Tema: Guvernul – organ central al puterii executive

1. Introducere

Guvernul, ca organ de stat de sine stătător, îşi are originea în formele de guvernare istorice şi este o
creaţie rezultată dintr-un proces îndelungat de transformare a sistemelor politice, influenţate de
gândirea vremurilor moderne. Iniţial apar anumite funcţii deţinătorii cărora se numeau miniştri, după
care sau format organe speciale ce se ocupau de executarea deciziilor suveranilor etc. (Ion Creanga,
Curs de drept administrativ).

2. Accepțiunile noțiunii de guvern:

Noțiunea de guvern, menționează Tudor Drăganu, poate avea un triplu sens:

- într-o accepțiune foarte largă, desemnează totalitatea organelor politice ale statului, inclusiv
Parlamentul;
- într-un sens mai puțin larg – totalitatea organelor care formează puterea executivă, adică șeful
statului împreună cu consiliul de miniștri;
- într-un sens restrâns, prin guvern se ințelege numai acea parte a puterii executive, care este formată
din ansamblul miniștrilor, cu excluderea șefului statului.

În opinia Mariei Orlov, Guvernul este organul central al puterii executive, care asigură realizarea politicii
interne și externe a statului și exercită conducerea generală a administrației publice pe întreg teritoriul
țării și în toate domeniile de activitate supuse reglementării legii.

Tot Orlov consideră că după natura activității pe care o desfășoară, Guvernul este organismul cel mai
important prin care se asigură coerența administrației publice ca activitate de organizare a executării
legii în toate compartimentele sistemului administrației publice.

Ion Creangă, în lucrarea sa Curs de drept administrativ, consideră că Guvernul este autoritatea centrală
responsabilă de organizarea și coordonarea întregii activități a puterii executive în stat, iar Tudor
Drăganu definește Guvernul ca fiind organul de conducere şi coordonare a organelor centrale de
specialitate, precum şi, cu respectarea principiului autonomiei şi a descentralizării lor pe servicii, a
organelor locale ale administraţiei publice.

3. Noțiunea de guvern în prevederile legislației RM

În conformitate cu art. 2 din Legea cu privire la Guvern, Guvernul este autoritatea publică care
reprezintă și exercită puterea executivă în Republica Moldova.

Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a statului și exercită conducerea generală a
administrației publice. În exercitarea atribuțiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate,
acceptat de către Parlament prin acordarea votului de încredere la învestitura Guvernului.

Guvernul este responsabil de activitatea sa în fața Parlamentului. Membrii Guvernului poartă

răspundere pentru domeniile de activitate de care sînt responsabili și pentru activitatea Guvernului în
ansamblu.

Iar art. 96 din Constituția RM stabilește că Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a
statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se
conduce de programul său de activitate, acceptat de Parlament.

Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile Constituției Republicii Moldova,

prevederile Legii cu privire la Guvern, ale Regulamentului Guvernului și ale altor acte normative,
precum și ale tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.
 4. Formarea/Învestitura Guvernului

În conformitate cu prevederile art.8 al Legii cu privire la Guvern, învestitura Guvernului are loc astfel:
    (1) După consultarea fracțiunilor parlamentare, Președintele Republicii Moldova desemnează un
candidat pentru funcția de Prim-ministru.
    (2) Candidatul pentru funcția de Prim-ministru cere, în termen de 15 zile calendaristice de la
desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate și a întregii liste a
Guvernului.
    (3) Programul de activitate și lista Guvernului se dezbat în ședința Parlamentului. Acesta acordă
încredere Guvernului cu votul majorității deputaților aleși.
    (4) În baza votului de încredere acordat de Parlament, Președintele Republicii Moldova numește
Guvernul prin decret, în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data adoptării de către
Parlament a hotărîrii pentru aprobarea programului de activitate al Guvernului și acordarea votului de
încredere.
    (5) În termen de cel mult 3 zile calendaristice de la data emiterii decretului privind numirea
Guvernului, membrii Guvernului depun individual, în fața Președintelui Republicii Moldova, jurămîntul al
cărui text este prevăzut la art. 79 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova.

  Numirea Guvernului este o atribuţie ce generează o obligaţie constituţională a Preşedintelui, prin

urmare, Constituţia impune emiterea decretului de numire. Termenele de emitere a decretului
Preşedintelui privind numirea Guvernului nu sunt reglementate de lege. Tradiţional, Guvernul este
numit în aceeaşi zi sau cel târziu în termen de 23 zile. Preşedintele Republicii nu poate refuza numirea
Guvernului, deoarece va putea fi acuzat de violare a normelor constituţionale şi de încălcare a
jurământului depus.

  Articolul 9. Exercitarea mandatului Guvernului

    (1) Guvernul își exercită mandatul din data depunerii jurămîntului de către membrii acestuia în fața
Președintelui Republicii Moldova și pînă la data validării alegerilor pentru un nou Parlament.
    (2) Din data validării alegerilor pentru un nou Parlament, Guvernul este limitat în exercitarea
atribuțiilor sale în conformitate cu prevederile art. 15 din prezenta lege.

5. Structura și componența Guvernului

Conform prevederilor Legii cu privire la Guvern, art. 10, Guvernul este alcătuit din:
    a) Prim-ministru;
      b) prim-viceprim-ministru;
      c) viceprim-miniștri;
      d) miniștri;
      e) alți membri stabiliți prin lege organică.

Primulministru:

- îi revine un rol aparte în cadrul Guvernului;

- el participă, alături de ceilalţi membri ai Guvernului, la deliberările care au loc în şedinţele Guvernului,
în vederea adoptării unor decizii obligatorii;
- demisia Primministrului atrage demisia întregului Guvern.

Constituţia l-a dotat cu atribuţii proprii, care determină rolul şi locul acestuia în cadrul Guvernului,
atribuţii pe care le realizează fără concursul celorlalţi miniştri:
- formarea Guvernului (întocmeşte lista Guvernului după consultarea fracţiunilor parlamentare şi
prezentarea acesteia Parlamentului în vederea obţinerii votului de încredere; pregăteşte şi prezintă
programul de activitate a Guvernului);
- conducerea Guvernului şi coordonarea activităţii membrilor acestuia;
- convocarea şi conducerea şedinţelor Guvernului şi a prezidiului acestuia;
- informarea Parlamentului şi Preşedintelui Republicii despre problemele cele mai importante din stat;
- prezentarea rapoartelor către Parlament cu privire la politica Guvernului,
- semnarea hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului;
- emiterea dispoziţiilor în vederea organizării interne a Guvernului;
- contrasemnarea decretelor Preşedintelui Republicii potrivit cerinţelor constituţionale;
- solicitarea examinării în procedură de urgenţă în Parlament a celor mai importante proiecte de legi cu
care vine în faţa acestuia;
- emiterea împuternicirilor pentru negocierea şi semnarea tratatelor internaţionale etc.

Primministrul reprezintă Guvernul în relaţiile acestuia cu Parlamentul, Preşedintele Republicii, Curtea

Supremă de Justiţie, Procurorul General, partidele şi alte formaţiuni politice, alte autorităţi centrale de
interes naţional, precum şi în relaţiile internaţionale etc.

In cazul prevăzut de Constituţie, Primulministru asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii;

exercită şi alte atribuţii prevăzute de legislaţie.

Primviceprimministrul

- coordonează activităţile ministerelor, departamentelor de stat şi ale altor organe din subordonarea
Guvernului;
- exercită controlul asupra activităţii lor şi le dă în mod operativ indicaţii pentru asigurarea îndeplinirii
hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului şi a altor probleme ale activităţii lor;
- examinează în prealabil propunerile şi proiectele hotărârilor şi ordonanţelor prezentate Guvernului.
In cazul absenţei Primuluiministru, obligaţiile acestuia le exercită primviceprimministrul.

6.  Încetarea mandatului Guvernului

Art. 10 al Legii cu privire le Guvern dispune:

    (1) Mandatul Guvernului încetează:
    a) la data validării alegerilor pentru un nou Parlament;
    b) în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament;
    c) în cazul demisiei Guvernului în componență deplină;
    d) în cazul în care Prim-ministrul se află în imposibilitate definitivă de a-și exercita atribuțiile, în
cazul demisiei sau al decesului acestuia.

7. Atribuțiile Guvernului

Guvernul este învestit cu atribuţii de origine constituţională şi legală, care pot fi sistematizate în
următoarele grupe:

- atribuţii de pregătire şi iniţiere a proiectelor de legi;

Guvernul dispune de dreptul la iniţiativă legislativă (art. 73 din Constituție). În virtutea acestui drept
Guvernul pregăteşte proiecte de legi pentru reglementarea de noi domenii ale relaţiilor sociale sau
pregăteşte amendamente şi rectificări la legile existente, pe care le înaintează Parlamentului spre
adoptare.

- atribuţii privind asigurarea realizării politicii interne şi externe a statului (art. 96 din Constituție);
Pentru realizarea politicii interne, Guvernul activează în direcţiile principale, prin care:

a) creează condiţii pentru stabilirea şi asigurarea suveranităţii economice şi politice a Moldovei;

b) elaborează concepte pentru dezvoltarea social-economică a ţării;
c) asigură libera iniţiativă, deetatizarea, privatizarea, demonopolizarea economiei şi dezvoltarea
relaţiilor de piaţă;
d) elaborează strategii în domeniul ştiinţei şi tehnicii, implementează noi tehnologiei şi susţine
progresul tehnico-ştiinţific;
e) protejează interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
f) promovează o politică activă în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei;
g) asigură legalitatea, ordinea publică etc.

Atribuţiile principale ale executivului în realizarea politicii externe:

a) încheie tratate cu statele străine, cu organizaţiile internaţionale, asigură îndeplinirea lor;

b) stabileşte relaţii multilaterale între Republica Moldova şi statele străine, organizaţii internaţionale,
asigură schimbul de informaţii, de studenţi şi specialişti;
c) prezintă Preşedintelui propuneri privind acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai
Republicii Moldova, înfiinţarea, desfiinţarea şi schimbarea rangului misiunilor diplomatice;
d) aprobă încheierea tratatelor interdepartamentale;
e) prezintă spre ratificare Parlamentului tratatele prevăzute de lege;
f) informează Parlamentul şi Preşedintele Republicii despre încheierea oricărui tratat care nu trebuie
supus ratificării etc.

- atribuţii de organizare a executării şi de executare a legilor, promovare şi asigurare a executării

decretelor, hotărârilor, ordonanţelor şi a altor acte normative date în aplicarea acestuia;

Rezultă din prevederile art. 102 din Constituţie, care stabileşte că hotărârile se adoptă pentru
organizarea executării legilor.

Tot odată aceste atribuţii sunt determinate şi de faptul că Guvernul este puterea executivă a statului,
din care rezultă responsabilitatea acestuia faţă de bunul mers al îndeplinirii regulilor determinate de
legi. Aceste atribuţii sunt exercitate prin acte administrative, cu caracter normativ şi individual, care
cuprind dispoziţii şi măsuri obligatorii pentru toate autorităţile administraţiei publice şi pentru cetăţeni.

- atribuţii privind conducerea, coordonarea şi controlul activităţii ministerelor şi celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice (art. 96, art. 107 din Constituţie), etc.

8. Actele Guvernului

Activitatea Guvernului este evidentă prin actele sale, care se adoptă pentru realizarea politicii interne şi
externe a statului. Aceste acte sunt de două categorii: actele juridice şi actele politice ale Guvernului.
La categoria actelor juridice atribuim hotărârile, ordonanţele şi dispoziţiile, iar la cele politice se atribuie
declaraţiile, apelurile etc.

Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor. Acestea, în marea lor parte, sunt acte cu
caracter regulamentar, normativ.

Ordonanţele pot fi emise în temeiul unei legi de abilitare, pentru a soluţiona şi realiza probleme
urgente determinate de programul de activitate a Guvernului.

Dispoziţiile sunt acte mai puţin însemnate. Ele nu pot avea caracter normativ şi se emit de
Primministru în vederea asigurării organizării interne a executivului.