un alt deputat în replica sa.
-Pentru a primi dreptul la replică, deputații trebuie să se înscrie în lista vorbitorilor
 2. Atribuțiile Președintelui Republicii Moldova.
1.1. Descrieți atribuțiile Președintelui Republicii Moldova ce țin de organizarea și funcționarea unor
autorități publice.

Atribuțiile Președintelui Republicii Moldova ce țin de organizarea și funcționarea unor autorități

publice sânt:
-Poate convoca Parlamentul Republicii Moldova, în cel mult 30 de zile de la alegeri.
-Poate lua parte la lucrările Parlamentului
-Poate să dizolve parlamentul ( în urma consultării fracțiunilor politice)
-Poate mobilizarea parțială sau generală
-Numește în funcții publice (în condițiie legii)
- Poate suspenda actele guvernului, care nu corespund legislației, pana la hotărârea CC
-Poate promulga legi în parlament

1.2. Care sunt condițiile în care Președintele Republicii Moldova promulgă legile?

În Constituție este stipulat faptul că Președinele este în drept (daca are obiecții asupra unei legi), sa o
trimita, in termen de cel mult 2 saptamani spre reexaminare parlamentului. În cazul în care
parlamentul îș menține hotărârea adoptată anterior, președintere promulgă legea.
Vorbind concret- condiția esențială ca Președintele R.M să promulge o lege, este ca această lege să
fie adoptată în parlament, și după sa fie transmită către Președinte pentru a fi promulgată.

1.3. Descrieți actele adoptate de Președintele Republicii Moldova în procesul realizării atribuțiilor sale.

În constituție este stipulat faptul că Președintele Republicii Moldova, emite decrete. Aceste decrete
țin de atribuțiile sale în sfera apărării, în sfera politicii externe. Prin aceste decrete el poate numi și
elibera din funcții publice, poate promulga legi, etc.
 3. Protecția mandatului parlamentar
1.1. Prin ce se explică instituirea incompatibilității parlamentare și care sunt cazurile de incompatibilitate
consacrate în legislația Republicii Moldova?

Instituirea incompatibilităţilor este explicată prin:

- imposibilitatea exercitării concomitente a mai multor funcţii;
- crearea condiţiilor pentru ca parlamentarul să se poată concentra doar asupra activităţii parlamentare;
- evitarea cazurilor de corupţie prin posibilitatea oferirii unor posturi avantajoase de către executiv în
schimbul unei „protecţii” parlamentare etc
Art.3. - Mandatul de deputat este incompatibil cu:
a) funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;
b) funcţia de membru al Guvernului;
c) funcția de Avocat al Poporului, de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului;
c1) funcţia de ales local;
d) exercitarea oricărei alte funcţii remunerate, inclusiv a funcţiei acordate de un stat străin sau organizaţie
internaţională, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice desfăşurate în afara programului stabilit de
Regulamentul Parlamentului.

1.2. Lamuriți esența și conținutul imunității parlamentare.

IMUNITATEA PARLAMENTARĂ
Art.9. - (1) Imunitatea parlamentară are ca scop protejarea deputatului în Parlament împotriva
urmărilor judiciare şi garantarea libertăţii lui de gîndire şi de acţiune.
(2) Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică sub nici o formă pentru
opiniile politice sau voturile exprimate în exercitarea mandatului.

Cu toate acestea, unii autori consideră imunitatea parlamentare, ca fiind o incălcare majoră a
principiului egalității consacrat în constituție.
“Acest pincipiu este supus criticii, adversarii acestuia considerînd că imunitatea parlamentară este
un privilegiu nejustificat care oferă parlamentarilor posibilitatea să se eschiveze de la obligaţiile
legale sau să suporte răspunderea pentru acţiunile ilicite.”
Pot fi distinse două elemente structurale ale imunităţii: iresponsabilitatea şi inviolabilitatea.
1. Iresponsabilitatea.
Regula iresponsabilităţii se aplică doar actelor care ţin nemijlocit de funcţiile parlamentare:
propuneri, amendamente, interpelări şi voturi exprimate în şedinţe plenare şi în comisii, raporturi
depuse pe numele unei comisii, chestiuni, întrebări scrise şi orale, acte săvîrşite în cadrul unei
misiuni încredinţate de către organele Parlamentului.
2. Inviolabilitatea
Articolul 70 din Constituia Republicii Moldova consacră că deputatul nu poate fi reţinut, arestat,
percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviinţarea
Parlamentului, după ascultarea sa.
Aceste prevederi sunt preluate de Legea privind statutul deputaţilor în Parlament carte (art. 10)
exclude posibilitatea reţinerii, arestării, percheziţionării deputaţilor, cu excepţia cazurilor de
infracţiune flagrantă, sau trimiterea lor în judecată pe cauză penală ori contravenţională fără
încuviinţarea prealabilă a Parlamentului după ascultarea sa.
1.3. Descrieți procedura de ridicare a imunității parlamentare în Republica Moldova.

Articolul 95. Cererea de ridicare a imunităţii parlamentare

(1) În cazul în care deputatul a comis o infracţiune sau o contravenţie, Procurorul General poate cere
Parlamentului ridicarea imunităţii acestuia pentru a efectua măsuri procesuale de reţinere,
percheziţionare, arestare sau trimitere în judecată.
(2) Cererea de ridicare a imunităţii deputatului în Parlament este adresată Preşedintelui
Parlamentului.
(3) Preşedintele Parlamentului aduce la cunoştinţa deputaţilor cererea în plenul Parlamentului la
şedinţa următoare de la data prezentării acesteia şi o trimite imediat spre examinare Comisiei
juridice, pentru numiri şi imunităţi.
(4) Dacă cererea Procurorului General prevăzută la alin.(2) a parvenit în Parlament în perioada
dintre sesiuni, aceasta va fi adusă la cunoştinţa deputaţilor la prima şedinţă plenară a sesiunii
următoare.
(5) Cererea de ridicare a imunităţii deputatului se înaintează pentru fiecare infracţiune sau
contravenţie separat.
(6) În cazul în care cauza penală a fost remisă instanţei de judecată pînă la validarea mandatului de
deputat, ridicarea imunităţii parlamentare se efectuează în condiţiile prezentului capitol.
Articolul 96. Procedura de examinare a cererii Procurorului General în Comisia juridică,pentru
numiri şi imunităţi
(1) Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi va examina cererea Procurorului General în cel mult
15 zile după aducerea acesteia la cunoştinţa deputaţilor de către Preşedintele Parlamentului şi va
constata existenţa sau inexistenţa unor motive temeinice pentru acceptarea sau respingerea cererii.
(2) Procurorul General este obligat să prezinte Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi
documentele referitoare la caz, solicitate de aceasta.
 
(3) Data şi locul desfăşurării şedinţei Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi se comunică
Procurorului General şi deputatului în privinţa căruia se cere ridicarea imunităţii. Absenţa
nemotivată a oricăruia dintre ei nu împiedică examinarea cererii.
(4) După ascultarea cererii Procurorului General şi a deputatului în privinţa căruia se cere ridicarea
imunităţii, Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi, cu votul majorităţii membrilor ei, exprimat
secret, adoptă o hotărîre.
(5) În urma examinării cererii Procurorului General, Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi
întocmeşte un raport care se prezintă Biroului permanent.
(6) Raportul Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi se înscrie cu prioritate în ordinea de zi.
Articolul 97. Procedura de ridicare a imunităţii parlamentare
(1) Raportul Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi se supune examinării şi aprobării de către
Parlament în cel mult 7 zile de la prezentarea acestuia Biroului permanent.
(2) Prezenţa la şedinţa plenară a deputatului în privinţa căruia se cere ridicarea imunităţii este
obligatorie. Absenţa motivată a acestuia atrage suspendarea examinării cererii. Absenţa nemotivată a
deputatului nu împiedică examinarea cererii în lipsa lui.
(3) Preşedintele Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi sau un alt membru al acesteia prezintă
raportul comisiei pe marginea examinării cererii Procurorului General.
(4) Procurorul General va motiva cererea de ridicare a imunităţii deputatului şi va răspunde la
întrebările deputaţilor, după care va fi ascultat deputatul în privinţa căruia a fost înaintată cererea de
ridicare a imunităţii, şi el va răspunde la întrebări.
(5) Înainte de votare, deputaţii sînt în drept să-şi exprime poziţia asupra cererii de ridicare a
imunităţii deputatului.
(7) La votarea secretă, prevederile art.8 se vor aplica în mod corespunzător.
Altfel spus. Procedura este urmatoarea

-Procurorul General (în condițiile legii) poate cere parlamentului ridicarea imunității unor deputati

-Cererea se adreseara președintelui Parlamentului

-Preşedintele Parlamentului aduce la cunoştinţa deputaţilor cererea în plenul Parlamentului şi o

trimite imediat spre examinare Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi

- Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi va examina cererea Procurorului General în cel mult
15 zile după aducerea acesteia la cunoştinţa deputaţilor de către Preşedintele Parlamentului şi va
constata existenţa sau inexistenţa unor motive temeinice pentru acceptarea sau respingerea cererii.

- În urma examinării cererii Procurorului General, Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi
întocmeşte un raport care se prezintă Biroului permanent.

- Raportul Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi se supune examinării şi aprobării de către
Parlament în cel mult 7 zile de la prezentarea acestuia Biroului permanent.

- Preşedintele Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi sau un alt membru al acesteia prezintă
raportul comisiei pe marginea examinării cererii Procurorului General.
-Procurorul General va motiva cererea de ridicare a imunităţii deputatului şi va răspunde la
întrebările deputaţilor, după care va fi ascultat deputatul în privinţa căruia a fost înaintată cererea de
ridicare a imunităţii, şi el va răspunde la întrebări.
-Are loc votarea secreta si anuntarea rezultatelor votarii.
 [Link] generă a mandatului preșidențial.
1.1. Explicați condițiile în care începe și încetează mandatul Președintelui Republicii Moldova

Constituția Republicii Moldova prevede la articolul 77 aliniatul 1 că Președintele Republicii Moldova

este șeful statului și este garantul suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a
țării. Deoarece Republica Moldova este un stat de drept și democratic, Președintele Republicii conform art
78 este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat de către cetățenii cu drept de vot.

La funcția de șeful statului poate candida cetățeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniți, a
locuit sau locuiește permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puțin de 10 ani și posedă limba de
stat. Este declarat ales candidatul care a întrunit cel puțin jumătate din voturile alegătorilor ce au participat
la alegeri. (art 78 CRM)

După desfășurarea alegerilor, articolul 79 al Constituției RM prevede că, rezultatul alegerilor pentru
funcția de Președinte al RM este validat de Curtea Constituțională. Dacă rezultatul a fost validat, atunci
candidatul a cărui alegere a fost validată depune în fața Parlamentului și a Curții Constituționale, cel târziu la
45 de zile după alegerea, jurământul. Din data depunerii jurământului începe mandatul Președintelui
Republicii Moldova (art. 80). Mandatul durează 4 ani și se exercită până la depunerea jurământului de
către Președintele nou ales, însă acesta poate înceta mai devreme sau poate fi prelungit, prin lege organică,
în caz de război sau de catastrofă. Totodată nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al
Repeblicii Moldova pentru mai mult decât două mandate consecutive.

Mandatul Președintelui, așa cum am menționat mai sus, înepe odată cu depunerea jurămânstului în
urma validării alegerii acestuia și încetează odată cu depunerea jurământului Președintelui nou ales, însă
există anumit econdiții pentru încetarea mandatului înainte de termen și anume:
Încetarea mandatului înainte de termen are loc în caz de demisie, de demitere, de imposibilitatea definitivă
a exercitării atribuțiilor sau de deces. În aceste situații, fucția devine vacantă.

Președintele poate solicita demisia sa, aceatsa reprezentând o manifestare unilaterală și volitivă din
partea acestuia. Prin demisie, Președintele renunță la funcție, astfel mandatul încetează înainte de termen.
Cererea de demisie se prezintă Parlamentului care se pronunță asupra ei. O asemenea situație am avut în
anul 1991, când Președintele Mircea Snegur și-a înaintat demisia. În cerere de asemenea trebuie să fie
indicată și data încetării exercitării atribuțiilor, trebuei să fie un termen rezonabil asfel încât Curtea
Constituțională să reușească să pronunțe avizul și să declare vacanța funcției. De asemenea trebuie
asigurată continuitatea puterii de către un interimar.

Imposibilitatea definitivă a exercitării atribuțiilor reprezintă situația în care Președintele nu are

condiția medicală necesară. Respectiv această imposibilitate trebuie confirmată de către Curtea
Constituțională în cazul în care durează mai mult de 60 de zile, la 30de zile de la sesizarea CC.

Demiterea Președintelui are loc în condițiile art 80 al Constituției RM, în cazul săvârșirii unor fapte
deosebit de grave prin care se încalcă prevederile Constituției, Președintele poate fi demis de popor în urma
organizării unui referendum la 30 de zile de la suspendarea din funcție.

În timpul în care este vacantă funcția, este asigurat interimatul funcției de către Președintele Parlamentului
sau de către Prim-ministru.
1.2. Descrieți procedura de învestitură a Președintelui Republicii Moldova.

Procedura de învestitură a Președintelui are loc în urma validării alegerilor pentru funcția de
Președinte al Republicii Moldova de către Curtea Constituțională. Învestirea are loc la cel târziu 45 de zile
după alegeri și are un program riguros. Mai întâi are loc ședința solemnă comună a Parlamentului Republicii
Moldova și Curții Constituționale în cadrul căreia are loc depunerea jurământulu stipulat la art 79 al
Constituției RM: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect
Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului,
suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei”.

În același timp, în cadrul ședinței poate fi ținut un discurs de către noul Președinte investit.

După care are loc, tradițional, depunerea de flori la monuemntul lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

După aceasta are loc transmiterea puterii de către fostul Președinte, al cărui mandat a expirat/încetat sau
de către Președinteel interimar. Prin aceasta are loc o ceremonie militar-protocolară în cadrul Palatului
Republicii Moldova.
După desfășurarea acestor oficialități, Președintele este considerat învestit în funcție.

1.3. Estimați caracteristicile de baza ale mandatului Președintelui Republicii Moldova.

Mandatul Președintelui Republicii Moldova este în primul rând general, deoarece acesta a fost ales
de către întreg poporul RM și nu doar cu o parte din alegători. Art 77 al CRM stipulează că Președintele
reprezintă statul (adică toți cetățenii) și este garantul suveranității, independenței naționale, al unității și
integrității teritoriale a țării. Decretele emise de către Președinte sunt obligatorii pe întreg teritoriul statului.

De asemenea mandatul este și independent, deoarece președintele nu acționează în baza unor

instrucțiuni date de alegători, ci acționează în baza convingerilor personale, iar deciziile acestuia nu trebuie
aprobare de către popor.

Mandatul președintelui este revocabil, deoarece Președintele poate fi demis înainte de termen, , în
cazul săvârșirii unor fapte deosebit de grave prin care se încalcă prevederile Constituției, Președintele poate
fi demis de popor în urma organizării unui referendum la 30 de zile de la suspendarea din funcție.

Președintele RM apare în calitate de arbitru între cele 3 puteri ale statului: legislativă, executivă și
judecătorească, acest lucru accentuează importanța mandatului președintelui.
 [Link] și conținutul mandatului parlamentar.
I.1 Numiți condițiile de intrare în exercițiul mandatului parlamentar.

În Constituția Republicii Moldova și în legea cu privire la statutul deputaților este stipulat faptul că:
Mandatul parlamentar intră în exercițiu din momentul în care el a fost ales și validat de către Curtea Constituțională.
Din aceasta, putem formula condiția că:
a) Mandatul trebuie să fie validat de către Curtea Constituțională la propunerea Comisiei Electorale Centrale.
Aceasta este singura condiție pentru mandatul parlamentar ales, pentru ca el să intre în exercițiu.
În opinia mea, practica dată, are o influență pozitivă asupra activității parlamentare din motivul că această validare o
putem compara cu un control final (definitiv) al candidaților înainte de a intra în exercițiu mandatului. Vorbind mai
simplist, validarea reprezintă stabilirea anumitor circumstanțe ce ar putea împiedica exercitarea mandatului parlamentar.
Respectiv, în cazul în care nu au fost stabilite careva impedimente, Curtea Constituțională va valida mandatul
parlamentar.
Alte condiții de intrare în exercițiu a mandatului parlamentar, prescrise fix în acte normative, nu sânt la momentul actual.
Cu toate acestea, în Legea cu privire la Curtea Constituțională este stipulat faptul că Curtea Constituțională are atribuția
de a confirma rezultatele alegerilor parlamentare. Chiar dacă această atribuție a Curții Constituționale nu ține direct de
întrarea în exercițiu a mandatului parlamentar, această are o tangență cu ea. Putem deci concluziona procesul ce previne
întrare în exercițiu a mandatului parlamentar.
În urma alegerilor, Comisia Electorală Centrală propune Curții Constituționale validarea mandatului parlamentar și în
urma ședinței plenare, mandatul parlamentar poate fi validat. Doar după validarea lui, el întră în exercițiu.

În ce condiții poate fi prelungită durata mandatului parlamentar în Republica Moldova?

În Constituția Republicii Moldova este stipulat faptul că:
Mandatul parlamentar poate fi prelungit la necesitate până la întrunirea legală a noii componențe a parlamentului
(cu anumite restricții de legiferare)
Această practică este folosită pentru a menține activitatea parlamentului în cazurile în care (întrunirea noii
componențe nu poate avea loc și mandatul componenței vechi a expirat)
Pentru a nu întrerupe activitatea parlamentului, componența veche își prelungește mandatul până la întrunirea
componenței noi cu condițiile că mandatul expirat nu poate modifica constituția și nu poate abroga, modifica sau
adopta legi organice.
În Regulamentul Parlamentului este stipulat faptul că:
Mandatul parlamentar poate fi prelungit doar în cazuri excepționale ( război, catastrofe)
În cazul unor catastrofe și instaurării stării de război, mandatul parlamentar poate fi prelungit prin lege organică.
Acestă practică este una necesară din motivul că dacă anumite circumstanțe nu permit efectuarea alegerilor,
activitatea mandatului este prelungită pentru a menține exercitarea puterii legislative în stat.
Aceste practici le putem compara cu niște instumente necesare pentru a menține activitatea parlamentului în situații
speciale.
 I.2 Estimați conținutul mandatului parlamentar.

Într-un mod mai simplist:

Conținutul mandatul parlamentar reprezintă o totalitate complexă de drepturi și obligații care sunt asumate
deținătorului de mandat parlamentar (Deputatului).

Într-un mod mai profund:

Conținutul mandatului parlamentar reprezintă o totalitate de drepturi conferite deputaților și obligații

asumate lor. Aceste drepturi și obligații sânt stabilite în Legea despre statutul deputatului în Parlament,
Regulamentul Parlamentului și Constituția Republicii Moldova.

Când vorbim despre drepturile deputaților, atunci lor le sunt oferite prin intermediul mandatului
parlamentar, următoarele drepturi:

- Dreptul la inițiativă legislativă ( reprezintă dreptul de a face o propunere legislativă în scris și ca

acesta să fie examinată de Parlament)
- Dreptul de a participa la ședințele de Parlament;
- Dreptul de a participa la luarea deciziilor în cadrul ședințelor Parlamentare;
- Dreptul de a participa la crearea organelor interne noi;
- Dreptul de a alege și de a fi ales în organele Parlamentului;
- Dreptul de a realiza controlul parlamentar;

Când vorbim despre obligațiile deputaților, atunci lor le sunt oferite prin intermediul mandatului
parlamentar, următoarele obligații:

-Deputatul este obligat să respecte cu strictețe normele morale, etice, Constituția și legile;

-Deputatul este obligat să participe la ședințele Parlamentului;

-Deputatul este obligat să își exercite atribuțiile în interesul social, nu celor proprii.;

- Deputatul este obligat să își îndeplinească obligațiile de serviciu;

Toate drepturile și obligațiile deținătorilor de mandat parlamentar le sunt conferite pe durata mandatului,
adică 4 ani.

Drepturile deputaților le sânt conferite pentru a realiza activitățile parlamentului (de exemplu, activitatea
legislativă) și obligațiile lor le sunt puse pentru a reglementa, într-un oarecare mod, drepturile.

Vorbind mai simplist, deputații dețin drepturi mai priveligiate decât a oamenilor ce nu dețin mandatul
parlamentar, respective ar putea să le folosească în scopuri proprii. Din acest motiv, ei au și obligații la
capitolul cum și în înteresul cui să iși exercite drepturile.

Exemplu concret: (Deținătorul mandatului parlamentar are dreptul la inițiativă legală și obligația ca această
inițiativă să fie în interes public).
[Link]ța Guvernului Republicii Moldova.

[Link]ți modul în care Legea cu privire la Guvern clasifică atribuțiile Guvernului Republicii Moldova

Articolul 6. Atribuțiile Guvernului

În realizarea funcțiilor sale, Guvernul are următoarele atribuții:
a) exercită conducerea generală a administrației publice;
b) asigură realizarea politicii interne și externe a statului;
c) asigură executarea actelor normative ale Parlamentului și decretelor Președintelui Republicii
Moldova, adoptate în conformitate cu normele constituționale, și a prevederilor tratatelor internaționale la
care Republica Moldova este parte;
d) realizează programul său de activitate;
e) înaintează Parlamentului inițiative legislative;
f) aprobă, prin hotărîre, și înaintează Președintelui Republicii Moldova proiecte de decrete în condițiile
legii;
g) avizează inițiative legislative, inclusiv proiecte de legi, și examinează propuneri legislative;
h) aprobă documente de politici și acte normative;
i) elaborează, prezintă Parlamentului spre adoptare și asigură executarea bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat și fondurilor de asigurare obligatorie de asistență medicală;
j) asigură accesul, prestarea, verificarea, evaluarea calității și modernizarea serviciilor publice;
k) asigură administrarea eficientă și transparentă a proprietății publice;
l) monitorizează și analizează eficiența implementării actelor normative;
m) asigură realizarea controlului administrativ al activității autorităților administrației publice locale;
n) îndeplinește alte atribuții prevăzute de cadrul normativ sau care decurg din rolul și funcțiile
Guvernului.

Atributiile pot fi clasificate după criteriul competenței teritoriale :

-privind politica interna

(exercită conducerea generala a administratiei publice; asigura realizarea politicii interne a statului,
etc.)

-privind politica externa

(asigura politica externa a statului; asigură executarea prevederilor tratatelor internaționale la care
Republica Moldova este parte, etc.)

[Link]ți atribuțiile Guvernului Republicii Moldova în relațiile cu Parlamentul.

Atributiile Guvernului Republicii Moldova în relațiile cu Parlamentul :

- asigură executarea actelor normative ale Parlamentului

- înaintează Parlamentului inițiative legislative;

-avizează inițiative legislative, inclusiv proiecte de legi, și examinează propuneri legislative;

- elaborează, prezintă Parlamentului spre adoptare și asigură executarea bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat și fondurilor de asigurare obligatorie de asistență medicală;
[Link]ți principalele atribuții ale Guvernului Republicii Moldova.

În esența lor, cele mai principale atribuții ale Guvernului Republicii Moldova sânt:

1. asigură transpunerea în viață a legilor, indiferent de domeniul reglementat de acestea;

2. exercită funcția de conducere generală și control asupra activității organelor centrale de

specialitate;

3. realizează programele de dezvoltare economică și socială a țării;

4. asigură securitatea statului și a cetățenilor lui, îndeplinind funcții de administrare a treburilor

publice;

5. întreprinde orice activitate de conducere și gospodărire în chestiuni ce privesc întreaga societate

7. Procedura de legiferare în Republica Moldova

1.1 Formulați definiția și numiți etapele procedurii de legiferare în Parlamentul Republicii Moldova.

Procedura de legiferare, sau altfel spus, procedura legislativă poate fi definită ca procesul de creare a
legilor (pornind de la initiativa legislativa- pana la intrarea legii în vigoare).

1. Procedura legislativă începe cu formularea iniţiativei legislative. Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine
deputaţilor, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Adunării Populare a unităţii teritoriale
autonome Găgăuzia. În exerciţiul dreptului de iniţiativă legislativă, deputaţii şi Preşedintele Republicii
Moldova prezintă Parlamentului proiecte de acte legislative si propuneri legislative, iar Guvernul si
Adunarea Populara a unitatii teritoriale autonome Gagauzia - proiecte de legi si de hotariri.

2. Prin dispozitie a Presedintelui Parlamentului, proiectele de acte legislative care corespund cerintelor se
introduc in procedura legislativa si se distribuie spre avizare comisiilor permanente, Directiei juridice a
Aparatului Parlamentului si, dupa caz, Guvernului, institutiilor interesate.

3. Comisiile permanente care au primit spre avizare proiecte de acte legislative si propuneri legislative le
supun dezbaterilor si vor prezenta comisiei sesizate in fond avize asupra lor in termen de cel mult 30 de zile
lucratoare.

4. La momentul cind comisia permanenta sesizata in fond a pregatit raportul, proiectul se include
pe Ordinea de zi a sedintelor in plen a Parlamentului.

5. Fiind inclusa in ordinea de zi a Legislativului, proiectul de lege devine, de obicei, obiectul unei discutii
generale, in cursul carei deputatii au posibilitatea de a se exprima asupra conceptiei proiectului respectiv.
De regula, proiectele de lege se dezbat in doua lecturi. Regulamentul Parlamentului, totodata, stipuleaza
posibilitatea adoptarii proiectelor de legi ordinare si dupa dezbaterea acestora in prima lectura, iar
proiectelor de legi organice - doar dupa dezbaterea lor in a doua lectura. Conform prevederilor
constitutionale, legile organice se adopta cu votul majoritatii deputatilor alesi, iar cele ordinare si hotaririle -
cu votul majoritatii deputatilor prezenti in sala. De notat, ca proiectele de legi constitutionale, proiectele de
legi organice in problemele bugetului, finantelor, economiei care necesita considerabile cheltuieli financiare,
precum si tratatele internationale, la decizia Parlamentului, pot fi supuse dezbaterii si in a treia lectura.
 6 .Dupa dezbaterea si adoptarea legii, aceasta este semnata de Presedintele Parlamentului si trimisa spre
promulgare Presedintelui Republicii Moldova. Seful statului, avand obiectii asupra unei legi, este in drept sa
o trimita, doar o singura data, in termen de cel mult doua saptamani de la primirea ei, spre reexaminare
Parlamentului.

7. Constitutia il obliga pe Presedintele Republicii sa promulge legea, in cazul in care Parlamentul isi
mentine hotararea adoptata anterior, daca Paralamentul nu-si mentine hotarirea, legea se considera
respinsa.

8. (1) Actele normative intră în vigoare peste o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova sau la data indicată în textul actului normativ, care nu poate fi anterioară datei
publicării.
(2) Pentru legile care modifică Codul fiscal, Codul vamal, data intrării în vigoare trebuie să survină nu
mai devreme de 6 luni de la data publicării legilor respective.

[Link]ți conținutul regulilor care guvernează procedura de dezbatere și votare a legilor în

Parlamentul Republicii Moldova.

Regulile:

(1) Dezbaterea proiectului de lege în prima lectură constă în:

a) prezentarea de către autor a proiectului în conformitate cu art.47;
b) audierea raportului comisiei permanente sesizate în fond;
c) luările de cuvînt ale deputaţilor cu respectarea obligatorie a ordinii acordării de cuvînt
reprezentanţilor tuturor fracţiunilor parlamentare.
(2) Raportul comisiei permanente sesizate în fond este prezentat de către preşedintele acesteia
sau de un membru al ei desemnat de comisie.
Regulile menționate anterior reprezita o formalitate (o familiarizare cu proiectul și cu controlul
făcut asupra lui de către comisia permanenta) și prezentarea părerilor fracțiunilor parlamentare asupra
proiectului de lege.

(3) În cadrul dezbaterilor, un deputat are dreptul să adreseze raportorilor cel mult 2 întrebări.
Formularea unei întrebări nu poate depăşi 2 minute. Fiecare răspuns nu poate depăşi 2 minute. Pe marginea
proiectelor prezentate, comentarii nu se admit.
(4) Luările de cuvînt stabilite prin alineatele (1) şi (2) nu vor depăşi 7 minute pentru fracţiunile
parlamentare şi 5 minute pentru deputaţi.
Regulile acestea oferă posibilitatea deținătorilor de mandat parlamentar să ofere întrebări
referitoare la proiectul legislativ fapt ce favorizează analiza acestui proiect de lege din mai multe unghiuri.

Articolul 62. Dreptul autorului iniţiativei legislative la cuvînt

Autorul iniţiativei legislative are dreptul să ia cuvîntul înainte de închiderea dezbaterii, totodată
discursul lui nu va depăşi 5 minute. Dacă sînt mai mulţi autori, poate lua cuvîntul doar unul dintre ei, cu
acordul celorlalţi.
Această regulă, oferă cuvântul autorului (sau unuia din autori) posibilitatea de a concluziona, a
pune anumite puncta anumite idei în urma dezbaterilor.

Articolul 63. Deciziile adoptate în urma dezbaterii proiectelor de legi în primă lectură

(1) În urma dezbaterii proiectului de lege în primă lectură, Parlamentul poate adopta una din
următoarele decizii:
a) adoptarea legii;
 b) remiterea proiectului de lege, la propunerea preşedintelui şedinţei, spre definitivare comisiei
permanente sesizate în fond sau unei alte comisii competente;
c) aprobarea proiectului de lege în prima lectură şi pregătirea lui pentru a fi dezbătut în a doua
lectură;
d) respingerea proiectului de lege.
Această regulă are rolul de a preciza șcenariile posibile în urma dezbaterilor în prima lectură.

Ce ține de votare, atunci legile ordinare pot fi aprobate de parlament prin voturile a majorități prezente la
ședința parlamentara, pe când, legile organice pot fi aprobate doar prin voturile a majorității alese (adică a
majorității tuturol deținătorilor de mandat parlamentar).

[Link]ți conținutul și esența inițiativei legislative în Republica Moldova. Numiți subiecții care dispun
de acest drept.

Procedura legislativă începe cu formularea iniţiativei legislative. Subiectii ce dețin dreptul de iniţiativă
legislativă sânt deputaţii, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul şi Adunarea Populara a unităţii
teritoriale autonome Găgăuzia. În exerciţiul dreptului de iniţiativă legislativă, deputaţii şi Preşedintele
Republicii Moldova prezintă Parlamentului proiecte de acte legislative si propuneri legislative, iar Guvernul
si Adunarea Populara a unitatii teritoriale autonome Gagauzia - proiecte de legi si de hotariri.

[Link] și modul de funcționare a Parlamentului Republicii Moldova.

1.1. Numiți elementele ce formează structura internă a Parlamentului Republicii Moldova.

Cel mai cunoscut și reprezentativ element al structurii Parlamentului Republicii Moldova o fac deținătorii
de mandat parlamentar, deputații în Parlament. În Republica Moldova numărul lor fiind de 101 deputați.

Elementele structurii interne a Parlamentului Republicii Moldova pot fi clasificate în două categorii:

a) organele de conducere şi gestiune; (Președintele Parlamentului,Vicepreședinții, Biroul permanent)

b) formaţiunile interne.

-fracțiuni Parlamentare

-comisiile parlamentare ( comisii permanente, comisii de ancheta, comisii speciale)

1.2. Explicați prin ce se deosebește procedura de alegere și revocare a Președintelui Parlamentului

Republicii Moldova de procedura de alegere și revocare a vice-președinților Parlamentului?

În Republica Moldova (Constituţia, art. 64; Regulamentul Parlamentului, art. 7) Preşedintele

Parlamentului se alege pe durata mandatului Parlamentului, prin vot secret, candidaţii fiind propuşi de
fracţiunile parlamentare. Pentru alegerea Preşedintelui Parlamentului este necesară întrunirea majorităţii
voturilor deputaţilor aleşi.

Ce ține de Vice-Președinți, ei se aleg la propunerea Preşedintelui Parlamentului, după consultarea

fracţiunilor parlamentare, prin vot deschis, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
Concluzionând, la etapa alegerii, Președinții parlamentului se aleg la propunerea fracțiunilor parlamentare
pe când vice președinții se aleg la propunerea președintelui Parlamentar (în urma consultării fracțiunilor
parlamentare).

Preşedintele Parlamentului poate fi revocat în orice moment prin vot secret de către Parlament cu o
majoritate de cel puţin două treimi din voturile tuturor deputaţilor. Propunerea de revocare înainte de
termen poate fi înaintată de fracţiunea parlamentară care l-a propus sau de o treime din numărul de
deputaţi aleşi.

Vicepreşedinţii Parlamentului pot fi revocaţi înainte de termen la propunerea Preşedintelui Parlamentului,

după consultarea fracţiunilor parlamentare, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

Observăm aceeși procedură ca și la etapa alegerii, fapt ce la fel diferențiază revocarea Președintelui
Parlamentului de Vice-Președinți.

1.3. Descrieți modul de formare și competența comisiilor parlamentare.

Comisiile parlamentare sînt:

[Link] permanente.
Articolul 16. Constituirea comisiilor permanente
(1) Comisiile permanente sînt organe de lucru ale Parlamentului, înfiinţate pentru efectuarea
activităţii Parlamentului.
(2) Comisiile permanente răspund în faţa Parlamentului şi îi sînt subordonate. Statutul şi modul de
funcţionare a comisiilor permanente se stabilesc prin prezentul Regulament.
(3) Comisia de control al finanţelor publice, precum şi celelalte comisii permanente se aleg pe
întreaga durată a legislaturii. Numărul comisiilor, denumirea, componenţa numerică şi nominală a fiecărei
comisii se va hotărî de Parlament, la propunerea Biroului permanent.
Articolul 17. Componenţa comisiilor permanente
(1) Preşedinţii, vicepreşedinţii, secretarii, membrii şi membrii supleanţi ai comisiilor permanente se
aleg de Parlament cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
(2) Componenţa nominală a comisiilor permanente se stabileşte ţinîndu-se cont de reprezentarea
proporţională a fracţiunilor în Parlament.
(6) Deputatul este membru al cel puţin unei comisii permanente.

Atribuțiile lor sânt:

Articolul 27. Atribuţiile comisiilor permanente
(1) Comisiile permanente examinează proiecte de acte legislative şi propuneri legislative în
vederea elaborării rapoartelor sau avizelor, efectuează anchete parlamentare, dezbat şi hotărăsc asupra
altor probleme, inclusiv din însărcinarea Preşedintelui Parlamentului sau a vicepreşedinţilor.
(2) În probleme ce ţin de domeniul lor de activitate, comisiile permanente pot fi consultate de
organele administraţiei publice, de alte organe sau întreprinderi, instituţii şi organizaţii, de alte părţi
interesate. La finele şedinţei de consultare, comisiile permanente emit avize consultative cu titlu de
recomandare.
(3) Comisiile permanente emit, de asemenea, avize consultative în vederea asigurării aplicării
uniforme a legislaţiei, care nu pot fi folosite ca probe în instanţele de judecată.
(4) Comisiile permanente pot forma grupuri de lucru din experţi şi specialişti în
materie, reprezentanţi ai părţilor interesate cu care se consultă în activitatea lor.
(41) Pentru a facilita procesul de consultare publică a proiectelor de acte legislative şi a
propunerilor legislative, comisiile permanente întocmesc o listă a asociaţiilor constituite în corespundere cu
legea, a altor părţi interesate de domeniul lor de activitate, care va fi modificată şi completată periodic,
inclusiv la iniţiativa părţilor interesate.
(5) Comisiile permanente sînt în drept de a constitui subcomisii, desemnîndu-le atribuţiile,
componenţa şi conducerea. Preşedintele comisiei permanente informează Parlamentul despre formarea
subcomisiei.
(6) În componenţa subcomisiei au dreptul să fie incluşi reprezentanţi ai fracţiunilor parlamentare
din cadrul comisiei respective.
(7) În cazul constituirii unei subcomisii pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii
autorităţii publice responsabile faţă de Parlament, aceasta va informa periodic Parlamentul, în limitele
competenţei sale, prin intermediul comisiei de profil, asupra activităţii acestei autorităţi.

[Link] speciale:
Articolul 32. Constituirea comisiilor speciale
Parlamentul poate constitui, de asemenea, comisii speciale.
Articolul 33. Scopurile şi componenţa comisiilor speciale
(1) Comisiile speciale se constituie de Parlament pentru examinarea proiectelor de acte legislative,
pentru elaborarea unor proiecte de acte legislative complexe sau pentru alte scopuri, indicate în hotărîrea
de înfiinţare a comisiei respective. Proiectele de acte legislative elaborate de comisia specială se examinează
de comisiile permanente în conformitate cu cerinţele stabilite de prezentul Regulament.
(2) Prin aceeaşi hotărîre se va desemna, la propunerea Biroului permanent, componenţa nominală
a comisiei, precum şi termenul în care va fi depus raportul comisiei.

[Link] de ancheta:
Articolul 34. Constituirea comisiilor de anchetă
Parlamentul poate constitui, de asemenea, comisii de anchetă.
Articolul 35. Modul de constituire a comisiilor de anchetă
(1) La cererea unei fracţiuni parlamentare sau a unui grup de deputaţi, ce constituie cel puţin 5%
din numărul deputaţilor aleşi, Parlamentul va putea hotărî înfiinţarea unei comisii de anchetă cu votul
majorităţii deputaţilor prezenţi, în condiţiile legii.
(2) Pînă la aprobarea componenţei nominale a comisiei de anchetă, persoanele propuse în calitate
de membri ai acesteia vor face în şedinţa plenară a Parlamentului o declaraţie cu privire la lipsa conflictului
dintre exercitarea atribuţiilor în cadrul comisiei şi interesele lor personale şi vor depune declaraţia de
interese personale. În cazul apariţiei sau aflării despre conflictul de interese după adoptarea hotărîrii prin
care deputatul a fost numit în calitate de membru al comisiei de anchetă, calitatea de membru a acestuia
încetează de drept.
 
Articolul 36. Atribuţiile comisiilor de anchetă
(1) Comisia de anchetă citează ca martor orice persoană care dispune de informaţii despre vreo
faptă sau împrejurare de natură să servească la cercetarea cauzei. Nu pot fi citaţi în cadrul anchetei
reprezentanţii puterii judecătoreşti, procuraturii şi ai organului de urmărire penală pentru prezentarea
informaţiilor care ar putea prejudicia corectitudinea judecării cauzelor şi/sau confidenţialitatea urmăririi
penale.
(2) La cererea comisiei de anchetă, orice persoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun
mijloc de probă este obligată să le prezinte comisiei. Instituţiile şi organizaţiile sînt obligate, în condiţiile
legii, să răspundă la solicitările comisiei de anchetă.
(3) Cînd pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări, în vederea elucidării adevărului, este necesar
a antrena experţi, comisia de anchetă dispune efectuarea de expertize.
(4) Comisia de anchetă nu poate susţine urmărirea penală efectuată în condiţiile legii de organele
de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti. Concluziile comisiei de anchetă nu afectează principiul
prezumţiei nevinovăţiei.

1.1. Sistemul politic reprezintă un subsistem al sistemului social, care formează o unitate
integrală cu o structură organizatorică unitară structurat pe anumite nivele de organizare,
aflat într-o stare de evoluție continuă și care asigură direcționarea dezvoltării societății
prin adoptarea deciziilor politice și a normelor general-obligatorii și asigurarea respectării
lor, inclusiv prin aplicarea forței de constrângere. Forța de constrângere se aplică de
obicei mai rar .
1.2. Particularitățile ontologice ale sistemului politic sunt următoarele:
 Sistemul politic este un subsistem al sistemului social
 El reprezintă o unitate integrală
 Sistemul politic este o structură organizatorică unitară
 El este structurat pe anumite nivele de organizare în funcție de natura și treapta
acestora
 Se află într-o stare de evoluție continuă
 Asigură adoptarea deciziilor politice a unor norme general obligatorii prin
intermediul statului.

Funcțiile specifice ale sistemului politic pot fi următoarele:

 Asigură stabilitatea și integritatea societății prin oprirea proceselor de haos social și
dezintegrare
 Adaptarea la procesele ce se întâmplă atât în interiorul, cât și a exteriourului mediului
unei societăți
 Direcționarea dezvoltării sociale prin decizii ce privesc în totalitate viața socială
 Adoptarea deciziilor politice și a normelor general –obligatorii și asigurarea respectării
lor, poate fi aplicată și forța de constrângere.
Toate aceste funcții specifice ale sistemului politic reprezintă în totalitate acțiunile specifice
realizate în folosul poporului și anume pentru dezvoltarea lui. Acestea demonstrează că
sistemul politic are la bază direcționarea dezvoltării sociale și respectarea tuturor normelor
generale pentru a ajunge la succes. El asigură direcționarea dezvoltării societății pentru avea
un viitor mai prosper și o societate demnă de a face față tuturor greutăților.

Elementele constitutive ale sistemului politic în Republica Moldova este reprezentat de: stat
,asociațiile obștești, partidele politice sau grupele de presiuni,și altele.În continuare voi
reprezenta unele dintre ele .
 1.3. Statul reprezintă expresia îbtregii societăți și este instrumentyl de bază al realității
obiectivității sistemului politic. Rolul statului în sistemul politic se referă prin:caracteristice,
formele și mijloacele specifice de acțiune ale statului ,și reprezentarea acestuia în cadrul
sistemului politic prin organele de stat , care sunt constituite dintr-o categorie specială de
[Link] care guvernează statul RM sunt următoaarele:
1. Apărarea independenței naționale
2. Menținerea liniștii și ordinii interne
3. Apărarea libertăților și drepturilor cetățenilor
4. Asigurarea bunăstării generale
5. Asigurarea asistențeo sociale
Toate aceste lucruri mai sunt și prevăzute și în Constituția RM.
Dacă am face referire la partidele politice păi acestea sunt prezentate ca o asociație
benevolă, cu statut de persoană juridică, a cetățenilor RM , cu drept de vot, care prin
activități comune și a exprimării voinței proprii concep un partid prin care să invoce
aceste nuanț[Link] lor este de aduce o schimbare în popor și a rezolva problemele
statului, rolul lor mai este prezenatat și în Constituția RM.
Asociațiile obștești sunt la fel organizații care se ocupă cu interesele și trebuințele
poporului și ajută la dezvoltarea statului. Ele ajută la exprimarea liberă a necesităților
și dorințelor popurului.
În concluzie aș dori să spun că elementele sistemului politic din RM ajută la
dezvolarea societății noastre, și luptă pentru a avea un viitor mai bun și mai prosper.

1.1. Caracteristicile specifice partidelor politice

- Este o organizare vizibilă și permanentă la un nivel local
- Este o voință conștientă a conducătorului de a conserva puterea decizioanlă atat la nivel local
cat si la național
- Are scop sa reprezinte vointa poporului
- O organizare care are la bază caștigul alegerilor fiind susținuți de către popor
- Dispun de programe proprii care au fost elaborate de membrii partidului pentru guvernarea
in caz de caștig a alegerilor.
- Pentru a putea realiza obiectivele propuse, partidele susțin că ele o să exercite puterea in
interesul poporului
- Obiectivul social al majorității partidelor este de a cuceri sau conserva puterea.
- Este o putere juridica cu scop nelucrativ

1.2. Funcțiile de bază a partidelor politice

- Cea mai de bază funcție a partidelor politice este cea de reprezentare a intereselor
cetățenilor.
- O alta funcție este cea de integrare a intereselor care are la bază prezentarea si discutarea
anumitor valori sociale pentru a putea contribui la înștiințarea poporului.
- Selectarea candidaților pentru alegeri si organizarea companiilor electorale, și anume ei
înaintează acei candidați pentru ocuparea funțiilor guvernamentale.
- Recrutarea liderilor și anume, partidele politice identifica care sunt acei lideri potențiali și îi
prezintă în fața publicului.
- Formularea politică care se referă la ideea că partidul care a fost învingător la alegeri, in
programul de guvernare exprimă dorința poporului și caută căi de soluționare a problemelor
apărute.
 - Îndeplinesc funcții electorale
- Mobilizează cetățenii la luptele politice
- Formulează scopuri politice pe care pe propun populației
- Guvernarea – si anume partidul care a fost învingător guverneaza după metodele descrise în
programul propriului partid sau membrilor, in proiectele legislative aduse de ei.

1.3. Din punt de vedere a statutului partidelor, în legislației RM, sunt impuse o varietate de
principii si condiții care stabilesc și asigură manifestarea independenței acestora. Pot spune ca
statutul
partidelor din RM încadrează activitatea și independența lor față de stat asigurand și exprimarea
opiniilor cetățenilor. Conform legii cu privire la partidele politice, ele au dreptul de a difuza liber
despre activitatea lor. Precum și faptul că partidele politice sunt obligate să respecte legislația RM, și
să fie înregistrate obligatoriu la ASP. Pe langă toate acestea pot adăuga că partidele politice dispun
singure de denumirea și simbolurile proprii de a le caracteriza. In concluzie pot spune că statutul
partidelor politice din RM este determinat chiar și de Constituție. Precum în art 41 din Constituție
este stipulat ca cetățenii RM au dreptul de a se asocia la partide politice precum și la alte organizații
social-politice

1)Statul se prezintă ca un element fundamental al sistemului politic, care se manifestă ca o forma

suprema de organizare politică a ansamblului social, si presupune existenta unei puterii publice
unice recunoscute de cetateni ca rezultat al delegarii puterii suverane unui corp legislativ, care
exercită aceasta putere decizională asupra unei populații dintr-un cadru teritorial determinat de
frontiere. Rolul primordial al statului în cadrul sistemului politic este de a face tot posibilul pentru a fi o
metodă de organizare pentru toți membrii societății și de ai reprezenta. Acest rol se efectuiază prin
intermediul Parlamentului, care este unica autoritate reprezentativă a poporului (Art 60 din
Constituția Republicii Moldova (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului
Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.).

2) Conform constituției
- Art 2 (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în
mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie
- Art 4 (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează
şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu
celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
- Art 16 (1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
    (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă
politică, avere sau de origine socială.
Din cele relatate mai sus, sunt menționate câteva sarcini ale statului, ce fac part din categoria
apărării suveranității naționale, apărării intereselor, drepturilor si libertății poporului
Republicii Moldova (cetățenilor), dar apelând la atât la normele de drept și facând trimitere la:
forțele armate, politia, carabinierii, etc. putem deduce încă o sarcina de baza a statului, cea de
a respecta și garanta ordinea și liniștea socială, atât pe plan local cât și republican, dar în unele
cazuri se poate face trimitere și pe plan internațional, adica participarea trupelor Republicii
Moldova la operațiile internaționale sau în cazul aflarii uneia sau a mai multe persoane atat
periculoase cat și date în căutare internațională pe teritoriul Republicii Moldova.

3) O sarcină a statului este de a asigura bunăstarea generală poporului Republicii Moldova.

putem sa afirmăm că statul iși onorează (sau incearca să o facă in
limitele competenței dar si în limitele finanțelor) sarcina data, deoarece atât din viața
cotidiană si din sursele mass-media auzim cum în fiecare an se aloca indemnizații
pensionarilor, șomerilor, familiilor cu copii mulți, veteranilor din războiul de pe. Un alt
proiect lansat a fost ‘Prima casă’, ce era destinate noilor familii ce consta în micșorarea
procentului la creditele luate pentru procurarea unui imobil. O altă acțiune a statului în
incearcarea de a-și onora sarcina dată, este accesibilitatea copiilor la vaccinare, importând
anual zeci de mii de doze de vaccinuri sau asigurarea familiilor ce au copii cu locuri în creșe,
dar și accesibilitatea la învatamant.

Statul ca element central al sistemului politic

1)Statul se prezintă ca un element fundamental al sistemului politic, care se manifestă ca o forma
suprema de organizare politică a ansamblului social, si presupune existenta unei puterii publice
unice recunoscute de cetateni ca rezultat al delegarii puterii suverane unui corp legislativ, care
exercită aceasta putere decizională asupra unei populații dintr-un cadru teritorial determinat de
frontiere.

2) + Statului i-i este recunoscută o poziție centrala in cadrul sistemului politic, din moment ce
reprezintă o forma de organizare generală a intregii societăți ce ghideaza principalele directii de
dezvoltare a societății politice prin organele centrale de conducere ale acestuia .
+ Totodată tot statul este văzut ca un instrument fundamental de realizare a obiectivelor
sistemului politic
Statul va detine acest rol , atat timp cat organizarea sa institutionala va fi general legitimă.
+ Prin legea sa fundamentala-constitutia Republicii Moldova se fundamenteaza intreaga structura
si organizare institutională, se recunosc drepturile si libertatile cetatenilor, sunt consfintite clar
atributiile si competentele organelor de conducere, dreptul la asociere( in partide, asociatii obstesti,
culte religioase) care de altfel sunt elemente de baza a sistemului politic.
+ Rolul central al acestuia poate fi determinat si de faptul că organele acestuia exercita functiile
generale de conducere a puterii politice, prin intermediul puterii legislative,executive si judiciare.
+ Baza puterii de stat este suveranitatea,care reprezinta puterea decizionala delegată de popor ca
un ansamblu social general, care hotărăște direcțiile de dezvoltare socială prin adoptarea deciziilor
politice si asigurarea respectarii lor prin forța de constrîngere a statului.
3)Daca avem in vedere că poporul si-a delegat aceasta putere unor reprezentanti reiese ca statul ca
organism social este responsabil de interesele acestora, si bunăstarea acestora, in caz contrar
vorbim despre conflicte la nivel intern ce se pot solda cu o grava criză politică, astfel si statul
Republicii Moldova s-a angajat sa respecte drepturile si interesele acestora prin careva scopuri
generale , atît in ceea ce ține de stat ca structură pe plan național , cît si ca piesă a unui aspect
internațional.
Primul scop rezidă din constitutie, privind apararea independenței nationale consacrate chiar si la
art. 1 din in constitutie „Republica Moldova este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil”,
totodata R.M isi declara neutralitatea pe plan itnernational, limitîndu-se la protejarea
independentei,integritatii si suveranitatii teritoriale a statului.
Daca vorbim de planul intern, R.M ca si orice alt stat se obliga sa respecte drepturile si libertatile
cetatenilor sai, acestea sunt consacrate in legea fundamentala a [Link] ceea ce tine de aspectul
aplicarii legii, justitiei i-i trebuie asigurata o reala [Link] rol deosebit in apararea
drepturilor si libertatilor cetanetilor i-l are avocatul poporului.

Totodată statul modern se obligă sa asigure bunastarea cetatenilor sai, un scop general recunoscut
inca din antichitatea greacă. “Daca cetatenilor le merge bine, si statului i-i va merge bine”
Cetatenii trebuie sa fie asigurati medical,statul trebuie sa se ocupe cu chestiunile ce tin de
vaccinarea sa in masa, protejarea apelor , controlul alimentelor,controlul mediului, statul trebuie sa
faca posibila alimentarea minimului de alimentatie pentru bunastarea omului, prin mentinerea unor
preturi stabile la produse esentiale ca painea,apa...
Un alt scop este mentinerea linistii si stabilirii pacii sociale, pentru realizarea acestuia statul isi
propune sa mentina ordinea de drept, sa asigure functionarea unui sistem de justitie obiectiv si
independent,prin asigurarea alegerilor libere si corecte,accesul presei la informatie,o buna
organizaare a serviciilor ce raspund de ordinea publica: politia,carabinieri.
Ca un ultim scop invoc asigurarea si protectia sociala a unor categorii sociale care chiar au nevoie de
ajutor, astfel statul asigura social persoanele la ananghie prin acordarea indemnizatiilor in caz de
invaliditate, eliberarea unor buletine de boala, asigurari de somaj,derularea diferitor programe
umanitare ,ex . Prima casa si multe altele.