MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII

MOLDOVA ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DREPT

Referat la disciplina ORGANELE DE OCROTIRE A NORMELOR

DE DREPT

MODUL DE ORGANIZARE ȘI SISTEMUL ORGANELOR

NOTARIATULUI

Autorul: Russu Victoria

Studentă anul 1, DFRT 212

Conducător ştiinţific:Olga Dobă:

Chișinău 2021

1
 PLAN

Introducere……………………………………………………………………..3
1.Notariatul generalizare…..4-5
2. Organizarea activității notariatului….....................5-7
          2.1 Organizarea notariatului in Republica Moldova …………7-8
3.Camera Notarială…8-9

4. Rolul şi funcţiile instituţiei notariatului în ocrotirea drepturilor civile ai persoanei

….9-11
Concluzie………………12
Bibliografie………………13

2
 Notă introductivă

Disciplina OOND in calitate de obiect de studiu are o serie de organe numite doctrinar OOND ce fac
parte din mecanismul statului ca instantele judecatoresti, organele procuraturii, organele politiei
precum si alte organe publice cum ar fi avocatura, arbitrajul, procuratura, notariatul, aceste organe sunt
create cu autorizarea statului insa nu fac parte din mecanismul acestuia. Obiectul de studiu dupa volum
este impartit in : sens general si sens nemijlocit. Obiectul general include studierea premiselor politico –
juridice ale aparitiei si evolutiei organelor statelor si care au scop
distinctrespectareanormelorjuridice.Obiectul de studiu il constituie totalitatea normelor juridice din
diferite ramuri ale dreptului precum si normele de drept ce nu tin de o anumita ramura de drept si care
reglementeaza organizarea, structura si directiile principale de activitate a organelor de stat. Obiectul
nemijlocit a disciplinei studiaza normele juridice care reglementeaza modul de formare si structura
diferitor organe precum si a normelor ce stabilesc competenta generala a acestor organe. Disciplina
OOND are un obiect de studiu inter-ramural datorita diversitatii normelor juridice. OOND are drept scop
studierea unor elemente ale mecanismului statului si el este o continuare a cursului de TGD si dr.
constitutional.
Disciplina OOND include 2 parti: partea generala si partea speciala. Partea generala se refera la
problemele privind corelatia notiunilor:legalitate, ordine legala, ordine publica, stat de drept. Precum si
la sistemul, definitia si clasificarea OOND, activitatea de ocrotire a normelor de drept si formele ei;
interactiunea normelor, legatura acestora cu alte organe; obiectul, scopul si izvoarele disciplinei. Partea
speciala include studierea tuturor organelor, normelor precum si a fiecarui organ in parte .Sistemul
OOND cuprinde: dispozitii generale; justitia si principiile ei democratice; organizarea judecatoreasca si
organizarea justitiei; instantele judecatoresti; administrarea judecatoreasca si organele chemate sa
asigure realizarea politicii de stat in sfera justitiei; procuratura; organele de urmarire penala; organele
politienesti; avocatura; arbitrajul; notariatul; avocatul parlamentar; organizatiile nestatale. La rindul sau
izvoarele sunt clasificate dupa caracterul si continutul lor in :
Iz. legislative, interpretative si doctrinale. Iz. legislative sunt actele juridice, normative care
reglementeaza organizarea instantelor judecatoresti, a procuraturii, avocaturii, notariatului, precum si
celelalte organe de drept. Organele legislative la rindul sau se clasifica in: legi si acte normative
subordonate legii. Iz. interpretative sunt hotaririle curtii constitutionale privind interpretarea unor
prevederi ale constitutiei sau privind constitutionalitatea legilor ce reglementeaza organizarea si
activitatea oond. Iz. doctrinale sunt acele lucrari de continut, opiniile savantilor juristi privind unele
probleme istorice precum si politico – juridice ale organizatiei si activitatii OOND.

3
 1.Notariatul generalizarea

Notar - (în limba latină notarius – funcţionar, secretar) – jurist, special autorizat pentru a efectua acte
notariale. Dreptul a atins o înflorire specială în Roma Antică. Era nevoie de persoane special autorizate,
care ajutau cetăţenii Romei să elaboreze plângeri, contracte, proiecte de afaceri și le scriau prin
caractere speciale. Acesta a fost prototipul notarilor moderni. Organele notariale și oficiile de stat sau
non- guvernamentale sunt necesare pentru asigurarea drepturilor și intereselor cetăţenilor, instituţiilor
și întreprinderilor de stat. Activitatea acestora este reglementată de legislaţia în vigoare și actele
normative de stat.
Notariatul în Republica Moldova – este o instituţie de drept public, autorizat să asigure în conformitate
cu legea protecţia drepturilor și intereselor legitime a persoanelor și a statului prin elaborarea actelor
notariale în numele Republicii Moldova. Notariatul activează conform Constituţiei Republicii Moldova,
legii în vigoare, altor acte normative, precum și altor tratate internaţionale, în care una din părţi este
Republica Moldova.
În funcţie de caracterul public al notariatului, Ministerul Justiţiei pune în aplicare regulamentul conform
legislaţiei și organizarea activităţii notariale. Activitatea notarială se efectuează prin elaborarea actelor
notariale și acordarea consultaţiilor notariale de către notari și alte persoane autorizate prin lege, scopul
cărora este de a asigura drepturile și interesele legitime ale cetăţenilor.
Funcţia de notar nu presupune în sine vreo autoritate. Notarul legalizează sau confirmă doar drepturi
sau fapte incontestabile, care au valoare juridică în baza documentelor prezentate. Se ocupă de
perfectarea cererilor și documentelor, legalizează copii și extrase ale documentelor, acordă consultaţii
clienţilor în legătură cu elaborarea actelor notariale.
Activitatea notarială se efectuează în condiţii egale pentru toate persoanele cu respectarea
imparţialităţii.
Dreptul la exercitarea la profesia de notar are persoana care corespunde următoarelor exigenţe:
 Să fie cetăţean al R. M. cu domiciliul pe teritoriul ei;
 Să dispună de capacitate deplină de exerciţiu;
 Să fie licenţiată în drept;
 Să efectueze stagiul de 1 an la un notar şi să promoveze concursul pentru suplinirea locurilor
vacante de notar anunţat de Ministerul Justiţiei;
 Să posede limba de stat;
 Să nu aibă antecedente penale nestinse;
 Să aibă o reputaţie ireproşabilă.
Activitatea notarială din vechime a fost considera- tă una dintre cele mai importante şi cele mai dificile
profesii juridice, fiind apreciată la rangurile cele mai înalte, din aceste considerente pregătirea
candidatu- lui la funcţia de notar necesita precum şi necesită în prezent o pregătire specializată la un
nivel înalt. Îna- inte de a trece nemijlocit la reglementarea legislativă şi doctrinară al pregătirii notariale
adică la modul de organizare a stagiului viitorilor notari în Republica Moldova şi alte ţări, am dori să
facem o paralelă cu reglementările legislaţiei anterioare ale Republicii Moldova.
Legea cu privire la notariat din anul 19972 susţinea iniţial că notarii trebuie să treacă examenul de califi-
care, însă ulterior odată cu modificările introduse pe data de 12 februarie 1998, nu numai notarii, dar şi
specialiştii Ministerului Justiţiei al Republicii Moldo- va (RM) aveau şansa de a primi licenţa fără a susţine
examenele de calificare. Alte modificări care au inter-
venit pe data de 29 iulie 1999, Uniunea Notarilor a primit împuternicirea de a decide soarta persoanelor
care pot fi eliberate de efectuarea stagierii, persoanele care aveau un stagiu în domeniul juridic nu mai
pu- ţin de 10 ani. În acest fel s-a făcut un pas principial, Ministerul Justiţiei al RM elibera licenţa iar
Uniunea Notarilor stabilea criteriile de eliberare a licenţei pen- tru notari.3 Condiţiile înaintate de Legea
nr. 1153-XV din 11.04.1997, care urmau a fi întrunite de candidat pentru obţinerea licenţei de notar
erau: cetăţenia Re- publicii Moldova şi domiciliul permanent pe teritoriul Republicii Moldova, prezenţa
capacităţii de exerciţiu al drepturilor civile, cu toate că legislatorul nu înainta şi nici nu înaintează cerinţe
faţă de vârsta candidatu- lui (legislaţia altor state reglementează aceste cerinţe şi anume în Polonia
vârsta de admitere este de 26 de ani4), prezenţa studiilor juridice superioare, prezenţa vechimii în
muncă de cel puţin doi ani în organele notariale ori au îndeplinit funcţia de notar stagiar, în cazul
4
judecătorilor, procurorilor, avocaţilor, ancheta- torilor cu vechimea în funcţia respectivă de cel puţin
zece ani puteau fi scutiţi de stagiere de către Consiliul Uniunii Notarilor de comun acord cu Ministerul
Justi- ţiei, pe o perioadă nu mai mică de şase luni, cunoaşte- rea limbii de stat, susţinerea examenului
calificativ în faţa Comisiei de Calificare creată pe lîngă Ministerul Justiţiei, lipsa antecedentelor penale,
dispunerea de licenţă.
Activitatea notarială este o activitate de autoritate şi interes public care asigură, în condiţiile
legii, constatarea raporturilor juridice nelitigioase, exerciţiul şi ocrotirea drepturilor şi intereselor
legale ale persoanelor.
Activitatea notarială se înfăptuieşte din numele statului de către notari prin acţiuni şi acte
notariale.
În scopul realizării drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor notarul oferă consultaţii
juridice referitoare la întocmirea actelor notariale, colectează, la solicitarea acestora de la
autorităţile publice, alte întreprinderi şi organizaţii informaţia necesară pentru îndeplinirea
actelor notariale, întreprinde măsuri în vederea împăcării părţilor, efectuării calculelor, realizează
alte acţiuni în conformitate cu prezenta lege.
În cazurile prevăzute de lege, unele acte notariale pot fi îndeplinite de către alte persoane
abilitate.
Activitatea notarului se bazează pe următoarele principii:
a) legalitate;
b) independenţă şi imparţialitate;
c) onestitate, diligenţă şi obiectivitate;
d) competenţă şi deontologie profesională;
e) autoadministrare.
Notarul este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea cu vinovăţie a atribuţiilor sale
profesionale. Solicitarea reparării prejudiciului cauzat se examinează de către instanţa
judecătorească.
Termenul de prescripţie pentru repararea prejudiciului cauzat constituie 3 ani din momentul
când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, dar nu poate depăşi 10
ani din momentul cauzării prejudiciului.
Statul nu poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat persoanelor de către notari.
Notarul răspunde cu întreg patrimoniul său pentru prejudiciul cauzat intenţionat prin exercitarea
activităţii sale. În cazul în care prejudiciul este mai mare decît patrimoniul personal al notarului,
acesta se recuperează suplimentar din contul casei de asigurări constituită în acest scop în cadrul
Camerei Notariale. Prejudiciul cauzat în urma întocmirii actului notarial, obiectul căreia poate fi
evaluat se determină în funcţie de preţul indicat în contract, valoarea bunului, tranzacţiei, care a
servit drept bază pentru calcularea şi plata notarială, cu excepţia cazului în care instanţa de
judecată nu hotărăşte altfel, dar nu mai puţin. Prejudiciul cauzat în urma întocmirii actului
notarial, obiectul căruia nu este susceptibil de evaluat se determină de instanţa de judecată.

2.Organizarea activității notarului

Notarul este obligat să activeze în teritoriul de activitate pentru care a promovat concursul
pentru suplinirea locurilor vacante de notar.
Ministrul justiţiei poate dispune prin ordin extinderea competenţei teritoriale a unui notar
din teritoriul învecinat pe o durată de maximum 6 luni, în următoarele cazuri:
a) absenţei temporare a notarului de la birou, dacă pe teritoriul unde îşi desfăşoară acesta
activitatea nu este un alt notar;
b) existenţei unui loc vacant de notar într-un teritoriu determinat, în cazul în care în
respectivul teritoriu nu îşi desfăşoară activitatea un alt notar;
c) existenţei unui volum mare al solicitărilor de întocmire a actelor notariale într-un
teritoriu determinant.

5
 Cu acordul notarului, Ministrul Justiţiei poate dispune prin ordin extinderea competenţei
teritoriale pentru cazurile prevăzute la alin. (2) pe o perioadă mai mare de 6 luni, dar care nu
poate depăşi un an.
(7) Pentru evidenţa lucrărilor de secretariat, notarul dispune de un sigiliu pentru
corespondenţa de intrare şi ieşire de formă dreptunghiulară care este utilizat de către notar,
salariaţii notarului şi notarul stagiar.
(8) Actele notariale pot fi întocmite de către notar pe blanchete speciale de strictă evidenţă,
în condiţiile legii.
Notarul dispune de un sigiliu de configuraţie rotundă cu imaginea stemei de stat plasată pe
centru, în jurul căreia se inscripţionează cuvintele "Republica Moldova", "Notar", „numele şi
prenumele notarului”, „numărul licenţei”. Sigiliul se confecţionează după un model unic,
aprobat de Ministerul Justiţiei în baza extrasului din Registrul de stat al notarilor eliberat la
cererea de învestire cu atribuţii a notarului. Notarul aplică sigiliul personal şi exclusiv pe actele
ce ţin de activitatea notarială. Sigiliul se păstrează într-un safeu securizat în incinta biroului
notarial sub supravegherea şi pe răspunderea personală a notarului.În cazul pierderii sau a
furtului sigiliului, notarul este obligat imediat să comunice acest fapt autorităţilor competente şi
Ministerului Justiţiei.În cazul în care sigiliul este deteriorat sau sunt alte motive ce impun
înlocuirea acestuia, acest lucru se efectuează doar cu informarea şi autorizarea Ministerului
Justiţiei.
Confecţionarea, utilizarea, păstrarea şi predarea spre lichidare a sigiliului este atribuţia
exclusivă a notarului care va suporta personal cheltuielile aferente, cu excepţiile prevăzute de
lege.
Pentru evidenţa lucrărilor de secretariat, notarul dispune de un sigiliu pentru corespondenţa de
intrare şi ieşire de formă dreptunghiulară care este utilizat de către notar, salariaţii notarului şi
notarul stagiar.

Actele notariale pot fi întocmite de către notar pe blanchete speciale de strictă evidenţă, în
condiţiile legii.
Actele notariale îndeplinite de notar în procesul desfăşurării activităţii notariale, care potrivit
legislaţiei se supun păstrării, inclusiv actele în temeiul cărora acestea au fost îndeplinite,
registrele activităţii notariale formează arhiva activităţii notariale care este proprietate a
statului.Notarii sunt în drept să înfiinţeze depozite comune pentru păstrarea arhivei
notariale.Notarul ţine arhiva activităţii notariale şi în formă electronică. În cazul încetării
activităţii notariale sau schimbării teritoriului de activitate al notarului, arhiva notarială se
transmite în temeiul ordinului Ministrului Justiţiei de notar, în termen de 1 lună, arhivei raionale
sau municipale din teritoriul de activitate al notarului, conform actului de preluare-predare, cu
anexarea Opisului documentelor transmise.
În cazul decesului notarului, imposibilităţii de a transmite personal arhiva notarială sau
netransmiterii arhivei notariale, aceasta va fi transmisă arhivei raionale sau municipale în temeiul
Ordinului Ministrului Justiţiei de către Comisia creată în acest scop din reprezentanţi ai
Ministerului Justiţiei, Camerei Notariale, Serviciului municipal sau raional de arhivă.
Transmiterea se va efectua în baza actului de preluare-predare, cu anexarea Opisului
documentelor transmise, întocmit în 3 exemplare, care se va transmite fiecărui membru al
Comisiei.Arhiva notarială poate fi transmisă arhivei raionale sau municipale şi în timpul
activităţii notarului.
Ministrul Justiţiei va dispune transmiterea testamentelor, a dosarelor succesorale, precum şi a
documentelor necesare pentru finisarea procedurilor notariale începute, altui notar din acelaşi
teritoriu de activitate la propunerea Camerei Notariale.Termenele de păstrare a actelor notariale,
modul de evidenţă, pregătire, păstrare şi predare a acestora se stabilesc de Ministrul Justiţiei, la
propunerea Camerei Notariale.

6
Actele notariale, acordarea consultaţiilor notariale, redactarea proiectelor de documente şi alte
acţiuni notariale, se efectuează contra plată.Pentru activitatea notarială se achită:
a) taxa de stat;
b) plata pentru activitatea notarială.
Cuantumul taxei de stat se stabileşte de lege, se încasează în mod obligatoriu şi se varsă la
bugetul de stat cel târziu în ziua lucrătoare următoare celei în care a fost îndeplinit actul notarial.
Mărimea plăţii pentru activitatea notarială se stabileşte în conformitate cu metodologia calculării
plăţilor, stabilită de Guvern.Sumele băneşti prevăzute la alin. (2) se indică în mod obligatoriu în
actul notarial îndeplinit şi în registrul actelor notariale. Din plata primită de notar pentru
activitatea notarială se acoperă cheltuielile aferente exercitării activităţii profesionale, asigurării
ei tehnico-materiale, locaţiunii şi întreţinerii biroului notarial, ţinerea arhivei activităţii notariale,
plăţii pentru serviciile personalului auxiliar angajat, cotei de contribuţie obligatorie a notarului,
sumei concediului anual, pentru contribuţiile de asigurări sociale de stat, şi de asigurări
obligatorii de asistenţă medicală.

2.1 Organizarea notariatului în Republica Moldova

Problema organizării notariale în domeniul drep- tului notarial face subiectul unor numeroase
inves- tigaţii ştiinţifice, întreprinse de specialiştii diferitor ţări atît din domeniul notarial, civil şi
administra- tiv. Aspectele organizatorice ale activităţii notariale sînt reflectate atît în Constituţie
şi legislaţia privind activitatea notarială în vigoare cît şi de autori ruşi ca: Романовская О.В.,
Романовский Г.Б., Репин В.С.; români: Leş Ioan, Hilsenrand, A., Rizeanu, D., Zirra;
moldoveni: Chibac Gh., Constantinescu E., Bondarciuc O., Mocanu E., Pistriga V., precum şi
francezi: Aubert Luc, Jeanne de Poulpiquet ş.a., cu toate acestea instituţia notariatului este în
dezvol- tare permanentă lacunele legislative apasă asupra organizării şi activităţii notariale şi
acest caz aceste lacune necesită a fi excluse atât din aspect legislativ cît şi din cel practic.
Conform DEX-ului termenul de ”organizare” conform interpretării gramaticale înseamnă ”acţiu-
ne de a (se) organiza şi rezultatul ei”. Verbul ”a or- ganiza” semnifică: ” a face ca un grup social,
o in- stituţie etc. Să funcţioneze sau să acţioneze organic (repartizînd însărcinările şi
coordonîndu-le conform unui plan adecvat); a stabili şi a coordona mijloace- le tehnice,
economice, administrative, astfel încît să permite executarea în condiţiile optime a unui pro- ces”
1 . În acest sens organizarea notarială include elementele structurale definitorii necesare pentru
practicarea activităţii de notar, condiţiile şi rigorile impuse de legislaţia în vigoare pentru
practicarea activităţii de notar, subiecţii care au dreptul la exer- citarea activităţii de notar,
organele competente de reglementare şi control al activităţii notariale.
După modelul sovietic notariatele de stat au fost organizate ca organe administrative cu atribuţii
spe- cifice procedurii necontencioase. Descentralizarea economică şi tranziţia spre o economie
de piaţă a impus o nouă organizare notarială.
Notariatul a trecut prin diferite perioade, fiind impus de a se reorganiza în dependenţă de diferiţi
1 DEX, Dicţionar explicative al limbii române. Ediţia a II-a, Bu- cureşti: Univers Enciclopedie,
1998. – p.727.
factori: politici, sociali, economici. În anii 1997- 2003 în Republica Moldova a fost instituit
notari- atul de tip latin, în prezent în acest sens, experţii internaţionali în domeniul notariatului au
constatat o serie de discrepanţe între prevederile cadrului nor- mativ naţional şi cel internaţional,
mai ales odată cu modificările legii cu privire la notariat din 2002: fiind introdus notariatul de
stat, excluderii asocierii obligatorii ale notarilor şi introducerea taxei de stat, aceste modificări au
fost criticate de asociaţiile in- ternaţionale ale notarilor.
Astfel în perioada 1997– 2003 organizarea nota- rială a fost structurată după cum urmează:
• Ministerul Justiţiei;
• Camera Notarială;
• Camerele Notariale Teritoriale;
7
• Notarul Privat.
Ulterior instituţia notariatului a suferit modifi-
cări şi în prezent avem doar Ministerul Justiţiei care se ocupă de promovarea politicii notariatului
şi implementarea acestor politici în practică şi notarii publici.
Organizarea notarială în diferite state depinde în mare parte de forma organizatorică juridică al
unui stat: stat federativ, stat unitar, monarhie. Миронов А.Н.,2 a structurat organizarea notarială
rusească re- prezintînd sistema organelor şi persoanelor cu func- ţie de răspundere ce include:
• Ministerul Justiţiei al FR;
• Ministerele Justiţiei ale Republicilor ce fac par- te componentă ale FR;
• Administrarea justiţiei subiecţilor FR; • Camerele notariale;
• Birourile notariale de stat;
• Notarii privaţi;
Introducerea notariatului în diferite ţări a avut ca impact crearea stabilităţii în raporturile, care
pre- zintă o importanţă pentru societate şi stat, facilitînd activitatea unor organe de stat ca:
instanţele judecă- toreşti, oficiile cadastrale, departamentul tehnologii informaţionale,
subdiviziunile acestuia, inclusiv ofi- ciile stării civile, prin executarea unor obligaţii, care le
aparţineau înainte de a fi transmise către organele notariale. Notariatul este o instituţie care
contribuie la prevenirea apariţiei eventualelor conflicte, apăra- rea drepturilor şi intereselor
civile, asigurării exer- citării lor, ci nu prin executarea funcţiilor judiciare. Notariatul este o
instituţie împuternicită să îndepli- nească anumite funcţii, ce aparţin statului. Statul a atribuit
peroanelor ce desfăşoară activitate notarială să realizeze funcţiile în numele său. În acest con-
text, notariatul este reprezentantul statului exercit- înd funcţia dată, deşi notarul nu intră în
categoria organelor de stat, statul a impus rigori stricte pentru practicarea activităţii de notar.

Statul ocroteşte drepturile şi interesele cetăţeni- lor săi, conform art.16 din Constituţie:
”respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primor- dială a statului, toţi cetăţenii
Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, lim- bă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de
origine socială”. În conformitate cu Legea 1453/2002 art.2: „notariatul este o instituţie publi- că
de drept, abilitată să asigure, în condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale
persoa- nelor şi statului prin îndeplinirea de acte notariale în numele Republicii Moldova”. În
virtutea prevederi- lor Constituţiei RM, puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt
separate şi colaborează în exer- citarea prerogativelor ce le revin. Notariatul fiind o instituţie
publică are tangenţe cu puterile statale, mai ales fiind abilitată în condiţiile legii să asigure
drepturile şi obligaţiile cetăţenilor. Insitutuţia nota- riatului stă la mijloc acţionînd în numele
statului şi apărînd interesele şi drepturile cetăţenilor.
Republica Moldova este un stat suveran şi inde- pendent, unitar şi indivizibil. În Republica
Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în
exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei, orga- nizarea notarială
este stabilită de către Ministerul Justiţiei.
În conformitate cu legislaţia în vigoare Ministe- rul Justiţiei are următoarele funcţii:
a) eliberează şi retrage licenţele pentru activita- tea notarială;
b) supraveghează şi efectuiază controlul activi- tăţii notariale şi al modului de întocmire a actelor
notariale;
c) aprobă în condiţiile Legii cu privire la notariat, actele normative necesare pentru desfăşurarea
activităţii notariale;

3.Camera Notarială

Camera Notarială este organul de autoadministrare al notarilor, de promovare şi apărare a

intereselor colective ale acestora, precum şi un garant al independenței notarilor și al calității
asistenței notariale.
8
Camera Notarială funcţionează în condiţiile legii nr.69 din 14.08.2016 şi ale statutului său,
aprobat de Adunarea Generală a Notarilor şi îi include pe toţi notarii care activează în Republica
Moldova.

Camera Notarială este o organizație profesională, înființată în temeiul prezentei legi, cu

personalitate juridică, cu patrimoniu și buget proprii.

Structura Camerei Notariale:

În cadrul Camerei Notariale se constituie și funcționează:
 Consiliul Camerei Notariale;
 Comisia de etică;
 Comisia de cenzori;
 Centrul național de administrare a registrelor actelor notariale;
 redacția Buletinului notarilor;
 comisiile de specialitate ale Consiliului Camerei;
 aparatul de specialitate și cel administrativ.

Organele Camerei Notariale sînt:

 Adunarea Generală a Notarilor;
 Consiliul Camerei Notariale;
 preşedintele Camerei Notariale;
 secretarul general al Camerei Notariale;
 Comisia de etică.

Competenţele Camerei Notariale:

În activitatea sa, Camera Notarială are următoarele competenţe:
 colaborează cu autorităţile publice abilitate să stabilească şi să implementeze eficient
politicile
 implementează standardele profesionale
 colaborează şi cooperează cu structuri internaţionale similare
 creează condiţii pentru activitatea profesională a notarilor
 organizează cursuri de instruire a notarilor;
 supraveghează respectarea eticii profesionale
 prezintă Ministerului Justiţiei opiniile sale în anumite domenii;
 creează Fondul de credibilitate şi administrează activitatea acestuia;
 organizează păstrarea arhivei notariale pe suport de hîrtie și în format digital;
 verifică dacă biroul notarului corespunde cerințelor, înregistrează și ține evidența
birourilor notariale;
 are alte atribuţii prevăzute de lege.

4.Rolul şi funcţiile instituţiei notariatului în ocrotirea drepturilor civile ai persoanei

După cum am spus mai sus, profesia de notar este una dintre profesiile care are o istorie şi o
importanţă majoră în sistemele de drept, mai ales că semnificaţia activităţii de notar diferă de la
un sistem de drept la altul, de la o instituţie la alta. Importanţa notarului în apărarea drepturilor
civile (patrimoniale sau nepatrimoniale)221 prin actele sale notarul asigură protejarea drepturilor
persoanelor.

9
În lume există două grupuri mari de sisteme notariale, în cadrul cărora formele de organizare a
notariatului se deosebesc în funcţie de făptul ce rol şi ce importanţă are notarul în sfera realizării
drepturilor.
Primul grup este format din organele notariale din ţările cu sistem de drept anglo-saxon (Marea
Britanic, SUA, Irlanda, Canada, Noua Zeelandă etc.), competente doar de legalizarea
documentelor şi a semnăturilor. În instanţele de judecată din Marea Britanie documentul
legalizat notarial nu are forţă probantă deplină şi este nevoie de reverificarea faptelor. Sursa de
bază a dreptului în aceste ţări este precedentul judiciar, adică normele formulate de către
judecători în hotărârile emise de ei. Funcţia de notar poate fi ocupată de orice persoană, studiile
juridice nefiind obligatorii. Cerinţele formulate faţă de candidaţii la funcţia de notar, de obicei,
sunt următoarele: posedarea studiilor superioare, capacitate de exerciţiu deplină şi lipsa
antecedentelor penale nestinse.
Al doilea grup îl constituie organele notariale din ţările cu sistem de drept latin, mai
precis state care au adoptat sistemul de drept romano- germanic. În acest sistem este recunoscută
importanţa deosebită a probelor scrise, unde sunt fixate condiţiile juridice de încheiere a
diferitelor tranzacţii. În acest caz pe primul plan sunt aduse normele şi principiile dreptului
privite ca reguli de conduită ce corespund exigenţelor morale şi, în primul rând, justiţiei. Toate
ţările cu sistem de drept romano-germanic au constituţii oficiale, ale căror norme au forţă
juridică supremă. Constituţiile delimitează competenţa diferitelor autorităţi publice în sfera de
creare a dreptului şi în conformitate cu această competenţă diferenţiază izvoarele de drept.
Notarul se află în punctul unde se intersectează dreptul şi omul, nefiind judecător, care
soluţionează conflictele dintre părţi sau dintre alţi subiecţi de drept. Notarul previne eventualele
conflicte dintre părţi prin acordarea consultaţiilor, elaborând contracte în conformitate cu
normele legislaţiei în vigoare, asigurând securitatea relaţiilor sociale, acţionând în calitate de
pacificator.. Notarului i se încredinţează funcţia de elaborare şi asigurare a dovezilor. Viaţa
socială va fi imposibilă, dacă persoanele private nu vor putea asigura în orice moment
valabilitatea şi puterea juridică a acordurilor lor.
Notariatul din Republica Moldova tinde să-şi modifice structura sa pentru a se conforma
standardelor europene. În acest scop legislatorul a iniţiat un şir de modificări operate în Legea nr.
1453/2002, unele având un caracter radical atât din punct de vedere legislativ, cât şi din punct de
vedere practic. Activitatea notarială are un caracter de prevenire a încălcării drepturilor223 şi
protejării intereselor legitime ale cetăţenilor şi organizaţiilor prin legalizarea drepturilor şi
faptelor juridice incontestabile, certificarea actelor juridice, extraselor de pe ele, perfectarea altor
acte notariale specificate în art. 35 din Legea nr. 1453/2002.
Organul notarial (în cazul dat notarul şi organul de tutelă şi curatelă) are o funcţie importantă
pentru societatea noastră, în primul rând apără drepturile viitoarei generaţii, garantând
corectitudinea adopţiei copiilor pe de o parte şi verificând consimţământul real al viitorilor
părinţi de a adopta copilul lor pe de altă parte, cu atât mai mult cu cât în procesul adopţiei sunt
posibile eventuale fraude.
Funcţiile notariale impun un caracter specific, care reflectă particularitatea procedurii notariale în
domeniul circuitului civil. Particularităţile lor reies din caracterul public al activităţii notariale şi
din particularităţile competenţei notarului, care activează în limitele jurisdicţiei civile
nelitigioase. Conform opiniei cercetătorului Apryнов B.Н.: „Notarul îndeplineşte voinţa părţilor
convenţiei, previne apariţia litigiilor de drept, care pot să apară în urma încheierii convenţiei .
Funcţiile notarului pot fi delimitate în: 1) sociale - cele ce determina locul notariatului în
sistemul de drept al Republicii Moldova, şi 2) de conținutt - cele ce oglindesc caracterul
activităţii notariale.
Delimitarea funcţiilor notariale oferă posibilitatea de a evidenţia locul notariatului în societatea
contemporană: instituţie specifică de drept (funcţiile sociale ale notarialului) şi demonstrarea
specificului activităţii acestei instituţii în raport cu participanţii la actele notariale (funcţiile de
conţinut).

10
La categoria celor sociale sunt atribuite funcţiile: de realizare a dreptului; de prevenire şi
profilaxie; de autentificare; de protecție şi fiscală.

Funcția de realizare a dreptului desemnează locul notariatului în sistemul de exercitare a

drepturilor subiective şi de îndeplinire a obligaţiilor. Realizarea dreptului e posibilă prin
executarea, utilizarea, respectarea şi aplicarea lui. Funcţia de realizare a dreptului se manifestă pe
mai multe căi. În primul rând, prin asigurarea comportamentului licit al participanţilor la
circuitul civil în raport cu care se efectuează acţiunea notarială. Notarul are obligaţia să asigure
condiţiile juridice corespunzătoare în scop de realizare a drepturilor legale ale participanţilor la
actul notarial. În al doilea rând, însuşi notarul execută, foloseşte şi respectă cerinţele normelor
juridice în limitele prevederilor legislaţiei în vigoare. În al treilea rând, notarul, în unele situaţii,
este subiectul activităţii de aplicare a dreptului atunci când i se acordă acest drept.
Funcția de prevenire şi profilaxie se manifestă prin caracterul preventiv al activităţii notariale
şi apărarea persoanelor împotriva eventualelor fraude, atribuind actelor notariale un caracter
neIitigios. Rolul preventiv al activităţii notariale apare atât prin întocmirea actelor notariale, cât
şi prin refuzul de îndeplinire a lor. Activitatea judiciară şi cea notarială posedă o serie de
caracteristici (inalienabilitate, independenţă) comune. Sistemul notarial dezvoltat este chemat să
contribuie şi să ajute sistemul judiciar prin evitarea litigiilor începând de la etapa de stabilire a
voinţei părţilor şi până la încheierea contractelor; să înlesnească procesul de examinare a
litigiilor şi a procesului probatoriu în instanţa de judecată, întrucât actele notariale au o putere
probatore deosebită, asumându-şi acţiunile judiciar- civile cu caracter neliligios, în consecinţă
reducând numărul de dosare în instanţa de judecată.
Din această funcţie putem deduce şi funcția de consultare a părtilor — notarul, în conformitate
cu legislaţia în vigoare, nu doar are funcţia de a autentifica sau de a legaliza actele notariale, dar
în acelaşi timp şi de a consulta părţile în procesul de perfectare a actelor. În ultimul timp aceasta
funcţie are o tendinţă de a se extinde din cauza dezvoltării relaţiilor sociale şi a apariţiei altor
relaţii noi. Ea răspunde necesităţilor societăţii indiferent de relaţiile sociale: de familie,
antreprenoriat sau de apărare a proprietăţii.
Printre funcţiile importante care mai poate fi denumită şi garant al activităţii subiecţilor ce
încheie acte juridice este funcţia de autentificare. Această funcţie notarială constituie un temei
rezonabil de confirmare sigură a acţiunilor juridice şi a actelor, precum şi a păstrării puterii
acestor mijloace probatorii. În conformitate cu alin. (1) art. 208 CC al RM: „Actul juridic poate
fi încheiat verbal, în scris sau formă autentică".
Activitatea de autentificare este legală de realizarea atât a funcţiilor de control, cât şi a celor de
apărare, a contractelor şi a faptelor juridice ale părţilor.
O altă funcţie este funcţia de protecţie ce se manifestă nu numai prin îndeplinirea acţiunilor de
apărare a bunurilor succesorale, dar şi în îndeplinirea oricăror alte acte notariale. De exemplu, în
cazul când notarul cere acordul în scris din partea organelor de tutelă şi curatelă, la gajarea
apartamentului în cadrul privatizării căruia au participat copii minori.
Funcţia fiscală constă în faptul că activitatea notarială este supusă obligaţiilor fiscale prevăzute
de codul fiscal. Odată cu extinderea proprietăţii private şi sporirea procesului de impozitare ca
una din sursele de formare a bugetului, dobândeşte noi dimensiuni şi funcţia fiscală a
notariatului. În unele ţări din sistemul notariatului de tip latin, notarii ajută la descoperirea
cazurilor de evaziune fiscală, autorizând urmărirea transferului dreptului de proprietate, astfel
ajutând identificarea impozabililor.

11
 Concluzie
Notariatul este o instituţie publică de drept, care stă la hotarul a două domenii ale dreptului - pe
de o parte înfăptuind acte în numele statului - dreptul public, iar pe de altă parte - contribuie la
stabilitatea circuitului civil şi la apărarea drepturilor şi intereselor civile ale persoanelor fizice şi
juridice - dreptul privat. Importanţa consulilor în autentificarea actelor notariale este inestimabilă
prin contribuţia misiunilor diplomatice şi consulare la apărarea intereselor cetăţenilor Republicii
Moldova. În urma analizei juridice a domeniului organizării instituţiei notariatului, am constatat
că pe cât de importantă este această instituţie, pe atât de multe probleme gravitează în jurul ei.
Organizarea notarială în diferite state depinde în mare parte de forma organizatorică juridică a
statului: stat federativ, stat unitar. Organizarea notarială a variat în funcţie de tipul de sistem
notarial existent în acele timpuri. Astfel. în perioada de pînă în anul 1997 exista doar notariat de
stat. începând cu anul 2002 când au fost lichidate camerele notariale din sistemul notarial,
funcţiile acestora au trecut la Ministerul Justiţiei, acesta fiind împuternicit să promoveze politica
notarială şi totodată să controleze activitatea notarilor publici. Nemu- lţumirea notarilor nu a fost
lichidată, ba, dimpotrivă unii notari consideră că Ministerul abuzează de poziţia sa.

12
 Bibliografie
https://eresursedrept.files.wordpress.com/2020/05/instituc5a3ia-notariatului-prin-prisma-
sistemelor-notariale-contemporane-c59fi-importanc5a3a-acesteia-c3aen-apc483rarea-
drepturilor-civile-ale-persoanelor.pdf
https://cnm.md/about/
https://pdfcoffee.com/profesia-de-notar-public-pdf-free.html
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-notarial/organizarea-functiei-
de-notar-public/

13