Viciile de consimţământ

Art. 1206: Cazuri
(1)Consimţământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau
smuls prin violenţă.
(2)De asemenea, consimţământul este viciat în caz de leziune

§1. Eroarea ca viciu de consimţământ

1. Noţiune

Eroarea este o falsă reprezentare a realităţii concrete pe care şi-o face

partea (părţile) cu privire la încheierea unui act juridic.
Eroarea nu este provocată de o altă persoană, ci se datorează chiar părţii
aflate în eroare, motiv pentru care acest viciu de consimţământ este calificat
drept „eroare spontană”.

Art. 1207: Eroarea
(1)Partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială
poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să
ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea
contractului.
(2)Eroarea este esenţială:
1.când poartă asupra naturii sau obiectului contractului ( error in negotium);
2.când poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei ( error in corpore)sau
asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate
esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in
substantiam);
3.când poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în
absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat ( error in personam).
(3)Eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică
determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru încheierea contractului.
(4)Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu
excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate
hotărâtoare.
 2. Clasificarea erorii
A. În funcţie de natura realităţii fals reprezentate, eroarea este de fapt şi de
drept.
a.Eroarea de fapt constă în falsa reprezentare a unei stări, situaţii faptice la
încheierea actului juridic civil (cele mai sus dezvoltate).
b. Eroare de drept reprezintă falsa reprezentare la încheierea actului juridic
a existenţei ori a conţinutului unei norme juridice.

a. Eroare de fapt :

1. error in negotium= eroare asupra naturii sau obiectului actului juridic :

în sensul că o parte are convingerea că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă
crede că încheie un alt act juridic [art. 1207 alin. (2) pct. 1 C.civ.].
De exemplu: o parte are convingerea că încheie un contract de vânzare-
cumpărare, iar cealaltă crede că este vorba despre o vânzare cu clauză de
rentă viageră; o parte crede că dă în locaţiune un obiect, iar cealaltă crede că
este o vânzare şi oferă preţul;
2. error in corpore= identităţii obiectului prestaţiei, în sensul că o parte
crede că contractează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere
un alt bun [art. 1207 alin. (2) pct. 2 teza I C.civ.].
Ex: o parte vinde un anumit obiect -palarii, iar cealaltă parte vrea să
cumpere un cu totul alt obiect-manusi.

3. Error in substantiam= eroare asupra calităţilor substanţiale ale

obiectului prestaţiei ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de
către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat [art. 1207 alin. (2) pct.
2 teza a II-a C.civ.].
Ex: cumpărarea de obiecte de sticlă drept obiecte de cristal; simple obiecte de
artă drept obiecte autentice e

4. error in personam = falsa reprezentare a identităţii fizice sau a calităţilor

esenţiale ale persoanei contractantului,

b.Eroarea de drept
În actualul Cod civil, eroarea de drept este reglementată în două texte legale:
 – potrivit art. 1207 alin. (3) C.civ., „Eroarea de drept este esenţială atunci
când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru
încheierea contractului”;
– conform art. 1208 alin. (2) C.civ., „Eroarea de drept nu poate fi invocată în
cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile”. Per a contrario, eroarea de
drept poate fi invocată în cazul unei norme juridice inaccesibile şi imprevizibile.

Condititi

- eoarea sa prevada o norma juridica

- normă juridică sa fie determinantă (...) pentru încheierea contractului
- norme juridice inaccesibile şi imprevizibile.
 normă este accesibilă numai atunci când este redată cu
suficientă precizie, astfel încât să permită oricărei
persoane, care la nevoie poate apela la consultanţă de
specialitate, să îşi corecteze conduita
 norma este previzibila atunci când destinatarul
„dispune de informaţii suficiente asupra normelor
juridice aplicabile într-un caz dat şi este capabil să
prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele
cazului, consecinţele pe care o anumită acţiune le-ar
putea avea”

B. În raport de consecinţele pe care le produc, distingem între eroare

esenţială şi eroare neesenţială.

a) Eroarea este esenţială ATRAGE NULITATEA RELATIVA

– potrivit art. 1207 alin. (2) C.civ., eroarea este esenţială când falsa
reprezentare cade asupra naturii sau obiectului actului juridic (error in
negotium), identităţii fizice a obiectului prestaţiei (error in corpore), calităţilor
substanţiale ale obiectului prestaţiei ori altei împrejurări considerate esenţiale de
către părţi în absenţa căreia actul juridic nu s-ar fi încheiat (error in
substantiam), asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în
absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in personam) si eroare de
drept ;
b) Eroarea indiferentă (neesenţială) este falsa reprezentare asupra unor
elemente mai puţin importante la încheierea actului juridic şi nu afectează
valabilitatea acestuia, fiind numită „eroare uşoar1. Eroarea indiferentă poate
atrage o eventuală diminuare a contraprestaţiei, însă poate rămâne chiar fără
nicio consecinţă juridică. De exemplu, constituie eroare neesenţială eroarea
asupra stării civile a cumpărătorului, eroarea asupra calităţilor nesubstanţiale ale
obiectului.
În anumite cazuri, chiar legea califică eroarea ca fiind neesenţială:
– „Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială,
cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost
considerate hotărâtoare” [art. 1207 alin. (4) C.civ.];
– „Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai
rectificarea, afară de cazul în care, concretizându-se într-o eroare asupra
cantităţii, a fost esenţială pentru încheierea contractului” (art. 1210 teza I
C.civ.).
Ex 1

Vand 1000 tone cu 10 lei tona = 10.000 lei pret final / 1000 de lei

10 tonei x10 lei tona = 100 de lei

Ex. 2

20.000 parti sociale x10 lei/partea = 200.000 de lei 2007 /2000 lei

20.000 parti x 10.000 lei = 200.000.000 lei

C. După cum este sau nu imputabilă părţii aflate în eroare, Codul civil
distinge între:
– eroare scuzabilă, care nu poate fi reproşată părţii care şi-a reprezentat fals
realitatea şi nu este consecinţa lipsei de informare sau a neglijenţei ei;
ATRAGE ANULAREA

1
C. Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., vol. II, p. 815.
 – eroare nescuzabilă, eroare imputabilă părţii aflate în eroare, fiind
consecinţa lipsei de informare sau a neglijenţei acesteia, SI nu ATRAGE
ANULARAEA De exemplu, sunt erori nescuzabile: eroarea asupra solvabilităţii
cocontractantului, eroarea asupra profitabilităţii unei operaţiuni juridice, eroarea
asumată (art. 1209 C.civ.).
În cazul erorii nescuzabile, nu se mai justifică aplicarea sancţiunii nulităţii
relative (anulării) a actului juridic.
– art. 1208 alin. (1) C.civ.: „Contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra
căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţe
rezonabile”;
– art. 1209 C.civ.: „Nu atrage anularea contractului eroarea care poartă
asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel
care o invocă (...)”.

3. Structura erorii

Eroarea cuprinde un singur element de natură psihologică – falsa

reprezentare a realităţii de către o parte la încheierea actului juridic.
Pentru acest motiv, dovada erorii este dificil de făcut.

4. Condiţiile erorii

trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile:

– eroarea să fie esenţială. Potrivit art. 1207 alin. (1) C.civ., „Partea care, la
momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială poate cere
anularea acestuia (...)”;
–eroarea să fie scuzabilă. Potrivit art. 1208 alin. (1) şi art. 1209 C.civ.,
contractul nu poate fi anulat în cazul erorii nescuzabile, şi, respectiv, al erorii
asumate;
– elementul asupra căruia cade falsa reprezentare a realităţii să fie hotărâtor
(determinant) pentru încheierea actului juridic. Cu alte cuvinte, dacă ar fi
cunoscut realitatea, partea nu ar fi încheiat actul juridic respectiv;
– în cazul actelor juridice bilaterale sau plurilaterale, cu titlu oneros, este
necesar ca partea contractantă să fi cunoscut că elementul asupra căruia cade
eroarea este esenţial, determinant pentru încheierea actului juridic civil. Potrivit
art. 1207 alin. (1) teza a II-a C.civ., „cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia
să ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea este esenţial pentru încheierea
contractului”.
Precizari
Nu se cere ca eroarea să fie cunoscută de cocontractant, ci doar ca acesta să
fie conştient de împrejurările determinante pentru încheierea contractului. Dacă
cocontractantul ştie că cealaltă parte este în eroare şi tace cu privire la acest
aspect, actul încheiat este anulabil pentru dol prin reticenţă, şi nu pentru eroare.
nu este necesar ca fiecare parte să fie în eroare pentru a ne afla în prezenţa
viciului de consimţământ. Totuşi, dacă ambele părţi au fost în eroare, atunci,
separat, fiecare parte cere anularea contractului pentru eroarea în care s-a aflat.
Eroarea nu vizează actele juridice unilaterale, deoarece în cazul lor lipseşte
„cocontractantul” sau „cealaltă parte”.
De asemenea, ea nu este incidentă în cazul actelor juridice cu titlu gratuit,din
partea donatarului guvernate de principiul ocrotirii voinţei dispunătorului.

5. Proba erorii

Fiind un fapt psihologic, proba erorii se face indirect, prin dovedirea

elementelor conexe din care rezultă starea subiectivă a celui care pretinde că a
avut o falsă reprezentare a realităţii la încheierea actului juridic.
Fiind un fapt juridic stricto sensu, eroarea poate fi dovedită prin orice mijloc
de probă, inclusiv martori şi prezumţii.

6. Sancţiunea erorii. Adaptarea contractului

a. Potrivit art. 1207 alin. (1) teza I C.civ., „Partea care, la momentul
încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială poate cere
anularea acestuia”. Astfel, eroarea esenţială, în oricare dintre forme,
atrage nulitatea relativă a actului juridic.

b. Adaptarea contractului .

Potrivit art. 1213 alin. (1) C.civ., dacă o parte este îndreptăţită să invoce
anulabilitatea contractului pentru eroare, dar cealaltă parte declară că doreşte să
execute ori execută contractul aşa cum acesta fusese înţeles de partea
îndreptăţită să invoce anulabilitatea, contractul se consideră încheiat aşa cum l-a
înţeles aceasta din urmă. În acest scop, în prealabil, partea îndreptăţită să invoce
anulabilitatea contractului trebuie să notifice cocontractantul cu privire la felul
în care a înţeles contractul.
(2,3) În cel mult 3 luni de la data la care a fost notificat ori de la data când i s-
a comunicat cererea de chemare în judecată, cocontractantul trebuie să declare
că este de acord cu executarea sau trebuie să execute fără întârziere contractul,
astfel cum acesta a fost înţeles de partea aflată în eroare. Dacă declaraţia a fost
făcută şi comunicată părţii aflate în eroare sau contractul a fost executat în
termenul mai sus precizat, dreptul de a obţine anularea contractului este stins şi
notificarea este lipsită de efecte [art. 1213 alin. (2) şi (3) C.civ.].

§2. Dolul (viclenia) ca viciu de consimţământ

1. Noţiune. Reglementare

Prin dol se înţelege acel viciu de consimţământ ce constă în inducerea în

eroare a unei persoane prin mijloace viclene, mincinoase, dolosive, pentru a
o determina să încheie un act juridic.
Spre deosebire de eroare, unde falsa reprezentare a realităţii este spontană, în
cazul dolului, falsa reprezentare este provocată prin mijloace viclene de către
una dintre părţi, pentru a determina cealaltă parte să încheie actul juridic,
manopere fără de care partea indusă în eroare nu l-ar fi încheiat.

Potrivit art. 1206 alin. (1) C.civ., „Consimţământul este viciat când este (...)
surprins prin dol (...)”, iar art. 1214 alin. (1) C.civ. dispune: „Consimţământul
este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de
manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis,
în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe
care se cuvenea să i le dezvăluie”.
Ca natură juridică, dolul este o inducere în eroare, deci o eroare provocată.

2. Clasificarea dolului
 În reglementarea Codului civil anterior, raportat la consecinţele pe care le
avea asupra valabilităţii actului juridic, se făcea o distincţie între:
– dolul principal, când înşelăciunea privea elemente importante,
determinante pentru încheierea actului juridic. Dolul principal (dolus malus –
dolul rău) atrăgea anularea actului juridic astfel încheiat;
– dolul incident (dolul incidens) sau incidental ori secundar, când
înşelăciunea cădea asupra unor elemente nedeterminante pentru încheierea
actului juridic. Dolul incident nu atrăgea nulitatea actului juridic, dar conferea
dreptul la o acţiune în despăgubire, prin care se putea cere reducerea
corespunzătoare a preţului2.

Conform art. 1214 alin. (2) C.civ., „Partea al cărei consimţământ a fost
viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a
aflat nu a fost esenţială”.
Prin urmare, în prezent nu se mai face distincţia dintre dolul principal şi dolul
incident din reglementarea anterioară, ambele forme fiind sancţionate cu
nulitatea relativă.

3. Structura dolului

. Dolul ca viciu de consimţământ este alcătuit din două elemente:

– elementul obiectiv, material, ce constă în mijloacele viclene utilizate de
către o parte pentru a induce în eroare cealaltă parte (şiretenii, manevre
dolosive, maşinaţiuni, simulaţii). Elementul obiectiv se poate manifesta printr-
un
 fapt comisiv (acţiune), ce se concretizează în sugestii,
amăgiri, captaţii (captatio benevolentiae – „atragerea
bunăvoinţei”) sau
 printr-un fapt omisiv (inacţiune), numit şi „dol prin
reticenţă”, ce se concretizează în ascunderea celeilalte părţi a
unor împrejurări ce trebuiau să fie cunoscute pentru
manifestarea voinţei la încheierea actului juridic. Articolul
2
Dolul, spre deosebire de eroare, dă naştere şi la o acţiune în răspundere civilă delictuală, acţiune care însă,
mai ales în cazul dolului incident, nu era consecinţa reglementării dolului ca viciu de consimţământ, ci a
răspunderii civile pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii.
 1214 alin. (1) teza a II-a C.civ. reglementează dolul prin
reticenţă, dispunând că există dol atunci când o parte „a
omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra
unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie”;
– elementul subiectiv, intenţional, ce constă în intenţia de a induce în eroare
persoana pentru a o determina să încheie actul juridic.
- provocarea unei erori din simplă neglijenţă, fără rea-credinţă, nu
constituie dol, dar partea indusă în eroare poate pretinde despăgubiri;
- nu este dol dacă împrejurarea pretins ascunsă era cunoscută de cealaltă
parte.

4. Condiţiile dolului

În reglementarea anterioară se cereau îndeplinite cumulativ două condiţii pentru

a fi în prezenţa dolului, ca viciu de consimţământ:
– dolul să fie determinant pentru încheierea actului juridic, adica esential
– dolul să provină de la cealaltă parte

În prezent însă, art. 1214 alin. (2) C.civ. permite anularea actului juridic,
chiar dacă „eroarea în care s-a aflat (partea) nu a fost esenţială”.
Prin urmare, în actuala reglementare, nu se mai cere condiţia ca dolul să
fie determinant pentru încheierea actului juridic.
Singura condiţie a dolului este ca acesta să provină de la cealaltă
parte, de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi,
ori de la un terţ.

- Articolul 1214 alin. (3) C.civ. stipulează: „Contractul este anulabil şi

atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul3 ori gerantul
afacerilor celeilalte părţi”.

-art. 1215 alin. (1) C.civ. reglementează dolul comis de un terţ,

dispunând că partea care este victima dolului unui terţ poate cere
anularea „dacă cealaltă parte a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit
să cunoască dolul la încheierea contractului”. Este dol şi atunci când

3
Definiţia prepusului se deduce din art. 1373 alin. (2) C.civ.: „Este comitent cel care, în virtutea unui contract
sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii
sau însărcinări în interesul său ori a altuia”, persoană denumită prepus.
 acesta provine de la un terţ, dar cocontractantul are cunoştinţă de acest
fapt (complicitate la dol),

– în cazul actelor juridice unilaterale, deoarece nu există „cealaltă

parte”, dolul poate proveni de la terţi. În materia liberalităţilor (de
exemplu, testamentul ca act unilateral), dolul îmbracă forma sugestiei
şi /sau captaţiei4.

5. Proba dolului

Potrivit art. 1214 alin. (4) C.civ., dolul nu se presupune. Aşadar, cel care va
cere anularea actului juridic pentru dol, ca şi la eroare, va trebui să facă dovada
lui.

Fiind un fapt juridic stricto sensu, dolul poate fi probat prin orice mijloc de
probă, inclus martori

6. Sancţiunea dolului

dolul atrage o dublă sancţiune:

- anularea actului juridic, dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru
existenţa acestui viciu de consimţământ,
- dar şi o acţiune în despăgubire, dacă sunt îndeplinite condiţiile
răspunderii civile delictuale.
Cele două acţiuni nu se exclud. Astfel, potrivit art. 1257 C.civ., „În caz de
(...) dol, cel al cărui consimţământ este viciat are dreptul de a pretinde, în afară
de anulare, şi daune-interese sau, dacă preferă menţinerea contractului, de a
solicita numai reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care
ar fi îndreptăţit”.
Cu privire la cele două sancţiuni se impun unele precizări:
– victima dolului poate uza de ambele acţiuni sau se poate limita la acţiunea
în despăgubiri, dacă intenţionează menţinerea actului;
– independent de anularea contractului, victima dolului unui terţ va putea
solicita despăgubiri de la autorul dolului [art. 1215 alin. (2) C.civ.];

4
Sugestia presupune mijloace ascunse utilizate în scopul de a sădi în mintea dispunătorului ideea de a face o
donaţie sau un testament, pe care nu l-ar fi făcut din proprie iniţiativă.
Captaţia constă în manopere dolosive utilizate în scopul de a câştiga încrederea dispunătorului şi a înşela
buna-credinţă a acestuia, pentru a-l determina să îi doneze un bun al său ori să îl gratifice prin testament
Seminar Obiect si consimtamant

1. Întrebări, exerciţii, aplicaţii

1) Ce înseamnă: obiect al unui act juridic, obiect al unei obligaţii, obiect al unei
prestaţii?
2) Bunurile din domeniul public se află în circuitul civil? Dar cele din domeniul
privat al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale?
3) Este valabil un contract de vânzare cumpărare prin care un coproprietar
înstrăinează bunul în materialitatea sa?
4) Între X şi Y se încheie un contract de vânzare-cumpărare a unei recolte
neculese încă. Precizaţi care e soarta contractului dacă:
a) recolta pierise la data încheierii contractului, dar nici una
dintre părţi nu avea cunoştinţă despre aceasta;
b) recolta pierise la data încheierii contractului iar vânzătorul
cunoştea această împrejurare;
c) recolta piere după încheierea contractului, dar până în
momentul achitării de către Y a preţului;
d) recolta pierise parţial la data încheierii contractului.
5) Care este diferenţa între capacitate şi discernământ?
6) Ce înţelegeţi prin sintagma „consimţământul trebuie să provină de la o
persoană cu discernământ”- sa provina de la o persoan cu capacitate de
exercitiu ?
7) Care este valoarea juridică a „tăcerii” în raporturile contractuale civile?
8) Simpla prezenţă a unui taxi în staţia de taximetre reprezintă o manifestare
exterioară a consimţământului? Argumentaţi.
9) Care sunt limitele libertăţii contractuale?
10) Dacă o persoană intenţionează să vândă un lucru dar se exprimă în sensul
perfectării unui contract de închiriere, ce act juridic se va considera că a
încheiat? Vezi raportul dintre voinţă reală şi voinţă declarată.
11) Expunerea mărfii în vitrina magazinului, fără indicarea preţului, poate fi
calificată drept o exteriorizare a consimţământului de a vinde?

1. Speţe

1. Între X şi Y s-a încheiat un contract de vânzare – cumpărare a unei

construcţii, vânzătorul declarând că întregul imobil este din beton, arătându-i lui
Y în acest sens o porţiune dintr-un perete construit din plăci de beton.
 Ulterior, Y a constatat, în mod accidental, că un perete ce făcea parte
din structura de rezistenţă a clădirii era din cărămidă, ceea ce l-a determinat să
solicite opinia unui expert. În urma expertizei s-a constatat că în proporţie de
3/4 casa era din cărămidă şi restul din plăci de beton, motiv pentru care Y l-a
acţionat în justiţie pe X, solicitând instanţei desfiinţarea contractului de vânzare.
Cerinţe :
a) Ce condiţie de valabilitate a consimţământului lipseşte în
speţă?
b) Care este viciul de consimţământ invocat de reclamant?
c) Identificaţi sancţiunea de drept civil aplicabilă la speţă.
d) Ce hotărăşte instanţa?

C de fond 1. Capacitatea
2 Obiectul – act juridic – opeeratiunea ( natura actul)
- Obligatiei = prestatia
- Al prestatiei = bunul
3.Consimatmantul – sa fie exprimat; sa provina cu discernamat ; sa fie dat cu
intentie , sa nu fie viciat

2. Un proprietar al unei mori de făină dorind ca făina pe care o fabrică să

pară a fi de calitate superioară aceleia pe care o are în realitate, i-a adăugat unele
substanţe chimice conţinând săruri care măreau volumul pâinii făcându-i un
aspect mai frumos.
Morarul nu ştia că legile în vigoare nu permiteau acest procedeu, pe
care îl considerau dăunător sănătăţii.
El a fost acţionat în judecată de către organele administrative pentru că
a fabricat făină încălcând legile în vigoare.
Cerinţe :
a) Ce viciu de consimţământ este aplicabil în speţă?
b) Ce va decide instanţa?

3. X, societate comercială având ca obiect de activitate operaţiuni de

import-export, a cumpărat în scop de vânzare de la o societate de transport din
Germania un autobuz fabricat în anul 2007. Ulterior, l-a oferit spre vânzare lui
Y (persoană fizică) menţionând în factura pe care a întocmit-o şi în avizul de
însoţire ca dată de fabricaţie anul 2015.
Dat fiind faptul că după 2010 autovehiculele de import nu puteau fi
înmatriculate în vederea circulării pe drumurile publice decât dacă aveau o
anumită vechime a datei de fabricaţie, X a folosit aceste mijloace în scopul de a-
l induce în eroare pe Y, determinându-l să încheie contractul de vânzare
cumpărare.
Cerinţe :
a) Ce viciu de consimţământ este incident în speţă?
b) Care este elementul esenţial al convenţiei în lipsa căruia Y
nu ar fi încheiat contractul de vânzare cumpărare?
c) Care este sancţiunea aplicabilă contractului?
d) Care ar fi fost sancţiunea dacă inducerea în eroare privea
materialele din care erau confecţionate husele pentru scaune?
4. La data de 24.09.2014, reclamantul B.V. a chemat în judecată pârâta
Telekom pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea
absolută sau relativă a contractului de prestări servicii telefonie mobilă încheiat
cu aceasta la data de 13.04.2013.

În motivarea cererii, B.V. a arătat că, în fapt, în data de 13.04.2013, a fost

abordat de către S.M., în timp ce consuma o bere la un local din zona de
domiciliu, care i-a propus ca, în schimbul a 200 de lei, să încheie un contract de
telefonie mobilă, spunandu-i ca dumnealui îi va cumpăra telefoanele cu aceşti
200 de lei şi, întrucât serviciile de telefonie vor fi folosite de alte persoane,
dânsul va rămâne cu banii şi nu va plăti nimic, deoarece aceste contracte sunt
pentru achiziţionarea telefoanelor. În acest sens, B.V.s-a deplasat cu această
persoană la Râmnicu-Sărat, cu un taxi, unde la reprezentanţa societăţii, persoana
însoţitoare i-a solicitat actul de identitate şi a încheiat contractele, pe care i le-a
adus la autovehicul să le semneze, după care acesta le-a oprit asupra sa
împreună cu telefoanele achiziţionate, spunând că este suficient să-i achite 200
de lei pentru o deplasare în acest sens.

Prin cererea de chemare in judecata, B.V. invoca eroarea asupra

indentităţii fizice a obiectului actului juridic (error in corpore), constând în
faptul că a crezut că obiectul actului juridic îl constituie telefoanele, pe când
obiectul real al actului juridic era prestarea seviciilor de telefonie mobilă,
întrucât, ulterior, după vreo două-trei săptămâni au sosit facturile.

B.V. a menţionat că suferă de tulburări mentale şi de comportament,

conform actelor medicale anexate cerererii, fiind internat în mai multe rânduri,
cu ani în urmă, în Spitalul de Psihiatrie, situaţie în care s-au început demersurile
pentru punerea sa sub interdicţie, iar pe fondul consumului de alcool din acea zi,
nu a avut discernământul necesar, nici în acest moment neştiind cu precizie dacă
a semnat dumnealui contractele sau persoana care l-a condus la sediul
operatorului de telefonie mobilă. Pe cale de consecinţă, B.V. invoca nulitatea
contractului rezultând atât din lipsa consimţămîntului, care nu a fost exprimat
valabil, dar şi de lipsa capacităţii de a contracta.

Telekom a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de

chemare în judecata ca neîntemeiata, contractul fiind încheiat in mod valabil,
invocand dispozitiile art. 1208 alin. (1) si 1209 din Noul Cod civil.

Ce va decide instanta?

2. Rezolvaţi următoarele teste grilă:

1. Reprezintă o condiţie de fond pentru încheierea valabilă a actului

juridic :
a) forma ad validitatem/solemna
b) capacitatea;
c) termenul.
2. În dreptul civil român, tăcerea:
a) nu constituie consimţământ;
b) valorează consimţământ;
c) nu constituie consimţământ, în afară de unele excepţii.
3. Capacitatea de a încheia acte juridice :
a) este o stare de fapt;
b) coincide cu discernământul;
c) este o stare de drept.
4. Constituie eroare:
a) eroarea asupra naturii juridice a actului;
b) eroarea asupra calităţii esenţiale ale persoanei;
c) eroare asupra calităţilor substanţiale ale obiectului.
d) Eroarea asupra valorii economice a contraprestatiei
5. Atunci când falsa reprezentare priveşte identitatea obiectului este
vorba de :
a) error in negotio;
b) error in corpore;
c) error in personam.
6. Constituie o inducere în eroare a unei persoane prin mijloace
dolosive :
a) eroarea;
b) violenţa;
c) dolul.