UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI Drept civil.

Teoria generală
FACULTATEA DE DREPT Curs 5. Obiectul raportului juridic civil. Bunurile

Conf. univ. dr. Carmen Todică

CURS 5. OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL. BUNURILE

1. Noțiune
Obiectul raportului juridic civil constă în conduita părţilor, respectiv acţiunea sau abstenţiunea la
care este îndreptăţit subiectul activ şi este ţinut subiectul pasiv. Lucrurile la care se referă
conduita părţilor constituite obiect indirect – exterior – al acţiunii ori inacţiunii părţilor, implicit
al raportului juridic.

Prin bunuri în sens restrâns (stricto sensu) înţelegem lucrurile utile, cu valoare economică, ce pot
fi apropriate (însuşite) sub forma drepturilor patrimoniale (pot fi obiecte ale drepturilor şi
obligaţiilor patrimoniale).

Patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (cu

valoare economică) şi a bunurilor la care se referă, aparţinând unei persoane.

Patrimoniul se caracterizează prin următoarele aspecte:

– patrimoniul este o universalitate juridică (universitas iuris), deoarece este format dintr-o masă
de bunuri, de drepturi şi obligaţii cu un anumit regim juridic. Patrimoniul ca universalitate juridică are
un activ (drepturi, creanţe) şi un pasiv (obligaţii);
– patrimoniul este legat de persoană (fizică sau juridică). În acest sens dispune şi art. 31 alin.
(1) C.civ.: „Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu (...)”;
– orice persoană are un patrimoniu, deoarece oricine are drepturi şi obligaţii evaluabile în bani,
iar dacă nu are drepturi, are posibilitatea juridică de a le dobândi;
– o persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu; unicităţii de subiect îi corespunde
unicitatea de patrimoniu;
– unicitatea şi divizibilitatea patrimoniului. Patrimoniul este unic, dar poate fi divizat în mase p–
inalienabilitatea patrimoniului. Fiind legat de persoană, patrimoniul nu poate fi înstrăinat prin acte
juridice inter vivos, dar titularul poate încheia acte juridice cu privire la unele bunuri fără a afecta
existenţa patrimoniului, dar patrimoniul se transmite prin acte mortis causa.
Atrimoniale
- între „bun” şi patrimoniu este o relaţie de la parte la întreg

2. Clasificarea bunurilor
2.1. După natura și clasificarea din Codul civil: bunuri mobile şi bunuri imobile

După natura şi clasificarea făcută de Codul civil, bunurile sunt mobile şi imobile.
Codul civil prevede expres în art. 536: „Bunurile sunt mobile sau imobile”.

A. Bunurile mobile (mişcătoare) se clasifică astfel:

a) bunuri mobile prin natura lor;
b) bunuri mobile prin determinarea legii;
c) mobile prin anticipaţie.

a) Bunurile mobile prin natura lor sunt cele care se transportă de la un loc la altul, atât cele care
se deplasează prin forţă proprie, cât şi cele ce nu se pot muta dintr-un loc în altul decât cu ajutorul
unei puteri străine, (cum sunt lucrurile neînsufleţite.
- art. 539 C.civ. defineşte bunurile mobile prin natura lor ca fiind „(1) Bunuri pe care legea nu le
consideră imobile sunt bunuri mobile. (2) Sunt bunuri mobile şi undele electromagnetice sau asimilate

1
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI Drept civil. Teoria generală
FACULTATEA DE DREPT Curs 5. Obiectul raportului juridic civil. Bunurile

Conf. univ. dr. Carmen Todică

acestora, precum şi energia de orice fel produse, captate şi transmise, în condiţiile legii, de orice
persoană şi puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora”.

b) Bunurile mobile prin determinarea legii. Articolul 542 alin. (2) C.civ. prevede că „Celelalte
drepturi patrimoniale (cu excepţia drepturilor reale asupra imobilelor – n.a.) sunt supuse regulilor
referitoare la bunurile mobile”.
Potrivit acestui text, sunt bunuri mobile:
– drepturile reale, care au ca obiect un bun mobil (dreptul de uz, uzufruct, dreptul de gaj); cu
excepţia dreptului de proprietate (dreptul de proprietate este mobil prin natură, deoarece dreptul se
confundă cu lucrul)
– drepturile de creanţă, privind un bun mobil
– acţiunile în justiţie privind un drept mobiliar
– dreptul de proprietate literară şi artistică
– dreptul de proprietate industrială (dreptul de inventator, inovator, firma, marca de calitate etc.).

c) Bunuri mobile prin anticipaţie sunt: anumite bunuri imobile prin natura lor, dar pe care părţile
unui act juridic (vânzător-cumpărător) le consideră mobile anticipat, având în vedere că ele vor deveni
în viitor mobile. De exemplu, recoltele şi fructele neculese; arbuştii prinşi în pământ; materialele
provenite din dărâmarea unei construcţii; produsul neextras al unei cariere (piatră, marmură).
- aceste bunuri au caracter de „mobile” în raporturile dintre părţile care le-au socotit ca atare prin
voinţa lor în considerarea scopului actului juridic; faţă de terţi, aceste bunuri sunt bunuri imobile,
urmând să devină mobile prin separarea lor de fond (tăiere, culegere, dărâmare).
- Articolul 540 C.civ., purtând denumirea marginală „Bunuri mobile prin anticipaţie”, dispune în alin.
(1): „Bogăţiile de orice natură ale solului şi subsolului, fructele neculese încă, plantaţiile şi construcţiile
încorporate în sol devin mobile prin anticipaţie, atunci când, prin voinţa părţilor, sunt privite în natura
lor individuală în vederea detaşării lor”.

B. Bunurile imobile (nemişcătoare) se clasifică astfel:

a) imobile prin natura lor;
b) imobile prin obiectul la care se aplică;
c) imobile prin destinaţie.

a) Bunurile imobile prin natura lor sunt cele care nu pot fi deplasate dintr-un loc în altul (de
exemplu, terenurile şi clădirile).
- art. 537 C.civ. precizează că „Sunt imobile terenurile, izvoarele şi cursurile de apă, plantaţiile
prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter permanent, platformele
şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum şi tot ceea
ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent”.

b) Bunurile imobile prin determinarea legii sunt drepturi reale imobiliare, precum şi acţiunile în
justiţie care au ca scop valorificarea unui drept real asupra unui lucru imobil.
– drepturile reale care au ca obiect un imobil, cu excepţia dreptului de proprietate
(dreptul de proprietate este imobil prin natură, deoarece dreptul se confundă cu lucrul)
– drepturile de creanţă cărora le corespunde obligaţia de a da un bun imobil;
– acţiunile privind valorificarea drepturilor imobiliare

c) Bunuri imobile prin destinaţie sunt bunuri mobile prin natura lor, dar care sunt considerate
imobile, fiind destinate ca accesorii pentru serviciul şi exploatarea imobilului respectiv.
- art. 538 C.civ., intitulat „Bunuri care rămân sau devin imobile”, „(1) Rămân bunuri imobile materialele
separate în mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou întrebuinţate, atât timp cât sunt păstrate în
aceeaşi formă, precum şi părţile integrante ale unui imobil care sunt temporar detaşate de acesta,

2
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI Drept civil. Teoria generală
FACULTATEA DE DREPT Curs 5. Obiectul raportului juridic civil. Bunurile

Conf. univ. dr. Carmen Todică

dacă sunt destinate spre a fi reintegrate. (2) Materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor
vechi devin bunuri imobile din momentul în care au dobândit această destinaţie”.
Pentru a califica astfel un bun, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii:
– ambele bunuri (imobilul prin natura lui şi bunul mobil) să aparţină aceluiaşi proprietar în
momentul fixării destinaţiei;
– între cele două bunuri să existe un raport de destinaţie, de accesorietate; acest raport poate fi
stabilit fie printr-o legătură intelectuală (afectaţiunea în exploatare sau serviciul fondului principal), fie
printr-o legătură materială, artificială, de ataşare faţă de fond.

Sunt bunuri imobile prin destinaţie:

– bunurile destinate exploatărilor agricole (animale aferente culturii);
– seminţele pentru însămânţare; animalele dependente de imobil, ca iepurii, stupii, peştele din iaz;
conductele de apă etc.;
– bunurile destinate exploatărilor industriale, comerciale sau pentru serviciul unui imobil ca
accesoriu (mese, mobilier, instrumente folosite în fabrici sau uzine etc.);
– bunurile mobile pe care proprietarul le-a aşezat în perpetuu către fond: se prezumă că a aşezat
către fond în perpetuu lucrurile mobile prinse cu ghips, var, ciment ori care nu pot fi scoase fără a
strica ori deteriora fondul sau pe ele însele (oglinzi, ornamente, tablouri, statui etc.).

2.2. După modul de determinat: bunuri individual determinate şi bunuri generic

determinate

După modul de determinare, sunt bunuri individual determinate (res certa) şi bunuri generale
determinate (res genera).
a) Sunt bunuri individual determinate, certe, acelea care, sunt individualizate prin elemente
specifice (un anumit autoturism, o anumită casă, un anumit ceasornic, precum şi unicatele).
b) Sunt bunuri generic determinate, generice, acelea care se individualizează prin însuşiri şi
caracteristici specifice speciei sau categoriei din care fac parte. Individualizarea specifică se face prin
numărare, cântărire, măsurare etc. (o anumită cantitate de ciment, de mere, de grâu etc.).

Importanţa juridică constă în următoarele:

– momentul transmiterii dreptului real în actele translative de drepturi reale este diferit; când este
vorba de un bun cert, dreptul real se transmite în momentul realizării acordului de voinţă, chiar dacă
bunul nu s-a predat şi preţul nu s-a plătit, şi dacă părţile nu au stabilit altfel [art. 1674 C.civ.], iar când
este vorba de un bun generic, dreptul real se transmite în momentul individualizării prin predare,
numărare, cântărire, măsurare sau prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului [art. 1678
C.civ.

2.3. După cum pot fi înlocuite în executarea unei obligații civile: Bunuri fungibile şi
bunuri nefungibile

După cum pot fi înlocuite în executarea unei obligaţii civile, deosebim bunuri fungibile şi bunuri
nefungibile [art. 543 alin. (1) C.civ.].
a) Bunurile fungibile sunt acelea care se pot înlocui unele cu altele în executarea unei obligaţii
civile,
b) Bunurile nefungibile sunt acelea care nu pot fi înlocuite unele cu altele, debitorul neputând fi
liberat prin predarea altui bun.
De regulă, bunurile generice sunt bunuri fungibile, iar bunurile certe sunt bunuri nefungibile.

3
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI Drept civil. Teoria generală
FACULTATEA DE DREPT Curs 5. Obiectul raportului juridic civil. Bunurile

Conf. univ. dr. Carmen Todică

2.4. După cum sunt sau nu producătoare de fructe: bunuri frugifere şi bunuri
nefrugifere

După cum sunt sau nu producătoare de fructe, bunurile se divid în bunuri frugifere şi bunuri
nefrugifere.
a) Sunt frugifere bunurile care produc periodic, fără consumarea substanţei lor, alte bunuri,
denumite fructe. De exemplu, terenul produce recolte.
b) Sunt nefrugifere bunurile care nu produc fructe.

Fructele, astfel cum prevede art. 548 C.civ., sunt de trei feluri: naturale, industriale şi civile:
– fructele naturale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia
omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine (fructe de pădure, păşunea
nelucrată), precum şi sporul animalelor [art. 548 alin. (2) C.civ.];
– fructele industriale sunt produsele obţinute ca rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele
de orice fel [art. 548 alin. (3) C.civ.];
– fructele civile sunt venituri băneşti rezultate din folosirea bunului de către o persoană în virtutea
unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, veniturile rentelor şi dividendele [art. 548 alin. (4)
C.civ.].
Distincţia între cele trei categorii de fructe prezintă importanţă în ceea ce priveşte modul de
dobândire.
- fructele naturale şi industriale se dobândesc prin culegere, la data separării de bunul care le-a
produs [art. 550 alin. (2) C.civ.],
- iar fructele civile se dobândesc „zi cu zi”, prin curgerea timpului [art. 550 alin. (3) C.civ.].

Produsele bunurilor sunt fructele şi productele. Fructele nu se confundă cu productele.

Fructele sunt produse care derivă din BUN fără a diminua substanţa bunului [art. 548 alin. (1)
C.civ.].
Productele sunt produse obţinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substanţei
acestuia, precum copacii unor păduri, piatra dintr-o carieră (art. 549 C.civ.).

2.5. După cum folosirea implică sau nu consumarea lor: bunuri consumptibile şi bunuri
neconsumptibile

După cum folosirea bunurilor implică sau nu consumarea lor, deosebim bunuri consumptibile
şi bunuri neconsumptibile [art. 544 alin. (1) C.civ.].
a) Bunurile consumptibile îşi consumă substanţa ori sunt înstrăinate la prima lor întrebuinţare
[art. 544 alin. (2) C.civ.].
b) Bunurile neconsumptibile pot fi folosite repetat, fără a fi necesară consumarea substanţei ori
înstrăinarea lor.
- prin voinţa omului, care poate considera un bun consumptibil ca fiind neconsumptibil şi invers
(moneda pentru anticariat este un bun neconsumptibil, produsele alimentare destinate unei expoziţii
sunt neconsumptibile).
Importanţa juridică este relevată în materie de împrumut şi uzufruct:
– bunurile consumptibile pot forma numai obiectul împrumutului de consumaţie (mutuum), iar
bunurile neconsumptibile formează obiectul împrumutului de folosinţă (comodat);

2.6. După cum pot fi sau nu divizate: Bunuri divizibile şi bunuri indivizibile

După cum pot fi ori nu divizate (împărţite), fără a-şi schimba destinaţia economică, bunurile
sunt divizibile şi indivizibile (art. 545 C.civ.).

4
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI Drept civil. Teoria generală
FACULTATEA DE DREPT Curs 5. Obiectul raportului juridic civil. Bunurile

Conf. univ. dr. Carmen Todică

a) Sunt divizibile bunurile care pot fi împărţite fără să îşi schimbe prin aceasta destinaţia
economică (de exemplu, stofa).
b) Sunt indivizibile bunurile care nu pot fi împărţite fără ca prin aceasta să nu îşi schimbe
destinaţia economică (de exemplu, un autoturism).

2.7. După modul cum sunt percepute: bunuri corporale şi bunuri incorporale

După modul cum sunt percepute, bunurile pot fi bunuri corporale şi bunuri incorporale.
a) Bunurile corporale au existenţă materială, pot fi percepute cu simţurile umane; aşa sunt, în
general, lucrurile.
b) Bunurile incorporale au o existenţă abstractă, ideală, ce scapă simţurilor noastre. Sunt bunuri
incorporale toate drepturile reale, altele decât dreptul de proprietate, care este încorporat în obiectul
asupra căruia poartă; drepturile de proprietate incorporală (dreptul de autor, dreptul de proprietate
industrială, drepturile conexe acestora), drepturile de creanță.

2.8. După corelația existentă între ele: bunuri principale şi bunuri accesorii

După corelaţia existentă între bunuri, acestea sunt bunuri principale şi bunuri accesorii (art. 546
C.civ.)
a) Sunt principale bunurile ce pot fi folosite independent, neservind la utilitatea altui bun.
b) Sunt accesorii bunurile care, prin destinaţie, servesc la întrebuinţarea unor bunuri principale
(antena pentru televizor, imobilele prin destinaţie etc.).
Clasificarea este importantă juridic pentru executarea obligaţiilor civile: când se datorează un bun,
debitorul trebuie să predea atât bunul principal, cât şi pe cel accesoriu,

2.9. După cum pot fi sau nu urmărite și supuse executării silite: bunuri sesizabile şi
bunuri insesizabile

După cum pot fi sau nu pot fi urmărite şi supuse executării silite, bunurile sunt sesizabile şi
insesizabile
- bunuri sesizabile, adică acele bunuri care sunt susceptibile de a forma obiect al executării
silite, şi, pe de altă parte,
- bunurile insesizabile, adică acele bunuri care nu pot fi urmărite silit pentru realizarea unei
creanţe băneşti.
Regula o reprezintă bunurile sesizabile, astfel încât majoritatea bunurilor debitorului vor putea fi
executate silit, iar excepţia bunurile insesizabile (de exemplu, alimentele necesare debitorului şi
familiei, bunurile de uz personal sau casnic, scrisori, fotografii, tablouri personale)

2.10. În raport cu titularul dreptului de proprietate: bunuri publice şi bunuri private

În raport cu titularul dreptului de proprietate, bunurile se clasifică în bunuri publice şi bunuri

private.
a) Bunurile publice sunt acelea care constituie obiect al proprietăţii publice şi au ca titular
statul sau unităţile administrativ-teritoriale. Articolul 136 alin. (2) din Constituţie dispune expres că
„Proprietatea publică (...) aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale” (comune,
oraşe/municipii şi judeţe). – formeaza domeniul public.
b) Bunurile private sunt acelea care constituie obiect al proprietăţii private şi au ca titulari ai
dreptului de proprietate: persoane fizice, persoane juridice (regiile autonome, societăţile
reglementate de Legea nr. 31/1990, organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti, organizaţiile

5
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI Drept civil. Teoria generală
FACULTATEA DE DREPT Curs 5. Obiectul raportului juridic civil. Bunurile

Conf. univ. dr. Carmen Todică

cooperatiste de consum şi de credit, societăţile agricole, asociaţiile şi fundaţiile, partidele politice,

sindicatele, cultele religioase etc.), precum şi statul şi unităţile administrativ-teritoriale asupra
bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale

2.11. După regimul circulației jurdice: bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din
circuitul civil

După regimul circulaţiei juridice, sunt bunuri care se află în circuitul civil şi bunuri scoase din
circuitul civil.

Bunurile aflate în circuitul civil sunt cele care pot face obiectul actelor juridice civile, adică pot fi
înstrăinate sau dobândite prin acte civile. Bunurile aflate în circuitul civil sunt bunuri alienabile,
sesizabile şi prescriptibile extinctiv.
Bunurile aflate în circuitul civil sunt divizate în două categorii:
a) bunuri care circulă liber, fără niciun fel de îngrădire, persoanele putând încheia, în respectul
legii, orice act juridic cu privire la ele;
b) bunuri cu o circulaţie restrictivă, supuse unui regim juridic special, în sensul că pot fi
dobândite, deţinute sau înstrăinate cu respectarea unor condiţii expres prevăzute de lege. Intră în
această categorie: armele de foc şi muniţiile; materialele explozibile, deşeurile toxice, produsele şi
substanţele stupefiante; obiectele de cult; metalele şi pietrele preţioase.

Bunurile scoase din circuitul civil sunt acelea care nu pot face obiectul unor acte juridice civile
translative sau constitutive de drepturi reale. Bunurile scoase din circuitul civil sunt inalienabile,
insesizabile şi imprescriptibile. art. 861 alin. (1) C.civ. precizează: „Bunurile proprietate publică
sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile”.
Art. 1229 C.civ.