Efectele obligațiilor

Efectul resc al oricărei obligații este executarea ei ,iar efectul ne resc este neexecutarea ei.

1. Executarea obligațiilor -in materie contractuala executarea obligațiilor este guvernata de

principiul relativității efectelor contractului. Potrivit căruia efectele unui act juridic se produc
doar intre părțile contractante => străinii de contract (terții) nu pot nici Avantajați, nici
prejudiciati prin actele juridice încheiate intre alte persoane ( contractul incheiat intre unii nici
nu vătăma, nici nu pro ta altora )

Prin părți ale unui contract înțelegem:

• Subiectele obligației creditorul si debitorul

• Moștenitorilor

• Creditorii chirografari (acei creditori care nu au o garanție reala ci numai un drept de gaj general
asupra bunurilor debitorilor lor)

Avanzi cauza sunt persoanele care, deși nu au participat propriu zis la încheierea contractului,
datorită legăturii juridice pe care o au cu una dintre părți vor putea pro ta sau vor nevoiți a
suporta consecintele respectivului act juridic incheiat intre acele persoane.

Din acest principiu al relativității afectelor contractului decurg alte 3 principii:

Nulitatea stipualtiunii pt altul, Nulitatea promisiunii pt fapta altuia, Nereprezentarea in

contracte

A. Nulitatea stipulatiunii pt altul

Prin stipulatiune romanii înțelegeau acel mod formal de a încheia un contract sub forma unei
întrebări adresate de către creditor debitorului, intrebare la care debitorul raspunde in mod
simetric.

Ex. Debitorul spune “promiți ca?”….creditorul “promit”

Printr o stipulatiune pt altul se urmărește nașterea unei creanțe in pro tul unei persoane care nu a
luat parte la încheierea contractului. O asemenea stipulatiune este lovită de nulitate in dreptul
roman.

Ex. A il intreaba pe B “promiți ca ii dai lui C 1000 de asi?” , B raspunde “promit”

A este creditorul

B debitorul

C un terț

O asemenea stipulatiune este nula .

O asemenea stipulatiune nu este valabilă pentru ca:

-C este terț

-A nu are interes

=> - in primul rand nu sunt îndeplinite condițiile obiectului obligației

- in al doilea rand nu exista sancțiune

Dezvoltarea economiei de schimb a impus căutarea unor instrumente juridice prin care o
asemenea stipulatiune sa poată îmbracă o forma valabilă . Soluția găsită se numește
stipulatiunea unei despăgubiri .

Stipulatiunea unei penalități îmbracă urm forma

A il intreaba pe B “promiți ca daca nu ii dai lui C 1000 de asi imi vei da mie 2000?”

B spune “promit”

Aceasta stipulatiune este valabilă pt ca A creditorul are interes => il va putea da in judecată pe B
in cazul in care nu isi executa obligația ( B va vrea sa ii plătească suma mai mica lui C decat sa ii
pleateasca suma mai mare lui A )

B. Nulitatea promisiunii pt fapta altuia

Similară stipulatiunii pentru altul si promisiunea pt fapta altuia este lovită de nulitate.
Ex .A ii promite direct lui C “ promit. A B iti va da 1000 de asi” - lovită de nulitate

Reformulare a promisiunii pt a valabilă : A ii promite lui C “promit ca il voi determina pe B sa iti

dea suma de 1000 de asi” Daca B nu ii da suma de bani
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 Multa vreme romanii nu au admis ideea reprezentării contractuale, dar treptat prin crearea
acțiunilor cu caracter alăturat de către prețuri prin formule cu transpozitiune s a conturat si
conceptul răspunderii civile contractuale.

SISTEMUL NOXALITATII SI SISTEMUL ACȚIUNILOR NOXALE

• Exprima răspunderea civilă delictuală a lui pater familiar pentru bagubele pricinuite de
persoanele a ate sub puterea lor prin delicte.

Pentru a se putea introduce o acțiune noxala trb sa e îndeplinite trei condiții.

1. Delictul sa e privat pt va doar in cazul unui delict privat ai o victima determinata si un

prejudiciu determinabil
2. In intervalul de timp cuprins intre momentul săvârșirii delictului ai momentul începerii judecății
(Lituș contestatio) delincventul sa nu fost transmis de către pater altcuiva deoarece fapta il
urmează pe făptuitor
3. In acelasi interval de timp de l momentul săvârșirii faptei pana la momentul începeri judecății
victima sa nu il avut in stăpânirea sa pe delicvent.

In cazul in care ul sau sclavul produce cuiva printr un delict o paguba, pater familiar va avea 2
variante:
- Plătește, il despăgubește pe cel vătămat
- Abandonul noxal, il abandonează pe delincvent in mâinile victimei
Prin acțiune noxala înțelegeam o acțiune in justiție, un proces prin care pater dovedește
nevinovația celui a at sub puterea sa .

Acțiunea noxala cu toate ca poate veni in avantajul lui pater familias va intentată de presupusa
victima. Daca pater accepta sa se judece si câștiga procesul va exonerat de orice forma de
răspundere. Daca, însă pierde procesul se revine la cele 2 variante (plătește sau il abandonează
pe cel care este sub puterea sa)

2. Neexecutarea obligațiilor
Este efectul ne resc

In cazul neexecutării obligațiilor de către debitor, se pune problema stabiliri răspunderii lui fata de
creditor.

Pentru a se determina limitele răspunderii debitorului se vor lua in calcul atat împrejurările care au
dus la neexecutare, cat si atitudinea subiectiva a debitorului ( forma lui de nevinovăție ).

Daca obligația nu a fost executata din vina debitorului acesta va trb sa ii plătească creditorului
niste daune interese (judecătorești sau convenționale ).

Aceste împrejurări sau circumstanțe care duc la neexecutarea obligației poarta denumirea de
cauze de neexecutare si sunt prevăzute in mod limitativ, adica exista 6 cauze

1. Cazul fortuit
2. Forța majora
3. Culpa
4. Dolul
5. Mora
6. Custodia

1. Cazul fortuit- este evenimentul neprevăzut exterior voinței debitorului diligent care duce la
imposibiltatea de executare a obligației.

2. Forța majora- poate cu ușurintă confundata cu cazul fortuit desemnând evenimentul

neprevăzut si nestăvilit care independent de eforturile debitorului duce la pieirea lucrului
datorat.

Comparații

- Ambele sunt evenimente neprevăzute

fi
fl
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
fi
 - Ambele sunt independente de vonita debitorului

- Ambele duc la pieirea lucrului datorat sau de imposibiltatea de executare a obligației,

- dar in timp ce forța majora este un eveniment de nestăvilit căruia niciun om nu i se poate pune
astfel încât indiferent ce măsuri excepționale de paza ar lua debitorul efectele tot s ar produce ,
lucrurile tot ar pieri.

- La cazul fortuit pieirea bunului putea evitata daca debitorul ar luat măsuri excepționale de
paza, dar de regula debitorii nu sunt obligati sa ia aceste măsuri excepționale de paza ci
doar măsurile obișnuite .
- De regula sau in general intervenția unui caz fortuit “bunurile de gen nu pier”

3. Culpa- este o forma a vinovații care se poate manifeste sub forma neglijentei, neidemanarii.
Romanii distingeau intre culpa contractuala si culpa delictuală

Culpa contractuala - este neglijența sau neîndemânarea debitorului care s a obligat printr un
contract. => atitudinea culpabila este ulterioară momentului încheierii contractului sau nașterii
raportului juridic. Daca in intervalul din timp cuprins intre încheierea contractului si momentul
executării, debitorul provoacă dispariția lucrului datorat prin acțiunile sau inacțiunile lui neglijente
va gasit in culpa si va trb sa plătească daune interese .=> in materie contractuala debitorul va
raspunde atat pt acțiunile sale cat si pt omisiuni .

Culpa delictuala

- atitudinea culpabila este anterioară nașterii raportului juridic obligațional.

- culpa delictuala nu poate generată prin acțiuni, doar prin inacțiuni si prin omisiuni

fi
fi
fi
fi