2.4.

Obiectul raportului juridic: Bunurile

mobile
A. Bunuri
imobile

fungibile – momentul transmiterii proprietatii

B. – riscul contractului
nefungibile – locul predarii

consumptibile - uzufruct
C. de folosinta
neconsumptibile - imprumut
de consumatie (mutuum)

fructe culegere
- mod de dobandire
D. zi de zi
- categorii de fructe

producte - posesia de buna credinta pentru fructe, nu si pentru producte

coproprietate
divizibile partaj de bunuri divizibile indiviziune
devalmasie
E.

indivizibile indivizibile → unuia dintre proprietari; actiuni

principale cand se datoreaza un bun principal se

F.
accesorii datoreaza si accesoriu

corporale
G. traditiune → la purtatot

1
 incorporale cesiune → nominaive
gir → la ordin

2.4.1. Def: Totalitatea obligatiilor asumate de parti in cadrul operatiilor juridice asupra careia s-a
manifestat acordul de vointa al partilor (vezi Sache Neculaescu „Controverse privind obiectul
contractului” in volumul „Justitie, Stat de Drept si cultura juridica” – sesiune anuala de
comunicari stiintifice – 13 V 2011, Bucuresti la ICJ, pg. 422 – 432).
Ex: in vanzare – cumparare obligatiile vanzatorului: de a transfera proprietatea asupra
bunului; de a preda bunul; de a garanta asupra lui + obligatiile cumparatorului de a plati pretul,
de a prelua bunul)
2.4.2. Definitie: „Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui
drept patrimonial” (art 535 N.C.Civ)
In exemplele de mai sus:
 obligatia de a transfera proprietatea => prestatia consta in transferul proprietatii (a da);
 obiectul prestatiei = bunul asupra caruia se transfera proprietatea (masina, casa, ...)
Se analizeaza la fel pentru toate obligatiile vanzatorului si ale cumparatorului.
2.4.3. Corelatia bun – patrimoniu
Intre bun si patrimoniu exista relatia parte-intreg, in care un bun privit in mod individual poate fi
parte a patrimoniului.
Intr-o comparatie plastica, patrimoniu ar fi un recipient al caruit continut poate fi supus
unei permanente fluctuatii fara ca existenta recipientului sa fie afectata, e un cont curent al
subiectului de drept civil in care sunt trecute drepturile in activul acestuia si toate obligatiile in
pasiv. Permanenta miscare din interiorul patrimoniului trebuie inteleasa ca aparitie de noi
drepturi si obligatii si stingerea sau modificarea celor vechi (Ex: subrograrea reala cu titlu
particular = un bun, masina persoanei fizice este vanduta si se obtine pretul acesteia, subrogatie
= inlocuire, cu titlu particular = locul masinii in patrimoniu e luat de suma de bani obtinuta ca
pret, dar cu aceasta se poate obtine alt bun fara ca recipientul, patrimoniul sa sufere).
Patrimoniul este o universalitate juridica, deci o masa de drepturi si obligatii legate
intre ele si care contituie gajul general [garantia] al creditorilor. Art 2324 N.C.Civ „Cel care e
obligat personal raspunde cu toate bunurile mobile si imobile, prezente si viitoare”. Adica
acei creditori care nu si-au contituit o garantie (gaj, ipoteca, privilegiu) speciala asupra unui
anumit bun din patrimoniul debitorului (numindu-l de aceea creditor chirografar spre deosebire
de creditorul ipotecar, gajist, privilegiat) va avea ca garantie a platii datoriei patrimoniul
debitorului din momentul platii (care poate fi diferit de cel din momentul nasterii datoriei, de
aceea in viitor debitorul putand deveni inclusiv insolvabil, exista acest risc pentru creditorul
chirografar).
Exista si universalitate de fapt, ex: conf. art. 541 N.C.Civ. un ansamblu de bunuri ce
apartin aceleiasi persoane si au o destinatie comuna stabilita de lege sau vointa proprie
(vezi patrimoniul profesional de afectatiune-analizat la cursul anterior).

2
 2.4.5 Clasificarea bunurilor:
I. dupa natura lor, bunurile se impart in bunuri mobile si imobile (numite si miscatoare sau
nemiscatoare).

A. Imobile:
a. prin natura lor = terenurile, cladirile, izvoarele si cursurile de apa, plantatii prinse in radacini,
orice alte lucrari fixate in pamant cu caracter permanent, platformele si alte instalatii de
exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental precum si tot ceea ce in mod
natural sau artificial este incorporat in acestea cu caracter permanent (art. 537).
b. prin drepturile la care se aplica = regulile bunurilor imobile, daca nu se prevede altfel (prin
lege sau de catre parti) se aplica si drepturilor reale constituite asupra lor (art. 542 alin 1). Ex:
dreptul de proprietate asupra unui teren; dreptul de folosinta asupra unei case;
c. imobile prin destinatie = bunuri mobile prin natura lor dar prin destinatia data devin imobile.
Ex : pestele din iaz (helestee), oglinzile, tablourile, statuile intarite cu gips sau cand ele nu se pot
scoate fara a se strica fondul (imobilul) pe care sunt asezate, materialele care sunt separate in
mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou intrebuintate (tiglele de pe acoperis, burlanele),
pastreaza regimul juridic de bunuri imobile; la fel si partile integrante ale unui imobil, temporar
detasate de acesta, daca vor fi reintegrate (ex: o macara ce face parte dintr-un dispozitiv
dintr-o hala industriala, dar care va fi reintegrata) (conf. art. 538 alin 1 N.C.Civ); precum si
materialele aduse pentru a fi intrebuintate in locul celor vechi (daramarea unui zid implica
reparatii si caramizile ce le folosesc dobandesc regim juridic de imobile de la data dobandirii
acestei destinatii; vezi si peretii despartitori) (art. 538 alin.2)
B. Mobile = Bunurile pe care legea nu le considera imobile (art 539 N.C.Civ); bunuri ce
pot fi mutate dintr-un loc in altul fara a-si pierde valoarea economica (ex: o carte, banca ...)
Categorii de bunuri mobile:
a. prin natura lor: de ex: lucrurile fara viata: masa, tablou etc, dar si undele electromagnetice
sau asimilate lor; energia de orice fel (chiar daca sursa acestora este mobila sau imobila) (art.
539, alin 2. N.C.Civ)
b. prin determinarea legii: actiunile,obligatiunile;
c. prin anticipatie: fructele si recoltele neculese, dar si bogatiile subsolului ( care, fiind legate de
un teren ca bun imobil ar putea urma regimul juridic al acestuia, dar pentru ca sunt instrainate
anticipat, dar in vederea predarii cand vor fi mobile, se considera ca vor fi mobile prin
anticipatie).
Importanta juridica a clasificarii
- efectele posesiei:
-atat cele mobile cat si cele imobile pot fi in posesia altei persoane decat a proprietarului, dar in
timp ce posesia de buna-credinta a unui bun mobil valoreaza proprietate (art 557 N.C.Civ) „en
fait des meubles possession vaut titre”, pentru bunurile imobile posesia poate conduce la
uzucapiune (prescriptie achizitiva) care numai in anumite conditii conduce la dobandirea
proprietatii bunului imobil (chiriasii caselor nu pot invoca uzucapiunea;
3
Atentie: dobandirea dreptului de proprietate imobiliara se face numai prin inscrierea in cartea
funciara – art. 557 alin 3 N.C.Civ).
- drepturi reale accesorii: Potrivit N.C.Civ. sunt
 ipoteca – mobiliara si imobiliara
 gajul
 dreptul de retentie
Din punctul de vedere al clasificarii in bunuri mobile si imobile, ne intereseaza ipoteca si gajul.
A. Gajul = garantia pe care o da debitorul cu privire la un bun al sau, cu scopul ca la scadenta, in
cazul neachitarii datoriei, creditorul sa-si indestuleze creanta din bunul dat in gaj sau din
vanzarea lui (drep real accesoriu).
Obiect: numai bunuri mobile susceptibile de detentie materiala; nu pot fi obiect de gaj: bunurile
incorporate cum ar fi drepturile de creanta sau titlurile negociabile emise in forma materializata,
decat daca sunt incorporate intr-un titlu de valoare (a se vedea Alex Mihnea Angheni „Unificarea
reglementarilor privind garantiile reale in cadrul N.C.Civ” ICJ mai 2011, pg. 712-718) (conf. art.
2480 N.C.Civ).
Forma: cu deposedare sau fara deposedare; e valabil chiar in lipsa redactarii unui inscris,
indiferent de valoare; obligativitatea publicitatii in Arhiva Electronica de Garantii; altfel
creditorul poate fie sa ia in posesie bunul garantat, in mod pasnic, fie, cand nu o poate face
pasnic, poate apela la executor judecatoresc sau alte organe de executare, fie sa vanda bunul.
B. 1. Ipoteca imobiliara = drept real (accesoriu) asupra unor imobile afectate la plata unei
obligatii.
Obiect: bunuri imobile (sau universalitati de bunuri imobile), inclusiv constructii viitoare care nu
sunt supuse intabularii, ci numai se inscriu provizoriu in cartea funciara.
Forma: autentificata, efect constitutiv, adica dreptul real se constituie doar la momentul inscrierii
in cartea funciara.
B. 2. Ipoteca mobiliara (exista in C.Com, azi abrogat, doar asupra navelor si aeronavelor)
Obiect: conf. art. 2389 N.C.Civ – bunuri mobile corporale sau necorporale (creante banesti: din
contractul de vanzare-cumparare, locatiune, asigurare, conturi bancare, actiunile/partile sociale,
valori mobiliare si alte instrumente financiare, dreptul de proprietate intelectuala).
Forma: se face doar fara deposedare, valabila sub forma inscrisului sub semnatura privata.
- competenta teritoriala: litigiul cu privire la imobile se judecata de instanta in raza careia
se afla bunul, pe cand pentru bunurile mobile e competenta instanta domiciliului paratului
(actor sequitur forum rei);
- instrainarea lor: pentru mobile acte sub semnatura privata, pentru cele imobile acte
autentice sub sanctiunea nulitatii absolute;
- dupa circulatia lor juridica distingem:
o bunuri care se afla in circuitul civil, adica pot fi dobandite ori instrainate prin act
juridic, ex : produse agricole, casele etc;
o bunuri care sunt scoase din circuitul civil, a caror dobandire sau intrainare este
interzisa prin lege (fiind inalienabile). Ex: terenurile care fac parte din domeniul

4
 public; si bunuri a caror circulatie e prevazuta de acte normative speciale ce
stabilesc conditii restrictive, ex: regimul armelor si munitiilor, produse si
substante toxice.
B. Dupa modul in care sunt determinate:
1. Fungibile – sunt acele bunuri care se individualizeaza prin operatiuni specifice: de numarare,
cantarire, masurare. Ex: 1 kg de mere, o suma de bani, 1 m de stofa. Ele pot fi inlocuite unele
prin altele in executarea unei obligatii (art. 543 alin 2 N.C.Civ).
Prin act juridic, un bun fungibil prin natura lui poate fi considerat nefungibil (art 543 alin
3).
2. Nefungibile – sunt acele bunuri care, potrivit naturii lor sau vointei exprimata in act juridic, se
individualizeaza prin insusiri proprii, speciale, putand fi astfel recunoscute dintr-un complex de
bunuri asemanatoare. Ex: un teren, o masina (nr/seria de motor), o sculptura, de obicei unicat
[ex: o carte cu dedicatie, un radio care apartinea unei personalitati].
Importanta juridica a clasificarii:
I. D.p.v al momentului transmiterii dreptului de proprietate:
- pentru bunurile fungibile nu se transfera decat la momentul individualizarii bunului prin
masurare, numarare, cantarire, adica cel al predarii, chiar daca contractul s-a incheiat la o data
anterioara; Ex: contractul de vanzare-cumparare a unei tone de cartofi incheiat la data de 23 oct
2011, iar predarea si plata se fac la 23 noiembrie 2011, momentul transmiterii dreptului de
proprietate este cel al predarii, respectiv 23 noiembrie 2011
- pentru bunurile nefungibile, proprietatea se transmite chiar la momentul realizarii
acordului de vointa. Ex: daca in speta de mai inainte, in loc de cartofi stabilim ca obiect al
prestatiei un autoturism (identificat prin seria motorului si numarului de inmatriculare),
momentul transferului dreptului de proprietate este 23 oct 2011, cel al incheierii contractului.
II. Dpdv al riscului contractului (prin care intelegem care dintre partile contractante suporta
paguba in cazul distrugerii bunului din cauze fortuite). Spre deosebire de reglementarea
anterioara, fie ca este vorba de un bun fungibil sau nefungibil, riscul e suportat de debitorul
obligatiei imposibil de executat (cel ce trebuie sa predea bunul = vanzatorul), chiar daca
proprietatea a fost transferata dobanditorului (cumparatorul, conf art 1274 N.C.Civ). Adica se
aplica regula „Res perit debitorii” si nu „Res perit Domino”, indiferent de calitatea de
profesionist/ neprofesionist a partilor.
C. Criteriul dupa care folosirea bunurilor implica ori nu consumarea ori instrainarea lor
1. consumptibile
2. neconsumptibile
1. este consumptibil acel bun mobil a carei intrebuintare obisnuita implica instrainarea. Ex:
combustibili, alimentele.
2. este neconsumptibil bunul care poate fi folosit repetat, fara consumarea substantei sau
instrainarea lui. Ex: constructiile, terenurile, masinile (conf. art. 544 N.C.Civ)
Importanta juridica:
- in materie de uzufruct cand bunul este neconsumptibil, uzufructuarul trebuie sa restituie
proprietarului chiar acel bun, (chiriasul) avand obligatia conservarii substantei lui;
5
- cand bunul este consumptibil, uzufructuarul va inapoia bunuri de aceeasi calitate, cantitate,
valoare sau pretul acestuia;
- in materie de imprumut:
- de folosinta = comodat → bun neconsumptibil. Ex: autoturism
- de consumatie = mutuum → bun consumptibil. Ex: 1 kg. Faina
D. Dupa criteriul producerii sau neproducerii de fructe/producte:
1. Fructe = produse care deriva din folosirea unui bun, fara consumarea substantei sale
2. Producte = bunul care nu da nastere periodic la produse fara consumarea substantei sale. Ex:
copacii unei paduri, piatra din cariera, nisipul din albie.
3. Exista 3 categorii de fructe (conf. art. 548 N.C.Civ) :
- naturale (ale pamantului de la sine). Ex: iarba, pasunile, productia si sporul animalelor;
- industriale – prin efortul uman. Ex: cereale, recoltele de orice fel;
- civile – venituri in bani produse de un bun in virtutea unui act juridic. Ex: chirie, arenda,
dobanzi, dividende.
Importanta juridica:
I. dpv al modului de dobandire, fructele naturale si industriale se dobandesc prin culegere, cele
civile se dobandesc zi de zi (termenele curg);
II. dpv al titularului, fructele si productele se cuvin proprietarului, daca prin lege nu se dispune
altfel;
III. dpv al posesiei, posesia de bunuri consumptibile conduce la dobandirea proprietatii fructelor
nu si a productelor [Ex: cel ce a luat in folosinta o livada de pomi fructiferi va putea culege
fructele fiind doar arendasul pamantului; pe cand daca taie trunchiurile de copaci, nu le poate
vinde, fiind producte si ele apartinand proprietarului terenului].
E. Criteriul dupa care pot fi supuse impartirii fara sa-si schimbe destinatia (divizibile) sau prin
impartire si-ar schimba destinatia (indivizibile) (conf. art. 545 N.C.Civ).
- Bunuri divizile – Ex: o bocata de stofa
- Bunuri indivizibile, care nu pot fi impartite in natura fara a li se schimba destinatia. Ex:
actiunile unei S.A.
Importanta juridica:
I. in materie de partaj de bunuri divizile, distingem intre posibilitatile urmatoare:
- proprietatea
- indiviziunea
- devalmasia
Cand bunul este indivizibil, fie se atribuie unuia din proprietari cu obligarea lui la a plati
o cota valorica celorlalti (sulta), fie e scos la vanzare prin licitatie si se imparte pretul. Astfel, un
bun indivizibil e inlocuit cu valoarea in bani a acestuia, care e divizibila.
F. Dupa corelatia dintre ele:
- principale si accesorii
1. bun care e independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun. Ex: automobilul, un
teren, o constructie

6
 2. bun care e destinat sa serveasca la intrebuintarea economica a altui bun, principal. Ex:
tiglele acoperisului, burlanele, husa automobilului.
Importanta juridica:
Daca nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmeaza situatia juridica a celui principal
(„Accerium sequitur principalem”), inclusiv in caz de instrainare sau de grevare a bunului
principal.
G. Dupa modul lor de percepere:
Bunuri corporale si incorporale.
1. corporale = bunuri care au o existenta materiala, perceptibila simturilor omului. Ex: masa
2. incorporale = valoarea economica a bunului are o existenta ideala, abstracta, poate fi
perceputa cu „ochii mintii”. Ex: brevetul de inventie, actiunile, obligatiunile.
Importanta juridica:
I. dobandirea proprietatii prin posesie de buna credinta opereaza numai pentru mobile corporale
, nu si la cele incorporale;
II. dobandirea proprietatii prin simpla traditiune (remitere) opereaza doar pentru bunurile
corporale, nu si pentru cele incorporale;
Titlurile de valoare se transmit diferit cele la purtator (prin traditiune), cele nominative
(prin cesiune), cele la ordin (prin gir).