Patrimoniul

I. Generalități.

Def: Patrimoniul = totalitatea drepturilor și obligațiilor ce pot fi evaluate in bani aparținând unei

persoane fizice sau juridice.

✦ Patrimoniul este definit în Codul Civil la art. 31 alin. 1: Orice persoană fizică sau persoană juridică
este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani și
aparțin acesteia.

✦ Din patrimoniu fac parte numai drepturile si obligațiile care au o valoare economica adică cele
patrimoniale.

- drepturile evaluabile în bani1 constituie activul patrimonial;

- obligațiile evaluabile în bani2 constituie pasivul patrimonial.

✦ Drepturile subiective patrimoniale si obligaţiile corelative pot fi de două feluri:

- drepturi reale
- drepturi de creanță

✦ Atunci când vorbim despre noțiunea de patrimoniu ne referim, deci, doar la acele drepturi şi
obligații evaluabile în bani. Asta înseamnă că înlăturăm din această sferă drepturile
nepatrimoniale3.

✦ Cu toate acestea, împrejurarea că atingerea adusă unui asemenea drept se poate concretiza
într-o creanță, nu este de natură să pună în discuție această înlăturare4.

1 Ex.: dreptul de proprietate asupra unei maşini; dreptul de a i se restitui o sumă de bani; dreptul de a primi preţul
asupra bunului vândut; dreptul de a folosi serviciile de internet după încheierea unui contract de furnizare a acestor
sericii, etc.
2 Ex.: obligaţia de a plăti o sumă de bani; obligaţia de a preda bunul vândut; obligaţia de a transmite dreptul de

proprietate; obligaţia de a furniza anumite servicii, etc.

3 Ex.: dreptul la nume; dreptul la reputaţie; dreptul la onoare.

4 Ex.: atingerea adusă onoarei unei persoane prin adresarea de expresii jignitoare despre aceasta poate conduce la

obligarea celui care le-a făcut la plata de despăgubiri (daune morale). Prin urmare, în patrimoniul persoanei
îndreptăţite la despăgubiri se va regăsi un drept de creanţă împotriva autorului faptei ilicite, dar această creanţă apare
ca urmare a atingerii dreptului personal-nepatrimonial.
II. Caracterele patrimoniului.

1. Patrimoniul este o universalitate juridică – adică un tot unitar (drepturile și obligațiile ce îl

alcătuiesc sunt privite în totalitatea lor, fără a interesa identitatea fiecăruia dintre ele)

✦ Universalitate juridică înseamnă că patrimoniul există independent de voința titularului ei

✦ Drepturile și obligațiile care alcătuiesc patrimoniul sunt legate strâns între ele, formând un tot
unitar, însă nu sunt excluse situațiile în care patrimoniul este format din mase bunuri, fiecare
masă având un regim juridic distinct

✦ Drepturile și obligațiile care alcătuiesc patrimoniul sunt distincte de universalitate, astfel

schimbările ce se produc în legătură cu acestea nu pun în discuție însăși universalitatea în
ansamblul ei

✦ A nu se confunda cu universalitatea de fapt!

- Atunci când vorbim despre o universalitate de fapt avem în vedere împrejurarea că prin voinţa
sa, titularul patrimoniului grupează mai multe bunuri, iar gruparea aceasta primeşte o anumită
destinație şi este privită ca atare5.

2. Orice persoană (fizică sau juridică) are un patrimoniu.

✦ Patrimoniul este unic – fiecare subiect de drept are un singur patrimoniu (care poate fi divizat,
aşa cum am arătat, în mai multe universalități de fapt)

✦ Chiar dacă patrimoniul este unic, în anumite situaţii se poate constitui un aşa numit
patrimoniu de afectaţiune.

- Patrimoniul de afectațiune reprezintă totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei

fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale,
afectate scopului exercitării unei activităţi economice6.

5 Ex.: biblioteca formează o universalitate de fapt fără să ne intereseze fiecare carte privită individual.
6Ex.: un avocat îşi poate constitui un patrimoniu de afectaţiune în care vor intra anumite bunuri necesare desfăşurării
activităţii sale profesionale (cărţi, maşina, biroul unde îşi desfăşoară activitatea, etc.).
3. Patrimoniul este divizibil.

✦ chiar dacă este unic, asta nu înseamnă că toate drepturile sau obligaţiile au acelaşi regim
juridic.

✦ Patrimoniul se poate diviza în mai multe categorii7.

4. Patrimoniul nu poate fi transmis prin acte între vii (intransmisibil)

✦ patrimoniul este strâns legat de persoana titularului său astfel că nimeni nu poate transmite

totalitatea drepturilor şi obligațiilor sale.

✦ Transmiterea universală a întreg patrimoniului unei persoane fizice nu poate avea loc decât la

decesul acesteia (caz în care totalitatea drepturilor şi obligațiilor vor fi transmise

moștenitorilor) iar în cazul persoanei juridice la momentul divizării.

III. Funcţiile patrimoniului.

1. Gajul general al creditorilor chirografari – orice persoană fizică sau juridică răspunde de

îndeplinirea obligaţiilor sale cu întreg patrimoniul său.

✦ Creditor chirografar = acel creditor care nu are o garanţie reală asupra unui bun determinat al

debitorului lor8.

2. Subrogaţia reală cu titlu universal

✦ locul unui bun care iese din patrimoniul titularului prin vânzare de exemplu, va fi înlocuit

dreptul de creanţă asupra preţului de încasat. Prin urmare, drepturile şi obligaţiile ce

alcătuiesc patrimoniul pot fi înlocuite cu alte valori, fără ca totul unitar să fie afectat.

7 Ex.: o autoritate publică, o primărie (subiect de drept ce are, desigur, un patrimoniu) poate avea atât bunuri care intră
în domeniul public fiind de interes local şi fiindu-le aplicabile dispoziţii legale speciale cât şi bunuri care intră în sfera
domeniului privat care vor fi reglementate de dispoziţiile de drept comun.
8 Ex.: creditorul care nu are o ipotecă asupra imobilului debitorului în vederea recuperării creanţei sale cu prioritate
 Subrogaţie=înlocuire

Reală= când un bun este înlocuit cu altul.

- Cu titlu universal= o fracţiune din patrimoniu (fără a se individualiza în concret anumite bunuri

ori anumite drepturi)

3. Subrogația cu titlu particular

✦ operează numai când legea o prevede expres și privește un bun determinat

✦ Cazuri de subrogație cu titlu particular:

- în cazul partajului – poate avea loc o strămutare a garanțiilor (art. 682 Cod civ.)

- în cazul încetării dreptului de superficie (art. 699 alin. (3) Cod civ.)

- alte cazuri9

4. Transmisiunea universală sau cu titlu universal

✦ la decesul unei persoane fizice sau la divizarea unei persoane juridice se transmit toate drepturile

și obligațiile ce au aparținut subiectului de drept a cărui ființă încetează

- Transmisiune universală = atunci când întreg patrimoniul se transmite unui singur succesor

- Transmisiune cu titlu universal = atunci când fracțiuni diferite din patrimoniu se transmit către

succesori diferiți

9
Ex.: - în cazul distrugerii integrale sau parțiale (art. 748 alin. (2) Cod civ.)
- în cazul strămutării garanției (art. 2330 Cod civ.)
- în cazul înstrăinării bunului ipotecat (art. 2393 Cod civ.)
- în cazul exproprierii pentru utilitate publică
✦ în cazul persoanei juridice, trebuie distins între reorganizarea prin divizare și celelalte forme de

reorganizare (în cazul divizării are loc o transmisiune cu titlu universal iar în cazul fuziunii,

indiferent că vorbim despre absorbție sau contopire, are loc o transmisiune universală)
✦ Verifică dacă ai înțeles :)

1. Fac parte din patrimoniul unei persoane fizice:

a. dreptul la viață;

b. dreptul de a folosi un autoturism închiriat;

c. creanța născută ca urmare a încălcării dreptului la onoarea respectivei persoane.

2. Patrimoniul unei persoane fizice:

a. constituie o universalitate juridică, de drept;

b. constituie o universalitate de fapt;

c. poate cuprinde mai multe mase patrimoniale distincte.

3. Creditorul prejudiciat printr-un act de transfer între două mase patrimoniale, act
încheiat de către debitorul său:

a. are posibilitatea de a introduce acțiune revocatorie prin care să solicite declararea ca

inopozabil față de el a actului respectiv;

b. are posibilitatea de a invoca nulitatea actului, pe cale de excepție, printr-o cerere specifică
introdusă pe parcursul executării silite;

c. are dreptul de a-și realiza creanța din oricare masă patrimonială a debitorului său.
✦ Explicații:

1. Răspuns B, C
Potrivit art. 31 alin. (1) Cod civ. patrimoniul include toate drepturile și datoriile ce pot fi
evaluate în bani și aparțin unei persoane fizice și juridice.
Trebuie să se facă distincția foarte clară între bunuri și drepturi. Astfel, patrimoniul nu include
bunuri ci drepturi asupra acestora. În acest sens, art. 535 Cod civ. stipulează următoarele: „sunt
bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial”.
Asupra unor bunuri se pot exercita mai multe categorii de drepturi, ce aparțin unor titulari
diferiți, iar cu privire la anumite bunuri pot exista obligații distincte aparținând unor titulari
diferiți.
Prin urmare, riguros juridic, ar trebui să folosim expresia „în patrimoniul lui X
există dreptul de proprietate asupra unui apartament”, iar nu „în patrimoniul lui X există un
apartament”.
În materia moștenirii trebuie subliniat faptul că prin moștenire se pot transmite numai
drepturile și obligațiile evaluabile în bani ce au aparținut defunctului (art. 953 Cod civ.)
Transmițându-se drepturi, iar nu bunuri, devine astfel necesară operațiunea de identificare a
drepturilor pe care defunctul le avea la data decesului și care se pot transmite prin moștenire.
De exemplu, dacă nu se administrează probe din care să rezulte că defunctul avea un drept de
proprietate asupra unui bun pe care îl poseda anterior decesului (posesie exercitată conform
art. 916 Cod civ.), atunci prin moștenire s-a transmis doar dreptul de posesie, iar nu dreptul
de proprietate, moștenitorii având posibilitatea, de exemplu, să dobândească dreptul de
proprietate prin uzucapiune, unind posesia lor cu cea a defunctului.
Dreptul la viață este un drept ce nu poate fi evaluat în bani și, prin urmare, deși este un
drept ce aparține persoanei fizice, el nu face parte din conținutul patrimoniului acestuia.
Împrejurarea că orice persoană fizică are un patrimoniu nu înseamnă că respectiva persoană
are doar drepturi ce pot fi evaluate în bani – drepturi patrimoniale.
În acest sens, art. 25 alin. (2) Cod civ. prevede că „persoana fizică este omul privit
individual, ca titular de drepturi și obligații civile”, iar art. 26 Cod civ. stipulează că „drepturile
și libertățile civile ale persoanelor fizice, precum și drepturile și libertățile civile ale persoanelor
juridice sunt ocrotite și garantate de lege”.
După cum se observă, cele două texte enunțate nu limitează sfera drepturilor (ocrotite și
garantate) ce pot aparține unei persoane la drepturi evaluabile în bani, ci este vorba despre
orice drepturi prevăzute de lege.
Prin urmare, o persoană fizică:
- poate fi titulară a unor drepturi evaluabile în bani (acestea făcând parte din patrimoniul
său);
- poate fi titulară a unor drepturi neevaluabile în bani, nepatrimoniale, ca de exemplu:
dreptul la viață, la integritate, la nume, etc.
Încălcarea unui drept nepatrimonial poate atrage, în anumite cazuri, nașterea unui drept la
despăgubiri, drept care are caracter patrimonial.

2. Răspuns A, C
În patrimoniul unei persoane fizice se pot regăsi la un moment dat mai multe mase
patrimoniale distincte, după cum urmează: masa bunurilor proprii, masa bunurilor comune
(consecință a relației de căsătorie sub incidența regimului matrimonial al comunității de
bunuri), masa bunurilor afectate exercitării unei anumite profesii, masa drepturilor asupra
cărora se exercită drepturi în baza unui contract de fiducie.
În condițiile în care o persoană fizică poate exercita mai multe tipuri de activități/profesii
autorizate este astfel posibil să afecteze mase patrimoniale distincte exercitării fiecăreia dintre
profesii (de exemplu poate exercita concomitent profesiile de avocat, mediator și lichidator
judiciar).

3. Răspuns A, B
Dacă drepturile creditorului ar fi prejudiciate prin actul de transfer, acesta are următorul
drept de opțiune:
a) fie să solicite anularea actului de transfer intrapatrimonial, pe calea unei cereri de chemare
în judecată;
b) fie să introducă o acțiune revocatorie, în condițiile art. 1562 Cod civ., prin aceasta urmărind
să declare inopozabilitatea actului juridic de transfer intrapatrimonial încheiat de debitor în
frauda drepturilor sale;
c) fie poate să solicite executarea silită asupra bunului transferat, iar în cadrul unei eventuale
contestații la executare introdusă de debitor ori în cadrul acțiunii de obligare a executorului să
realizeze executarea silită (în caz de refuz din partea acestuia) să invoce, pe cale de excepție
(de drept substanțial), nulitatea actului de transfer.
A treia variantă este preferabilă deoarece rezolvă toate problemele și asigură celeritatea
realizării dreptului prin executarea silită a debitorului.
Spre deosebire de acțiunea revocatorie, dispozițiile art. 32 Cod civ. condiționează legalitatea
actului de transfer de neprejudicierea drepturilor creditorului, pe când în cazul acțiunii
revocatorii trebuie dovedită o condiție în plus, și anume, intenția frauduloasă.
Or, sunt posibile situații în care o persoană realizează transferul patrimonial (provocând
prejudicierea creditorilor), fără intenție frauduloasă. De exemplu, debitorul afectează în
vederea exercitării activității de taximetrie singurul bun urmăribil, și anume, un autoturism,
scopul urmărit fiind acela de a obține resurse financiare pentru propria întreținere, dar și
pentru a putea restitui datoria, iar nu de a frauda pe creditorul său.
Într-un astfel de caz, creditorul este prejudiciat prin actul de transfer patrimonial
(deoarece nu ar mai putea executa silit autoturismul respectiv), nu sunt îndeplinite condițiile
acțiunii revocatorii (deoarece se poate reține că nu există intenție frauduloasă) și este posibil
să nu își mai poată realiza creanța dacă debitorul, din diverse motive, nu câștigă suficiente
venituri din activitatea de taximetrie sau din alte surse.
Împrejurarea că actul de transfer intrapatrimonial este înscris în registrul de publicitate
nu poate constitui un argument solid pentru a nu accepta această cale procedurală de invocare
a nulității. Publicitatea asigură opozabilitatea față de terți, însă nu validează dreptul, actul sau
faptul supus ori admis la publicitate.