3.

Consimţământul la încheierea de acte juridice civile

1. Notiunea de „consimţământ”
– într-un prim sens (mai restrâns), consimţământul este o manifestare
unilaterală de voinţă făcută cu scopul de a produce efecte juridice( la
încheierea unui act juridic civil unilateral)
– într-un al doilea sens (mai larg), consimţământul desemnează acordul de
voinţă (voinţe) al părţilor în contract/ actele bi- sau multilaterale (concursus
voluntatum).

Voinţa juridică = consimţământul + motivul care a determinat consimţământul

( cauza)

2. Principiile voinţei juridice

– principiul libertăţii actelor juridice civile;

– principiul voinţei interne (reale).

A. Principiul libertăţii actelor juridice civile

Principiul este consacrat indirect în art. 1169 C.civ., „Părţile sunt libere să
încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse
de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri”;

Libertatea la care se referă principiul are următorul conţinut:

– subiectele de drept civil sunt libere să încheie ori să nu încheie orice acte
juridice civile, numite sau nenumite, potrivit capacităţii de folosinţă şi de
exerciţiu;
– subiectele de drept civil sunt libere să hotărască după voinţa lor conţinutul
(clauzele) actelor juridice;
– subiectele de drept civil sunt libere să hotărască după voinţa lor modificarea
ori revocarea actului juridic încheiat;
– subiectele de drept civil sunt libere să aleagă forma actului juridic, făcând
aplicarea principiului consimţământului, dacă legea nu prevede expres altfel.
 B. Principiul voinţei interne (reale)
Voinţa juridică se analizează prin două elemente: unul psihologic, reprezentat
de voinţa internă, şi unul social – declararea în exterior a voinţei interne, adica
vointa exteriorizata.
- între aceste elemente există o concordanţă, respectiv declaraţia de voinţă
corespunde voinţei interne, reale a subiectului.
- Dacă voinţa declarată nu corespunde cu voinţa reală, respectiv dacă între
voinţa reală (internă) şi voinţa declarată apare un conflict, exista 2
conceptii
 concepţia subiectivă, adoptată de Codul civil francez de la
1804, potrivit căreia se acordă prioritate voinţei interne,
şi
 concepţia obiectivă, adoptată de Codul civil german de la
1900, potrivit căreia nu produce efecte decât voinţa
declarată, exteriorizată.
 Codul civil român a adoptat principiul voinţei interne, fără a-
l consacra însă in terminis. El se deduce din art. 1266 C.civ.
prevede: „Contractele se interpretează după voinţa
concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al
termenilor”.

3. Definiţia consimţământului

- prin consimţământ se înţelege manifestarea în exterior a hotărârii de a

încheia un act juridic civil.
- Consimţământul se analizează ca o condiţie de fond, esenţială, generală şi
de validitate a actului juridic civil.

4. Condiţiile de valabilitate a consimţământului

Potrivit art. 1204 C.civ., „Consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber
şi exprimat în cunoştinţă de cauză”. Astfel, pentru a produce efecte juridice,
consimţământul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
– să fie exprimat în cunoştinţă de cauză, mai precis, să provină de la o
persoană cu discernământ;
– să fie serios, adică să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice;
 – să fie liber, respectiv să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ.
În afara acestor condiţii legale, mai adăugăm şi condiţia:
– sa fi e exprimat , să fie exteriorizat.

a. Consimţământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ

- Discernamant = aptitudinea persoanei de a fi constienta, adica de a avea

reprezentarea consecinţelor, efectelor juridice ale actelor juridice pe care
le încheie.
- nu trebuie confundată capacitatea de exerciţiu cu consimţământul, ,
deoarece prima este o stare de drept, iar a doua se analizează ca o stare de
fapt care se apreciază de la persoană la persoană
- Există situaţii în care persoane cu capacitate de exerciţiu sunt lipsite
temporar de discernământ, fiind într-o incapacitate naturală (aşa sunt
cazurile de: beţie, somnambulism, hipnoză, mânie puternică – ira furor
brevis).
- discernământul poate exista izolat chiar şi la o persoană incapabilă. De
exemplu, art. 172 C.civ. prevede că „Actele juridice încheiate de persoana
pusă sub interdicţie judecătorească (...) sunt anulabile, chiar dacă la data
încheierii lor aceasta ar fi avut discernământ”.
Sanctiunea – nulitate relativa

b. Consimţământul trebuie să fie exteriorizat

Consimţământul poate fi manifestat expres şi tacit.
- Consimţământul este expres atunci când exprimă fără echivoc intenţia
de a încheia actul juridic: este expres consimţământul care rezultă din
înscrisuri (un proiect de contract, o telegramă, telex, fax, anunţ de presă,
o scrisoare specială) sau din cuvinte, gesturi, semne destinate anume
pentru exprimarea intenţiei de a încheia un act juridic.
- consimţământul este tacit sau implicit atunci când rezultă din acte sau
fapte care nu sunt anume destinate să exprime intenţia de a încheia un act
juridic, dar care se pot interpreta că au această semnificaţie.
o cazul în care succesibilul care face un act de dispoziţie cu privire la
un bun succesoral este socotit că a acceptat, în mod tacit,
moştenirea [art. 1110 alin. (2) C.civ.];
o locatarul care, la expirarea contractului, rămâne în spaţiul închiriat
se socoteşte că şi-a manifestat (tacit) intenţia de continuare a
 relaţiilor contractuale [tacita relocatiune – art. 1810 alin. (1)
C.civ.];
- Tăcerea prin ea însăşi nu constituie consimţământ, în afara următoarelor
împrejurări de excepţie:
 când legea prevede expres [potrivit art. 1810 alin. (1) C.civ., ce
reglementează tacita relocaţiune, „Dacă, după împlinirea
termenului, locatarul continuă să deţină bunul şi să îşi
îndeplinească obligaţiile fără vreo împotrivire din partea
locatorului, se consideră încheiată o nouă locaţiune (...)”];
 în materie de succesiune, art. 1112 alin. (1) C.civ. (neacceptarea
expresă ori tacită a succesiunii în termen de 1 an de la deschiderea
succesiunii;
 când părţile convin expres să îi acorde o asemenea valoare;
 când prin obicei (uzanţe) tăcerea valorează consimţământ

***** adagiul qui tacet consentire videtur (cine tace pare să consimtă) nu face
aplicare în dreptul nostru civil, cu excepţia cazurilor de mai sus.

c. Consimţământul trebuie dat cu intenţia de a produce efecte juridice

Consimţământul trebuie dat cu intenţia de angajare juridică, de a te obliga

juridic, de a produce efecte juridice
Nu îndeplineşte această condiţie;
- consimţământul exteriorizat în glumă (iocandi causa), din prietenie, din
complezenţă,
- foarte vag;
- consimţământul făcut sub rezervă mintală (reservatio mentalis) cunoscută
de destinatarul acesteia
- cel făcut sub condiţie potestativă pură din partea debitorului celui care se
obligă – si voluero – ma oblig daca vreau (art. 1403 C.civ.).

d. Consimţământul să nu fie alterat de vicii de consimţământ

Viciile care alterează consimţământul sunt: eroarea, dolul (viclenia), violenţa
şi leziunea.

Art. 1206: Cazuri
(1)Consimţământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau
smuls prin violenţă.
(2)De asemenea, consimţământul este viciat în caz de leziune.

Viciile de consimţământ

§1. Eroarea ca viciu de consimţământ

1. Noţiune

Eroarea este o falsă reprezentare a realităţii concrete pe care şi-o face

partea (părţile) cu privire la încheierea unui act juridic.
Eroarea nu este provocată de o altă persoană, ci se datorează chiar părţii
aflate în eroare, motiv pentru care acest viciu de consimţământ este calificat
drept „eroare spontană”.

Art. 1207: Eroarea
(1)Partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială
poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să
ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea
contractului.
(2)Eroarea este esenţială:
1.când poartă asupra naturii sau obiectului contractului (error in negotium);
2.când poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei (error in corpore)sau asupra
unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de
către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat ( error in substantiam);
3.când poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în
absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in personam).
(3)Eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică
determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru încheierea contractului.
(4)Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu
excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate
hotărâtoare.

2. Clasificarea erorii
A. În funcţie de natura realităţii fals reprezentate, eroarea este de fapt şi de
drept.
a.Eroarea de fapt constă în falsa reprezentare a unei stări, situaţii faptice la
încheierea actului juridic civil (cele mai jos dezvoltate).
b. Eroare de drept reprezintă falsa reprezentare la încheierea actului juridic
a existenţei ori a conţinutului unei norme juridice.

a. Eroare de fapt :

1. error in negotium= eroare asupra naturii sau obiectului actului juridic :

în sensul că o parte are convingerea că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă
crede că încheie un alt act juridic [art. 1207 alin. (2) pct. 1 C.civ.].
De exemplu: o parte are convingerea că încheie un contract de vânzare-
cumpărare, iar cealaltă crede că este vorba despre o vânzare cu clauză de
rentă viageră; o parte crede că dă în locaţiune un obiect, iar cealaltă crede că
este o vânzare şi oferă preţul;
2. error in corpore= identităţii obiectului prestaţiei, în sensul că o parte
crede că contractează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere
un alt bun [art. 1207 alin. (2) pct. 2 teza I C.civ.].
Ex: o parte vinde un anumit obiect, iar cealaltă parte vrea să cumpere un cu
totul alt obiect. Vanzatorul vinde palarii, si cumparatorul crede ca cumpara
manusi.

3. Error in substantiam= eroare asupra calităţilor substanţiale ale

obiectului prestaţiei ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de
către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat [art. 1207 alin. (2) pct.
2 teza a II-a C.civ.].
Ex: cumpărarea de obiecte de sticlă drept obiecte de cristal; simple obiecte de
artă drept obiecte autentice e
 4. error in personam = falsa reprezentare a identităţii fizice sau a calităţilor
esenţiale ale persoanei contractantului,

b.Eroarea de drept
În actualul Cod civil, eroarea de drept este reglementată în două texte legale:
– potrivit art. 1207 alin. (3) C.civ., „Eroarea de drept este esenţială atunci
când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru
încheierea contractului”;
– conform art. 1208 alin. (2) C.civ., „Eroarea de drept nu poate fi invocată în
cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile”. Per a contrario, eroarea de
drept poate fi invocată în cazul unei norme juridice inaccesibile şi imprevizibile.

Condititi

- eroarea sa priveasca o norma juridica

- normă juridică sa fie determinantă (...) pentru încheierea contractului
- norme juridice inaccesibile şi imprevizibile.
 normă este accesibilă numai atunci când este redată cu
suficientă precizie, astfel încât să permită oricărei
persoane, care la nevoie poate apela la consultanţă de
specialitate, să îşi corecteze conduita
 norma este previzibila atunci când destinatarul
„dispune de informaţii suficiente asupra normelor
juridice aplicabile într-un caz dat şi este capabil să
prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele
cazului, consecinţele pe care o anumită acţiune le-ar
putea avea”
Seminar recapitulativ actul juridic

1. Întrebări, exerciţii, aplicaţii

1) Clasificaţi, în funcţie de criteriile cunoscute din literatura de specialitate, următoarele acte

juridice:
a) contractul de vânzare – cumpărare;
b) contractul de donaţie;
c) contractul de depozit;
d) testamentul.
2) Ce fel de act juridic este, din punct de vedere al importanţei asupra patrimoniului,
vânzarea câinelui unui minor de către tutorele acestuia, întrucât mijloacele financiare
pentru procurarea hranei şi medicamentelor câinelui deveniseră prea oneroase pentru
patrimoniul minorului?
3) Ce fel de act juridic este o vânzare făcută în schimbul unei rente viagere: comutativ sau
aleatoriu?
4) În ce constă evenimentul incert în contractul de rentă viageră?
5) Propuneţi 3 exemple de acte juridice aleatorii.
6) Cum calificaţi actul juridic prin care o persoană transportă o altă persoană cu maşina sa
proprie fără a-i cere nimic în schimb: liberalitate, act dezinteresat sau aleatoriu?
7) Ce fel de act juridic este acela prin care o persoană îşi grevează cu o ipotecă un imobil
aflat în proprietatea sa: de conservare sau de dispoziţie? Dar actul juridic prin care
creditorul constituie o ipotecă asupra unui imobil al debitorului în scopul garantării
recuperării creanţei?

Banca (creditoul) prin ipoteca preintampina pierdere un drept ( act de conservare)

eu iau un imprumut (debitor)

Contract de ipoteca pe casa act de dispozitie pt ca grevez imobilul cu sarcina reala

1. Rezolvaţi următoarele teste grilă:

1. De regulă, vânzarea cumpărarea este un contract:

a) solemn;
b) real;
c) consensual.
2. Contractul de vânzare cumpărare:/ c de donatie

a) este un contract unilateral;

b) poate fi cu titlu gratuit/ oneros
c) este solemn când are ca obiect un teren.
3. Donaţia este:

a) un contract unilateral;
b) un contract bilateral;/ poate fi un contract bilateral
c) un act juridic unilateral.
4. Sunt acte juridice civile cu titlu gratuit:

a) actele comutative;
b) actele dezinteresate;
c) actele aleatorii.
5. Actele juridice reale sunt:

a) acte juridice autentice;

b) acte juridice care se încheie prin predarea bunului;
c) acte juridice care se execută prin predarea bunului.
6. Contractul de donaţie este:

a) solemn;
b) consensual;
c) real.
7. Testamentul este:

a) un act juridic strict personal;

b) un act juridic inter vivos;
c) un act juridic afectat de modalităţi.
8. După importanţa asupra patrimoniului, actele juridice civile sunt:

a) acte de conservare, de administrare, declarative;

b) acte de conservare, de administrare, de dispoziţie;
c) acte de conservare, de administrare reale.
9. După efectele pe care le produc, actele juridice civile sunt:

a) acte constitutive, de administrare, declarative;

 b) acte consensuale, translative, de dispoziţie;
c) acte constitutive, translative, declarative.
10. Contractul de rentă viageră este:

a) un act juridic comutativ;

b) un act juridic aleatoriu;
c) un act juridic dezinteresat.

Seminar Obiect si consimatamant

1. Întrebări, exerciţii, aplicaţii

1) Ce înseamnă: obiect al unui act juridic, obiect al unei obligaţii, obiect al unei prestaţii?
2) Bunurile din domeniul public se află în circuitul civil? Dar cele din domeniul privat al
statului şi al unităţilor administrativ teritoriale?
3) Este valabil un contract de vânzare cumpărare prin care un coproprietar înstrăinează
bunul în materialitatea sa?
4) Între X şi Y se încheie un contract de vânzare-cumpărare a unei recolte neculese încă.
Precizaţi care e soarta contractului dacă:
a) recolta pierise la data încheierii contractului, dar nici una dintre părţi
nu avea cunoştinţă despre aceasta;
b) recolta pierise la data încheierii contractului iar vânzătorul cunoştea
această împrejurare;
c) recolta piere după încheierea contractului, dar până în momentul
achitării de către Y a preţului;
d) recolta pierise parţial la data încheierii contractului.
5) Care este diferenţa între capacitate şi discernământ?
6) Ce înţelegeţi prin sintagma „consimţământul trebuie să provină de la o persoană cu
discernământ”- sa provina de la o persoan cu capacitate de exercitiu ?
7) Care este valoarea juridică a „tăcerii” în raporturile contractuale civile?
8) Simpla prezenţă a unui taxi în staţia de taximetre reprezintă o manifestare exterioară a
consimţământului? Argumentaţi.
9) Care sunt limitele libertăţii contractuale?
10) Dacă o persoană intenţionează să vândă un lucru dar se exprimă în sensul perfectării unui
contract de închiriere, ce act juridic se va considera că a încheiat? Vezi raportul dintre
voinţă reală şi voinţă declarată.
11) Expunerea mărfii în vitrina magazinului, fără indicarea preţului, poate fi calificată drept o
exteriorizare a consimţământului de a vinde?

2. Speţe

1. Între X şi Y s-a încheiat un contract de vânzare – cumpărare a unei construcţii,

vânzătorul declarând că întregul imobil este din beton, arătându-i lui Y în acest sens o
porţiune dintr-un perete construit din plăci de beton.
Ulterior, Y a constatat, în mod accidental, că un perete ce făcea parte din structura
de rezistenţă a clădirii era din cărămidă, ceea ce l-a determinat să solicite opinia unui expert.
În urma expertizei s-a constatat că în proporţie de 3/4 casa era din cărămidă şi restul din plăci
de beton, motiv pentru care Y l-a acţionat în justiţie pe X, solicitând instanţei desfiinţarea
contractului de vânzare.
Cerinţe :
a) Ce condiţie de valabilitate a consimţământului lipseşte în speţă?
b) Care este viciul de consimţământ invocat de reclamant?
c) Identificaţi sancţiunea de drept civil aplicabilă la speţă.
d) Ce hotărăşte instanţa?

2. Un proprietar al unei mori de făină dorind ca făina pe care o fabrică să pară a fi de

calitate superioară aceleia pe care o are în realitate, i-a adăugat unele substanţe chimice
conţinând săruri care măreau volumul pâinii făcându-i un aspect mai frumos.
Morarul nu ştia că legile în vigoare nu permiteau acest procedeu, pe care îl
considerau dăunător sănătăţii.
El a fost acţionat în judecată de către organele administrative pentru că a fabricat
făină încălcând legile în vigoare.
Cerinţe :
a) Ce viciu de consimţământ este aplicabil în speţă?
b) Ce va decide instanţa?

3. Rezolvaţi următoarele teste grilă:

1. Reprezintă o condiţie de fond pentru încheierea valabilă a actului juridic :

a) forma ad validitatem;
b) capacitatea;
c) termenul.
2. În dreptul civil român, tăcerea:
a) nu constituie consimţământ;
b) valorează consimţământ;
c) nu constituie consimţământ, în afară de unele excepţii.
3. Capacitatea de a încheia acte juridice :
 a) este o stare de fapt;
b) coincide cu discernământul;
c) este o stare de drept.
4. Constituie eroare obstacol :
a) eroarea asupra naturii juridice a actului;
b) eroarea asupra calităţii esenţiale ale persoanei;
c) eroare asupra calităţilor substanţiale ale obiectului.
d) Eroarea asupra valorii economice a contraprestatiei
5. Atunci când falsa reprezentare priveşte identitatea obiectului este vorba de :
a) error in negotio;
b) error in corpore;
c) error in personam.