Obiectul raportului juridic

Definiție
Obiectul raportului juridic consta in conduita subiectelor, adica in actiunea/inactiunea pe care
subiectul activ o poate pretinde subiectului pasiv si pe care acesta din urma trebuie sa o
indeplineasca.

Obiectul raportului juridic nu se confunda cu continutul acestuia.

Continutul consta in drepturile si obligatiile subiectelor, obiectul consta in insasi conduita subiectelor.

Exemplu: intr-un contract de donatie, obligatia donatorului de a preda lucrul donat si dreptul
donatarului de a pretinde predarea lucrului – continutul rap. juridic; actiunea de a preda si de a primi
lucrul donat – obiectul rap. juridic

In exemplul dat, actiunea (conduita) subiectelor se refera la lucrul donat.

Notiunea de lucru reprezinta tot ceea ce se afla in natura si este perceptibil simturilor omului, adica
are o existenta materiala. In limbaj juridic, lucrul se numeste bun daca indeplineste urmatoarele
conditii:

- Este util omului

- Are valoare economica
- Poate fi insusit sub forma drepturilor patrimoniale

Prin urmare, conduita subiectelor reprezinta obiectul juridic raportului juridic, iar bunul reprezinta
obiectul material al raportului juridic. Toate rap. juridice au un obiect juridic, dar nu toate au un obiect
material. (ex: raporturile nepatrimoniale nu au un obiect material, deoarece conduita subiectelor nu se
refera la un bun).

2 acceptiuni ale notiunii de bun:

1. Sens larg: prin bun se inteleg atat lucrurile, cat si drepturile privitoare la lucruri
2. Sens restrans: prin bun se inteleg numai lucrurile asupra carora pot exista drepturi
patrimoniale

Notiunea de bun in sens restrans este des utilizata.

Bunurile incorporale sunt drepturile subiective referitoare la lucruri. Ele nu au o existenta materiala.
Sunt bunuri incorporale:

- Proprietatile incorporale (fondurile de comert, drepturile de proprietate intelectuala si

industriala)
- Valorile imobiliare (actiunile, obligatiunile si efectele de comert)
- Drepturile de creanta

Bunurile pot fi privite izolat, separate sau global, ca o universalitate de bunuri, cand formeaza un
patrimoniu (=totalitatea drepturilor patrimoniale si a obligatiilor cu continut economic).

Clasificarea bunurilor
1. Dupa calitatea titularului din a carui patrimoniu fac parte:

 Bunuri care formeaza obiectul dreptului de proprietate publica al statului sau unit.
administrativ-teritoriale (la ele fac trimitere mai multe acte normative)
 Bunuri care formeaza obiectul dreptului de proprietate privata al statului, unitatilor
administrativ-teritoriale sau al cetatenilor

Importanta clasificarii:

 Numai bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile

 inalienabile inseamna ca nu pot fi instrainate, dar pot fi date in administrare, in folosinta
gratuita sau concesionate sau inchiriate
 insesizabile inseamna ca nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu pot fi
constituite garantii reale
 imprescriptibile inseamna ca proprietatea acestor bunuri nu se stinge prin neuz, nu pot fi
dobandite prin uzucapiune sau prin efectul posesiei cu buna-credinta a bunurilor mobile

 bunurile ce formeaza obiectul dreptului de proprietate privata, indiferent de titular, sunt

supuse regimului juridic de drept comun
 bunurile obiect al proprietatii private sunt si raman in circuitul civil, daca nu se dispune
altfel prin lege
 ele pot fi instrainate, pot face obiectul unei urmariri silite si pot fi dobandite prin orice
mijloc prevazut prin lege
  daca nu se prevede altfel, dispozitiile aplicabile dreptului de proprietate privata se aplica
si dreptului de proprietate publica (doar daca sunt compatibile)

2. Dupa posibilitatea de a face obiectul unor acte juridice:

 Bunuri care se afla in circuitul civil

 Bunuri ce pot constitui obiectul oricarui act juridic
 Pot fi dobandite si instrainate prin acte juridice
 Reprezinta regula
 Bunurile de prop. privata sunt si raman in circuitul civil

 Bunuri care sunt supuse unui regim special de circulatie

 Bunurile ce pot fi dobandite, detinute sau instrainate cu respectarea unor conditii expres
prevazute de catre lege (produsele si substantele stupefiante, armele, munitiile,
materialele explozive)

 Bunuri care sunt scoase din circuitul civil

 Bunurile care nu pot face obiectul unor acte juridice translative sau constitutive de
drepturi reale
 Sunt scoase din circuitul civil bunurile care prin natura lor nu sunt susceptibile de a forma
obiectul dreptului de proprietate sau al altor drepturi reale, adica bunurile numite comune:
aerul, razele soarelui, apa marii, etc.

Importanta clasificarii – conditiile de validitate a actului juridic

 Daca un bun scos din circuitul civil sau cu un regim special de circulatie face obiectul unui act
juridic si nu sunt respectate conditiile prevazute de lege, este lovit de nulitate absoluta

3. Dupa natura bunurilor si calificarea lor data de lege:

 Bunuri imobile – au o asezare fixa, stabila, permanenta

 Imobile prin natura lor (terenurile, izvoarele, cursurile de apa, constructii cu caracter
permanent)
 Imobile prin destinatia lor (bunurile mobile care in mod fictiv se considera imboile datorita
faptului ca sunt destinate exploatarii unui imobil – caracter accesoriu
Ex: un calorifer sau aerul conditionat fixat pe un perete
 Imobile prin obiectul la care se aplica (bunurile imobile prin determinarea legii) sunt
considerate in mod fictiv drepturile la care se refera bunurile imobile

 Bunuri mobile – acelea care se pot deplasa dintr-un loc in altul, fie cu forta proprie, fie cu
ajutorul unei forte straine
 Mobile prin natura lor – bunurile pe care legea nu le considera imobile (undele
electromagnetice sau asimilate acestora, energia de orice fel captate, produse si transmise, in
conditiile legii, de orice persoana si puse in serviciul sau – ceasul, animalele, bicicleta)
 Mobile prin determinarea legii – considerate, in mod fictiv, drepturile asupra bunurilor
mobile (drepturile patrimoniale, cu exceptia celor reale, sunt supuse regulilor referitoare la bunurile
mobile)
 Mobile prin anticipatie (sau bunurile imobile prin natura lor, dar pe care partile prin
vointa lor le considera mobile) – ex: fructele si recoltele care sunt vandute inainte sa fie culese

Importanta clasificarii – stab. regimului juridic:

 Instrainarea – formele de publicitate se aplica in special actelor juridice care au ca obiect

bunuri imobile (la instrainarea bunurilor imobile, se cere respectarea formei solemne)
 Efectul posesiei – bunurile imobile se prezuma ca se afla in proprietate posesorului de buna-
credinta; pot fi dobandite prin uzucapiune
 Garantiile reale – bunurile mobile pot forma obiectul unui gaj, daca sunt corporale sau titluri
negociabile in forma materializata; bunurile imobile pot forma obiectul unei ipoteci
 Forma donatiei – bunurile mobile pot face forma unui dar manual, pentru care nu trebuie
respectata forma autentica a donatiei

4. Dupa modul in care sunt determinate:

 Bunuri determinate individual sau certe
 se deosebesc de bunurile asemanatoare prin insusirile lor specifice, proprii,
caracterele lor individuale (ex: un autoturism se individualizeaza prin marca, nr.
de inmatriculare, serie, nr.) + bunurile unicat
 Bunurile determinate generic sau de gen
  se caracterizeaza prin insusiri comune unei anumite categorii de bunuri din care
fac parte
 se individualizeaza prin numarare, cantarire, masurare
 ex: banii, fructele, cerealele, etc.
 pot deveni certe prin vointa partilor

Importanta clasificarii – regimul juridic:

 momentul transmiterii dr. de proprietate/ alt drept real

o asupra unui bun cert printr-un contract translativ de proprietate, acesta coincide cu
realizarea acordului de vointe, chiar daca bunul nu s-a predat inca;
o asupra unui bun de gen, dreptul de prop. se transmite odata cu individualizarea
bunurilor prin masurare, cantarire, numarare sau odata cu predarea acestora, daca
partile nu au convenit altfel
 riscul contractului
o bunurile certe – riscul este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat;
o bunurile de gen – tot de debitorul obligatiei imposibil de executat, deoarece bunurile
de gen nu pier
 locul unde trebuie executata obligatia de predare
o bunuri certe – locul predarii este acolo unde se afla bunul in momentul incheierii
contractului;
o bunuri de gen – locul predarii este domiciliul sau sediul debitorului obligatiei de
predare de la data incheierii contractului (la obligatiile banesti locul este
domiciliul/sediul creditorului de la data platii)

5. Dupa cum se pot sau nu se pot schimba unele cu altele:

 Bunuri fungibile
 Determinate dupa numar, masura si greutate, astfel incat pot fi schimbate,
inlocuite cu altele in executarea unei obligatii
 De regula, numai bunurile de gen sunt fungibile

 Bunuri nefungibile
 nu pot fi schimbate unele cu altele in executarea unei obligatii
 nu au o anumita individualitate
  de regula, bunurile certe sunt nefungibile

Importanta clasificarii – materia executarii obligatiilor:

 daca debitorul datoreaza un bun fungibil, el se poate libera de obligatie daca preda
creditorului un bun de acelasi gen si calitate
 daca debitorul datoreaza un bun nefungibil, el face o plata valabila numai daca preda bunul
nefungibil care face obiectul raportului dintre el si creditor

6. Dupa cum intrebuintarea bunurilor conduce sau nu la consumarea substantei lor:

 Bunuri consumptibile
 la prima intrebuintare obisnuita isi consuma substanta sau sunt instrainate
 ex: alimentele
 majoritatea sunt fungibile

 Bunuri neconsumptibile
 Printr-o intrebuintarea obisnuita nu isi consuma substanta, putand fi utilizate in
mod repetat si continuu
 Ex: terenurile
 Majoritatea sunt nefungibile

Importanta clasificarii – contractul de imprumut/uzufructului:

 Obiectul unui contract de imprumut de folosinta il poate forma doar un bun neconsumptibil
 Obiectul unui contract de imprumut de consumatie il poate forma doar un bun consumptibil
 Uzufruct – obiect un bun neconsumptibil – uzufructuarul trebuie sa ii conserve substanta si
sa il restituie proprietarului la incetarea uzufructului
 Uzufruct – obiect un bun consumptibil – uzufructuarul are obligatia de a restitui
proprietarului bunuri de aceeasi calitate, cantitate si valoare cu cele primite
 Suportarea riscului contractului – imprumutul unui bun consumptibil – imprumutatorul
transmite imprumutatului dreptul de proprietate asupra bunului, acesta fiind obligat sa suporte
riscul contractului si sa restituie un alt bun de aceeasi calitate si cantitate
 Suportarea riscului contractului – imprumutul unui bun neconsumptibil – imprumutatorul
transmite imprumutatului doar dreptul de folosinta asupra bunului, acesta avand obligatia de a
restitui acelasi bun, riscul fiind in sarcina imprumutatorului
7. Dupa posibilitatea impartirii bunurilor, fara a li se schimba destinatia:

 Bunuri divizibile – se pot imparti fara a li se schimba destinatia (ex: o tona de carbuna, o
bucata de cas)
 Bunuri indivizibile – nu pot fi impartite, deoarece impartirea lor ar face improprie folosinta
lor conform destinatiei (ex: o rochie, o bicicleta)

Importanta clasificarii – partaj si obligatii cu pluralitate de subiecte:

 Partaj
o se pot imparti doar bunurile divizibile intre coproprietari sau coindivizari;
o bunurile indivizibile care intra in masa de impartit, se atribuie unuia dintre acestia,
ceilalti primind alte bunuri, sau bunurile sunt scoase la licitatie si se imparte suma de
bani obtinuta
 Obligatiile cu pluralitate de subiecte
o bun divizibil – fiecare debitor este liberat de obligatie cand plateste partea de datorie
care ii revine
o bun indivizibil – obligatia este indivizibila prin natura ei si fiecare debitor este tinut
sa execute intreaga datorie

8. Dupa corelatia dintre bunuri:

 Bunuri principale - existenta de sine statatoare, pot fi folosite independent de alte

bunuri
 Bunuri accesorii - nu pot fi folosite decat in legatura cu un bun principal

Importanta clasficarii:

 Bunurile accesorii urmeaza soarta bunurilor principale

9. Dupa cum bunurile sunt producatoare de fructe sau nu:

 Bunuri frugifere - produc alte bunuri, numite fructe, in mod periodic, fara sa li se
consume substanta
  Bunuri nefrugifere – nu pot produce alte bunuri fara sa li se consume substanta

Fructele reprezinta produse care deriva din folosirea unui bun, fara a-i diminua substanta.

- Fructe naturale (produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute fara interventia omului)
– ex: acelea pe care pamantul le produce de la sine (fructele de padure), vanatul
- Fucte industriale (produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute prin interventia
omului) – ex: recoltele de orice fel
- Fructele civile (veniturile rezultate din folosirea bunului de catre o alta persoana in virtutea
unui act juridic) – ex: chiriile, arenzile, dobanzile

Bunuri producte – pentru producerea lor, bunul din care provin isi consuma/ diminueaza substanta.

Ex: lemnul taiat dintr-o padure, marmura dintr-o cariera

Importanta clasificarii – determinarea modului de dobandire a diferitelor categorii de fructe si

producte:

 fructele si productele se cuvin proprietarului, daca nu se dispune altfel prin lege

 dreptul de proprietate asupra fructelor naturale si industriale se dobandeste cand ele sunt
separate de bunul care le-a produs

- stabilirea titularului unui drept asupra acestor bunuri

 posesorul de buna-credinta culege si pastreaza fructele (nu si productele, care se
cuvin proprietarului)
 uzufructuarul are dreptul la fructe (nu si la producte)
 fructele naturale si industriale percepute dupa constituirea uzufructului apartin
uzufructuarului, iar cele percepute dupa stingerea uzufructului revin nudului
proprietar
 fructele civile se cuvin uzufructuarului proportional cu durata uzufructului
 Forma actului juridic

1. Principiul autonomiei de vointa/ libertatii actului juridic

Formarea actelor juridice este dominata de principiul libertatii actelor juridice civile, numit si
principiul autonomiei de vointa. Conform acestui principiu, vointa partilor se poate manifesta
liber, in sensul ca partile au libertatea de a incheia orice acte juridice, in orice forma, in conditiile
stabilite de ele si reglementand efectele acestor acte.

Autonomia de vointa nu este absoluta, ea are anumite limite. La incheierea actelor juridice, partile
trebuie sa respecte legile legate de ordinea publica si bunele moravuri. Acest lucru inseamna ca
partile nu pot deroga de la dispozitiile imperative ale legii.

In cazul anumitor acte juridice, legea impune in mod imperativ respectarea unor conditii de
forma, in absenta carora actul juridic nu este valabil. Deci, desi partile au libertatea de a-si
manifesta consimtamantul in vederea incheierii unui act juridic, in forma dorita de ele, aceasta
libertate este limitata de cazurile prevazute de lege.

Notiunea de forma a actului juridic si felurile ei

In sens restrans, forma actului juridic este modul prin care se exteriorizeaza manifestarea de vointa.
Vointa de a contracta poate fi exprimata verbal sau scris. De asemenea, vointa poate fi exprimata
printr-un comportament care, potrivit legii, conventiei partilor, practicilor stabilite de acestea sau
uzantelor (profesionisti), nu lasa nicio indoiala asupra intentiei de a produce efecte juridice.

Atunci cand vointa este exprimata in scris, inscrisul care constata incheierea actului juridic poate fi
sub semnatura privata sau autentic.

In sens larg, notiunea de forma are 3 semnificatii:

1. Forma ceruta pentru validitatea actului juridic

2. Forma ceruta pentru probarea actului
3. Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti

1. Forma ceruta pentru validitatea actului

Regula este ca actul juridic se formeaza in mod valabil si raportul juridic se naste in orice
forma s-ar manifesta vointa partilor. Actele juridice care se incheie valabil fara ca
manifestarea sa imbrace o anumita forma se numesc consensuale si reprezinta regula
(principiul consensualismului). Principiul suporta in prezent multe limitari, care conduc catre
un formalism ca regula, nu consensualism.
In cazurile expres prevazute de catre lege, libertatea partilor de a-si manifesta vointa este
limitata, ingradita. Pentru a fi valabile, ele trebuie sa imbrace o anumita forma prevazuta
expres de catre lege, cu o anumita solemnitate => actele solemne.

Daca partile aleg sa dea o forma actului juridic, conform libertatii contractuale, forma
neimpusa de catre lege, actul este valabil, chiar daca forma aleasa nu a fost respectata.

Numai nerespectarea formei solemne atrage nulitatea absoluta.

Prin forma ceruta se inteleg formalitatile care trebuie indeplinite la momentul incheierii
actului juridic, in absenta carora actul nu ar fi valabil incheiat.

In afara altor cazuri prevazute de catre lege, trebuie sa fie incheiate prin inscris autentic, sub
sanctiunea nulitatii absolute, conventiile care stramuta sau constituie drepturi reale, care
urmeaza a fi inscrise in cartea funciara. (trebuie incheiate prin inscris autentic contractele de
vanzare care au ca obiect bunuri imobile)

De regula, actul solemn imbraca forma actului autentic. Prin act autentic se intelege inscrisul
intocmit sau primit si autentificat de o autoritate publica, de notarul public sau de o alta
persoana investita de stat cu autoritate publica, in forma si conditiile cerute de catre lege.

Orice act autentic este un act solemn, dar nu si invers. Actele autentice reprezinta doar o
forma a actelor solemne.

Exemplu: testamentul olograf nu este un inscris autentic; este solemn pentru ca legea prevede
indeplinirea a 3 conditii ca sa fie valabil: sa fie scris, semnat si data de mana testatorului.

Inscrisul sub forma electronica indeplineste forma pentru validitatea actului juridic daca i s-
a incorporat, atasat sau asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat
calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii.

Contractul de arendare este un alt act solemn, dar nu autentic, ci sub semnatura privata.

Cerinta formei solemne are ca scop ocrotirea intereselor partilor, asigurarea deplinei libertati a
consimtamantului sau chiar ocrotirea unor interese generale.

Forma ceruta pentru validitatea actului juridic presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:

1. Intregul continut al actului juridic sa fie imbracat in forma solemna ceruta de lege,
nefiind permisa determinarea continului actului prin trimiterea la o sursa externa
(ex: trimiterea la conditii generale)
2. Actul juridic aflat in interdependenta cu un act solemn trebuie sa imbrace si el o
forma solemna, chiar daca nu e un act solemn, conform principiului simetriei de
forma
3. Orice modificare a contractului este supusa conditiilor de forma cerute de catre
lege pentru incheierea sa – principiul simetriei de forma
4. Nu se admite echivalenta diferitelor forme de ad validitatem – adica atunci cand
legiuitorul impune o anumita forma, actul juridic trebuie incheiat in acea forma si
 nu alta (exceptie: testamentul care poate fi incheiat in orice forma prevazuta de
lege)
5. Actul juridic care determina ineficacitatea unui act solemn trebuie sa imbrace si el
o forma solemna

Forma ceruta pentru validitatea actului juridic are urmatoarele caractere:

1. Este un element constitutiv al actului, in absenta caruia actul juridic civil este lovit de
NULITATE ABSOLUTA
2. Este invariabila pentru acelasi tip de act solemn
3. Exclude manifestarea tacita a vointei
4. Este exclusiva, in sensul ca pentru un anumit act, partile nu au de ales intre mai multe
posibilitati, fiind obligate sa se conformeze unei singure forme

SANCTIUNEA nerespectarii conditiilor de validitatea atrage nulitatea absoluta.

2. Forma ceruta pentru probarea actului juridic

Prin forma ceruta pentru probarea unui act juridic se intelege intocmirea unui inscris, in
scopul de a dovedi existenta si continutul actului juridic. Aceasta forma poate fi impusa prin
lege sau de parti, prin vointa lor.

„proba actelor care depasesc suma de 250 de lei nu pot fi probate decat prin inscris”

Actul consensual este valabil incheiat indiferent de forma sa si nu se pune problema probei
acestuia, daca partile sunt de buna-credinta si nu contesta existenta operatiunii juridice. In
eventualitatea unui litigiu, de regula, se prefera incheierea actului sub forma unui inscris. Nu
intereseaza ca actul sa fie valabil daca el nu poate fi probat in fata unei instante.

Chiar daca un act, conform legii, ar putea fi probat si altfel decat printr-un inscris, pentru mai
multa siguranta este indicat ca partile sa aleaga intocmirea unui inscris.

Forma ceruta pentru probarea actului este obligatorie si nu facultativa.

Nerespectarea ei nu afecteaza validitatea actului juridic, ci duce la imposibilitatea probarii

actului cu alt mijloc de proba.

SANCTIUNEA: imposibilitatea probarii existentei/continutului actului juridic cu alt mijloc

de proba

Constituie inceput de dovada scrisa orice scriere, chiar nesemnata si nedatata, care provine
de la o persoana careia acea scriere i se opune daca scrierea face credibil faptul pretins sau a
fost intocmit in fata unui functionar public. Inceputul de dovada scrisa poate face dovada
intre parti numai daca este completat de alte mijloace de proba, inclusiv proba cu martori/prin
prezumtii.
3. Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti

De regula, actul juridic produce efecte doar intre parti, nefiind opozabil fata de terti.

Un act juridic este opozabil tertilor si trebuie respectat de acestia daca a ajuns la cunostinta lor
prin intermediul unor formalitati. De aceea, legea stabileste conditii de publicitate, pentru ca
actul incheiat sa fie opozabil tertilor care nu au participat la incheierea lui, in scopul de a le
proteja interesele sau de a le ocroti drepturile.

Este cazul actelor care constituie/transmit drepturi reale. (ex: constituirea unei ipoteci
trebuie inscrisa in cartea funciara, astfel tertii care ar dori sa cumpere imobilul sa ia la
cunostinta ca acesta este grevat de o sarcina reala).

Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti este obligatorie, nu facultativa.

Nerespectarea ei nu afecteaza validitatea actului juridic, ci sanctiunea care se aplica

inopozabilitatea actului fata de terti, adica posibilitatea tertilor de a ignora actul juridic
incheiat de parti si invocat impotriva acestora.

Conditiile de eficacitate a actului juridic civil. Modalitati

ale actului juridic civil

De regula, actul juridic valabil incheiat este si eficace, adica isi produce efectele de la
momentul incheierii lui. Un asemenea act se numeste pur si simplu.

In anumite situatii, legea/partile leaga eficacitatea de indeplinirea unor conditii suplimentare,

numite modalitati. Un act juridic e afectat de o modalitate cand contine o clauza restrictiva
(numita modalitate) care modifica efectele sale normale, intarziind fie realizarea, fie
stingerea efectelor actului.

Modalitatea este un eveniment viitor de a carui realizare depind efectele actului juridic.

In Codul civil, obligatiile sunt clasificate in pure si simple, simple si afectate de modalitati.
Cele pure si simple NU sunt afectate de termen sau de conditie si pot fi executate imediat, iar
cele afectate de modalitati contin un termen/conditie.

In functie de legatura lor cu modalitatile, actele juridice se pot clasifica in:

1. Acte juridice care pot fi afectate de modalitati (majoritatea actelor juridice)

 Pot fi simple sau afectate de modalitati
 Modalitatile reprezinta elemente neesentiale ale actului juridic, in absenta
carora validitatea nu este afectata
  Actele juridice sunt valabile fie ca sunt simple, fie ca sunt afectate de
modalitati

2. Acte juridice care sunt inseparabile de modalitati

 Prin natura lor, sunt dependente de realizarea unor evenimente viitoare in
ceea ce priveste efectele lor

3. Acte juridice care sunt incompatibile cu modalitatile

 Acelea care nu pot exista decat pure si simple
 Actul de casatorie

Modalitatile actului juridic sunt TERMENUL si CONDITIA, iar in cazul liberalitatilor,

SARCINA.

Termenul

Este un eveniment viitor si sigur ca realizare, de care depinde producerea/stingerea efectelor

unui act juridic.

Implinirea termenelui se numeste SCADENTA. Pana la scadenta, termenul curge. Dupa

scadenta, obligatia devine exigibila si poate cere executarea ei.

Renuntarea la termen sau decaderea din beneficiul termenului face ca obligatia sa devina
de indata EXIGIBILA.

Renuntarea la termen se poate face, fara consimtamantul celeilalte parti, de catre acela care
are beneficiul lui exclusiv. (ex: la contractul de imprumut, imprumutatul restituie bunul
inainte de termen).

Clasificare:

 Dupa cunoasterea sau nu a datei implinirii sale la momentul incheierii actului juridic:
 Cert (precis) – se cunoaste inaintea datei implinirii lui, adica ziua scadentei
 Incert (imprecis) – desi este sigur ca se va implini, nu se stie data exacta, are o
scadenta imprecisa; daca un eveniment pe care partile il considera ca fiind un
termen nu se realizeaza, obligatia devine exigibila in ziua in care evenimentul ar
fi trebuit normal sa se produca
 Dupa efectele pe care le produce asupra actului juridic:
 Suspensiv
 Suspenda producerea efectelor actului
 Pana la implinirea lui, actul nu produce efecte, adica drepturile nu pot fi
exercitate si obligatiile nu trebuie executate
 Ele exista, dar producerea lor este amanata pana la implinirea termenului
 Extinctiv
 Amana stingerea efectelor unui act juridic
 Drepturile se exercita si obligatiile se executa pana la implinirea
termenului, dupa care se sting pentru viitor
 Actul isi produce efectele specifice pana la implinirea termenului, dupa
care inceteaza

 Dupa interesul partii in favoarea careia este stipulat termenul (doar cel in favoarea caruia
este stipulat termenul poate renunta la el):
 Termen stipulat in favoare debitorului
 Reprezinta regula
 Termen stipulat in favoare creditorului
 Termen stipulat in favoarea ambelor parti

 Dupa sursa sa:

 Voluntar
 Este stabilit prin vointa partilor actului
 Denumit si termen conventional
 Expres
o Cand partile l-au stipulat explicit
 Tacit
o Cand rezulta din natura raportului juridic sau din imprejurarile in
care a fost stabilit, care impun un anumit termen pentru
executarea obligatiilor
 Majoritatea este reprezentata de termenele voluntare
 Legal
 Este stabilit printr-o norma juridica
 Judiciar
  Este stabilit de instanta de judecata
 La cererea uneia dintre parti, instanta poate sa fixeze termenul tinand
seama de natura obligatiei, de situatia partilor si de orice alte imprejurari

Efectele termenului

Termenul afecteaza numai executarea actului juridic, nu si existenta sa. Efectele termenului
sunt diferite, dupa cum el este suspensiv/extinctiv.

TERMENUL SUSPENSIV intarzie realizarea efectelor actului juridic, adica suspenda

exercitarea drepturilor si executarea obligatiilor pana la implinirea lui. Drepturile si obligatiile
exista, sunt actuale, dar exercitarea si executarea lor sunt viitoare. De aici decurg urmatoarele
consecinte:

1. Daca debitorul executa oblgiatia inainte de termen, el face o plata valabila, astfel
incat nu mai poate cere restituirea ei, ca pe o plata nedatorata. Cu toate acestea,
ceea ce debitorul a platit inainte de implinirea termenului se poate restitui daca
plata s-a facut prin dol sau violenta
2. Pana la implinirea termenului, creditorul poate lua masuri de conservare asupra
patrimoniului debitorului sau. In actele translative de drepturi reale asupra
bunurilor certe, termenul suspensiv nu amana transferul acestor drepturi, cu
exceptia cazului in care s-a prevazut expres contrariul
3. Creditorul nu poate cere plata inainte de implinirea termenului suspensiv si nici
executarea obligatiei si nici opune debitorului compensatia, deoarece acest mod
de stingere a obligatiilor presupune ca datoriile sa fi ajuns la scadenta, adica sa fie
exigibile
4. Desi termenul de gratie este suspensiv, el nu impiedica realizarea compensatiei
5. Creditorul nu poate executa obligatia oblica sau actiunea revocatorie inainte de
implinirea termenului suspensiv sau de la data renuntarii la beneficiul termenului
stabilit exclusiv in favoare creditorului

TERMENUL EXTINCTIV nu suspenda efectele actului, ci numai amana stingerea lor. Deci
el are ca efect stingerea drepturilor si obligatiilor partilor actului juridic, adica incetarea
efectelor actului. Cand termenul se implineste, actul juridic inceteaza sa mai produca efecte
 pentru viitor. Pana la implinirea termenului extinctiv, actul isi produce efectele, ca si cum ar fi
un act juridic simplu.

Atat termenul suspensiv, cat si termenul extinctiv produc efecte numai pentru viitor.

Conditia

Este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde nasterea sau stingerea
retroactiva a efectelor actului juridic.

Partea in al carei interes a fost stipulata conditia poate renunta unilateral la aceasta, cat timp
conditia nu s-a indeplinit.

Clasificare

1. In functie de efectele pe care le produce:

 Suspensiva - cand evenimentul viitor si nesigur depinde de nasterea drepturilor si obligatiilor
partilor
 Rezolutorie - cand de evenimentul viitor si nesigur depinde desfiintarea actului juridic, cu
efect retroactiv, ca si cum nu ar fi existat vreodata.

2. In functie de cauza de care depinde realizarea sau nerealizarea evenimentului viitor si

nesigur:
 Cazuala – realizarea evenimentului depinde de hazar (intamplare) si este independenta
de vointa partilor
 Mixta – realizarea evenimentului depinde atat de vointa uneia dintre parti, cat si de vointa
unei persoane determinate
 Potestativa - realizarea evenimentului depinde de vointa uneia dintre partile actului
 Pura - realizarea depinde exclusiv de vointa uneia dintre parti (debitor
sau creditor); ea se poate reduce la formula „daca vreau”; regula este ca
obligatiile asumate sub conditie suspensiva pur potestativa sunt lovite de
nulitate absoluta, deoarece existenta unei asemenea conditii inseamna
lipsa intentiei de ase obliga (valabila doar cea din partea creditorului)
  Simpla - realizarea depinde, in acelasi timp, de vointa uneia dintre parti
si de un element exterior (de imprejurari obiective sau de fapta unui tert
nedeterminat)

3. In functie de posibilitatea realizarii evenimentului:

 Posibilia
 Imposibila – evenimentul nu se poate realiza, fie sub aspect material, fie juridic;
imposibilitatea se apreciaza la data incheierii actului

4. In functie de conformitatea conditiei cu legea si morala:

 Licita sau morala
 Ilicita (contravine legii) sau imorala (contravine bunelor moravuri) – nulitatea
absoluta

5. In functie de modul in care este formulata:

 Afirmativa
 Negativa

Reguli cu privire la realizarea/nerealizarea conditiei

De regula, in realizarea conditiei nu sunt intampinate dificultati, deoarece se considera ca

fiind realizata orice conditie indeplinita prin intentia partilor, dupa criteriile stabilite de catre
parti sau pe care acestea sa le avut in vedere dupa imprejurari.

In ceea ce priveste nerealizarea conditiei, se distinge dupa cum partile au fixat sau nu un
termen pentru realizarea ei.

Daca nu au fixat un termen si conditia este aceea a producerii unui eveniment, conditia este
considerata neindeplinita atunci cand este sigur ca evenimentul nu se va produce.

Daca partile au fixat un termen pentru realizarea conditiei si conditia este cea a producerii
unui eveniment, conditia se considera neindeplinita atunci cand termenul s-a implinit fara sa
se indeplineasca conditia.
 Conditia se considera indeplinita atunci cand debitorul, obligat sub conditie, a impiedicat
indeplinirea ei. Invers, conditia se considera neindeplinita daca partea interesata de
indeplinirea conditiei determina, cu rea-credinta, realizarea evenimentului.

Aceste reguli se aplica atat conditiilor pozitive, cat si negative.

Efectele conditiei

Conditia afecteaza ea insasi existenta efectelor actului juridic. Efectele conditiei se produc, in
principiu, RETROACTIV, in sensul ca momentul la care sau pana la care se produc efectele
nu este acela al indeplinirii/neindeplinirii conditiei.

Conditia indeplinita se prezuma a produce efecte retroactive din momentul incheierii

contractului, daca din vointa partilor, natura contractului sau dispozitiile legale nu rezulta
opusul. Regula retroactivitatii nu este imperativa.

Efectele difera dupa cum conditia este suspensiva/rezolutorie si in functie de intervalul de

timp in care se analizeaza efectele: pendente conditione (intervalul cuprins intre momentul
incheierii actului juridic si momentul in care indeplinirea/neindeplinirea conditiei devine
sigura) sau eveniente conditione (perioada ulterioara momentului indeplinirii/neindeplinirii
conditiei).

Efectele conditiei suspensive.

1. Pendente conditione
 in toata aceasta perioada, actul juridic nu isi produce efectele
 pana la implinirea conditiei, creditorul nu poate cere debitorului executarea
obligatiei pt. ca acesta nu datoreaza nimic, insa, daca plateste, poate cere
restituirea prestatiei
 intre creditor si debitor nu se poate opera compensatia
 in actele translative de drepturi reale, riscul pieirii fortuite a bunului individual
determinat va ramane in sarcina debitorului, adica a proprietarului bunului
 drepturile si obligatiile nu produc efecte, mai mult, nici nu s-au nascut inca (drept
conditional – transmisibil atat in actele intre vii cat si pentru cauza de moarte)
 2. Eveniente conditione
 Efectele conditiei difera dupa cum aceasta s-a realizat sau nu
 Daca s-a realizat, se considera, retroactiv, ca actul juridic a fost simplu de la
inceput
 Bunul nascut in realitate numai in momentul realizarii conditiei se considera,
printr-o fictiune a legii, ca s-a nascut de la data incheierii actului juridic
 Cand conditia suspensiva produce efecte retroactive, debitorul este obligat la
executare ca si cum obligatia ar fi fost simpla
 Daca nu s-a realizat, actul nu este eficace, nu isi produce efectele in viitor, dupa
cum nu a produs efecte nici in trecut; se va considera ca actul nu a fost niciodata
incheiat

Efectele conditiei rezolutorii

1. Pendente conditione
 Isi produce efectele ca si cum ar fi un act simplu, deoarece conditia rezolutorie
(la fel ca termenul extinctiv) nu conditioneaza efectele actuale ale actului, ci
numai pierderea viitoare si stingerea efectelor actului
 Deoarece se comporta ca un act simplu, creditorul poate cere debitorului
executarea obligatiei, iar debitorul sa o execute

2. Eveniente conditione
 Efectele difera dupa cum aceasta s-a realizat sau nu
 Daca s-a realizat, actul juridic se desfiinteaza cu efect retroactiv, se considera ca
s-a stins de la inceput si ca nu a produs niciodata efecte
 Efectele produse sunt sterse in mod retroactiv, partile fiind puse in situatia lor
initiala
 In caz de indeplinire, cand conditia produce efecte retroactive, fiecare dintre parti
este obligata sa restituie celeilalte prestatiile pe care le-a primit in temeiul
obligatiei ca si cum aceasta nu a existat niciodata
 2 exceptii: 1. Fructele culese/incasate inaintea indeplinirii conditiei se cuvin
proprietarului, el nu le restituie; 2. In cazul contractelor cu executare
continua/succesiva afectate de o conditie rezolutorie, indeplinirea acesteia, in
lipsa unei stipulatii contrare, nu are niciun efect asupra prestatiilor deja executate
– ele nu se restituie
 Cand conditia nu s-a realizat, actul se consolideaza definitiv, el continua sa isi
produca efectele, ca si cum ar fi fost de la inceput simplu
Diferente termen si conditie:

1. Realizarea conditiei este nesigura, realizarea termenului este sigura

2. Conditia afecteaza insasi existenta efectelor actului juridic, termenul afecteaza numai
executarea
3. Conditia produce efecte pentru trecut si viitor, termenul produce efecte doar pentru viitor

Sarcina

Apare numai in cazul liberalitatilor, reprezantand obligatia de a da, de a face sau de a nu face,
impusa gratificatului de catre dispunator.

Ea nu afecteaza validitatea, ci doar eficacitatea.

Clasificare:

1. In favoarea dispunatorului (donatorului/testatorului)

2. In favoarea gratificatului
3. In favoarea unei terte persoane

Regimul juridic:

 Nu poate fi stipulata decat prin donatie, nu si prin testament

 Prin donatie, dispunatorul il poate obliga pe gratificat sa execute o obligatie in cursul
vietii sale
 Prin testament, nu il poate obliga pe gratificat sa isi asume obligatii in cursul vietii
testatorului, pt. ca testamentul isi produce efectele dupa moartea testatorului
 Sarcina poate influenta natura actului juridic, daca egaleaza/depaseste emolumentul
actului juridic, acesta devine din liberalitate act juridic cu titlu oneros (contract de
vanzare)
 Sarcina in favoarea unei terte persoane este o forma a stipulatiei pentru altul, da tertului
posibilitatea sa ceara executarea obligatiei, dar nu are posibilitatea de a cere desfiintarea
actului pentru neexecutare, deoarece nu face parte din contract

Sarcina trebuie sa fie posibila, licita si morala. Sanctiunea – nulitatea absoluta si totala
Efectele neexecutarii sarcinii

Daca gratificatul executa sarcina, liberalitatea se consolideaza ca si cum ar fi fost un act

simplu.

Daca gratificatul nu executa sarcina, dispunatorul/mostenitorii sai au 2 posibilitati:

1. Sa solicite fie revocarea donatiei/testamentului (produce efect retroactiv prin

repunerea partilor in situatia lor initiala)
2. Sa solicite executarea sarcinii

Diferenta sarcina VS conditie:

1. Sarcina afecteaza doar efectele actului juridic, conditia afecteaza chiar existenta actului
2. Sarcina poate fi instituita numai pentru liberalitati, conditia poate afecta atat acte juridice
cu titlu oneros, cat si cu titlu gratuit
3. Revocarea actului juridic pentru neexecutarea sarcinii trebuie solicitata instantei de
judecata, conditia opereaza de drept, instanta de judecata doar constatand efectele
produse de realizarea/nerealizarea conditiei

Efectele actului juridic civil

Prin efectele actului juridic se inteleg drepturile si obligatiile la care da nastere, le modifica sau stinge
un act juridic. Ceea ce pentru raportul juridic este continutul sau, pentru actul juridic reprezinta
efectele.

Principiile efectelor actului juridic

1. Principiul fortei obligatorii

„Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante”

Principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanda) reprezinta regula potrivit careia actul juridic
incheiat valabil se impune partilor (sau partii, daca este unul unilateral) intocmai ca legea.
Deci actul juridic, odata incheiat, trebuie respectat de catre parti, fiind obligatoriu si nu
facultativ. Mai mult, nu numai partile sunt obligate sa il respecte, ci si instanta de judecata.
Aceasta, cand are de solutionat un litigiu referitor la un act juridic, trebuie sa il interpreteze in
functie de vointa partilor si sa asigure executarea lui, neavand posibilitatea de a modifica
efectele/continutul.

Fundamentul fortei obligatorii este reprezentat de necesitatea asigurarii stabilitatii si

sigurantei raporturilor juridice civile si principiul respectarii cuvantului dat.

Exceptii:

1. Cazurile in care efectele actului nu se produc asa cum au convenit partile la incheierea lui,
ci independent de vointa lor, aceste efecte sunt modificate (actul juridic isi pierde forta
obligatorie cand interivn imprejurari, prevazute in mod expres de catre lege, in care actul
isi inceteaza efectele inainte de termen, din cauza disparitiei unul element de al sau)

2. Teoria impreviziunii – are loc o revizuire, prin adaptarea, pe cale judecatoreasca, a

efectelor actului juridic sau prin dispunerea incetarii contractului. Executarea contractului
devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar
face vadit injusta obligarea debitorului la executarea obligatiei, instanta poate dispune
adaptarea/incetarea contractului. Pentru ca instanta sa dispuna adaptarea/incetarea
contractului, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

 Schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acestora sa nu fi fost avute in vedere

si nici sa nu fi putut fi avute in vedere de catre debior, in mod rezonabil, in momentul
incheierii contractului
 Debitorul sa nus-i fi asumat riscul schimbarii imprejurarilor si nici sa nu fi putut fi in
mod rezonabil considerat ca si-ar fi putut asuma acest risc
 Debitorul sa fi incercat, intr-un termen rezonabil si cu buna-credinta, negocierea
adaptarii rezonabile si echitabile a contractului. Aceasta din urma este o procedura
prealabila de solutionare a litigiului, care trebuie indeplinita inainte de sesizarea
instantei de judecata

De regula, teoria impreviziunii se aplica in cazul unui contract sinalagmatic, cu titlu

oneros, comutativ si cu executare succesiva din cauza dezechilibrului contractual care apare
in urma schimbarii imprejurarilor avute in vedere de parti la data incheierii actului juridic.
 Dezechilibrul contractual intervine ulterior incheierii contractului, daca ar exista la daca
incheierii lui, ar fi leziune, nu impreviziune.

Principiul fortei oblig. se impune partilor si instantei de judecata, dar nu si legiuitorului.

Legiuitorul, atunci cand intervin interese de ordine publica, poate modifica efectele actului.

2. Principiul irevocabilitatii

„ Contractul se modifica/inceteaza numai prin acordul partilor, ori din cauze autorizate de
lege”

Principiul irevocabilitatii decurge, in mod firesc, ca o consecinta a principiul fortei

obligatorii.

Exceptii:

1. acele situatii in care actului juridic i se poate pune capat prin vointa uneia dintre parti (sau
a partii, in cazul unilateralelor):
 revocarea donatiei intre soti in timpul casatoriei
 revocarea contractului de mandat de catre mandant
 incetarea contractului de depozit la cererea deponentului
 denuntarea unilaterala de catre consumator in cazul contractelor incheiate in
afara spatiilor comerciale ori in cazul contractelor incheiate la distanta, in
termen de 14 zile
 denuntarea unilaterala a contractului de voluntariat
 retractarea renuntarii la succesiune este posibila daca a fost facuta in termenul
de 1 ani de la deschiderea succesiunii si nu a fost acceptata intre timp de
catre un alt mostenitor
 revocarea ofertei de a contracta, pana in momentul ajungerii ei la destinar
 revocarea marturisirii, in cazul unei erori de fapt

2. partile pot sa includa in contractul pe care il incheie o clauza care sa permita revocarea
unilaterala a contractului, cazurile si conditiile stabilite de catre ele. De regula, revocarea
 actului juridic bilateral, atunci cand este permisa, opereaza ca rezolutiune, desfiintand
contractul cu efect retroactiv. In cazul contractelor cu executare succesiva, revocarea
functioneaza numai pentru viitor.

Denuntarea unilaterala, prin dispozitii supletive, daca este recunoscuta uneia dintre parti, aceasta
poate fi exercitat atat timp cat executarea contractului nu a inceput.

3. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil

„Contractul produce efecte numai intre parti, daca prin lege nu se prevede altfel”

Aceasta inseamna ca actul juridic nu produce efecte decat intre parti sau persoanele asimilate
partilor.

Actul juridic, in principiu, nu poate produce efecte nici in favoarea, nici in defavoarea
tertilor. Faptul ca un act juridic nu produce efecte contra tertilor este conform cu echitatea.
Astfel, persoanele care nu au participat la incheierea actului nu pot exercita drepturi si nici nu
pot executa obligatii.

Faptul ca actul juridic nu produce efecte in favoarea tertilor este o consecinta a vointei partilor
– prin incheierea actului, de regula, partile urmaresc sa profite ele insele de act, nu tertii care
ar putea avea calitatea de creditor/debitor fara vointa lor.

Notiunea de parte – prin parte se intelege persoana care incheie actul juridic, personal/prin
reprezentare, si fata de care se produc efectele actului juridic. O parte poate fi alcatuita din
mai multe persoane fizice sau juridice, care promoveaza sau au un interes comun.

Notiunea de terti – persoanele straine de un anume act juridic, care nu au participat nici
direct si nici prin reprezentare la incheierea acestuia si fata de care actul nu produce niciun
efect.

Notiunea de persoane asimilate partilor – numite si „avânzi-cauză”. Avanzii-cauza

reprezinta persoanele care, desi nu au participat la incheierea actului juridic, sunt indreptatite
sa profite de efectele actului respectiv sau, dupa caz, sa suporte aceste efecte, datorita legaturii
lor juridice cu una dintre partile raportului juridic.
In categoria de avanzi-cauza intra succesorii si creditorii chirografari.

1. Succesorii

In sens larg, este persoana care detine un drept prin transmitere de la alta persoana,
oricare ar fi modul de transmitere, intre vii sau pentru cauza de moarte, cu titlu
oneros/gratuit.

In sens restrans, succesor este persoana careia i se transmite, prin decesul altei persoane,
o parte sau totalitatea patrimoniului persoanei decedate. In sens larg, persoana care
transmite succesorului un drept se numeste autorul succesorului (transmitatorul
dreptului).

Succesorul ca avand-cauza este succesorul in sens larg, adica persoana care nu a luat
parte la un act juridic nici direct, nici prin reprezentare, dar care profita/suporta efectele
actului la fel ca autorul caruia i-a succedat.

Succesorii sunt de 3 feluri:

1. Succesorul universal – acea persoana care dobandeste un patrimoniu, adica o

universalitate. Este succesor universal mostenitorul legal/unic care a cules in
intregime patrimoniul defunctului si legatarul legal unic care, prin testament, a
dobandit intreaga succesiune. + persoana juridica ce a dobandit, in urma reorganizarii,
patrimoniul altei persoane juridice

2. Succesorul cu titlu universal – acea persoana care dobandeste o fractiune din

universalitatea patrimoniului autorului sau. Intra in aceasta categorie mostenitorii
legali si testamentari care au dobandit o cota-parte din patrimoniul defunctului,
precum si persoanele juridice care au dobandit o fractiune din patrimoniul altei
persoane juridice in urma reorganizarii

3. Succesorul cu titlu particular – acea persoana care dobandeste de la autorul sau

numai 1 sau mai multe bunuri determinate

Transmisiunea universala intre vii nu exista, ci numai in urma decesului unei persoane.

La moartea unei parti, drepturile si obligatiile contractuale ale acesteia se transmit

succesorilor sai universali/cu titlu universal, daca din lege, din stipulatia partilor sau din
natura contractului nu rezulta contrariul.

Deci numai succesorii unei persoane decedate pot fi succesori universali/cu titlu universal.
 Exceptie: persoana juridica, care poate fi succesor universal, atunci cand dobandeste un
patrimoniu prin efectul fuziunii/al transformarii si succesor cu titlu universal cand dobandeste
o parte din patrimoniul persoanei juridice

Succesorii universali/cu titlu universal se subtituie autorului lor si preiau toate sau o parte din
drepturile si obligatiile acestuia, cu exceptia celor intuitu personae. Orice act juridic facut de
autor pana in momentul mortii produce efecte in favoarea sau in sarcina succesorilor
universali/cu titlu universal.

Succesorii cu titlu particular sunt aceia care dobandesc un drept prin trnasmisiune intre vii sau
prin transmisiune pentru cauza de moarte.

Calitatea de avand-cauza a succesorului cu titlu particular se apreciaza in raport cu actele

juridice anterioare ale autorului sau, referitoare la acelasi bun sau drept ce i-a fost
transmis si lui, incheiate cu alte persoane, si nu in raport cu actul juridic prin care a dobandit
bunul/dreptul si nici in raport cu alte acte juridice incheiate de autorul sau in legatura cu
patrimoniul acestuia.

Succesorul cu titlu particular nu profita si nu este tinut decat de actele pe care autorul sau le
face referitor la bunul/dreptul ce i se transmite si numai daca aceste acte au fost facute de
autor inainte de momentul transmiterii.

Succesorul cu titlu particular este tert atat fata de patrimoniul autorului, cat si fata de actele
juridice incheiate de autor in legatura cu bunul/dreptul ce i s-a transmis, ulterior momentului
transmiterii.

Conditii:

1. Actele juridice sa fie strans legate de bunul/dreptul dobandit de succesorul cu titlu

particular
2. Actele juridice sa fi fost incheiate de autor anterior transmisiunii facute catre succesorul
cu titlu particular, cu alte persoane si referior la acelasi bun/drept
3. Sa fi fost respectate formalitatile de publicitate cerute de lege pentru ca actele juridice
incheiate de autor sa fi fost opozabile tertilor

Creditorii chirografari

Este creditorul care nu are o garantie reala care sa ii asigure plata creantei pe care o are impotriva
debitorului, ci numai un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.

Creditorul chirografar nu poate urmari patrimoniul decat in starea in care se afla in momentul in care
incepe urmarirea. Pana atunci, creditorul chirografar nu il poate impiedica pe debitor sa faca asupra
patrimoniului sau orice act doreste, cu exceptia actelor frauduloase, adica a acelor acte incheiate cu
scopul de a-l frauda pe creditor.

Creditorul chirografar este avand-cauza in sensul ca el suporta influenta actelor juridice patrimoniale
incheiate de debitor cu alte persoane, acte juridice prin care patrimoniul se poate mari sau micsora.

Aceste acte sunt opozabile creditorului chirografar. Daca insa actele juridice de debitor sunt
frauduloase, creditorul chirografar poate obtine anularea lor prin actiunea revocatorie (vici) sau prin
actiunea in declararea simulatiei.

Exceptii principiul relativitatii

Cazurile in care efectele se produc si fata de alte persoane care nu au participat la incheierea actului
juridic. Adica actul juridic da nastere la drepturi in favoarea altor persoane decat partile sau da nastere
la obligatii in sarcina altor persoane decat partile.

In principiu, nimeni nu poate fi obligat printr-un act juridic la care nu a fost parte, dar poate dobandi
drepturi.

Exceptii reale + exceptii aparente de la principiul relativitatii

Exceptiile reale exista numai daca, prin vointa partilor (si nu in temeiul legii), un act juridic da
nastere la drepturi/obligatii pentru o persoana care nu a participat la incheierea lui, nici personal si nici
prin reprezentare.

Singura exceptie reale este stipulatia pentru altul. Stipulatia pentru altul sau contractul in folosul unei
terte persoane este actul juridic prin care o parte, promitentul, se obliga fata de cealalta parte,
stipulantul, sa execute o prestatie in favoarea unei terte persoane, straina de contract, denumita tert
beneficiar.

Daca se are in vedere ca exceptia reala poate exista numai prin vointa partilor, atunci nici stipulatia
pentru altul nu este o exceptie reala, deoarece, daca tertul beneficiar nu accepta stipulatia, dreptul sau
se considera ca nu a existat niciodata.

Exceptii aparente:

1. Promisiunea faptei altuia (conventia porte-fort) – este contractul prin care o persoana -
debitorul- se obliga fata de creditor sa determine o terta persoana sa isi asume un anume
angajament prin care sa incheie, sa adere sau sa ratifice actul juridic in folosul creditorului din
contract.
 2. Reprezentarea – reprezinta procedeul tehnico-juridic prin care o persoana, reprezentantul,
incheie un act in numele si pe seama altei persoane, reprezentatul, efectele actului
producandu-se direct in persoana celui reprezentat (exceptie cand reprezentatul devine o parte
a actului juridic)
3. Actiunile directe – reprezinta dreptul la actiune al creditorului, care poate pretinde
executarea creantei sale de la un debitor al debitorului sau, desi nu este legat contractual de
acesta.
4. Simulatia - presupune existenta concomitenta a 2 contracte incheiate intre aceleasi parti. Un
contract public, numit si simulat, care creeaza aparenta unei situatii juridice de cea reala si un
contract ascuns, secret, incheiat anterior sau concomitent cu actul juridic public, care
corespunde realitatii, adica a vointei reale a partilor si prin care se modifica partial sau total
contractul
5. Cesiunea de creanta - o conventie prin care un creditor transmite o creanta a sau unei alte
persoane; creditorul care transmite creanta – cedent, persoana care o primeste – cesionar, iar
debitorul creantei transmise – debitor cedat
6. Gestiunea de afaceri – operatiunea prin care o persoana, numita gerat, fara sa fie obligata
administreaza/gestioneaza in mod voluntar afacerile altei persoane, numite gerat

Nulitatea actului juridic

Sanctiunea civila care intervine in cazul incheierii unor acte juridice cu nerespectarea
conditiilor de validitate, de fond sau de forma, impuse de lege. Actul juridic sanctionat cu nulitatea
este lipsit de efectele juridice in vederea carora a fost incheiat. El exista in mod real, dar nu mai poate
produce, deoarece legea nu ii recunoaste valabilitatea.

Functiile nulitatii:

- Preventiva – consta in efectul inhibitoriu pe care nulitatea il exercita asupra subiectelor de

drept, descurajandu-le sa incheie acte cu nerespectarea conditiilor de validitate
- Sanctionatorie – intervine atunci cand functia preventiva nu a fost eficienta si consta in
sanctionarea nerespectarii conditiilor de validitate a actului incheiat, lipsind actul juridic de
efecte, iar daca s-au produs, se desfiinteaza retroactiv de la data incheierii lui
- Mijloc de garantie a principiului legalitatii – prin care se asigura respectarea prevederilor
legale in privinta conditiilor de validitate la incheierea actelor juridice
- Reparatorie – in vederea recuperarii prejudiciului cauzat prin nerespectarea conditiilor
impuse de norma juridica civila
Clasificarea nulitatilor:

1. Dupa natura interesului ocrotit:

a. Absoluta - sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului, a unei norme juridice care
ocroteste un interes general, deci a unei norme juridice imperative, de ordine publica
b. Relativa – sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului, a unei norme ce ocroteste un
interes individual, particular, deci a unei norme imperative de ordine privata

In doctrina/jurisprudenta,

nulitatea absoluta este desemnata prin formule precum: „actul este nul”, „actul este nul de
drept”, „nul de plin drept”, „lovit de nulitate absoluta”,

nulitatea relativa este desemnata prin formule precum „act anulabil”, „act ce poate fi anulat”,
„anulabilitate”.

Daca legiuitorul precizeaza in mod expres ca este vorba de nulitate absoluta/relativa, nu mai
este necesara cercetarea naturii interesului ocrotit.

In cazurile in care natura nulitatii nu este determinata sau nu reiese din lege, se prezuma ca
actul este anulabil, adica exista o prezumtie de nulitate relativa.

Importanta clasificarii:

1. Se poate stabili cine invoca nulitatea

2. Cat timp poate fi invocata nulitatea
3. Daca poate fi acoperita prin confirmare

Regimul juridic al nulitatii absolute

Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine justifica un interes ocrotit de lege si care are
legatura cu cauza nulitatii, pe cale de actiune sau de exceptie.

Au interes partile actului juridic, avanzii-cauza, alte persoane care nu au participat la

incheierea actului, dar care justifica un interes propriu, procurorul in unele situatii ori alte
organe prevazute expres de lege.

Si instanta, din oficiu, este obligata sa invoce nulitatea absoluta in temeiul rolului ei activ.
 Nulitatea poate fi invocata oricand, pe cale de actiune/exceptie, actiunea in declararea
nulitatii fiind imprescriptibila extinctiv. Normele juridice incalcate, care conduc la sanctiunea
nulitatii absolute, ocrotesc un interes general. Apararea eficace a acestui interes se poate face
numai prin inlaturarea oricarei limite de timp pentru promovarea actiunii sau ridicarea
exceptiei de nulitate absoluta.

Introducerea actiunii in nulitate absoluta este necesata atunci cand in temeiul actului nul au
fost executate prestatii de catre parti. Pentru restituirea lor si repunerea partilor in situatia
anterioara trebuie sa existe o hotarare judecatoreasca de desfiintare a actului juridic.

Daca actul incheiat nu are caracter patrimonial, dar creeaza o anumita conditie pentru
oarti, generatoare de drepturi si obligatii, cum ar fi casatorie, se impune declararea nulitatii
actului respectiv.

Nulitatea poate fi invocata si pe cale de exceptie, atunci cand se solicita executarea unui act
nul. In acest caz, partea interesata foloseste ca mijloc de aparare exceptia de nulitate a actului
respectiv. Actiunea in nulitate absoluta este o actiune in realizare de drepturi, si nu in
constatare.

Regimul juridic al nulitatii relative

Nulitatea relativa poate fi invocata numai de catre persoana al carei interes este ocrotit prin
dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic. Pot invoca nulitatea relativa si
reprezentantul incapabilului, succesorii persoanei al carei interes a fost incalcat la
incheierea actului juridic, cu conditia sa nu fie vorba despre un act strict personal, precum si
procurorul, in anumite cazuri expre prevazute de catre lege.

Instanta, din oficiu, nu poate invoca nulitatea relativa.

Nulitatea relativa poate fi invocata pe cale de actiune/exceptie. Actiunea in anulare este

prescriptibila. Exceptia este imprescriptibila.

Actiunea in anulare este o actiune in realizare de drepturi, si nu in constatare (la fel ca la

nulitatea absoluta).

Nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare, expresa/tacita, de catre cel indreptat sa o
invoce sau de catre succesorii sai in drepturi.
Confirmarea – acel act juridic civil unilateral prin care cel care este indreptati sa invoce
nulitatea renunta in mod expres/tacit la acest drept. Vointa de a renunta trebuie sa fie certa.

1. Act unilateral (reprezinta manifestarea de vointa a unei singure parti)

2. Act abdicativ (reprezinta o renuntare la un drept)
3. Act cu caracter accesoriu (este legat de actul principal pe care il confirma)

Pentru a fi valabila, confirmarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 Sa provina de la cel indreptatit sa invoce nulitatea relativa

 Viciul care afecta actul anulabil sa fi incetat in momentul confirmarii
 Sa fi fost facuta in cunostinta de cauza, adica cel care o face sa cunoasca viciul, cauza de
nulitate

Persoana chemata de lege sa incuviinteze actele minorului poate cere, in numele si in interesul
acestuia, anularea contractului facut fara incuviintare sau sa confirma contractul atunci cand o
incuviintare este suficienta pentru incheierea valabila a actului.

Confirmarea:

 Expresa – poate fi facuta prin inscris, autentic/ sub semnatura privata

Inscrisul probator al confirmarii trebuie sa cuprinda:
1. Obiectul, cauza si natura obligatiei, adica clauzele principale ale actului
2. Motivul actiunii in anulare
3. Intentia de a renunta la invocarea nulitatii

 Tacita – ea rezulta din fapte care nu lasa nicio indoiala asupra intentiei de acoperire a nulitatii
relative. Executarea voluntara a actului anulabil, in cunostinta de cauza si intr-un moment in
care viciul incetase, inseamna confirmare tacita. Neinvocarea nulitatii relative in termenul de
prescriptiei stabilite de catre lege constituie o prezumtie (simple) de confirmare tacita.

In lipsa confirmarii exprese, este suficient ca obligatia sa fie executata in mod voluntar la
data la care putea fi valabil confirmata de catre partea interesata.
Cel care trebuie sa confirme poate fi pus sub intarziere printr-o notificare prin care partea
interesata sa ii solicite fie sa confirme contractul anulabil, fie sa exercite actiunea in anulare,
 in termn de 6 luni de la notificare. In caz de pasivitate din partea celui notificat, sanctiunea
este decaderea lui din dreptul de a cere anularea contractului.

Confirmarea, expresa/tacita, are ca efect validarea actului anulabil. Confirmarea isi produce
efectele din momentul incheierii contractul si atrage renuntarea la mijloacele si exceptiile ce puteau fi
opuse, sub rezerva insa a drepturilor dobandite si conservate de tertii de buna-credinta.

Deci, intre parti, acest efect este retroactiv, consolidand efectele deja produse ale actului viciat si
inlaturand posibilitatea desfiintarii lui.

Fata de terti, confirmarea nu poate afecta decat drepturile dobandite anterior de acestia, daca au fost
de buna-credinta.

Cand fiecare dintre parti poate invoca nulitatea contractului sau mai multe parti o pot invoca
impotriva celeilalte, confirmarea facuta de una dintre acestea nu impiedica invocarea nulitatii de catre
cealalta parte.

Confirmarea unui contract anulabil pentru dol sau violenta nu implica prin ea insasi renuntarea la
dreptul de a cere daune-interese.

2. Dupa intinderea efectelor nulitatii:

 Totala - desfiinteaza actul in totalitatea lui

 Partiala – desfiinteaza numai o parte din efectele actului juridic, acelea care contravin legii,
ordinii publice sau bunelor moravuri

De nulitate partiala poate fi vorba doar daca actul are un continut complex, adica are mai multe clauze
si deci mai multe efecte. Numai in aceasta situatie se desfiinteaza unele clauze care contravin legii,
ordinii publice sau bunelor moravuri si se mentin altele.

Prin clauza contractuala – dispozitie particulara, o parte a contractului, care constituie o unitate in
sine, distincta de celelalte parti ale acesteia.

Caracterul distinct al clauzei contractuale face posibila cercetarea validitatii clauzei, independent de
celelalte clauze/prevederi contractuale, cu consecinta desfiintarii si eliminarii clauzei care a fost
incheiata fara respectarea normelor juridice prevazute pentru incheierea sa valabila, dar cu mentinerea
contractului, cu salvarea lui. Prin urmare, contractul este lovit de nulitate partiala, dar clauza este
lovita de nulitate totala.

Clauzele nule si cele considerate nescrise (deoarece contravin dispozitiilor legale imperative) sunt
inlocuite de drept cu dispozitiile legale aplicabile.

In cazul contractelor cu mai multe parti, se ia in considerare scopul comun, nulitatea actului in
privinta uneia dintre parti nu atrage desfiintarea in intregime a contractului, deci intervine nulitatea
partiala, in afara de cazul in care participarea acesteia este esentiala pentru existenta contractului, caz
in care intervine nulitatea totala.

Nulitatea partiala reprezinta regula, iar nulitatea totala reprezinta exceptia. A nu se confuda nulitatea
partiala cu cea relativa si cea totala cu cea absoluta.

3. Dupa existenta/inexistenta unui text de lege care sa prevada expres sanctiunea:

 Expresa – este prevazuta intr-o dispozitie legala

 Virtuala - nulitatea neprevazuta de catre lege, dar care rezulta neindoielnic din modul de
exprimare al legiuitorului sau din finalitatea dispozitiilor legale

4. Dupa fondul conditiei de validitate incalcate:

 De fond - nulitatea intervine atunci cand este incalcata o conditie de fond la incheierea
actului
 De forma – nulitatea intervine cand este incalcata o conditie de forma la incheiera actului
juridic

5. Dupa modul in care opereaza nulitatea:

 De drept – opereaza de plin drept, de la sine, fara interventia instantei

 Judiciara – nu opereaza de plin drept, ci numai daca este pronuntata printr-o hotarare
judecatoreasca; considerata artificiala, deoarece orice nulitate trebuie pronuntata de catre
instanta de judecata; pana la desfiintarea de catre instanta, actul trebuie considerat valabil si
eficace; in fata instantei trebuie dovedit faptul ca este nul; instanta apreciaza
existenta/inexistenta cauzei de nulitate, iar in caz afirmativ pronunta nulitatea; tot instanta
stabileste daca intervine nulitatea partiala a unei clauze contractuale/ nulitatea totala a actului
juridic; cand partile nu se inteleg, instanta este cea care hotaraste

 Amiabila - daca partile sunt de acord, nulitatea poate fi constatata sau declarata fara a se
apela la justitie; aceasta recunoastere conventionala a nulitatii reprezinta prin ea insasi un act
juridic distinct, care trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate pentru incheierea lui
– permisa numai in cazul actelor care pot fi revocate prin acordul partilor; cand nu exista un
litigiu intre parti
 Judiciara
Cauzele de nulitate

Acele imprejurari care constau in nerespectarea la incheierea actului a dispozitiilor

legale care reglementeaza conditiile de validitate. Sunt mereu anterioare sau, cel mult,
concomitente cu incheierea actului juridic civil. Toate cauzele de nulitate sunt legale, partile
prin acordul lor neputand institui sau suprima cauzele de nulitate. Unele duc la nulitate
absoluta, altele la nulitate relativa.

Cauzele de nulitate absoluta sunt:

 Incalcarea regulilor privind capacitatea civila, atunci cand este nesocotita o incapacitate
speciala de exercitiu a persoanei fizice, instituita pentru ocrotirea unui interes general
 Nevalabilitatea obiectului actului juridic, in sensul ca nu este determinat sau cel putin
determinabil sau nu este licit
 Nevalabilitatea cauzei actului juridic, atunci cand cauza este ilicita (si in situatia fraudei
de lege) sau imorala
 Nerespectarea formei cerute la incheierea actului juridic ca o conditie de validitate
 Incalcarea ordinii publice
 Fraudarea legii

Cauzele de nulitate relativa sunt:

 Nerespectarea prevederilor legale privind capacitatea civila, atunci cand se ignora

normele privind capacitatea de exercitiu
 Lipsa discernamantului in momentul incheierii actului juridic
 Viciile de consimtamant
 Nesocotirea dreptului de preemtiune
 Cauza falsa
 Lipsa cauzei

Efectele nulitatii

Consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii. In principiu, constau in lipsirea actului de
efectele contrare normelor juridice edictate pentru incheierea lor valabila, adica desfiintarea actului
juridic si a raportului juridic nascut din actul lovit de nulitate.
Efectele nulitatii unui act sunt aceleasi, indiferent daca este vorba de nulitate abosluta/relativa. Ele
difera insa in functie de aspectul intinderii lor, dupa cum nulitatea este totala/partiala si dupa cum
actul a fost/nu executat sau au fost incheiate/ nu acte ulterioare, in consecinta:

 Daca actul juridic nu a fost executat si deci nu a produs efecte, sanctiunea nulitatii va
face ca actul sa nu mai poata produce efectele in vederea carora a fost incheiat
 Daca actul a fost executat, aplicarea sanctiunii nulitatii va avea ca efect desfiintarea
retroactiva a actului si obligatia partilor de a-si restitui reciproc prestatiile efectuate in
temeiul acestui act
 Daca actul a fost executat, iar pana in momentul aplicarii sanctiunii nulitatii una
dintre partile acestuia sau ambele au incheiat acte juridice cu terte persoane, prin care
au transmis drepturi generate de actul nul, fie au constituit ori au transmis drepturi in
conexiune cu drepturile generate de actul nul, aplicarea nulitatii va avea ca efecte
desfiintarea retroactiva a actului nul executat, restituirea reciproca a prestatiilor si, in
plus, desfiintarea actelor subsecvente

Cele 3 situatii reprezinta 3 principii care se aplica efectelor nulitatii.

Principiile efectelor nulitatii

1. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii

 Nulitatea nu produce efecte doar pentru viitor, ci si pentru trecut
 Efectele nulitatii se produc din momentul incheierii actului, ca si cand acesta nu ar fi
fost niciodata incheiat
 Efectele actului nul, care deja s-au produs intre momentul incheierii actului si
momentul declararii nulitatii lui sunt inlaturate, se desfiinteaza, iar partile ajung in
situatia in care s-ar fi aflat daca nu ar fi incheiat actul
 Explica necesitatea restabilirii legalitatii incalcate la incheierea actului juridic si
inlaturarea efectelor produse in temeiul actului nul

Exceptii (cand efectele se produc doar pentru viitor, nu si pentru trecut):

 Casatoria putativa (casatoria nula) – la incheierea careia cel putin unul dintre soti a
fost de buna-credinta; fata de sotul de buna-credinta, efectele se produc doar pentru
viitor, la fel si in cazul divortului; pana la momentul ramanerii definitive a hotararii
 judecatoresti de desfiintare a casatoriei, sotul de buna-credinta patreaza situatia de sot
dintr-o casatorie valabila, astfel sotul de buna-credinta este ocrotit
 Casatoria declarata ulterior nula din care au rezultat copii – copiii isi pastreaza
calitatea de copii din casatorie
 Cazul minorului de buna-credinta la incheierea casatoriei – pastreaza capacitatea
deplinde de exercitiu dobandita prin casatorie, in situatia in care casatoria este anulata
 Cazul nulitatii persoanei juridice – persoana juridica inceteaza fara efect retroactiv
si intra in lichidare

2. Principiul repunerii partilor in situatia initiala (restitutio in integrum)

 Prestatiile executate in temeiul unui act nul trebuie restituite reciproc si integral, astfel
incat partile sa ajunga in situatia dinaintea incheierii actului
 Decurge din principiul retroactivitatii
 Actiunea in restituirea prestatiilor poate fi introdusa impreuna cu actiunea in nulitatea
actului juridic, caz in care actiunea va avea 2 capete de cerere – unul principal, in
declararea nulitatii si unul accesoriu, in restituirea prestatiilor
 Actiunea in restituire poate fi introdusa si separat, dupa ce actiunea in nulitate a fost
admisa
 Actiunea in restituire este intotdeauna prescriptibila in termenul general de
prescriptie de 3 ani, pe cand actiunea in nulitate este prescriptibila daca este vorba
de nulitate relativa si imprescriptibila daca este vorba de nulitate absoluta

Exceptii (cand prestatiile sunt mentinute in tot sau in parte si nu sunt restituite):

 Cazul pastrarii de catre posesorul de buna-credinta a fructelor culese in

intervalul de timp cat a durat buna sa credinta – principiul ocrotirii bunei-credinte
 Cazul celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa care este obligat sa restituie prestatiile primite numai daca a profitat,
integral sau partial, de ceea ce a primit; este obligat la restituirea integrala numai daca
cu intentie sau din culpa grava a facut imposibila restituirea – principiul ocrotirii
incapabililor

Restituirea prestatiilor
Restituirea se face in natura, prin inapoierea bunului primit – regula.

Daca restituirea nu se poate face in natura din cauza imposibilitatii sau a unui impediment
serios, ea se face prin echivalent.

Daca bunul a pierit in intregime sau a fost instrainat, iar cel obligat la restituire este de
buna-credinta, acesta trebuie sa plateasca vlaorea pe care bunul a avut-o la data primirii sau
pieirii sau, dupa caz, a instrainarii, in functie de cea mai mica dintre ele. Daca cel obligat este
de rea-credinta, el este obligat la restituirea in functie de cea mai mare valoare.

Daca bunul care trebuie restituit a pierit fortuit, debitorul de buna-credinta nu este
obligat la restituire. El trebuie sa cedeze creditorului fie indemnizatia incasata pentru bunul
care a pierit, fie, daca nu a incasat-o inca, dreptul de a primi indemnizatia. Daca este de rea-
credinta sau obligatia provine din culpa sa, el nu este obligat la restituire doar atunci cand
dovedeste ca bunul ar fi pierit si in cazul in care, la data pieirii, ar fi fost deja predat
creditorului. In celelalte cazuri, este obligat la restituire.

Daca bunul ce face obiectul restituirii a suferit o pierdere partiala, precum este o deteriorare
sau o alta scadere de valoare, cel obligat este tinut sa il despagubeasca pe creditor, cu exceptia
cazului in care pierderea a rezultat din folosinta normala sau dintr-o imprejurare neimputabila
debitorului. Cand realizarea restituirii este imputabila creditorului, bunul care face obiectul
restituirii trebuie inapoiat in stare in care se gaseste la momentul introducerii actiunii, fara
despagubiri, afara de cauza in care aceasta stare este cauzata de culpa debitorului restituirii.

In cazul in care s-au facut cheltuieli cu bunul care face obiectul restituirii, dreptul la
rambursarea lor este supus regulilor prevazute in materia accesiunii pentru posesorul de
buna-credinta. Pentru cel obligat este de rea-credinta sau cauza restituirii ii este imputabila,
regulile in materia accesiunii pentru posesorul de rea-credinta.

In ceea ce priveste fructele, daca cel obligat la restituire a fost de buna-credinta, pastreaza
fructele produse de bunul supus restituirii si suporta cheltuielile facute cu producerea lor. El
nu este obligat la plata vreunei indemnizatii pentru folosinta bunului, cu exceptia cazului in
care aceasta folosinta a fost obiectul principal al prestatiei. Cand cel obligat este de rea-
credinta sau cauza restituirii ii este imputabila, el este tinut, dupa compensarea cheltuielilor
facute pentru producerea lor, sa restituie fructele pe care le-a dobandit sau putea sa le
dobandeasca si sa il indemnizeze pe creditor
 3. Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial (resoluto iure
dantis, resolvitur ius accipientis)

Anularea actului initial atrage anularea actului subsecvent, datorita legaturii lor juridice.
Acest principiu priveste efectele nulitatii fata de terti, pe cand primele 2 privesc efectele
nulitatii intre parti. Cand tertii au dobandit drepturi printr-un act nul, odata cu desfiintarea
actului nul se desfiinteaza si drepturile subdobanditorilor.

Exceptii:

 Principiul ocrotirii bunei-credinte a subdobanditorului cu titlu oneros

 Necesitatea asigurarii securitatii circuitului civil

Principii care inlatura nulitatea

Exista situatii cand nu numai anumite efecte ale nulitatii sunt inlaturate, ca in exceptiile celor
3 principii, ci insasi nulitatea.

1. Principiul conversiunii actului juridic

Conversiunea inseamna considerarea manifestarii de vointa ca producatoare a efectelor unui

anumit act, chiar daca nu este valabila ca alt act juridic.

Conform principiului, manifestarea valabila de vointa exprimata intr-un act lovit de nulitate
poate avea valoare de sine statatoare, independent de soarta actului juridic in care s-a
manifestat initial, adica poate valora ca alt act juridic.

Conversiunea este o modalitate de salvare a operatiunii juridice nule/anulabile prin

schimbarea naturii acesteia, incat manifestarea de vointa a partilor/partii sa poata produce
efecte juridice.

Conditii:

 Sa existe identitate de parti intre cele 2 acte juridice

 Actul lovit de nulitate sa se converteasca intr-un act diferit ca tip, natura, continut,
efecte sau, cel putin, forma
  Unul dintre acte sa fie anulat efectiv si total
 Actul considerat valabil sa intruneasca toate conditiile de validitate, fond si forma, iar
aceste conditii sa fie in cuprinsul actului anulat
 Din manifestarea de vointa a partilor sa nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii

Aplicatii:

 Situatia in care manifestarea de vointa, nula ca vanzare, poate valora ca antecontract de

vanzare
 Situatia in care actul de instrainare este lovit de nulitate, dar este valabil ca act de
revocare a legatului, care avea ca obietul bunul la care se referea si actul de instrainare
 Situatia in care mostenitorul instraineaza un bun din masa succesorala; daca ulterior actul
de instrainare este anulat, manifestarea de vointa exprimata, desi nula in actul de
instrainare, valoreaza act de acceptare a succesiunii
 Situatia testamentului care este nul din cauza unui viciu de forma, dar care produce efecte
daca indeplineste conditiile prevazute de catre lege

2. Principiul validitatii aparentei in drept

Inaltura nulitatea unui act incheiat intr-o situatie de eroare comuna, obsteasca.

3. Principiul raspunderii civile delictuale

Justifica uneori mentinerea efectelor unui act juridic nul, si anume atunci cand cea mai buna
reparatie a prejudiciului suferit prin nulitatea actului este tocmai mentinerea efectelor acestuia.

Se aplica doar in cazul minorului si a interzisului care, cu ocazia incheierii unui act juridic cu un
major, savarsesc un delict civil, adica prin manopere dolosive, il induc in eroare, creand aparenta
ca au capacitatea deplina de exercitiu.

Delimitarea nulitatii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic

1. Rezolutiunea

 Desfiintarea, cu efect retroactiv, a unui contract bilateral cu executare imediata, in cazul

neexecutarii culpabile a partilor
 Efectele rezolutiunii se aseamana cu cele ale nulitatii, dar rezolutiunea opereaza pentru cauze
ulterioare incheierii actului juridic valabil incheiat, pe cand nulitatea pentru cauze
anterioare, cel mult concomitente

2. Rezilierea
 Desfiintarea pentru viitor a unui contract bilateral cu executare succesiva, in cazul
neexecutarii culpabile a obligatiilor uneia dintre parti
 La fel ca si rezolutiunea, opereaza pentru cauze ulterioare incheierii actului juridic

3. Revocarea
 Inlaturarea efectelor actului datorita ingratitudinii gratificatului sau neexecutarii
culpabile a sarcinii
 Revocarea intervine in cauze ulterioare incheierii actului si se aplica, in principiu,
liberalitatilor

4. Reductiunea
 Sanctiunea civila aplicabila actelor incheiate cu nerespectarea unor interdictii stabilite de
catre lege in materia liberalitatilor sau pentru restabilirea echilibrului contraprestatiilor
intr-un contract sinalagmatic cu titlu oneros si comutativ
 Reductiunea liberalitatilor excesive – in cazul legatelor si donatiilor facute de catre cel
care lasa mostenirea si care incalca rezerva succesorala; prin reductiune, liberalitatile sunt
lipsite de eficacitate in masura necesara intregii rezerve
 Reductiunea prestatiilor – in cazurile in care se poate aplica teoria impreviziunii si in
cazul leziunii sau al altor vicii de consimtamant
 Numai anumitor acte juridice
 Intervine in cazul actelor juridice valabile incheiate
 Determinata fie de incalcarea rezervei succesorale, fie disproportia dintre prestatii

5. Caducitatea
 Cauza de ineficacitate
  Consta in lipsirea de efecte a actului valabil incheiat, datorita unei imprejurari ulterioare
incheierii sale si care este independenta de vointa autorului actului juridic

6. Inopozabilitatea
 Sanctiunea civila care face ca un act sau situatia juridica generata de acest act sa nu fie
opozabile tertilor, adica acestia sa le poata ignora, datorita nerespectarii de catre parti a
unor conditii de publicitate prevazute de lege
 Se foloseste si in cazul actiunii revocatorii
 Presupune existenta unui act juridic valabil incheiat, dar lipsit de eficacitate pentru terti

7. Clauzele considerate nescrise:

 Teoria clauzelor nescrise
 Sanctiunea clauzelor considerate nescrise este o sanctiune autonoma, desi
imprumuta multe dintre caracteristicile nulitatii

Clauzele nescrise sunt considerate de lege astfel deoarece sunt incheiate prin incalcarea unor
norme imperative/bunelor moravuri care, prin continutul lor si independent de vointa si
interesul partilor, sunt lipsite de orice forta obligatorie.

Asemenari sanctiunea clauzelor considerate nescrise – sanctiunea nulitatii :

 sunt mijloace de salvare a contractului

 sunt anterioare/concomitente cu incheierea actului
 sunt inlocuite cu dispozitiile valabile corespunzatoare
 dreptul la actiune este imprescriptibil
 aceleasi efecte ale desfiintarii – se considera ca nu au fost niciodata incheiate

Deosebiri:

 nulitatea – cerceteaza daca norma juridica incalcata ocroteste un interes

general/particular pentru a o incadra in nulitatea absoluta/realtiva, apoi se cerceteaza
vointa si interesul partilor pt a se stabili intinderea nulitatii partiala/totala
clauza nescrisa – se are in vedere doar continutul ei; cand continutul este contrar
 normelor imperative sau bunelor moravuri, clauza este considerata nescrisa, indiferent
de natura interesului ocrotit sau vointa partilor

 nulitatea relativa – poate fi acoperita prin confirmare (la fel si cea absoluta, in
cazurile prevazute de catre lege)
clauza nescrisa – nu poate fi confirmata in nicio situatie

 clauza nula poate fi refacuta/ adaptata, astfel incat sa poata sa produca efecte;
clauza considerata nescrisa nu poate fi refacuta /adaptata, ci doar inlocuita cu
dispozitia legala corespunzatoare

 actiunea in declararea nulitatii – actiune de realizare

actiunea in constatarea unei clauze nescrise – actiune de constatare

 clauza nula - obliga partile atat timp cat nu a fost pronuntata o hotarare
judecatoreasca sau nu a intervenit nulitatea amiabila; hotararea jud. Este constitutiva
de drepturi
clauza nescrisa - nu are forta obligatorie intre parti; cand este sesizata, instanta
constata caracterul de clauza considerata de lege ca nescrisa, pronuntand o hotarare
declarativa, a unei stari de drept preexistente

 clauzele nule – nu pot produce anumite efecte

clauzele nescrise – nu pot produce niciun efect adica sunt lipsite de forta obligatorie