Sunteți pe pagina 1din 4

SIMULATIA

In legislatia nostra nu exista o regelementare detaliata a simulatiei,


ci un singur text de principiu – art.1175 Cod Civil are preia solutia in
general adoptata si de catre alte legislatii: valabilitatea intre parti a actului
secret si impozabilitatea acestuia fata de terti.

Definitie
Operatiunea juridica unitara care creeaza o aparenta neconforma cu
realitatea, prin incheierea concomitenta a 2 acte juridice:
- unul public si mincinos, al carui efecte sunt inlaturate, modificate
total sau partial, de
- altul secret si adevarat care contine in sine acordul, implicit al
partilor de a simula
Actul secret denumeste actul jurudic ascuns in sens de negotium
iuris. Mai pot fi folosite notiunile de act disimulat, act occult( este ferit de
privirile altora), act real, adevarat (exprima vointa partilor), sau contra-
inscris.
Actul public este actul juridic cunoscut, incheiat de parti in mod
public, denumit si act simulate, mincinos.

Elementele definitorii pentru simulatie sunt:


• existenta a doua acte juridice- unul public, dar mincinos
-unul secret, dar adevarat
• contradictia intre cele doua acte, in sensul ca cel secret modifica
total sau partial, ori inlatura efectele actului public.
• Existenta acordului partilor de a simula, continut de acordul secret
• Incheierea concomitenta a celor doua acte, in sensul ca intre ele
trebuie sa existe simultaneitate de ordin intellectual.
• Ascunderea in acest fel a adevaratelor raporturi juridice dintre parti
si crearea unei aparente neconforme cu realitatea.
• Caracterul unitary al operatiunii.

Clasificare. Forme.
Pornindu-se de la premise ca acordul simulatiei este definitoriu
pentru simulatie, se considera ca potrivit ca si criteriu de clasificare,
elementul asupra caruia poarta acest accord. Astfel, simulatia se clasifica
in:
A. simulatia absoluta (actul fictiv)
B.simulatia relative, care la randul ei poate fi:

1
a) relativa obiectiva – prin deghizare totala
- prin deghizare partiala
b) relativa subiectiva prin – interpunerea de persoane
- mandat fara reprezentant
Simulatia absoluta apare atunci cand acordul simulatoriu stipuleaza
ca intre parti nu s-a incheiat nici un act juridic, deci poarta chiar asupra
existentei actului apparent- fictiv.
Cand acordul simulatoriu se refera numai la unul din elementele
actului public, apare simulatia relative. In acest scop partile incheie doua
contracte: unul secret si altul apparent.
Simulatia relative prin deghizare partiala este atunci cand acordul
simulatoriu poarta numai asupra continutului actului apparent, un element
al acestuia sau una din clauzele sale nu corespunde adevaratei vointe a
unei partilor, actul secret continand in realitate alte prevederi referitoare
la elementele, ori clauza pe care simulantii au inteles sale tina ferite de
cunostinta publica.
Exemple:
- deghizarea obiectului actului juridic;
- simulatia asupra pretului;
- simulatia asupra datei;
- simulatia asupra executarii obligatiei;
- deghizarea modalitatii actului juridic.
Simulatia relative subiectiva prin interpunerea de persoane
presupune existenta unui act juridic, ale carui parti, impreuna cu o a treia
persoana (anonima) incheie actul secret care prevede ca efectele actului
public se produc in realitate fata de acesta din urma participant la actul
occult, adevaratul beneficiar al dreptului transmis sau constituit prin actul
apparent.

Speta:
Reclamanta S.C. „I.B.” S.R.L. a chemat în judecata pe pârâtul T.I.
pentru ca, prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate caracterul
simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 94/4.06.2001 de
B.N.P. J.V.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a încheiat un contract
de împrumut cu pârâtul la 4.06.2001, pentru suma de 125 milioane lei,
care în realitate este simulat, fiind încheiat întrucât reprezentantul
societatii B.N. era interesat ca societatea sa para a fi creditata de un tert,
operatiune care sa fie mentionata în contabilitatea societatii.

2
În realitate suma de 125 milioane lei nu a fost împrumutata de catre
pârât, dar întelegerea scrisa nu a fost materializata într-un înscris, data
fiind încrederea dintre cele doua parti.
Prin sentinta civila nr. 1635/COM/26.02.2001 Tribunalul
Constanta a respins actiunea ca nefondata, retinând urmatoarele:
Prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 94/4.06.2001 la B.N.P.
J.V., pârâtul T.I. a împrumutat societatii reclamante suma de 125
milioane lei, cu scadenta la 4.06.2003, ori cererea reclamantei de a se
constata caracterul simulat al conventiei nu poate fi primita, cât timp se
urmareste încetarea efectelor contractului de împrumut care este
obligatoriu pentru partile contractante si de la executarea caruia partile nu
se pot sustrage.
Ca parte a contractului, reclamanta nu poate invoca caracterul
simulat al actului aparent, în conditiile în care nici nu a probat scopul
urmarit prin simulatie.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel în termen reclamanta,
criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica în raport de dispozitiile art.
1175 Cod civil, text care demonstreaza ca simulatia are efecte si în
raporturile dintre partile contractante, actul secret anihilând complet
efectele actului aparent.
Apelul este nefondat.
Ceea ce apelanta reclamanta a urmarit prin cererea de chemare în
judecata, a fost acreditarea ideii ca, în realitate, nu a fost împrumutata de
pârâtul T.I., ci de B.N., o terta persoana fata de contractul de împrumut,
deci adevaratul creditor al societatii reclamante.
Ori, într-o atare situatie, simulatia sub forma unei interpuneri de
persoane, poate fi dovedita numai cu contractul ascuns (contraînscris),
prin care se arata adevaratele parti ale contractului, ceea ce în cauza nu
exista.
Fata de terti, contraînscrisul nu produce efecte daca au fost de buna
credinta, ceea ce nu se poate retine fata de B.N. care, în viziunea
reclamantei a avut cunostinta de simulatie.

3
Pentru aceste motive, în speta, s-a procedat de aceasta maniera si actiunea
în simulatie a fost promovata de societatea împrumutata.
Instanta de fond a retinut corect ca, ceea ce este caracteristic pentru
simulatie, este existenta concomitenta, între aceleasi parti, a doua
contracte, unul public (aparent) si altul secret (contraînscris), care
corespunde vointei reale a partilor si prin care se anihileaza aparenta
juridica creata prin actul simulat.
La simulatie, prin interpunere de persoane, ambele parti din
contractul aparent urmaresc, în mod constient, ca efectele sa se produca
fata de o terta persoana, careia i se asigura anonimatul tocmai prin
simularea persoanei, ceea ce în cauza nu s-a demonstrat.
Mai mult, din probele administrate nu a rezultat ca tertul era o
persoana solvabila, cât timp atât B.N. si C. erau debitori fata de terte
persoane, dar nici motivele pentru care nu se putea încheia contractul
între societate si B.N., fiind nevoie de o persoana interpusa.
Plecând de la aceste considerente, curtea apreciaza ca hotarârea
instantei de fond este legala si temeinica, motiv pentru care apelul va fi
respins ca nefondat.

Decizia civila nr. 324/COM/11.11.2004

Natura juridical a simulatiei este una controversata.


Este expresia principiului libertatii de vointa, care genereaza
incheierea contractelor, de unde rezulta o posibila calificare, si anume
aceea potrivit careia ea constituie o manifestare a principiului de vointa
interna, reala intrucat acela care produce efecte intre parti este actul
occult, dar real, si nu cel public si mincinos.
In ceea ce priveste opozabilitatea fata de terti a contractului, art.
1175 Cod Civil, prevede ca actul secret care modifica un act public nu
poate avea nici un effect impotriva tertilor, deci nu le este opozabil
acestora. Putem spune ca simulatia este o exceptie de la principiul
opozabilitatii contractelor fata de terti.