Forma procesului civil

se retin trei elemente:

1. Procesul civil incepe prin sesizarea instantei
Spre deosebire de procesul penal, procesul civil nu incepe ex officio, ci este
manifestarea unor interese de principiu private. Este asadar normal ca o regula de baza
a procesului civil sa fie ca instanta sa se pronunte doar daca partea interesata ii solicita
acest lucru. Investirile si pronuntarile din oficiu nu sunt reguli in procedura civila.
Cu toate acestea, exista situatii exceptionale cand instanta se investeste din oficiu:
art. 165 NCC cererea de punere sub interdictie a unei persoane a carei stare
impune acest lucru poate fi decisa din oficiu de catre instanta
art. 918 NCPC ipoteza procedurii divortului: instanta se va pronunta chiar
daca partile nu au cerut prin cererea de divort, asadar ex officio, asupra
exercitarii autoritatii parintesti, precum si asupra contributiilor parintilor la
cheltuileile de crestere si educare ale copiilor minori si asupra numelui pe care
sotii il vor purta dupa divort
art. 17 CPP solutionarea din oficiu a laturii civile atunci cand partea
vatamata este un minor care nu are capacitate de exercitiu sau are capacitate
de exercitiu restransa (solutie identica in NCPP)
2. Procesul civil continua cu dezbaterile
Acestea sunt reprezentate de administrarea de probe, discutarea de exceptii si
aspectele de punere a concluziilor pe fond este cea mai ampla parte a procesului civil.

3. Procesul civil se finalizeaza printr-o hotarare

Hotararea este actul final care cuprinde doua componente:
un comandament (o obligatie) pe care instanta il pune in sarcina partilor,
caracterizata prin executio
rationamentul logic, care explica prima componenta, definit prin notiunea de
cognitio (considerentele hotararii, in limbaj uzual)
*OBS: OG nr. 13/1998 a modificat C.proc.civ., prevazand ca o hotarare nu se mai
motiveaza decat daca impotriva hotararii se formuleaza o cale de atac (pentru
degrevarea instantelor); insa, OUG nr. 290/2000 a abrogat aceasta dispozitie.
Actualmente, este obligatorie motivarea hotararilor judecatoresti: art. 425, alin. 1, lit.
b NCPC.
1

Materia procesului civil

Aceasta este compusa din conflictul dintre parti, raportul litigios dedus judecatii.
Din punct de vedere juridic, oamenii se afla intr-un permanent conflict, intr-o stare de
contradictorialitate latenta. Atunci cand aceasta stare devine acuta (atunci cand prin
mecanismele cooperarii nu se mai poate gestiona aceasta stare), intervine procesul civil.

Metoda procesului civil

De regula, persoana care doreste sa deduca judecatii o cauza (intrucat judecata se
face la cerere), angajeaza un avocat, ce face o prima incadrare a cauzei, ce ordoneaza
sub aspect juridic informatiile primite.
Teoretic, judecatorul are doua modele de solutionare a cauzei, unul propus de
parat, iar altul de catre reclamant. Judecatorul poate sa admita unul dintre modele,
niciunul, sau sa ia cate ceva din fiecare (admiterea in parte).
Judecatorul, chiar daca trebuie sa afle adevarul, este supus el insusi legii. Pentru a
ajunge la rezultatul final, judecatorul se supune numai legii, iar nu si propriei constiinte.
Art. 7 NCPC principiul legalitatii.
Judecatorul nu se poate pronunta pe cale de reglementare. Ca regula, judecatorul
aplica legea la cazuri particulare ce sunt deduse judecatii, neputandu-se substitui
legiuitorului pentru a crea drept, pentru ca atunci ar avea loc un exces de putere (art. 5,
alin. 4 NCPC).
Dreptul procesual roman repudiaza sistemul judecatorului-legiuitor (prezent in
common law). Acest text are si neajunsuri, intrucat poate sta la baza practicii neunitare
(ce isi are sursa in independenta judecatorului, garantata de Constitutie). Exista si
elemente de corectie ale practicii neunitare: recursul in interesul legii (solutia ICCJ fiind
obligatorie pentru toate instantele). In doctrina (prof. Deleanu), s-a replicat ca textul ce
obliga toti judecatorii sa tina cont de o decizie a ICCJ ar fi neconstitutional, intrucat
judecatorul de la ICCJ ar deveni legiuitor. Opinie contrara (prof. Briciu): lucrurile nu stau
asa, caci nu se creeaza o lege prin recursul in interesul legii, ci se interpreteaza o
lege; oricand o lege poate fi modificata, astfel incat interpretarea data de ICCJ poate
deveni caduca.
Un alt mecansim de corectie a practicii neunitare este reprezentat de sesizarea
ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept (noi sau dificile). ICCJ dezleaga chestiunea, iar instanta de fond va rezolva pricina
potrivit interpretarii legii (nu a cauzei) oferite de ICCJ.
Legislatia romana, ce este adesea lacunara sau chiar excesiva, ce prezinta uneori
duble reglementari, poate incurca judecatorul. ICCJ, intr-un recurs in interesul legii, a
dispus ca un text (care nu era in vigoare)este in realitate in vigoare (referitor la sporuri
salariale pentru magistrati). Presedintele Romaniei a sesizat Curtea Constituionala a
Romaniei pentru a rezolva un conflict intre puterea judecatoreasca si cea legiuitoare.
Judecatorul trebuie asadar sa tina cont de limitele puterii sale !

Totusi, exista situatii in care legea da posibilitatea judecatorului sa aiba o

apreciere suverana asupra unor elemente. De obicei, judecatorul este tinut de o
anumita motivare, de un anumit rationament. Insa, nu este necesara motivarea hotarii in
cazul stramutarii.
Alt exemplu: art. 498, alin. 2, teza a II-a NCPC din material recursului (nu este necesar sa
se motiveze decizia de a trimite hotararea la o anumita instanta din aceeasi
circumscriptie).
Exista si situatii cand legea da judecatorului puteri extinse, insa fiind obligat sa
motiveze (spre exemplu, la ordonanta presedintiala). Motivarea ordonantei presedintiale
nu are autoritate de lucru judecat.

Definitia procesului civil

Procesul civil este o activitate realizata de catre instanta, impreuna cu
procurorul, partile si alti angajati ai instantei, in vederea infaptuirii justitiei de catre
instanta pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor, fie in vederea
pronuntarii unor hotarari judecatoresti definitive, fie pentru executarea unor hotarari sau
a altor titluri executorii.
Elementele definitiei:
1. Justitia se infaptuieste doar de catre instanta (celelalte persoane mentionate
doar participa)
2. Justitia presupune si realizarea unor interese legitime (cum ar fi la actiunile
posesorii) si nu numai apararea unor drepturi
3. Procesul are doua parti: judecata (ce se termina prin pronuntarea unei
hotarari) si executarea (ce presupune punerea in executarea a unor hotarari
sau altor titluri executorii contracte de leasing, contracte de credit bancar,
cambiile, cecurile, biletele la ordin etc.)
In ceea ce priveste faza judecatii, aceasta cuprinde mai multe etape:
etapa scrisa, ce debuteaza cu cererea de chemare in judecata si cu raspunsul
dat acesteia de catre parat (intampinare);
cercetarea procesului, in cadrul careia judecatorul administreaza probele
propuse de catre parti si rezolva incidentele (exceptii, cereri de suspendare
etc.);
etapa dezbaterilor (partile pun concluzii finale);
faza deliberarii;
hotararea (pronuntarea si comunicarea acesteia);
faza cailor de atac (apel, recurs, revizuire, contestatie in anulare) aceasta
faza poate sa nu existe

Izvoarele dreptului procesual civil

Constitutia Romaniei (dreptul la aparare este o norma de natura procesuala,
accesul liber la justitie, independenta instantelor);
Conventii si tratate internationale la care Romania este parte (Conventia
privind procedura civila de la Haga din 1954, CEDO art. 6, par. 1);
Regulamentul nr. 1215/2012privind competenta judiciara, recunoasterea si
executarea hotararilor in materie civila si comerciala, ce va inlocui
Regulamentul nr. 44/2001 (incepand cu 2015);
Noul Cod de procedura civila (Legea nr. 134/2010). Spre deosebire de vechiul
Cod de procedura civila, acesta este mai amplu, preluand insa foarte mult din
3

doctrina vechiului Cod. Structura NCPC nu difera mult, nefiind un Cod ce

schimba radical fata procedurii civile. Sursa de inspiratie principal este
reprezentata de Regulile procedurale ale Cantonului Geneva (iar in
completare, cu regulile procedurale din Belgia, Germania, Franta, Quebec).
Domeniul de aplicare al Noului Cod de procedura civila
Este relevant art. 2 NCPC (Aplicabilitatea generala a Codului de procedura civila).
In sistemul de drept roman, nu exista decat doua proceduri: cea civila si cea penala.
Asadar, nu exista in mod distinct o procedura administrativa, contraventionala etc., ci
doar reguli derogatorii de la dreptul procesual civil.
NCPC se aplica si in materie penala, atunci cand regulile de procedura penala lasa
nereglementata o situatie. ICCJ a precizat intr-un recurs in interesul legii (Decizia nr.
XXXIV/2006) ca atunci cand procedura penala tace, se poate recurge la principiile
procedurii civile. Procedura penala deroga (reprezinta o dispozitie cu caracter
derogatoriu) de la procedura civila, considerata regula (dreptul comun).

Normele de procedura civila

I.

Norme de organizare judecatoreasca

Aceste norme stabilesc organizarea sistemului judiciar in ansamblu, precum si

compunerea si constituirea completelor de judecata. Normele de organizare
judecatoreasca se regasesc atat in NCPC, cat si in legi speciale, cum ar fi Legea nr.
304/2004, Legea nr. 303/2004.
Acestea sunt in marea lor majoritate norme de ordine publica, intrucat vorbim
despre organizarea statului (instantele sunt autoritati ale statului). In conceptul de norme
de organizare intra incompatibilitatile judecatorului, ca incidente la compunerea corecta
a instantei.Exista norme de incompatibilitate absoluta (spre exemplu: judecatorul care a
pronuntat o hotarare nu se poate pronunta si in apel sau recurs) si norme de
incompatibilitate relativa (spre exemplu, judecatorul este sotul uneia dintre parti;
judecatorul s-a antepronuntat).
Insa, indiferent daca vorbim despre incompatibilitate absoluta sau relativa,
judecatorul care cunoaste cauza de incompatibilitate este obligat sa se abtina (art. 43,
alin. 2 NCPC).

II.

Norme de competenta

Aceste norme stabilesc atributiile instantelor, fie in raport cu alte organe ale
statului, fie intre ele. Exista mai multe tipuri de competenta, cum ar fi: competenta
generala (competenta instantelor fata de competenta Consiliul Concurentei etc),
competenta teritoriala, competenta materiala etc.
Normele de competenta generala si cele de competenta materiala au caracter
imperativ in toate cazurile. In schimb, normele de competenta teritoriala au caracter
imperativ doar atunci cand legea prevede ca au caracter de ordine publica (spre
exemplu, in sfera starii si capacitatii persoanei, actiunilor reale imobiliare, succesiuni,
societati, insolventa sau concordat preventiv si cererile impotriva unui consumator).

III.

Norme de procedura propriu-zise

Aceste norme stabilesc regulile de judecata, formele actelor si termenele in care

actele pot fi facute. Acestea sunt cele mai numeroase norme si se regasesc in mare parte
in NCPC, dar si in legi speciale.
Sunt fie de ordine publica, fie de ordine privata, in functie de valoarea protejata.
Spre exemplu, termenul de exercitiu al cailor de atac este de ordine publica (daca ar fi
lasat la aprecierea partilor, statul si-ar putea asuma posiblitatea existentei unui conflict
deschis pe termen indefinit).
Ca exemplu de norme de ordine privata: conventiile asupra probelor (art. 256
NCPC) spre exemplu, se poate conveni ca paratul sa faca probatiunea; conventiile
asupra ascultarii anumitor persoane ca martori: art. 315, alin. 2 NCPC (ce ofera o
consacrare legislativa unei solutii jurisprudentiale anterioare).
Alta clasificare a normelor de procedura propriu-zisa : norme privind procedura
gratioasa, procedura contencioasa, procedura executarii silite.

Desi procedura civila apartine dreptului privat, dreptul procesual civil este
reglementar ca natura juridica, ceea ce face ca multe dintre normele sale sa fie
imperative. Exista si in cadrul procedurii civile norme dispozitive, insa aceasta
sintagma nu le reprezinta cel mai bine.
O mai buna clasificare ar fi impartirea normelor procedurale civile in:
norme de ordine publica
norme de ordine privata.
Teoretic, normele dispozitive presupun posibilitatea derogarii de la acestea. Insa,
dispozitivul unei norme procesual-civile presupune posibilitatea neinvocarii incalcarii
acestei norme. Incalcarea normelor de ordine privata nu poate fi invocata decat la
termenul imediat ulterior incalcarii.

Aplicarea in timp a legii procesual civile

Regula generala in materie este neretroactivitea legii (tempus regit actum).
Procesul civil presupune o succesiune de acte ce au o legatura unele cu actele si
genereaza efecte unele pentru altele. Uneori se pune problema in procedura ce semnifica
neretroactivitatea legii noi.
Sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865 se aplica principiul aplicarii
imediate a legii noi, cu urmatoarele precizari : instantele legal investite sub legea veche
raman investite; actele de procedura se fac potrivit legii din momentul actului; caile de
atac sunt cele din momentul pronuntarii hotararii.
Sub imperiul Noului Cod de procedura civila, solutia este diferita. Art. 25, alin. 1
NCPC: Procesele in curs de judecata, precum si executarile silite incepute sub
legea veche raman supuse acelei legi.
In ceea ce priveste competenta, se pastreaza regula veche procesele in curs la
data schimbarii competentei printr-o lege noua vor fi judecate in continuare de instantele
legal investite sub legea veche.
In plus fata de vechiul Cod, NCPC prevede ca si in cazul casarii cu trimitere se va aplica
legea veche (art. 25, alin. 2 NCPC).

Solutie identica sub imperiul ambelor coduri: in cazul in care se desfiinteaza o

instanta legal investita sub legea veche, instantele se vor trimite instantei competente
potrivit legii noi.
In privinta hotararilor:
sub imperiul VCPC, calea de atac este cea de la momentul pronuntarii
sub imperiul NCPC, hotararile sunt supuse cailor de atac, motivelor si termenelor
prevazute de legea sub care a inceput procesul (art. 27 NCPC)
In privinta probelor:
Art. 26 Legea aplicabila mijloacelor de proba
(1) Legea care guverneaza conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a
probelor preconstituite si a prezumtiilor legale este cea in vigoare la data producerii ori,
dupa caz, a savarsirii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii.
(2) Administrarea probelor se face potrivit legii in vigoare la data administrarii lor.
Pentru probele ce nu sunt preconstituite si pentru prezumtiile simple, se va aplica
regula generala prevazuta de art. 25, alin. 1 NCPC.
Administrarea probelor nu implica fondul dreptului.

Accesul liber la justitie

Accesul liber la justitie nu este un drept absolut, intrucat statul poate sa-l limiteze,
insa limitarile trebuie sa aiba un scop legitim si sa fie proportionale cu acest scop
urmarit. Astfel, atunci cand se stabileste ca pentru a se declansa un proces este nevoie
sa se plateasca taxe judiciare de timbru, trebuie sa recunoastem ca este o limitare a
accesului liber la justitie. CEDO a statuat in sensul ca existenta unor taxe judiciare de
timbru nu reprezinta o incalcare a accesului liber la justitie, insa statul trebuie sa se
preocupe ca cuantumul acestora si raportarea la natura pricinii sa nu reprezinte o piedica
a accesului liber la justitie. Mecanismul este ajutorul public judiciar.
Cauze relevante CEDO: Brezeanu c. Romaniei (21.07.2009); Weissman c. Romaniei
(24.05.2006); Iorga c. Romaniei (25.01.2007)
Existenta unor proceduri prealabile (spre exemplu, in contenciosul administrativ
unde este necesara o plangere prealabila ce trebuie solutionata in 30 zile) nu reprezinta
o ingradire a accesului la justitie. Totusi, durata acestora nu trebuie sa fie excesiva si nici
costisitoare din punct de vedere financiar.

In concluzie, legislatia romana se incadreaza in limitele acceptabile impuse de

principiul accesului liber la justitie. Totusi, in materia taxelor de timbru, echilibrul
prezentat anterior nu este respectat intotdeauna (opinie Briciu). Spre exemplu, cauzele
de partaj judiciar sunt timbrate cu 5% din masa partajabila, desi aceasta pricina nu
prezinta probleme juridice dificile. Scopul finantarii sistemului judiciar nu trebuie sa
ingradeasca accesul liber la justitie prin impunerea unor taxe disproportionate (de obicei,
cuantumul taxei de timbru se calculeaza in raport cu dificultatea pricinii). Exista si
posibilitatea partajului amiabil la notar; taxele prohibitive in instanta sunt favorabile
notarilor (in privinta partajului).

Dublul grad de jurisdictie

Acest principiu nu este precizat expres nici in VCPC, nici in NCPC, nici in
Constitutie, nici in CEDO. Totusi, exista inca din perioada interbelica. Cu toate acestea, se
poate deduce pe cale de interpretare din art. 6, par. 1 CEDO, unde este mentionata
notiunea de proces echitabil. Aceasta notiune este extrem de elastica. Potrivit unor
opinii, aceasta notiune de proces echitabil include si posibilitatea existentei unui dublu
grad de jurisdictie. In materie penala, CEDO prevede clar existenta unui dublu grad de
jurisdictie.
Acest dublu grad de jurisdictie presupune gruparea instantelor de rang diferit,
doua cate doua, pentru asigurarea parcurgerii a doua judecati in fond.
Recursul nu reprezinta o judecata in fond; in recurs se verifica exclusiv aplicarea
legii si nu si faptele la care legea se aplica. Spre exemplu, judecatorul din recurs nu
analizeaza buna sau reaua credinta, ci care sunt efectele bunei credinte (daca aceasta a
fost stabilita de instanta de grad inferior). Judecatorul in recurs este un judecator al
modului in care judecatorii ceilalti au analizat faptele. Este un judecator al dreptului si nu
al faptelor.
NCPC recunoaste in mod implicit acest principiu, deoarece in majoritatea cazurilor
se prevede dreptul la apel. In anumite cazuri (spre exemplu, contestatie la executare,
contraventie etc.) se suprima calea de atac a recursului si nu a apelului.
Dreptul la un proces echitabil, in termen optim si
previzibil
Sorgintea principiului este data de art. 6, par. 1 CEDO, ce vorbeste de notiunile de
proces echitabil si termen rezonabil. Insa, din jurisprudenta CEDO, s-a desprins ideea ca
acest termen rezonabil ar trebuie sa fie de fapt optim si previzibil.
In legislatia romana, in art. 21, alin. 3 din Constitutia Romaniei apare termenul
rezonabil in legatura cu procesul echitabil. Art. 6 NCPC: Orice persoana are dreptul la
judecarea cauzei sale in mod echitabil, in termen optim si previzibil, de catre o
instanta independenta, impartiala si stabilita de lege. In acest scop, instanta este
datoare sa dispuna toate masurile permise de lege si sa asigure desfasurarea cu
celeritate a judecatii.
Procesul echitabil presupune existenta unui proces ce respecta principiile
fundamentale, precum contradictorialitatea, egalitatea si dreptul la aparare. NU este
echitabil un proces in care partile nu isi pot expune punctul de vedere cu privire la
afirmatiile facute de partea adversa, sau unde este prezenta lipsa unui mijloc procesual
7

pentru parti de a-si manifesta nemultumirea fata de incompatibilitatea unui judecator,

lipsa recurgerii la un judecator mai experimentat pentru a rejudeca, lipsa posibilitatii de a
se apara etc.
Judecarea unui proces echitabil nu are legatura cu judecarea cauzei in echitate.
Judecarea in echitate reprezinta ca judecatorul ar trebui sa se raporteze la principiile
generale ale echitatii, pe care le va aplica constiintei sale. Acest lucru nu este posibil,
intrucat art. 5 NCPC prevede ca judecatorul trebuie sa se bazeze pe dispozitii legale
atunci cand adopta masuri. Numai in arbitraj, partile pot conveni ca arbitrii sa judece
pricina conform principiilor echitatii (amiable compositeur).
a)Termenul optim si previzibil este o notiune ce are sursa in sintagma rezonabil
din Constitutia Romaniei. Termenul optim reprezinta un termen adecvat pentru cauza
care se judeca. Exista cauze (suspendare de executare) unde un termen optim este de
24 de ore (daca executarea va avea loc in 24 de ore). Cererea nu este necesar sa fie
admisa, insa trebuie judecata in acest termen. Insa, la o actiune in revendicare sau la
partaj, un termen optim poate fi reprezentat si de cativa ani (este necesar sa se faca
expertize, sa se asculte martori etc.).
In ceea ce priveste principiul respectarii termenului optim, acesta nu se face in
mod abstract, ci tinandu-se seama de cativa coeficienti:
complexitatea procesului
dificultatea dezbaterilor
atitudinea partilor
caile de atac
Astfel, partea care a provocat amanari din propria culpa nu va putea sa invoce
faptul ca procesul nu a respectat un termen optim. De multe ori, termenele se depasesc
si datorita atitudinii partilor. Spre exemplu, o parte propune martori din strainatate (spre
exemplu, din SUA); solicita efectuarea unor expertize extrem de costisitoare; suspenda
procesul pentru ca nu se prezinta.
Asadar, atitudinea partilor, in opinia CEDO, reprezinta un motiv de neinculpare
pentru stat. Obligatia judecarii intr-un termen optim este o obligatie de rezultat si nu
de mijloace. Statul nu se poate exonera afirmand ca nu exista suficienti judecatori,
procesivitatea societatii etc.
Atunci cand vorbim despre un termen optim si previzibil pentru un proces, ne
referim la faza de judecata, faza de executare si, atunci cand exista proceduri prealabile
accesului la justitie, si la procedurile prejudiciare (tot ce inseamna in final rezolvarea
problemei dedusa judecatii). Romania a fost condamnata de CEDO si pentru lentoarea
executarii hotararilor (spre exemplu, in materia restituirii proprietatilor).
b)Legislatia romana vorbeste si despre un termen previzibil. Previzibilitatea este
una dintre regulile care sta la baza NCPC. Spre deosebire de VCPC, NCPC nu instituie
aplicarea imediata a legii noi (vezi Curs 1).
Concretizari ale principiului dreptului la un proces echitabil, in termen optim si
previzibil
estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului (art. 238 NCPC)
8

 perimarea sanctiune pentru nelucrarea dosarului (art. 416-422 NCPC)

termenul in cunostinta este o fictiune a legii ce spune ca daca o persoana a
fost o data in instanta personal sau prin reprezentant sau daca a primit citatia
si a semnat-o personal, se prezuma ca va cunoaste toate termenele
ulterioare (art. 229 NCPC)
contestatia privind tergiversarea procesului (art. 522-526 NCPC). Este o
procedura de noutate absoluta
Oricare dintre parti, precum si procurorul care participa la judecata pot face
contestatie prin care, invocand incalcarea dreptului la solutionarea procesului intr-un
termen optim si previzibil, sa solicite luarea masurilor legale pentru ca aceasta situatie
sa fie inlaturata.
Art. 522, alin. 2 NCPC prevede o lista exemplificativa de situatii cand se poate
introduce aceasta contestatie. Cauza Kudla c. Poloniei a generat aceasta jurisprudenta.
Regula CEDO ce impunea epuizarea mai intai a cailor interne inainte de apelul la
CEDO avea o deficienta, in legatura cu acele cauze in care se constata lentoarea unei
cauze.
Astfel, CEDO a impus ca statele sa creeze mecanisme in sensul asigurarii
mentinerii unei durate previzibile. In concluzie, momentan, dupa respingerea unei
contestatii privind tergiversarea procesului, se poate apela la CEDO.

Instanta trebuie sa fie independenta, impartiala si stabilita

de lege
Independenta este de doua tipuri:
independenta functionala: organele care judeca nu trebuie sa apartina
executivului sau legislativului si nici sa se afle sub influenta acestora. Chiar
atunci cand executivul are posibilitatea solutionarii unor contestatii (spre
exemplu, in materie fiscala, achizitii publice), se poate merge si in instantele de
contencios administrativ;
independenta personala: vizeaza statutul judecatorilor (numire, avansare,
demitere). Numirea judecatorilor se face de catre Presedintele Romaniei, dar pe
baza propunerii facute de CSM (prevaleaza CSM); promovarea este exclusiv in
mana CSM; demiterea are loc numai pentru motive expres prevazute de lege si
se decide tot de catre CSM, un organism ce nu apartine nici executivului si nici
legislativului; membrii sai sunt alesi de catre judecatori si de catre procurori.
Impartialitatea este la randul sau de doua tipuri:
impartialitate obiectiva: reprezinta aparenta de impartialitate (presupune
inexistenta elementelor care sa ofere o suspiciune credibila de impartialitate,
aspecte precum rudenia dintre judecator si una dintre parti, faptul ca una dintre
parti este sotul sau se afla sub tutela judecatorului, faptul ca judecatorul a fost
avocat al partii, faptul ca judecatorul s-a antepronuntat). Impartialitatea
obiectiva se raporteaza la standardele societatii. Efectul elasticitatii
impartialitatii obiective (elemente exterioare sunt palpabile) este prefigurat
deart. 42, alin. 1, pct. 13 NCPC (atunci cand exista alte elemente care nasc

in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea sa) in Codul de procedura

civila de la 1865 numarul de cazuri de incompatibilitate era strict limitat.
impartialitate subiectiva: forul interior al judecatorului.
Competenta instantelor se stabileste prin lege (art. 126, alin. 2 Constitutie).

Principiul legalitatii
Este consacrat atat la nivel constitutional, cat si la nivel legal:
Justitia se infaptuieste in numele legii (art. 124, alin. 1 Constitutie);
Procesul civil se desfasoara in conformitate cu dispozitiile legii (art. 7, alin.
1 NCPC);
Asigurarea suprematiei legii (art. 4 din Legea nr. 303/2004).
Consecinte:
judecatorul nu poate decide contra legii, chiar daca actioneaza potrivit
convingerilor sale (nu poate judeca contra legem, chiar daca legea este
nedreapta);
judecatorul nu judeca in echitate, ci bazandu-se pe lege (exceptie in
arbitraj);
judecatorul poate si trebuie sa interpreteze legea.

Principiul contradictorialitatii
a)Este reglementat in art. 14 NCPC. Contradictorialitatea inseamna
posibilitatea partilor de a dezbate orice problema de drept sau de fapt pusa in
discutie in cauza respectiva. Instanta nu poate hotari decat dupa citarea sau
infatisarea partilor. Contradictorialitatea nu reprezinta prezenta neaparata a partilor la
proces.
Daca prin citare partile nu se prezinta, nu inseamna ca nu exista
contradictorialitate, ci faptul ca partile au ales sa nu se prevaleze de acest drept.
Exceptii:
procedura necontencioasa (nu exista parat);
proceduri urgente (exista parat, dar daca s-ar cita paratul, s-ar putea pierde
termenul optim si previzibil): ordonanta presedintiala, suspendarea executarii,
asigurarea unor dovezi ce ar putea sa dispara);
proceduri a caror eficienta tine de caracterul secret al acestora (sechestrul
asigurator sau poprirea asiguratorie). Insa, apelul se va face cu citarea partilor.
b)Un alt aspect al contradictorialitatii este acela ca partile trebuie sa isi faca
cunoscute reciproc si in timp util motivele de fapt si de drept pe care isi
intemeiaza pretentiile sau apararile, mijloacele de proba. Instanta nu isi poate
baza hotararea pe baza unor concluzii sau inscrisuri depuse dupa inchiderea dezbaterilor.
Pe langa reciprocitatea cunoasterii motivelor, mai este necesar si un termen util.
Pretentiile partilor se solicita de obicei anterior, prin cererea de chemare in judecata, prin
intampinare sau prin raspunsul la intampinare.

10

Aplicari: art. 201 NCPC, cererea de chemare in judecata se comunica paratului,

care depune o intampinare in termenul de 25 de zile, aceasta se comunica reclamantului
care depune, in 10 zile, un raspuns la intampinare. Sub vechiul Cod, principiul era
desprins din diferite texte: daca se invoca o exceptie, reclamantul trebuia sa raspunda pe
loc (nu exista anterior un text pentru care sa se dea amanare). Daca partea solicita,
potrivit NCPC, instanta este obligata sa acorde timp celeilalte parti sa pregateasca o
aparare.
c)Un alt aspect este obligatia partilor de a expune corect si complet situatia de
fapt, obligatia de a expune un punct de vedere fata de afirmatiile partii adverse, atunci
cand acestea sunt relevante.
Astfel, contradictorialitatea impune si obligatii, nu numai drepturi.
d)Contradictorialitatea implica si dreptul partilor de a discuta si argumenta orice
problema de fapt sau de drept invocata de un participant la proces sau de instanta din
oficiu. Corelativ, instanta are obligatia de a pune in discutia partilor toate cererile,
exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.
Aplicatii: art. 224 NCPC; art. 254, alin. 5 NCPC; art. 259 NCPC. Instanta pune in discutia
partilor si aspectele invocate din oficiu, nu numai aspectele invocate de catre parti. De
asemenea, daca a invocat o exceptie din oficiu, instanta trebuie sa o expuna, pentru ca
partile sa poata combate argumentele sau sa le imbratiseze.
Contradictorialitatea este un principiu care vizeaza nu doar partile, ci si
instanta !
e) Hotararea va fi intemeiata numai pe motive, explicatii sau probe
supuse in prealabil dezbaterii partilor. Aplicatii: art. 400 NCPC; art. 425, alin. 1, lit. b
NCPC.
Instanta nu isi poate intemeia solutia pe propriile cunoasteri (perceptii personale)
asupra cauzei.
In situatia absentei contradictorialitatii (cand partile refuza sa se combata una pe
cealalta nu se prezinta niciuna la proces, desi au fost legal citate) intervine
suspendarea procesului (timp de 6 luni), dupa care se perima. Este asa numitul noncombat. O alta ipoteza o reprezinta solicitarea de termene repetate de catre parti (este
voie o singura data, fara a se preciza vreun motiv pentru solicitarea amanarii).
Sanctiunea incalcarii contradictorialitatii este nulitatea hotararii.

Principiul dreptului la aparare

I.

Exista un drept la aparare in sens material, care presupune crearea unui complex
de drepturi, care asigura posibilitatea ca partea sa-si sustina interesul in instanta.
Astfel, acesta este mai degraba o sinteza de drepturi pe care legislatia le cunoaste
in mod particular (dreptul de a fi citat, de a face cereri, de a recuza judecatorii, de
a participa la dezbateri, de a exprima punctul de vedere cu privire la afirmatiile
partii adverse sau ale instantei). In general, aceste garantii se regasesc in
principiul contradictorialitatii.

11

II.

In sens formal, acest drept la aparare reprezinta posibilitatea persoanei fizice de a

avea un avocat sau a persoanei juridice de a avea un avocat sau un consilier
juridic.

a) In civil, in principiu, prezenta avocatului reprezinta o optiune pentru parte (nefiind

obligatorie). Doar in penal, in anumite cazuri, prezenta avocatului este obligatorie.
b) NCPC: in faza recursului, prezenta avocatului este obligatorie, in sensul ca cererea
de recurs, intampinarea, sustinerea, orice cereri facute in recurs, nu pot fi facute
decat prin avocat sau, in cazul persoanelor juridice, prin consilier juridic. Aceasta
regula este inclusa in art. 13 NCPC, dar este reluata in materia reprezentarii la art.
83-84 NCPC. Textul este extrem de contestat, caci se afirma ca este o ingradire a
accesului la justitie.Totusi, accesul la justitie poate fi ingradit, daca masura este
proportionala cu scopul urmarit prin ingradirea accesului la justitie. Astfel, situatia de
fapt a fost deja prezentata in fond si apel. In recurs se discuta doar doctrina,
jurisprudenta si drept pur. O parte, in principiu profan al dreptului, nu se va putea
descurca; recursul ar trebui prezumat a fi adresat doar specialistilor dreptului.
NCPC a incercat sa stopeze posibilitatea partilor de a discuta chestiuni de fapt la
instanta de recurs (instantele puteau respinge recursul ca nul, intrucat nu se incadra in
cele 9 motive de recurs prevazute de vechiul cod de procedura civila).
Exceptii de la regula:
partile pot fi reprezentate in recurs, prin exceptie, si daca mandatarul
acesteia, sot sau ruda de pana la gradul II cu partea este licentiat in drept.
reprezentarea instantelor si a parchetelor: art. XI din Legea nr. 2/2013 (vezi
Seminar 1 Briciu).
c) Se pune intrebarea ce se intampla daca, in recurs, partea nu are fonduri necesare
pentru a angaja un avocat. Legislatia ofera varianta ajutorului public judiciar, adica
numirea unui avocat din oficiu. Conditiile de accedere la ajutorul public judiciar sunt
stabilite prin OUG nr. 51/2008 ce prevad anumite plafoane pentru acordarea
ajutorului.
d) Cand cel chemat in judecata este citat prin publicitate (domiciliu necunoscut),
instanta numeste un curator judiciar dintre avocatii desemnati de barou, care va
reprezenta interesele paratului.

Statul nu-si poate asuma egalitatea de aparari sub aspectul conceptiilor pe care le
dezvolta avocatii. Oamenii nu se afla pe pozitii egale din punct de vedere al fondului,
chiar daca sunt egali in mod formal. Cu toate acestea, statul are obligatia de a asigura un
anumit standard.

Principiul rolului activ al judecatorului

Istoric, exista doua tipuri de proceduri:

12

 procedura acuzatoriala (rol pasiv al judecatorului, acesta

nemanifestandu-se in niciun fel, neintervenind in administrarea probelor,
nedezvoltand conceptii juridice noi);
procedura inchizitoriala (rol activ al judecatorului, ce intervine in
dezbaterea partilor, propune probe noi chiar daca partile nu le-au propus
sau daca partile se impotrivesc, judecatorul poate ajuta apararea unei
parti, sugerand argumente).
Actualmente, in Romania este o combinatie intre cele doua tipuri de proceduri.
Astfel, judecatorul are rol activ temperat, pentru a nu fi partinitor. Granita dintre rol
activ si partinire este atat de subtire, incat poate fi usor depasita.
Ipostaze ale rolului activ temperat al judecatorului:
a) Acesta staruie pentru rezolvarea amiabila a cauzei: art. 21 NCPC.
Aplicatii: art. 227 NCPC (prezenta personala a partilor in vederea solutionarii amiabile a
litigiului chiar daca acestea au avocati); art. 14, alin. 2 NCPC; art. 920 NCPC (divort);
art. 982 NCPC (parjat). Atat divortul, cat si partajul sunt impregnate de rezolvarea unui
conflict de familie, sugerand impacarea partilor.
b) In vederea aflarii adevarului, judecatorul poate pune in discutia partilor
aspecte de fapt si drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere si
intampinare.
c) Judecatorul poate administra din oficiu probe, chiar daca partile nu le-au
solicitat sau se impotrivesc. Totusi, trebuie sa le puna in discutia prealabila a
partilor. In plus, judecatorul nu poate administra probe nelegale (spre
exemplu, daca legea prevede ca pentru dovedirea unui act juridic se poate
face doar proba cu inscrisuri, judecatorul nu poate dispune proba cu martori,
intrucat ar incalca principiul legalitatii). De asemenea, partile nu se pot plange
in caile de atac de faptul ca instanta nu a administrat probe din oficiu.
d) Judecatorul poate, in anumite conditii, sa introduca in proces parti pe care
reclamantul nu le-a indicat, in conditiile art. 78 NCPC in materie
necontencioasa unde nu exista parat; in materie contencioasa cand legea
prevede expres: art. 436 NCC. Si in celelalte cazuri in care nu exista o
prevedere expresa a legii potrivit careia o anumita parte trebuie sa fie
prezenta intr-un proces, dar, fata de natura raportului, participarea ar fi
necesara, judecatorul poate pune in discutia partilor introducerea in cauza a
partilor (spre exemplu, la partajul judiciar, unde trebuie sa participe toti
coproprietarii). Judecatorul poate sa respinga o cerere ce nu mentioneaza toti
coproprietarii sau poate pune in discutia partilor introducerea tertului in
proces (coproprietarul neindicat in cererea de chemare in judecata).
e) Judecatorul poate sa dea calificare juridica corecta actelor sau faptelor
prezentate de parti chiar daca acestea poarta o denumire gresita (spre
exemplu, cerere intitulata apel in loc de recurs).
f) Judecatorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic al unei
cereri in cazul in care partile se opun, daca nu se incalca interesele
legitime ale altora. Daca judecatorul ar schimba denumirea sau temeiul

13

juridic, ar incalca principiul disponibilitatii (partea are dreptul sa dispuna de

soarta procesului).
g) Rolul activ al judecatorului nu poate sa depaseasca limitele investirii, in
toate cazurile judecatorul fiind obligat sa se pronunte doar cu privire la ceea
ce a fost dedus judecatii. Obiectul ramane fixat de reclamant (plus petita
mai mult; extra petita altceva).
In concluzie, rolul activ al judecatorului trebuie sa tina cont de principiul
contradictorialitatii si este limitat de principiul disponibilitatii.

Principiul disponibilitatii
Acesta are la baza conceptia ca procesul civil este o afacere privata. Astfel, de
inceputul, mersul si sfarsitul sau se ocupa numai partile. Prin urmare, regula este ca
instanta nu se poate investi din oficiu, fiind, de regula, investita de partea interesata.
Sunt situatii cand nu partea investeste instanta, ci alte organe sau organizatii:
procurorul, organizatii de protectie a consumatorilor etc. Astfel, nici in acest caz instanta
nu este investita ex officio.
Procurorul poate avea initiativa: art. 92 NCPC.
Cu privirea la punerea sub interdictie (art. 165 NCC coroborat cu art. 111 NCC),
numirea tutorului, instituirea curatelei generale (art. 182 NCC) instanta se poate sesiza
din oficiu.
Minus petita nu se confunda cu admiterea in parte. Minus petita inseamna ca
instanta nu s-a pronuntat asupra intregii cereri.
De la aceasta regula exista o derogare: in materia divortului, art. 918 NCPC sunt
capete de cerere pe care chiar daca partile nu le-au solicitat, instanta trebuie sa se
pronunte: exercitarea autoritatii parintesti atunci cand copiii sunt minori, contributia la
cheltuielile de crestere si educare si numele partilor dupa divort. Aceste trei aspecte
revin in obligatia instantei de divort chiar daca nu au fost solicitate.
Partile pot dispune si de soarta procesului, pot pana la urma sa renunte la proces,
sa faca o tranzactie, sa achieseze (paratul la cererile reclamantului) etc. Partile sunt cele
care decid sau nu sa formuleze calea de atac. Exceptie : art. 92 NCPC.
Partea care a castigat procesul decide sa solicite executarea hotararii. Insa, prin
exceptie, executarea poate fi ceruta si de procuror (art. 92 NCPC).

14

Actiunea civila este ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege

pentru protectia dreptului subiectiv pretins de catre una dintre parti sau a
unei alte situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii partilor in
proces.
Actiunea civila nu se confunda cu cererea de chemare in judecata, deoarece
se vorbeste despre un ansamblu de mijloace procesuale.
Pe de alta parte, actiunea civila nu se confunda nici cu dreptul subiectiv (aceste
mijloace apara dreptul subiectiv sau alte situatii juridice protejate de lege).
Exemple de mijloace procesuale : dreptul de a formula cererea de chemare in
judecata, de a fi citat, de a recuza judecatorii, de a ataca hotararea in situatia unei solutii
defavorabile, dreptul de a pune in executare hotararea in situatii unei solutii favorabile.
Astfel, cererea de chemare in judecata este doar o manifestare a actiunii civile !
Pe de alta parte, actiunea pare a fi preexistenta cererii de chemare in judecata,
intrucat nu apare o data cu cererea de chemare in judecata. Mai precis, cererea de
chemare in judecata pune in miscare actiunea civila, dar aceasta din urma exista
anterior.

15

Raportul dintre dreptul subiectiv si dreptul la actiune

Dreptul subiectiv este compus din trei elemente:
1. elementul ce da dreptul subiectului activ al unui raport de a avea o anumita
conduita;
2. elementul ce da dreptul subiectului activ sa pretinda o anumita conduita din
partea subiectului pasiv;
3. dreptul subiectului activ de a recurge la actiune atunci cand subiectul pasiv nu
are acea conduita pe care subiectul activ ar dori-o in mod indreptatit. Aceasta
a treia componenta este dreptul la actiune.
In conceptia dreptului procesual civil, dreptul la actiune este o componenta a
dreptului subiectiv, nevenind dintr-un drept exterior dreptului subiectiv.
Totusi, exista si opinii (prof. Deleanu) care sustin contrariul: dreptul la actiune nu
decurge din dreptul subiectiv, intrucat ar decurge din Constitutie, respectiv din dreptul
de acces liber la justitie (ce are si o latura conventionala) sau un drept de petitionare
general (fiind in exteriorul dreptului subiectiv).
Aceasta teza nu poate fi primita, intrucat nu explica un lucru simplu: teoria
procedurii civile vorbeste despre dreptul la actiune de la sfarsitul secolului al XIX-lea, pe
cand dreptul de acces liber la justitie apare mult mai tarziu, fiind o creatie a anilor 70; in
Romania a fost consacrat abia prin Constitutia din 1991.
Exista si o definitie legala a dreptului material la actiune in Noul Cod civil, art. 2500:
Prin drept la actiune se intelege dreptul de a constrange o persoana, cu
ajutorul fortei publice, sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita
situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune civila, dupa caz.
Astfel, se face o distinctie artificiala terminologica (legala) intre dreptul material la
actiune si dreptul procesual la actiune.Noul cod civil (in materia prescriptiei) vorbeste
despre faptul ca dreptul material la actiune este supus prescriptiei. In realitate, se
prescrie dreptul de a recurge la forta coercitiva a statului. Restul aspectelor in legatura
cu dreptul la actiune nu sunt supuse prescriptiei (doar recurgerea la forta coercitiva,
dreptul de a constrange partea adversa sa aiba o anumita conduita este supus
prescriptiei, o singura componenta).
Inclusiv civilistii recunosc teza conform careia dreptul la actiune decurge din
dreptul subiectiv. Terminologia folosita in Noul Cod civil ar putea sa duca un conflict
aparent.
Concluzii
dreptul la actiune este o parte componenta a dreptului subiectiv;
dreptul la actiune cuprinde mai multe drepturi (de a sesiza instanta, de a pune
concluzii, de a recuza, de a fi citat, de a ataca hotararea etc.);
sunt gresite tezele care afirma ca dreptul la actiune decurge din exteriorul
dreptului subiectiv;
desi am vorbit in mod constant de drepturi subiective, in mod cu totul exceptional,
dreptul la actiune protejeaza si anumite situatii juridice pe care legiuitorul le-a
tratat din punct de vedere subiectiv si procesual (posesia nu este un drept; dar
din punct de vedere procesual exista un drept procesual, respectiv actiunea
posesorie)

16

Elementele actiunii civile

Partile
Pentru a avea o actiune civila, este nevoie de cel putin doua parti. Ca regula
generala, acestea au denumirea de reclamant si parat, dar in functie de calea procesuala
aleasa putem avea si alte denumiri, cum ar fi : in apel, apelant-intimat; in recurs,
recurent-intimat; in contestatia in anulare, contestator-intimat; in revizuire, revizuentintimat.
Cand ne referim la elementele actiunii, respectiv la parti, ne referim la cei care
sunt implicati in raportul juridic dedus judecatii (la titularii drepturilor), iar nu la
reprezentantii lor din proces. Reprezentantii, fizic vorbind, stau in judecata, dar, juridic,
acestia nu au calitatea de parti.
Aceasta logica (partile din actiune sunt cele din raportul juridic dedus judecatii)
este una generala.
Exista situatii exceptionale in care parti pot fi si terte persoane ce nu au nimic de-a
face cu raportul juridic dedus judecatii. In mod exceptional, in calitate de reclamant apar
diverse organe, organisme, institutii ale statului, carora legea le recunoaste calitatea
procesuala; spre exemplu, situatia procurorului care poate lua initiativa introducerii unei
actiunii pentru protejarea drepturilor minorului sau celor pusi sub interdictie. Procurorul
nu este reprezentant, ci este parte. Si minorul sau interzisul stau in justitie (de regula,
prin reprezentantul lor legal).
Cand exista si exceptii de la regula, soarta actiunii ramane insa in mainile
titularului (organismul doar declanseaza mecanismul); daca titularul doreste sa renunte,
achieseze, tranzactioneze, legea ii ingaduie (chiar si in cazul minorului, cu incuviintarea
autoritatii tutelare).

Obiectul
Acesta este reprezentat de protectia dreptului subiectiv dedus judecatii, care poate
lua forma unei actiuni sau a unei abstentiuni (in functie de ce i se cere: sa faca, sa nu
faca, sa dea ceva). Obiectul unor actiuni poate fi si protectia unei situatii juridice (situatia
posesiei, spre exemplu).
Desi, ca regula generala, obiectul actiunii este cel prezentat, daca se
particularizeaza in raport cu mijloacele procesuale folosite, obiectul poate cunoaste o
anumita particularitate, cum ar fi, in cazul cererii de chemare in judecata (manifestare a
dreptului la actiune), obiectul il reprezinta o prestatie (spre exemplu, obligarea paratului
la plata unei sume de bani, sa predea un imobil, sa darame un gard etc).
Insa, daca vorbim despre calea de atac (o alta manifestare a dreptului la actiune),
obiectul apelului este desfiintarea sau schimbarea hotararii pronuntata in prima instanta;
obiectul recursului este casarea hotararii. Indirect, tot la protectia dreptului subiectiv se

17

ajunge si prin obiectul apelului sau recursului. Totusi, obiectul se schimba, chiar daca
scopul ramane acelasi.
Cauza
Cauza actiunii este reprezentata de scopul spre care se indreapta actiunea
(vointa celui care reclama si a celui care se apara). Si apararile paratului reprezinta
exercitarea actiunii.
Trebuie facuta o distinctie intre:
cauza actiunii (causa petendii); si
cauza cererii de chemare in judecata (causa debendii).
Desi terminologic apropiate, cele doua notiuni sunt fundamental diferite:
cauza actiunii o reprezinta scopul spre care se indreapta demersul judiciar;
cauza cererii de chemare in judecata o reprezinta temeiul juridic al cererii
de chemare in judecata (o manifestare a dreptului la actiune).
Confuzia celor doua este fatala din punct de vedere al dreptului procesual, pentru
ca sunt institutii (spre exemplu, autoritatea de lucru judecat), ce solicita identitate de
obiect, parti si cauza. Ce cauza? Raspunsul este causa debendii, temeiul de drept al
cererii de chemare in judecata.
Cauza actiunii poate fi de multe ori comuna in mai multe cereri de chemare in
judecata, pentru ca mai multe cereri de chemare in jduecata pot fi mijloace de
manifestare ale aceleiasi actiuni. Spre exemplu, pentru protectia dreptului de proprietate,
se poate formula o actiune in revendicare, dar tot in vederea protectiei dreptului de
proprietate, se poate introduce si o actiune mixta, in care se solicita predarea bunului
cumparat in baza unui contract si cererea se intemeiaza atat pe dreptul de proprietate,
cat si pe un drept contractual.
La actiunile personale, pentru unul si acelasi scop exista mai multe cereri. Spre
exemplu, actiunea in rezolutiune versus actiunea in anulare (daca se doreste desfiintarea
contractului si reintoarcerea bunului in patrimoniul propriu). Daca cauza de la autoritatea
de lucru judecat ar viza causa petendii, am vorbi despre o sfera prea mare de aplicare,
despre o notiune prea larga. Autoritatea de lucru judecat vizeaza imutabilitatea
chestiunilor discutate.
Cauza trebuie sa fie reala, licita si morala. Incalcarea caracterului real al actiunii
ar putea sa ne duca spre zona abuzului de drept. Exista abuz de drept atunci cand
cineva declanseaza o actiune, ce din punct de vedere al formei de manifestare
exterioara(cererea de chemare in judecata) intruneste toate formalitatile necesare, dar
nu se urmareste valorificarea unui drept, ci sicanarea unei anumite persoane,
impiedicarea unei persoane de a folosi un drept. Spre exemplu, se introduce o actiune in
revendicare (fara existenta unui titlu), pentru a impiedica ca paratul sa vanda (intrucat
se noteaza litigiul in cartea funciara).
A promite sa ii vanda lui B; A nu isi indeplineste aceasta obligatie. Ulterior, A ii
promite si lui C acelasi lucru. B introduce o cerere de chemare in jduecata pentru ca
instanta sa pronunte o hotarare ce sa tina loc de contract de vanzare. In timpul acestui
proces, C il da si el in judecata pe A, solicitand acelasi lucru, dar fata de faptul ca in plin
18

proces contra lui A; achiesare. Caracterul nereal al actiunii (al doilea proces era facut
exclusiv pentru ca in caile de atac Curtea de Apel Bucuresti. A doua actiune avea un
singur scop, sa scoata bunul din circuitul judiciar astfel incat prima hotarare sa nu se mai
poata pronunta.

Conditiile de exercitare ale actiunii civile

1. Afirmarea unui drept
Doctrina, atunci cand vorbeste despre afirmarea unui drept, ia ca element
principal aspectul general, excluzand micile exceptii, in timp ce legiuitorul este mai
prudent (pretentie se refera si la protectia unei situatii juridice, cum ar fi posesia).
Nici legiuitorul si nici doctrinarii nu vorbesc despre caracterul intemeiat al
pretentiei sau al dreptului, ci numai de afirmarea acesteia. Verificarea existentei
dreptului este o chestiune de fond. Conditiile de exercitare a actiunii civile se verifica
inainte de intrarea pe fond. Se doreste inlaturarea ipotezelor cand nu se cere nimic
instantei.
In ceea ce priveste dreptul, doctrina solicita intrunirea urmatoarelor conditii:
sa fie recunoscut / ocrotit de lege;
sa fie exercitat in limitele sale externe si interne. De multe ori, exercitarea
drepturilor trebuie sa imbrace anumite forme juridice (un termen, o
formalitate prevazuta de lege)
sa fie exercitat cu buna-credinta;
sa fie actual.
Actualitatea dreptului vizeaza situatia in care dreptul este supus unui termen
sau unei conditii. In aceste ipoteze, actiunea va fi respinsa ca prematura (chiar daca
dreptul exista sau este eventual), dar va putea fi reformulata cand termenul sau conditia
se vor indeplini.
In mod cu totul exceptional, se recunoaste posibilitatea exercitarii dreptului la
actiune pentru unele situatii prevazute de lege pentru care dreptul nu este actual
(actiuni preventive, art. 34 NCPC):
cererea pentru predarea unui bun la implinirea termenului contractual
poate fi facuta chiar inainte de implinirea acestui termen (se introduce o cerere de
chemare in judecata prin care se solicita ca atunci cand va expira contractul de
locatiune, sa fie evacuat paratul, desi contractul este in fiinta la momentul
introducerii actiunii doar daca contractul de locatiune din speta nu este titlu
executoriu);
formularea, inainte de termen, a cererii privind executarea la termen a
obligatiei de intretinere sau a altei prestatii periodice (executarea va putea
fi facuta doar la scadenta). Spre exemplu, vorbim despre o pensie alimentara,
scadenta lunar (in conceptia clasica a actiunii,ar trebui ca in fiecare luna sa se
introduca o noua actiune, intrucat ratele ulterioare nu sunt inca scadente);
pot fi incuviintate, inainte de implinirea termenului si alte cereri pentru executarea
la termen a unor obligatii, ori de cate ori se va constata ca acestea pot
preintampina o paguba insemnata pe care reclamantul ar incerca-o daca ar
astepta implinirea termenului.

19

2. Justificarea unui interes

Interesul reprezinta folosul practic al demersului judiciar. Este de principiu ca
punerea in miscare a actiunii civile nu trebuie facuta pentru simple orgolii, principii ale
petentului, ci trebuie urmarit un folos practic. Cerinta este sugestiv exprimata prin doua
vechi adagii: Pas d'intrt, pas d'action si L intrt est la mesure daction.
Acest folos practic poate fi material sau moral. Interesul este zona nepatrimoniala,
in principal, chiar daca cu reverberatii in zona patrimoniala, in situatii ca divort, actiuni
privind filiatia etc.
Se mentioneaza existenta interesului la momentul introducerii cererii de chemare
in judecata, dar si pentru exercitiul oricarui element al actiunii civile (si atunci
cand se invoca o proba, cand se ridica o exceptie, cand se formuleaza o cale de atac
trebuie sa fie un interes).
Spre exemplu, daca partea adversa nu a fost citata la proces la un termen, dar
vine la urmatorul termen si nu invoca faptul ca nu a fost legal citata, cel citat si prezent
nu ar avea interes sa invoce nulitatea actelor de procedura facute in lipsa celeilalte parti,
chiar si in prezenta celui ce invoca nulitatea; o situatie similara este cea in care partile
ataca hotararile defavorabile pentru ca nu au fost prezente alte parti.
Interesul trebuie sa fie:
a) determinat trebuie sa fie bine conturat la un caz concret si nu un interes
general;
b) legitim sa fie recunoscut pe scari;
c) personal exceptii: actiunea oblica (aparenta exceptie, intrucat este un
interes personal mediat; creditorul are interes sa introduca actiunea pentru a
se putea indestula din patrimoniul debitorului), actiunile colective (actiunea
sindicatului pentru protectia drepturilor membrilor de sindicat; totusi ratiunea
de a fi a sindicatului este protejarea membrilor sai) sau actiunile formulate de
organe carora legea le recunoaste legitimare procesuala distinct de titularul
dreptului (procurorul, organele de protectia consumatorului etc.). Aceste
exceptii confirma faptul ca interesul trebuie sa fie personal, ori de cate ori
legea nu prevede o derogare de la aceasta regula;
d) nascut si actual
Actualitatea interesului merge impreuna cu actualitatea dreptului. Totusi, exista si
anumite situatii cand interesul poate fi nascut si actual, chiar daca dreptul afirmat nu
este inca actual: art. 952 NCPC; asigurarea probelor (art. 359 NCPC) luarea marturiei
unui posibil martor, ce se afla intr-o stare precara de sanatate; efectuarea unei expertize
privind o constructie ce urmeaza a fi demolata; art. 2312 NCC este posibil ca la
formularea actiunii debitorul sa fie insolvabil.
Lipsa interesului sau lipsa unei conditii a interesului determina respingerea actiunii
ca fiind formulata de o persoana fara interes (art. 40 NCPC).
Exceptia lipsei de interes este una de ordine publica (poate fi invocata oricand),
dar hotararea nu este supusa autoritatii de lucru judecat. Ulterior, daca apare
interesul, se poate introduce cu succes o actiune, fara a putea fi retinuta exceptia lipsei
de interes.
20

3. Sa existe calitate procesuala (legitimatio ad causam)

Calitatea procesuala reprezinta identitatea dintre partile procesului si
subiectele raportului juridic litigios dedus judecatii. Astfel, este necesara
identitatea reclamantului cu subiectul activ al raportului juridic litigios si a paratului cu
subiectul pasiv.
Calitatea procesuala este institutia care transpune in plan procesual realitatea din
dreptul substantial. Astfel, cel ce are dreptul de a pretinde o anumita conduita celeilalte
persoane in dreptul substantial devine reclamant, iar cel care nu s-a supus unei anumite
conduite devine parat.
Definitia legala este prevazuta de art. 36 NCPC:
Calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele
raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii. Existenta sau
inexistenta drepturilor si a obligatiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Uneori, legea prevede expres cine are calitate procesuala activa si pasiva (spre exemplu,
la actiunea in tagada paternitatii : art. 429 NCC).
Tratamentul de identificare a calitatii procesuale:
in cazul actiunilor ex contractu, priveste partile contractului (trebuie verificat
daca a avut loc o cesiune de drepturi, o preluare de datorie, o subrogatie etc.);
in cazul actiunilor reale, calitatea procesuala activa o are titularul dreptului, in
timp ce calitatea procesuala pasiva o poate avea orice persoana ce aduce atingere
dreptului real;
la actiunea in uzucapiune, calitatea procesuala activa o are posesorul. Se pune
problema cine are calitate procesuala pasiva (este deseori extrem de dificil de
determinat).
Exceptii : atunci cand legea recunoaste calitate procesuala si unor persoane, organizatii,
institutii sau autoritati care nu au drepturi proprii in raportul juridic dedus judecatii. Este
nevoie de o prevedere expresa a legii. Exemple:
organizatii sindicale;
asociatiile pentru protectia consumatorului;
organizatiile neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor
omului sau au un interes legitim in combaterea discriminarii daca
discriminarea aduce atingere unei comunitati sau unui grup de persoane;
procurorul, in conditiile art. 92 NCPC; art. 245 C.proc.penala obligatia
introducerii unei actiuni la instanta civila pentru desfiintarea unui act in
legatura cu care actiunea de fals nu a mai putut fi pusa in miscare
(moartea autorului, prescriptia etc.), chiar daca nu este vorba de interesul
minorilor sau interzisilor.
Cand vorbim despre calitate procesuala nu se pune problema existentei sau
inexistentei drepturilor si obligatiilor partilor, ci doar de modul in care reclamantul

21

infatiseaza lucrurile. Determinarea existentei sau inexistentei drepturilor si obligatiilor

partilor nu este o problema de calitate, ci o problema de fond.
De principiu, calitatea se analizeaza in prealabil si doar in urma verificarii calitatii
se va putea trece la examinarea fondului. Spre exemplu, un tert, ce justifica un interes,
introduce o cerere de chemare in judecata prin care invoca nulitatea absoluta a
contractului. Daca in analiza fondului, rezulta ca nulitatea relativa era incidenta in cauza,
unele instante respingeau actiunea pentru lipsa calitatii procesuale active, intrucat
nulitatea relativa putea fi invocata doar de partile contractului, nu si de un tert. Totusi,
actiunea nu putea fi respinsa pe acest temei, pentru ca deja se intra in fondul problemei.
Proba calitatii procesuale active si pasive revine reclamantului !
Transmiterea calitatii procesuale
Aceasta poate avea loc:
pe cale legala, prin succesiune (persoane fizice) sau reorganizare (persoane
juridice). Daca intervine o transmitere pe cale de succesiune, atunci in proces
va figura din momentul respectiv partea ce il mosteneste pe cel ce se afla in
proces. NCPC: cauza se suspenda pana la introducerea in judecata a
mostenitorilor.
pe cale conventionala (cesiune, preluare de datorie, vanzare, donatie etc.)
Exista situatii in care calitatea procesuala nu poate fi transmisa niciodata (ex :
divortul) art 925 NCPC statie sui generis de continuare a procesului de catre
mostenitori, ei nu dobandesc calitatea de soti deci nu este vorba de o transmitere.
De asemenea, exista situatii in care calitatea poate fi transmisa, daca actiunea a
fost pusa in miscare anterior (art. 1024 NCC revocarea donatiei pentru ingratitudine;
art. 1391 NCC repararea prejudiciului nepatrimonial);
In plus, exista situatii in care se distinge intre termenul de introducere a actiunii de
catre titularul dreptului si cel al introducerii de catre mostenitori (art. 423 NCC actiunea
in stabilirea maternitatii; art. 433 NCC actiunea in tagada paternitatii);
Procedura in caz de transmitere a calitatii procesuale este detaliata de art. 39
NCPC. Uneori raman parti in proces atat cedentul cat si cesionarul, deoarece pot aparea
conflicte intre cedent si cesionar (vicii ale actului de transmisiune, inexistenta unui act de
transmisiune).
In cazul lipsei calitatii procesuale, se invoca exceptia lipsei calitatii procesuale,
ce este de ordine publica. Exceptia se solutioneaza inaintea fondului. In cazul actiunilor
reale, problema calitatii se poate confunda adesea cu cea de fond. Astfel, exceptia se
poate uni cu fondul.
Actiunea se va respinge ca fiind formulata de catre o persoana fara calitate
procesuala activa sau impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. Nu exista
autoritate de lucru judecat in ce priveste fondul, dar exista asupra problemei calitatii
procesuale.
4. Sa existe capacitate procesuala (legitimatio ad processum)
Capacitatea procesuala de folosinta
Aceasta apartine oricarei persoane care are folosinta drepturilor civile.
22

Exceptie: asociatiile, societatile, alte entitati fara personalitate juridica pot sta in proces,
potrivit art. 56, alin. 2 NCPC.
Limitari: art. 207 NCC (se refera la CNVM etc).
Sanctiunea este nulitatea absoluta, iar exceptia nulitatii poate fi invocata in
orice stare a pricinii de orice parte sau de instanta, din oficiu.
Capacitatea procesuala de exercitiu
Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sunt minorii sub 14 ani si cei pusi
sub interdictie. Acestia vor sta in proces prin reprezentant,dar figureaza ca parti in
proces. Citarea se face prin reprezentant, dar indicandu-se numele minorului sau
interzisului. Minorii intre 14-18 ani au capacitate de exercitiu restransa. Acestia vor fi
citati la proces, dar vor fi asistati de reprezentanti (parinte sau tutore).
Curatela judiciara
Este o institutie care intervine:
atunci cand o persoana este lipsita de reprezentant si este urgenta judecarea
cauzei;
atunci cand exista un conflict de interese juridice intre reprezentant si
reprezentat;
persoana juridica sau o entitate fara personalitate juridica ce poate sta in
proces nu are reprezentant.
Curatorul judiciar nu se confunda cu curatorul reglementat de Noul Cod civil.
Curatela litis apare doar pentru reprezentarea in proces si nu pentru reprezentarea in
intreaga ambianta a actelor socio-economice intreprinse.
Spre deosebire de curatela de drept comun, curatela litis are urmatoarele
caracteristici:
curatela se instituie de instanta care judeca procesul si nu de catre instanta
tutelara;
curatorul judiciar nu se numeste dintre persoanele apropiate persoanei in nevoie,
ci dintre avocatii desemnati de barou pentru instanta respectiva.
Curatorul judiciar va reprezenta (pe cat cu putinta) interesele persoanei aflate in nevoie.
Remuneratia curatorului (art. 58, alin. 4 NCPC) ar trebui platita de catre reclamant,
de principiu, partea ce are interes in derularea procedurii. Daca chiar minorul sau
interzisul este reclamant, acesta poate fi obligat la plata. Uneori, chiar reprezentantul
este in conflict de interese. Atunci, plateste paratul; daca acesta refuza, abia atunci se
recurge la fondurile statului, urmand ca partea ce cade in pretentii sa restituie suma.
Daca cel caruia i s-a pus in sarcina obligatia nu poate plati, se recurge la ajutorul public
judiciar (OG nr. 80/2013)
Sanctiunea este nulitatea relativa; nulitatea intervine numai dupa ce instanta va
acorda un termen in vederea confirmarii actului. Nulitatea, desi relativa, poate fi invocata
in tot cursul procesului.
Exemplu: un minor introduce singur o cerere de chemare in judecata. Majorul
parat, ce pierde procesul, declara apel, afirmand ca toate demersurile sunt facute de o
persoana lipsita de capacitate de exercitiu. Apelul va fi respins ca lipsit de interes. Insa,
daca majorul parat solicita nulitatea tuturor actelor inainte de hotarare, aceasta nu va fi
lipsita de interes; daca minorul pierde procesul, majorul parat se poate teme ca
reprezentantul minorului sa declare apel si sa afirme ca toate actele minorului sunt nule.

23

Autorizarea
Este o institutie care intervine atunci cand reprezentantul legal al minorului sau
pusului sub interdictie sau a celui cu capacitate restransa doreste sa faca acte de
dispozitie: tranzactie, renuntare la drept, renuntare la judecata, achiesare. Este
necesara autorizarea din partea instantei de tutela (NCC); instantele judecatoresti pot
ceda aceste drepturi autoritatii tutelare pana la infiintarea instantelor de tutela (art. 229
din Legea nr. 76/2012).
Concluzie : Toate cele patru conditii de exercitiu ale actiunii civile sunt
sanctionabile prin nulitati absolute (cu exceptia capacitatii procesuale de exercitiu)
si se pot dezbate inainte de intrarea in fond.

Clasificarea actiunilor civile

a) Dupa scopul urmarit de reclamant
a)

Actiuni in realizare
Acestea reprezinta majoritatea cazurilor existente in practica. Se regasesc in art.
34 NCPC. Actiunea in realizare este actiunea tip cea prin care o persoana doreste sa i
se recunoasca un drept pentru ca ulterior sa oblige pe parat sa respecte dreptul
respectiv.
Exemple de actiuni in realizare:
actiunea in revendicare: se solicita (1) recunoasterea dreptului de
proprietate si (2) obligarea paratului sa lase in deplina proprietate si linistita
posesie bunul ce face obiectul revendicarii;
actiuneain rezolutiune: se solicita (1) recunoasterea faptului ca nu s-a
executat prestatia din partea partii adverse, (2) desfiintarea actului si (3), de
principiu, reintoarcerea prestatiei;
actiunea in anulare: se solicita (1) recunoasterea faptului ca actul este
nul/anulabil si (2) redobandirea a ceea ce s-a transmis prin actul respectiv.
Ca o caracteristica generala, in cazul actiunilor in realizare, dreptul invocat este
preexistent si, din acest motiv, aceste actiuni produc efecte declarative si nu
constitutive de drepturi. Atunci cand se revendica un bun se recunoaste faptul ca cel
care a introdus cererea in instanta era deja proprietar; instanta doar confirma calitatea
de proprietar, in detrimentul partii adverse. In cazul unei actiuni in nulitate, hotararea
judecatoreasca nu creeaza nulitatea, ci confirma faptul ca acel act era nul/anulabil.
Actiunile in realizare au efecte si pentru trecut.
b)

Actiuni in constatare
Sunt reglementate de art. 35 NCPC. Acestea sunt actiunile prin care reclamantul
solicita instantei sa constate numai existenta sau inexistenta unui drept, fara insa a
solicita si obligarea paratului sa se conformeze dreptului respectiv prin a da, a face sau a
nu face ceva.

24

Aceste actiuni erau prevazute si de art. 111 VCPC, fiind introduse in 1939. In
perioada interbelica nu au fost reglementate de cod. Atunci cand se discuta despre
existenta interesului, s-a constatat ca anumiti reclamanti nu solicitau si obligarea
paratului sa dea/sa faca/sa nu faca ceva. Atunci, instantele si-au pus problema existentei
interesului in a actiona exclusiv pentru constatarea unui drept, fara a-l obliga pe parat sa
se conformeze dreptului. Instantele au respins aceste actiuni ca fiind lipsite de interes.
Dupa o perioada, doctrina si jurisprudenta au semnalat ca nu in toate cazurile sunt lipsite
de interes; uneori, reclamantul avea interesul constatarii unei situatii juridice, fara a avea
ce cere de la parat.
Spre exemplu, posesorul unui teren era tulburat in mod sistematic de o alta
persoana ce pretindea ca este proprietarul terenului, fiind obligat in permanenta sa
suporte acte de tulburare, sub argumentul celeilalte persoane ca este proprietar (spre
exemplu, problema unui gard dintre vecini). Astfel, posesorul avea interes sa fie
constatata calitatea sa de proprietar. Instantele au statuat ca in aceasta situatie are
interes.
Alta ipoteza: in cazul unei mosteniri, o persoana sustine ca are testament, dar nu-l
arata celorlalti succesori, spunand ca il va prezenta chiar imediat inainte de implinirea
termenului de prescriptie privind acceptarea mostenirii. Ceilalti succesori au interes sa
se constate existenta unui testament.
Situatii de coproprietate: mai multi coproprietari preiau o proprietate, prin
mostenire spre exemplu, dar nu se pun de acord asupra cotelor. Acestia ar putea
introduce cerere de partaj (asadar o actiune in realizare), dar acestia doresc sa ramana
coproprietari, insa doresc stabilirea cotelor.
Legiuitorul a reglementat actiunile in constatare, cu trei caracteristici:
1. Actiunile in constatare au ca obiect existenta sau inexistenta unui drept,
iar nu a unui fapt (spre exemplu, nu se poate solicita constatarea ca un geam
are vedere spre proprietatea vecinului sau spre drumul de acces; ca o constructie
este viciata sau nu etc.). Pentru constatarea unor fapte, avem mecanisme cum ar
fi asigurarea dovezilor (printr-un executor judecatoresc).
2. Actiunile in constatare au caracter subsidiar fata de actiunile in realizare.
Doctrina si jurisprudenta veche, cand recunosteau actiunile in constatare (inainte
de reglementarea lor), afirmau ca interesul actiunii in constatare exista doar cand
nu exista posibilitatea introducerii unei actiuni in realizare. Se poate afirma ca
actiunea in constatare este o jumatate din actiunea in realizare. Statul nu a dorit
multiplicarea numarului de procese prin reglementarea actiunii in constatare, ci a
limitat utilizarea acestor actiuni la situatiile in care este imposibila introducerea
unei actiuni in realizare.
Caz special: actiuni in constatarea drepturilor de coproprietate. S-a pus o
problema in situatia in care coproprietarii (sau doar unul dintre ei) solicita doar
constatarea drepturilor dintr-un bun sau dintr-o masa de bunuri; unele instante au
afirmat ca actiunea in constatare este inadmisibila, intrucat acestia au la dispozitie o
actiune in realizare, anume actiunea de partaj. In cele din urma, pozitia majoritara este
ca in acest caz este admisibila actiunea in constatare. Desi exista o actiune in realizare
(partajul), aceasta actiune vizeaza alte realitati juridice, iar coproprietarii nu pot fi
obligati sa-si schimbe drepturile in alte drepturi, pentru simpla dorinta a lor de a-si
cunoaste cu exactitate drepturile.
Pot exista interese legitime doar pentru constatare. Spre exemplu, coproprietarii
inchiriaza bunul si vor sa stie cum isi vor imparti chiria, cheltuielile cu bunul.
25

Fostii soti, dupa divort, raman cu bunuri, proprietate comuna, ce vor fi atribuite
potrivit contributiei.
O alta problema s-a ridicat atunci cand un debitor solicita sa se constate ca nu are
o datorie fata de creditorul sau. In primul rand s-a stabilit ca este inadmisibila actiunea
debitorului care solicita constatarea inxistentei vreunei datorii, datorita caracterului
nederminat al drepturilor (nicio datorie nu este un drept) s-a invocat o pretentie
nedeterminata.
In schimb, este admisibila actiunea in constatarea unei anumite datorii, individual
determinate (fie ca s-a prescris, s-a stins prin compensare, plata etc.). O astfel de actiune
este admisibila, cu precizarea ca poate fi utilizata cat timp nu a inceput executarea acelei
datorii. Daca a inceput executarea, atunci debitorul va putea sa opuna apararile sale pe
calea contestatiei la executare. Realizarea poate fi si o contestatie la executare sau alt
mijloc procesual (opozitie etc.) art. 35 NCPC (alta cale).
3. Actiunile in constatare nu sunt susceptibile de executare silita. Acest
caracter se refera exclusiv la capatul principal de cerere. Daca reclamantul va
castiga va putea cere cheltuieli de judecata de la parat.
OBS: Actiunile in constatare conduc la deschiderea unei proceduri contencioase,
contradictorii. Hotararea judecatoreasca are autoritate de lucru judecat.

Subclasificarea actiunilor in constatare:

actiuni declaratorii cele simple, prin care partea solicita sa se constate fie
existenta, fie inexistenta unui drept (astfel, avem actiuni declaratorii negative si
actiuni declaratorii pozitive);
actiuni interogatorii prin care reclamantul solicita chemarea in judecata a
paratului pentru a-i solicita o anumita pozitie in legatura cu un drept; spre
exemplu, mostenitorii legali cheama in judecata pe cel care se pretinde legatar sa
exhibe testamentul;
actiuni provocatorii prin care reclamantul solicita chemarea in judecata a unei
persoane care pretinde drepturi in legatura cu un drept al reclamantului sa-si
dovedeasca dreptul respectiv. Daca acesta nu va putea sa dovedeasca dreptul,
prin autoritatea de lucru judecat, se va putea arata ca paratul nu are niciun drept
(exemplul anterior cu revendicarea in cazul unor multiple tulburari).
c)

Actiuni in constituire de drepturi

De regula, aceste actiuni sunt regasite in materia drepturilor nepatrimoniale. Prin
aceste actiuni, instanta, prin hotararea pronuntata, creeaza o situatie juridica noua,
diferita de cea care a generat actiunea. De principiu, instanta doar recunoaste situatii
juridice preexistente; instanta nu da drepturi, de regula, nu le transforma, ci le
recunoaste in starea in care existau.

26

Insa, exista actiuni in care exista un drept la formularea actiunii si un alt drept la
solutionarea actiunii.
Spre exemplu, la divort: la introducerea actiunii esti casatorit, la finalizarea divortului
esti liber.
Alte exemple:
punerea sub interdictie;
stabilirea filiatiei;
hotararea prin care se suplineste consimtamantul unei parti la incheierea unui
contract si se pronunta o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare
(executarea silita in natura atipica a obligatiei de a face a promitentului vanzator
ce refuza sa se prezinte la notar pentru incheierea valabila a contractului). La
introducerea cererii, reclamantul avea un drept de creanta, dar instanta pronunta
o hotarare care ii da un drept real;
actiunea de partaj: drepturile de la momentul partajului sunt diferite de cele de
la momentul introducerii actiunii.
Ca regula generala, dat fiind faptul ca vorbim despre drepturi nou create prin
hotararea judecatoreasca, este logic ca aceste actiuni in constituire au efecte numai
pentru viitor.
Exceptie: actiunile in stabilirea filiatiei, paternitatii.
b) Dupa natura dreptului dedus judecatii
a) Actiuni personale atunci cand se apara prin intermediul actiunii un drept
de creanta;
b) Actiuni reale atunci cand se apara prin intermediul actiunii un drept real;
c) Actiuni mixte atunci cand se apara prin intermediul actiunii atat un drept
de creanta, cat si un drept real;
Exemple:
actiunea pentru executarea unui contract translativ de proprietate: cel care a
dobandit bunul are o dubla cauza pentru cerere. Pe de-o parte, se intemeiaza pe
dreptul de proprietate (transmitandu-se dreptul de proprietate, el poate
revendica bunul, chiar si de la instrainator); pe de alta parte, se intemeiaza pe
contract, intrucat una din obligatiile vanzatorului este transmiterea bunului
obligatie corelativa unui drept de creanta al cumparatorului.
actiunea in anularea sau rezolutiunea unui act, atunci cand se urmareste
redobandirea cu efect retroactiv a dreptului de proprietate. Prin rezolutiune,
dreptul de proprietate este dobandit si pentru trecut. Asadar, la data introducerii
actiunii, exista doua temeiuri unul contractual (neexecutarea obligatiei) si altul
legat de apararea dreptului de proprietate (redobandit ca efect al rezolutiunii).
Importanta clasificarii
in materie de competenta teritoriala: cererile reale imobiliare sunt de
competenta instantei locului situarii imobilului; cererile mixte (imobiliare) cunosc
o competenta alternativa (locul imobilului si domiciliul/sediul paratului).
ICCJ : RIL pentru o chestiune de acest gen raspunde la intrebarea daca pronuntarea
unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare in situatia in care promitentul27

vanzator nu-si executa obligatia de a incheia contractul: pentru a se determina

competenta teritoriala s-a pus problema clarificarii naturii juridice (actiunea reala
imobiliara sau personala). ICCJ a statuat ca este o actiune personala (clasificarea in
actiuni reale/personale se face dupa natura dreptului dedus judecatii drept de creanta
al promitentului-cumparator). Efectul hotararii era totusi transmiterea unui drept real, dar
clasificarea se face dupa dreptul dedus judecatii.
in materie de prescriptie: actiunile reale sunt imprescriptible sau au un
termen de prescriptie mai lung; actiunea personala este prescriptibila de regula
in termenul de 3 ani. Pronuntandu-se hotararea, sunt si alte termene de
prescriptie a executarii. Executarea unor hotarari pronuntate in actiuni reale este
de 10 ani; actiuni personale 3 ani.
in privinta calitatii procesuale: la actiunile personale, calitate procesuala au
partile raportului juridic civil; la actiuni reale: orice membru al societatii are
posibila calitate procesuala pasiva, pentru ca toti sunt obligati sa respecte dreptul
de proprietate. La actiunile reale, chestiunea calitatii procesuale active se
identifica cu problema fondului. In schimb, la actiunile personale, calitatea
procesuala activa apartine subiectului activ al raportului juridic.
c) Dupa calea aleasa pentru apararea drepturilor
a) Actiuni principale actiunile prin care se declanseaza procesul (actiunile
introductive de instanta);
b) Actiuni aditionale actiunile prin care se modifica pretentiile anterioare (se
cer initial 10 lei, iar ulterior se cere si dobanda cererea prin care se solicita
dobanda este o actiune aditionala);
c) Actiuni accesorii cereri a caror solutionare depinde de solutia data in
cererea principala;
Actiunile accesorii pot fi cereri sau capete de cerere. Nu intotdeauna avem cereri
distincte. Raportul principal-accesoriu se poate realiza in cadrul unei singure cereri, daca
avem capete diferite de cerere. Spre exemplu, cererea privind anularea unui act este
principala; cererea privind restituirea prestatiei este accesorie. De asemenea, plata unei
sume de bani este o cerere principala, iar plata penalitatii este o cerere accesorie.
Sunt si situatii in care anumite capete de cerere accesorii nu pot fi
formulate pe cale separata. Spre exemplu, in ipoteza anularii, se poate cere prin
actiune separata (dupa ce se va pronunta nulitatea) si restituirea prestatiei. In schimb, la
divort si la pastrarea numelui din casatorie, daca se pronunta divortul si instanta, din
oficiu, se pronunta si asupra revenirii la numele anterior, nu se mai poate pe o cale
separata sa se obtina pastrarea numelui din casatorie (art. 918, alin. 3 NCPC).
Sunt si situatii in care anumite cereri nu pot fi facute decat pe cale
principala (o cerere pentru stabilirea maternitatii/paternitatii nu poate fi facuta pe cale
accesorie sau incidentala).
d) Actiuni incidentale cereri facute in cursul unui proces deja inceput.
28

Aceste cereri nu depind de solutionarea unor alte cereri. Insa, spre deosebire de
cererile principale, cererile incidentale nu declanseaza procesul, ci intervin in cursul unui
proces deja declansat. Oricand o cerere incidentala poate face obiectul unui proces
distinct.
Cererile incidentale tipice sunt:
cererea reconventionala, prin care paratul invoca pretentii proprii in contra
reclamantului. Aceste pretentii pot fi formulate si pe cale separata, dar datorita
faptului ca doreste sa obtina, spre exemplu, o compensare judiciara pentru a
combate pretentiile reclamantului, paratul introduce o cerere
reconventionala).*OBS: pentru compensarea legala te poti apara si printr-o simpla
intampinare;
cererea de chemare in garantie (comitentul chemat in judecata de victima il
cheama in judecata pe prepus poate sa introduca si o cerere separata contra
prepusului);
cererea de interventie, prin care un tert pretinde drepturi proprii cu privire la
obiectul procesului dintre alte parti (A revendica un bun de la B; apare C ce
pretinde ca doar el este proprietar).
Importanta clasificarii
in materie de competenta teritoriala si materiala: art. 123 NCPC prevede
ca cererile accesorii, incidentale si aditionale sunt de competenta instantei
(teritoriala si materiala) care judeca cererea principala. Daca, de exemplu,
reclamantul a investit cu o cerere de chemare in judecata judecatoria, pentru
ca avea o pretentie de pana in 200.000 lei, iar paratul decide sa formuleze in
cadrul acestui proces o cerere reconventionala prin care ii cere 300.000 de lei,
competenta pentru cei 300.000 lei ar reveni tribunalul. Insa, pentru ca cererea
reconventionala a fost introdusa la judecatorie, si cererea reconventionala a
reclamantului va fi judecata tot de judecatorie (chiar daca, in situatia in care
era introdusa separat, era de competenta tribunalului). Aceeasi este si situatia
inversa: daca victima solicita 300.000 comitentului, iar acesta il cheama pe
prepus in garantie pentru 100.000 si cererea de chemare in garantie se va
judeca tot la tribunal.
in materia cailor de atac: art. 460, alin. 2 NCPC. Hotarari supuse numai
recursului care sa fie concurente cu altele supuse doar apelului sunt foarte rare
in practica.
Regula accesorium sequitur principale functioneaza intr-o anumita limita.

INSTANTA JUDECATOREASCA
Notiunea de instanta este utilizata cu mai multe sensuri de textele legale:

29

 Se poate vorbi despre institutie in sine (judecatoria, tribunalul, curtea de

apel) in general acest sens apare cand se vorbeste despre competenta;
Notiunea de instanta atunci cand vorbim de judecator; instanta a dispus un
anumit complet dispune. Cand vorbim despre masuri procesuale adoptate sau
despre incompatibilitati, vorbim despre judecator;
Sensul de sistem de instante judecatoresti: impotriva hotararii data de un
organ administrativ exista un drept de recurs in fata instantelor judecatoresti
se trimite la sistemul judiciar (ICCJ si celelalte instante din sistemul
judecatoresc)

Compunerea instantei si constituirea completului de judecata

Compunerea instantei este o notiune juridica care se refera la numarul si
calitatea judecatorilor care formeaza completul de judecata. In mod exceptional si
discutabil, cuvantul judecator trebuie adaptat,intrucat in anumite cazuri punctuale, la
compunerea completului participa si alte persoane decat judecatorii (asistentii
judiciari in cazul litigii de munca si asigurari sociale).
Constituirea completului de judecata are in vedere numarul de judecatori, dar
si alte persoane care, nefiind judecatori, neimplicandu-se in actul de justitie, fac parte din
complet (grefier, magistratul asistent al ICCJ, procuror).
Atunci cand vorbim despre compunerea instantei, exista autori care afirma ca
asistentii judiciari intra in notiunea de constituire a completului. Dar, asistentii judiciar,
desi nu delibereaza, dau un vot consultativ, se pronunta cu privire la actele judecatii.
De altfel, ideea ca un complet nu poate fi compus decat din judecatori nu este
general acceptata. Si in alte state, la compunerea completului participa si alte persoane,
chiar si cu rol deliberativ (litigii de constructii, de dreptul concurentei, de munca) cazuri
specioase/speciale.
Briciu: procurorul ar trebui exclus din notiunea de constituire a completului de
judecata in cazul procesului civil. Procurorul este reclamant in procesul civil. Pozitia sa
langa completul de judecata este eronata. Ar trebui sa stea pe aceeasi pozitie (chiar si in
sala de judecata) cu paratul.
Compunerea instantei
1. Judecatorii respectivi trebuie sa fi fost desemnati in mod aleatoriu; judecatorii
care au fost distribuiti aleatoriu trebuie sa ramana aceiasi pe intreaga durata a
procesului, in afara unor situatii calificate de lege ca fiind temeinice (moartea,
avansarea, concediul prelungit etc.). Nerespectarea acestor dispozitii duce la o
gresita/nelegala compunere a completului.
2. In ceea ce priveste numarul de judecatori: (pentru a nu avea o gresita
compunere a completului).
La judecata in prima instanta: un singur judecator principiul judecatorului unic
(cu o singura exceptie cand vorbim despre litigii de munca/asigurari sociale, in prima
instanta avem un judecator, insotit de doi asistenti judiciari, ce nu au drept de decizie, ci
doar un vot consultativ);
In apel: compunerea completului este colegiala, respectiv doi judecatori;
30

In recurs: trei judecatori.

ICCJ:
judeca in sectii, in complete formate din trei judecatori;
judeca in patru complete de 5 judecatori cu competenta speciala prevazuta de
lege. Doua complete de 5 judecatori sunt in penal. Celelalte doua complete judeca
recursuri impotriva hotararilor pronuntate de ICCJ ca prima instanta si recursuri
impotriva hotararilor date de CSM in materie disciplinara;
complet special ce judeca numai cererile privind pronuntarea unei hotarari
prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: atunci cand o instanta,
investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta gaseste o problema de drept de
a carei lamurire depinde solutionarea pe fond, iar aceasta problema este una noua
si ICCJ nu a statuat asupra sa, poate sesiza ICCJ pentru a pronunta o dezlegare de
principiu a problemei de drept, ulterior solutionand cauza in sensul rezolvarii
problemei de drept pe care a dat-o ICCJ. Acest complet este format din 13
judecatori, dar prin Legea nr. 2/2013, se arata ca pana la 1 ianuarie 2016, acest
complet va fi format numai din 9 judecatori (pentru ca ICCJ a afirmat ca nu are
suficienti judecatori);
completul de 25 de judecatori ce solutioneaza recursurile in interesul legii, ce sunt
date de catre ICCJ in aceasta compunere speciala atunci cand o problema de drept
a fost dezlegata in mod diferit in jurisprudenta instantelor. Recursurile in interesul
legii nu au niciun impact cu privire la pricinile ce au generat solutionarea lor;
judeca si in sectii unite. Competenta acestor sectii s-a restrans. Spre exemplu, in
legatura cu sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei (control prealabil
promulgarii unei legi); schimbarea jurisprudentei ICCJ. Sectiile unite judeca in
prezenta a cel putin 2/3 din numarul membrilor ICCJ

Incompatibilitatea
In legatura cu compunerea completului de judecata si constituirea instantei exista
incidente.
Exemplul cel mai important este cel legat de incompatibilitate, ce este o institutie
care garanteaza pastrarea impartialitatii instantei; ea vizeaza in principal aspectele de
compunere a completului, dar si aspecte legate de constituirea completului, mai putin in
cazurile in care incompatibilitatea este strans legata de pronuntarea unei hotarari.
Problema terminologica: sub imperiul VCPC, existau cazuri de incompatibilitate
care se aplicau doar judecatorilor si cazuri de recuzare si abtinere care se aplicau si
judecatorilor si celorlalte persoane care intrau in notiunea de constituire a completului de
judecata. Sub NCPC, desi incompatibilitatea, recuzarea si abtinerea sunt prezente in cod,
au o alta conotatie terminologica in noua lege.
Tot ceea ce anterior era caz de incompatibilitate, abtinere si recuzare reprezinta
astazi caz de incompatibilitate (nu se mai face distinctia). In schimb, recuzarea si
abtinerea au ramas terminologic, dar cu semnificatia ca reprezinta mijloacele
procedurale prin care se invoca incompatibilitatea.
Recuzarea este mijlocul procedural aflat la indemana partilor; abtinerea este
mijlocul procedural aflat la indemana celui aflat in complet.
Cu alte cuvinte, incompatibilitatea ipotezele; recuzarea si abtinerea mijloacele.

31

Cazurile de incompatibilitate
a) Incompatibilitati absolute (norme de ordine publica)
1.

Ipoteza judecatorului care, solutionand o cauza prin hotarare sau pronuntandu-se printr-o
incheiere interlocutorie,ar fi pus in situatia de a analiza aceeasi cauza in apel,
recurs, contestatie in anulare sau revizuire. Acest caz de incompatibilitate este
conform cu logica dublului grad de jurisdictie (se recunoaste de catre stat ca ar
putea fi o greseala; daca judecatorul si-ar controla propria hotarare, atunci
intreaga logica a dublului grad de jurisdictie ar cadea). De esenta controlului
instantei superioare este o alta minte care sa analizeze cauza (impiedicarea
transferului de orgoliu apararea propriei solutii). In aceste cazuri este clar ca
trebuie sa se abtina acel judecator.

2.

Ipoteza judecatorului care, solutionand o cauza prin hotarare sau pronuntandu-se printr-o
incheiere interlocutorie asupra unor aspecte ale cauzei, ar fi pus in situatia de a
rejudeca acea cauza ca urmare a casarii cu trimitere spre rejudecare. Solutia sa
este infirmata si, ca urmare a infirmarii, cauza este trimisa spre rejudecare, fiind
trimisa tot acestuia. Resortul incompatibilitatii sta in ideea ca cel care s-a pronunta
intr-un fel va fi tentat sa-si pastreze opinia respectiva, in ciuda faptului ca solutia a
fost casata cu retrimitere. Chiar daca judecatorul ar avea flexibilitatea necesara sa
inteleaga ca a gresit, partile nu ar mai avea incredere in judecator (componenta
obiectiva impartialitate subiectiva:forul interior al judecatorului si impartialitatea
obiectiva ceea ce partile sunt dispuse sa creada in mod rezonabil).
Incheierea interlocutorie este cea care nu rezolva in mod final procesul, dar
este cea prin care judecatorul se pronunta asupra unor aspecte esentiale ale procesului
si este tinut de deciziile luate in cazul incheierii interlocutorii, nemaiputand sa fie
schimbate in cursul procesului (spre deosebire de incheierile preparatorii, ce pot fi
schimbate) art. 235 NCPC.
Exemple de incheieri interlocutorii:
atunci cand judecatorul se pronunta asupra exceptiei prescriptiei,
vorbim despre o incheiere interlocutorie (a decis ca acel drept este
prescris, chiar daca inca nu a decis daca acel drept apartine sau nu
reclamantului);
atunci cand se stabileste daca o parte are calitate procesuala;
la procesele de partaj, judecatorul da o incheiere interlocutorie de
admitere in principiu prin care stabileste masa partajabila, cei care sunt
parte la partaj, drepturile coproprietarilor etc. Hotararea finala poate fi una
aleatorie (prin tragere la sorti).
In aceasta logica NCPC vorbeste despre judecatorul care s-a pronuntat prin
hotarare sau incheiere interlocutorie (VCPC doar hotarare; practica era fluctuanta,
intrucat cazurile de incompatibilitate sunt de strictissima interpretare).
Opinie Briciu: in cazul casarii cu retrimitere, textul de lege nu s-ar aplica atunci
cand judecatorul s-a pronuntat pe o exceptie, iar casarea cu retrimitere a fost facuta
pentru ca acea exceptie a fost dezlegata in mod gresit. In acest caz, judecatorul nu s-a
pronuntat pe fond, iar in casarea cu retrimitere el nu va mai putea relua discutia pe
exceptie (fiindu-I interzis; este obligatorie hotararea instantei superioare). Fondul pe care
urmeaza sa se pronunte nu a fost antamat inca. Pe o interpretarea literara a textului, ar fi
32

incompatibil. Insa, lipseste elementul de baza : mai judeca problema asupra careia s-a
pronuntat? NU ! pronuntarea asupra unui aspect care nu face obiectul judecatii.

3. Ipoteza judecatorului care, fiind investit cu o pricina, a fost martor, expert, arbitru,
procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat asistent si mediator in aceeasi cauza.
Ratiunea prevederii:
la martor si expert faptul ca au luat cunostinta prin propriile simturi de niste
aspecte ale cauzei, in schimb ce judecatorul trebuie sa analizeze pricina pe baza
probelor (poate din probele de la dosar nu rezulta ce a vazut judecatorul)
la magistratul asistent a fost judecator cu functie declarativa, nu decisiva
la avocat aspecte legate de afinitatea cu una dintre parti, ce a fost de interes
la mediator datorita faptului ca ambele parti i-au incredintat niste informatii
confidential
b)

Cazurile de incompatibilitate relativa (norme de ordine privata)

Dispozitiile art. 42 NCPC pot fi clasificate in patru capitole:

A. Ideea de rudenie
Art. 42, alin. 1, pct. 3 cand este sot, ruda sau afin pana la gradul al patrulea
inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori cu
sora sotului uneia dintre aceste persoane.
Pct. 4: cand sotul sau fostul sau sot este ruda ori afin pana la gradul al patrulea
inclusiv cu vreuna dintre parti.
B. Ideea de interes direct sau indirect al judecatorului (ce ar putea
distorsiona hotararea judecatoreasca)
Pct. 2: cand exista imprejurari care fac justificata temerea ca el, sotul sau,
ascendentii ori descendentii lor sau afinii lor, dupa caz, auun interes in legatura cu
pricina care se judeca;.
Pct. 7: daca este tutore sau curator al uneia dintre parti.
Pct. 11: daca este sot sau ruda pana la gradul al patrulea inclusiv sau afin, dupa
caz, cu un alt membru al completului de judecata.
Pct. 12: daca sotul, o ruda ori un afin al sau pana la gradul al patrulea inclusiv a
reprezentat sau asistat partea in aceeasi pricinainaintea altei instante.
C. Vrajmasia
Pct. 6: daca intre el, sotul sau ori rudele lor pana la gradul al patrulea inclusiv sau
afinii lor, dupa caz, si una dintre parti a existat unproces penal cu cel mult 5 ani inainte
de a fi desemnat sa judece pricina. In cazul plangerilor penale formulate de parti in
cursul procesului, judecatorul devine incompatibil numai in situatia punerii in miscare a
actiunii penale impotriva sa.
D. Antepronuntarea

33

Pct. 1: cand si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutie in cauza pe care a
fost desemnat sa o judece. Punerea in discutia partilor, din oficiu, a unor chestiuni de
fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) si (5), nu il face pe judecator incompatibil [doar
pune in discutie; nu emite o parere].
OBS: art. 42, alin. 2 NCPC Dispozitiile alin. (1) privitoare la sot se aplica si in cazul
concubinilor.
Ultimul caz de incompatibilitate relativa
Pct. 13: atunci cand exista alte elemente care nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la
impartialitatea sa.
Nu mai este descrisa o ipoteza bine conturata, ci acest caz de incompatibilitate
este definit printr-o formulare de maxima generalitate. Textul a fost necesar pentru
ca, insensul CEDO, tribunalul trebuie sa fie impartial, conditie ce se rezolva prin
introducerea unor cazuri de incompatibilitate.
Insa, jurisprudenta CEDO este evolutiva, iar legislatia unei tari va ramane tot
timpul in urma daca va prevedea un nomenclator al tuturor incompatibilitatilor. Pct. 13
permite reactualizarea pe cale jurisprudentiala, fara a fi necesara modificarea NCPC.

Procedura de solutionare a cererilor de recuzare sau de abtinere

Cazurile de incompatibilitate se aplica in principal judecatorilor, dar, potrivit art. 54
NCPC dispozitiile se aplica in mod corespunzator si altor participanti (cum ar fi
procurorul, magistratul asistent al ICCJ, asistentii judiciari, dar si grefierii).
Sintagma in mod corespunzatorsemnifica ca nu toate cazurile de
incompatibilitate se aplica acestor categorii: cel care va aplica dispozitiile legale trebuie
sa faca o distinctie intre cazurile de incompatibilitate care sunt corespunzatoare si unei
anumite pozitii procesuale (la procuror, magistratul asistent al ICCJ, asistentii judiciari,
grefeiri) si cazurile de incompatibilitate ce se aplica doar judecatorilor.
Cazuri de incompatibilitate aplicabile doar judecatorilor:
art. 41, alin. 1 NCPC imposibilitatea de a-si controla propria hotarare sau
rejudecarea propriei hotarari dupa casarea cu retrimitere;
art. 41, alin. 2 NCPC cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat,
asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator in aceeasi cauza;
art. 42, pct. 1 NCPC antepronuntarea.

Titularul cererii
Recuzare act procesual ce revine partii. Cuvantul parte trebuie inteles intr-un
sens mai larg: atat un tert participant la proces ce dobandeste o pozitie similara partii,
cat si procurorul poate fi parte. Nu intra in categoria de parte in proces martorii,
expertii, avocatii sau reprezentantii partilor (insa, cererea de recuzare poate fi facuta in
numele partii pe care o reprezinta);
Abtinere act individual al judecatorului sau altui participant la proces din
complet (procuror, grefier)

Termenul de invocare
34

Se face o distinctie dupa cum incompatibilitatile sunt absolute sau relative.

a) Incompatibilitati absolute: art. 41 NCPC trei cazuri in care incompatibilitatea
este de ordine publica (absoluta) incompatibilitatea absoluta poate fi invocata in
orice stare a pricinii.
Art. 45 NCPC - judecatorul nu poate participa la judecata, chiar daca nu s-a abtinut
ori nu a fost recuzat recuzarea nu se poate face decat cat timp judecatorul mai
este parte in complet. Recuzarea nu mai poate fi invocata dupa ce judecatorul s-a
desesizat, pronuntand o hotarare.
Ulterior, incompatibilitatea poate fi motiv de apel sau de recurs. Se poate invoca in
orice stare a pricinii. Daca partea se mai afla in fata acelui judecator, formuleaza o cerere
de recuzare; daca judecatorul nu mai face parte din complet, dar consecintele existentei
sale in complet dainuie, partea poate solicita anularea actelor sale anterioare formuland
apel, recurs, contestatie in anulare.
b) Incompatibilitati relative: partea interesata poate formula cererea inaintea
oricarei dezbateri. Procesul civil este impartit in doua faze, in fata aceleiasi
instante (cercetarea judecatoreasca si dezbaterile punerea de concluzii pe
fond).
Sintagma oricarei dezbateri NU se refera la dezbaterile de fond, ci la momentul de
dinaintea oricarei discutii, chiar si din cadrul cercetarii judecatoresti (in nimine litis
inainte de a invoca orice).
Daca partea cunoaste ca membrul completului este incadrabil intr-una din cele 13
situatii de la art. 42 NCPC, inainte de a antama orice discutie in proces, trebuie ridicata
aceasta problema. Daca nu se ridica aceasta problema, se considera ca partea isi
asuma existenta acelei incompatibilitati. Aceasta atitudine nu mai poate fi
schimbata in timpul derularii procesului (dupa ce acesta incuviinteaza sau nu anumite
probe etc).
Daca partea a cunoscut motivul dupa inceperea dezbaterilor,
incompatibilitatea va trebui invocata de indata ce motivul este cunoscut in chiar
sedinta in care a aparut motivul sau, daca acesta apare intre sedinte, la termenul proxim.
Nu mai trebuie sa se desfasoare acte de procedura ulterior aflarii despre existenta unor
cazuri de incompatibilitate. Daca o parte lasa sa se faca un act de procedura fara sa
formulezecererea de recuzare, momentul de indata a trecut termen flexibil, ce lasa
judecatorului o anumita marja.
In ceea ce priveste judecatorul (sau alt participant la complet), acesta poate face
cererea de abtinere oricand.
Abtinerea nu reprezinta un act unilateral ce produce efecte fara vreo verificare din
partea instantei, chiar daca provine de la judecator. De fapt, procedura de solutionare
a cererii de abtinere este identica cu solutionarea cererii de recuzare (fiind
adesea cumulate). In unele cazuri, partea recuza, iar judecatorul, stiind ca se afla intrunul din cazurile respective, se abtine.
In cazurile de incompatibilitate absoluta, exista o diferenta intre cele doua ipoteze.
La cele trei incompatibilitati absolute de la art. 41 NCPC, problema este practic de
necontestat.
35

Pentru cazurile de incompatibilitate prevazute de art. 42 NCPC exista notiuni

interpretabile: dusmanie, interes, rudenie. Aceste notiuni trebuie dovedite si chiar
intarite.
La cazurile de incompatibilitate absolute, exista o regula speciala: grefierul verifica
dosarul inainte de primul termen de judecata si, daca unul dintre membrii completului de
judecata se afla intr-unul din cazurile de incompatibilitate, se face un referat (art. 43,
alin. 1 NCPC).

Forma cererii de recuzare

Cererea de recuzare se intocmeste fie in scris, fie verbal, in sedinta de judecata.
Cand se face verbal, in sedinta, cererea se va mentiona in incheiere.
Cuprinsul cererii de recuzare:
nominalizarea fiecarui judecator recuzat in parte (nu se poate formula o cerere
prin care sa se solicite recuzarea completului exceptie: daca avem un singur
judecator);
indicarea cazului/cazurilor de incompatibilitate;
indicarea probelor de care partea intelege sa se foloseasca.
Taxa judiciara de timbru este de 100 lei pentru fiecare membru recuzat al completului
Situatii in care legea caracterizeaza anumite cereri de recuzare ca inadmisibile
Aceste inadmisibilitati create de lege reprezinta anumite elemente sau situatii in
care in mod constant instantele considerau ca cererile se fac in mod abuziv. De regula,
abuzul de drept se constata de catre instanta, dar legiuitorul a ridicat la nivel legal
aceste cazuri de abuz, creand inadmisibilitati, ca urmare a concretizarii unei practici.
Este inadmisibila cererea de recuzare care:
1. Se refera la alti judecatori decat cei care fac parte din completul caruia cauza
i-a fost repartizata aleatoriu. Partea poate recuza alti judecatori decat cei din
complet, intrucat cererea de recuzare trebuie judecata de alti judecatori decat cei
dinproces. O parte recuza toti judecatorii unei instante pentru ca la acea instanta
sa nu mai exista niciun judecator competent sa judece recuzarea. Era nevoie sa se
trimita cererea de recuzare la instanta superioara. Astfel, se obtinea o amanare
caz tipic de abuz de drept. Nu se urmarea clarificarea chestiunii partinirii, ci
amanarea cauzei (practic, cererea de recuzare nu putea fi judecata in aceeasi zi la
instanta superioara) prin formularea unei cereri in limitele sale exterioare, dar intrun scop contrar celui vizat de legiuitor;
2. Se intemeiaza pe alte motive decat cele de la art. 41-42 NCPC. Sub imperiul
VCPC, cazurile de recuzare erau strict limitativ prevazute de lege. Existau situatii
pe care partile le considerau extrem de apropiate cazurilor derecuzare legale (desi
situatiile nu era exact identice). Insa, sub imperiul NCPC, avem art. 42, alin. 1, pct.
13 NCPC text mai permisiv privind cazurile de recuzare;
3. Se indreapta impotriva aceluiasi judecator pentru aceleasi motiv de
incompatibilitate. Cererea de recuzare formulata impotriva unui judecator ce a
fost respinsa nu poate fi reiterata pentru acelasi motiv de incompatibilitate.

36

Atunci cand este inadmisibila cererea de recuzare, aceasta poate fi respinsa chiar
de catre judecatorul recuzat, nemaifiind necesaratrimiterea dosarului unui alt judecator.
Distinctie intre neadmisibil si nefondat (difera regimul de judecata).

Judecarea cererii de recuzare sau de abtinere

Fiind o cerere incidentala, cererea de recuzare sau de abtinere se judeca de
aceeasi instanta investita cu judecarea cererii principale (art. 123, alin. 1 NCPC).
In ceea ce priveste compunerea completului ce judeca cererea de recuzare,
regula este ca din complet nu va face parte judecatorul recuzat sau care s-a abtinut.
Potrivit Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti (art. 98):
in cazul judecatorului unic cererea se judeca de completul cu numarul imediat
urmator, care judecain aceeasi materie; daca in materia respectiva nu exista decat
un singur complet, cererea se judeca de completul imediat urmator, indiferent de
materia in care judeca;
in cazul completului colegial difera dupa cum sunt recuzati toti membrii (judeca
completul cu numarul imediat urmator) sau doar unmembru (colegii de complet
nerecuzati nu vor judeca, impreuna cu un alt judecator, ce asigura permanenta
completului). Orice complet are un dublaj completul de permanenta.
In cazul in care cererea este inadmisibila, completul este cel investit, inclusiv
judecatorul recuzat (este un abuz de drept).
Teoria clasica: abuzul de drept poate fi sanctionat in doua moduri: amenda sau
nediscutarea cererii (de fapt, inadmisibilitatea acesteia).
Cererea de recuzare sau de abtinere se judeca de catre instanta ierarhic
superioara celei sesizate atunci cand nu se poate forma un complet de judecata la
instanta sesizata. Este posibil, in unele cazuri, sa nu existe posibilitatea judecarii (la
instantele mici) art. 50, alin. 2 NCPC.

Procedura de judecata
Cererea de recuzare, precum si cererea de abtinere se judeca in camera de
consiliu, fara citarea partilor. Judecatorul (sau alt participant) poate fi ascultat de
complet nefiind obligatorie ascultarea. Daca completul considera de cuviinta, pot fi
ascultate si partile (art. 51, alin. 1 NCPC).
Regula: daca se asculta o parte, trebuie ascultata obligatoriu si cealalta (pentru a
se respecta principiul contradictorialitatii).
Nu se poate folosi proba cu interogatoriu ca mijloc de dovada a motivelor de
recuzare.
Se pronunta o incheiere in sedinta publica, desi judecata are loc in secret.
Daca s-a facut si cerere de recuzare, si de abtinere, se judeca mai intai cererea de
abtinere. Daca se admite cererea de abtinere, atunci cererea de recuzare se respinge ca
ramasa fara obiect. Daca se respinge cererea de abtinere, se va asculta totusi cererea de
recuzare.

37

Incheierea de respingere a cererii de abtinere nu poate fi atacata in niciun fel.

Daca nu s-ar mai putea judeca cererea de recuzare, partea nu ar mai putea ataca (desi
este indreptatita; incheierea de respingere a cererii de recuzare este atacabila).
Daca cererea de recuzare este facuta cu rea-credinta, partea va fi obligata la
amenda (la stat, potrivit art. 187, alin. 1, pct. 1, lit. b NCPC) si despagubiri (celeilalte
parti).

Solutii posibile si efecte ale solutionarii cererii de recuzare sau de abtinere

Efectele admiterii cererii de recuzare sau de abtinere
1. Aceasta are ca efecte principal indepartarea din cauza a judecatorului recuzat sau
care se abtine. Daca ne aflam in cazul prevazut de art. 42, alin. 1, pct. 11 NCPC
(daca este sot sau ruda pana la gradul al patrulea inclusiv sau afin, dupa caz, cu
un alt membru al completului de judecata), nu are loc indepartarea ambilor
judecator. Ratiunea cazului de incompatibilitate nu este existenta unui raport cu
partile, ci a unui raport dintre judecatori, astfel incat indepartarea unuia dintre ei
este suficienta pentru reechilibrarea cauzei. Astfel, se va stabili prin incheiere care
dintre cei doi judecatori va parasi completul.
2. In privinta actelor de procedura facute pana la momentul solutionarii abtinerii sau
recuzarii (este de presupus ca pana la momentul aparitiei cazurilor de
incompatibilitate este posibil sa se fi facut acte de procedura), se va stabili si in ce
masura aceste acte de procedura se pastreaza art. 51, alin. 6, teza finala NCPC.
Astfel, daca completul care judeca recuzarea sau abtinerea nu mentioneaza nimic
in incheiere, toate actele de procedura se considera desfiintate. In cazul in care cererea
este judecata de instanta ierarhic superioara, aceasta va trimite cauza unei alte instante,
egala in grad cu cea investita initial, din circumscriptia teritoriala a instantei ierarhic
superioare.

Regimul juridic al incheierii prin care se solutioneaza cererea de recuzare sau

de abtinere
In cazul abtinerii, indiferent ca s-a admis sau s-a respins cererea, incheierea nu
este supusa niciunei cai de atac (partea nu a reclamat nimic in acest caz)
In cazul recuzarii:
incheierea de admitere a cererii de recuzare nu este supusa niciunei cai de
atac (cel care a formulat cererea este satisfacut de solutie, iar cel care nu a
formulat cererea nu justifica un interes pentru a formula o astfel de cale de atac);
incheierea de respingere a cererii de recuzare este singura ce poate fi
atacata. Insa, aceasta incheiere nu poate fi atacata de indata, ci, potrivit art. 53
NCPC,numai odata cu hotararea prin care s-a solutionat cauza (la finalul
procesului). Daca insa hotararea de solutionare a cauzei este definitiva (nu se mai
poate ataca cu nicio cale de atac), atunci incheierea de respingere a cererii de
recuzare va putea fi atacata cu recurs, la instanta superioara, in termen de 5 zile
de la comunicarea hotararii [hotararii = incheierea de respingere/hotararea de
solutionare a cauzei]

38

Trebuie deosebit ce s-ar intampla daca s-ar admite in apel sau in recurs, dupa caz,
calea de atac impotriva incheierii de respingere acererii de recuzare (formulata impreuna
cu calea de atac impotriva hotararii prin care s-a solutionat cauza).
Astfel, se face urmatoarea distinctie:
daca vorbim de apel si instanta de apel ar admite ca cererea de recuzare a fost
respinsa in mod gresit, atunci instanta de apel va reface toate actele de
procedura facute in prima instanta de catre judecatorul recuzabil, dar
care nu a fost indepartat din cauza si, daca apreciaza ca este cazul, va reface
chiar si dovezile administrate (in aceasta a doua privinta doar daca apreciaza
necesar). Cu alte cuvinte, nu se va trimite cauza spre rejudecare (nu este motiv
de reluare a procedurii), insa instanta de apel va relua actele de procedura si
chiar si readministrarea probelor, daca considera necesar. Aceasta se explica
prin faptul ca instanta de apel este ea insasi instanta de fond, la fel ca si prima
instanta;
daca vorbim de recurs si se admite recursul pentru acest motiv: desi s-a facut
cerere de recuzare, in mod gresit a fost respinsa, atunci cauza trebuie trimisa
spre rejudecare (hotararea va fi casata) fie la instanta de apel (ca sa refaca
actele), fie, daca nu exista calea de atac a apelului (spre exemplu, in contencios
administrativ), la prima instanta. Instanta de recurs nu ar putea sa refaca
dovezile administrate (instanta de recurs nu judeca in fond; nu poate administra
decat proba cu inscrisuri).

Soarta procesului pe durata judecarii cererii de recuzare sau de abtinere

Daca exista un caz de abtinere, procesul de fond nu poate inainta. In cauza
respectiva nu se face niciun act de procedura. Unii autori vorbesc despre un caz de
supendare legala, de drept, a judecatii cand vorbim de un caz de suspendare.
In cazul recuzarii (ce vine de la parte), introducerea cererii de recuzare nu se
determina suspendarea judecatii. Procesul se poate derula in continuare in timp ce,
in paralel, se solutioneaza cererea de recuzare. Insa, nu se poate pronunta hotararea
inaintea cererii de recuzare. Completul legal investit va putea continua judecata pricinii,
chiar fiind recuzat, insa nu poate pronunta o hotarare. Aceasta este o prevedere noua in
NCPC. Sub imperiul VCPC, atat timp cat nu s-a solutionat cererea de recuzare, procesul
era suspendat de drept (nu se putea face niciun act de procedura) totusi, s-a dat
nastere unor abuzuri.
Daca cererea de recuzare este intemeiata, procesul se repune pe rol. Insa, trebuie
sa se procedeze inca o data la audierea partilor (daca nu cumva trebuie refacute toate
actele de procedura) cel putin se vor relua dezbaterile.

PARTILE IN PROCESUL CIVIL

In functie de etapa procesuala, avem denumiri diferite pentru parti:
de regula, vorbim despre reclamant si parat;
in apel apelant si intimat;
in recurs recurent si intimat;
39

 in contestatia in anulare contestator si intimat;

in revizuire revizuent si intimat;
in cazul cererii reconventionale, veritabila cerere de chemare in judecata
reclamant-parat si parat-reclamant;
in faza executarii silite creditor si debitor

Coparticiparea procesuala (litis consortium

procesual)
1. Activa, pasiva si mixta
2. Subiectiva si obiectiva
Coparticiparea procesuala subiectiva decurge din interesul comun al unor
parti de a fi impreuna in judecata sau de a chema mai multe persoane in judecata.
Coparticiparea procesuala obiectiva decurge din stransa legatura a unor
cereri, posibil individual facute. Aceasta situatie apare, de regula, prin conexarea
unor dosare.
3.

Facultativa si obligatorie
Regula este ca coparticiparea procesuala este facultativa, decurgand din
vointa unor parti de a formula impreuna actiunea, fara ca acest lucru sa aiba vreun
efect asupra admisibilitatii cererii.
Insa, coparticiparea este obligatorie in procesele de partaj (unde in proces
trebuie sa figureze tot coproprietarii sub sanctiunea nulitatii partajului NCC).
Uneori, obligativitatea coparticiparii procesuale decurge din raportul juridic
(spre exemplu, anularea sau constatarea nulitatii absolute a unui act semnat de mai
multe persoane) coparticipare procesuala pasiva.
Exista si un remediu daca nu ar exista coparticipare procesuala obligatorie nu
s-ar justifica institutia introducerii fortate in cauza, din oficiu, a unei persoane. In
materia raporturilor de rudenie (filiatie, stabilirea/tagada paternitatii) text in NCC
care prevede ca copilul si parintii vor trebui citati in toate cauzele privind filiatia,
chiar daca nu sunt parti in procesele respective.
Raportul pe baza caruia se stabilesc relatiile dintre coparticipanti
Principiul in procesul civil este independenta procesuala a partilor, potrivit
caruia actele facute de o parte nici nu profita, dar nici nu dezavantajeaza pe un alt
participant. Daca exista mai multi parati si numai unul dintre ei ataca hotararea, apelul il
va viza doar pe acesta, iar pentru restul hotararea va fi definitiva.
Daca unul dintre parati invoca o exceptie, care vizeaza situatia sa, dreptul ii va
reveni doar lui. La cheltuielile dejudecata, daca exista mai multi parati chemati in
judecata si intre acestia nu exista raporturi de solidaritate, fiecare va suporta cheltuielile
de judecata aferente cererilor facute impotriva sa.
Exceptia o reprezinta extinderea efectelor favorabile asupra celorlalti
participanti, fie atunci cand natura raportului juridic o impune sau atunci cand este
impusa de o dispozitie legala. Efectele favorabile ale unor acte de procedura sau
termene primite de unii dintre participanti se vor extinde si asupra celorlalti.
Exemple de extindere a efectelor favorabile asupra celorlalti participanti ce
decurg din lege
40

1. Sa presupunem ca mai multi coproprietari formuleaza o cerere in revendicare, ce

este respinsa, iar numai unul dintre acestia formuleaza apel impotriva hotararii de
respingere a actiunii in revendicare. Chiar daca cererea de chemare in judecata ar
fi fost formulata de catre un singur coproprietar, efectele sale beneficese
rasfrangeau asupra tuturor. A fortiori, daca toti coproprietarii au introdus cererea
de chemare in judecata, apelul declarat doar de catre unul dintre acestia este
profitabil tuturor (art. 643 NCC).
2. Un alt exemplu este cel din materia perimarii art. 419 NCPC:
Efectele cererii asupra coparticipantilor
In cazul in care sunt mai multi reclamanti sau parati impreuna, cererea
de perimare ori actul de procedura intrerupator de perimare al unuia
foloseste si celorlalti.
Astfel, daca una dintre parti se manifesta in sensul reluarii procedurii in acel dosar,
efectul de intrerupere se produce pentru toate partile din dosar (pot fi si parti cu pozitie
concurenta sau chiar divergenta).
Aceste doua exemple (art. 634 NCC si art. 419 NCPC) decurg din textele legale, dar
extinderea efectelor benefice poate decurge si din natura raportului juridic dedus
judecatii. Daca avem debitori solidari chemati in judecata pentru una si aceeasi
datorie, iar unul dintre acestia formuleaza apel si castiga, aratand ca datoria nu exista,
efectele hotararii se vor rasfrange si asupra celorlalti codebitori solidati nediligenti,
pentru ca nu se poate ca doar o fractiune din datorie sa nu mai existe.
De asemenea, un alt exemplu ar fi in materie delictuala.

ATENTIE!

Doar efectele actelor favorabile se extind. Daca una dintre parti ia initiativa de a
face apel si pierde apelul si este obligata si la cheltuieli de judecata, aceste
cheltuieli nu vor fi suportate si de catre cei care nu au declarat apelul;
Cei care beneficiaza de extinderea efectelor actelor de procedura si termenelor vor
continua sa fie citati, daca nu au termen in cunostinta.

Obligatiile partilor in procesul civil

Partile au atat drepturi, cat si obligatii in cadrul procesului civil. Una dintre cele mai
importante obligatii ale partilor este prevazuta de art. 10 NCPC:
Obligatiile partilor in desfasurarea procesului
(1) Partile au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile,
ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa isi probeze
pretentiile si apararile, sa contribuie la desfasurarea fara intarziere a
procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea acestuia.
art. 12 NCPC : Buna-credinta

41

(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta, potrivit scopului

in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile
procesuale ale altei parti.
(2) Partea care isi exercita drepturile procesuale in mod abuziv raspunde
pentru prejudiciile materiale si morale cauzate. Ea va putea fi obligata, potrivit
legii, si la plata unei amenzi judiciare.
(3) Partea care nu isi indeplineste cu buna-credinta obligatiile procesuale
raspunde potrivit alin. (2).

Abuzul de drept
Contrarul bunei-credinte este abuzul de drept, ce reprezinta exercitiul unui drept
recunoscut de lege, potrivit formelor lui exterioare (potrivit art. 10 NCPC conditiile de
forma, termenele legale sau stabilite de legiuitor) insa prin deturnarea scopului legal
pentru urmarirea unui alt scop, contrar legii.
Partea care savarseste un abuz de drept poate fi obligata atat la plata unei
amenzi, cat si la plata unor daune (materiale sau morale) fata de cealalta parte.
In doctrina se afirma ca o alta sanctiune a actului abuziv este respingerea sa, fara
a fi analizat in fond.
Exemple de abuz de drept:
chemarea in judecata a debitorului fara punerea in intarziere;
recuzarea (mentionata anterior);
in situatia in care nu s-a comunicat actul, nu incepe sa curga termenul de apel.
Putem fi in prezenta unui abuz de drept atunci cand o parte declara apel dupa un
termen lung, invocand vicii ale comunicarii (spre exemplu, pretinde ca actul s-a
comunicat la o alta adresa), dar exista dovada ca stia de acea hotarare, pentru ca
o depusese in copie in alte procese. Se va respinge apelul pentru existenta unui
abuz de drept si nu pentru tardivitatea cererii.

PARTICIPAREA TERTILOR LA PROCES

participari voluntare (interventia voluntara principala si accesorie)
participari fortate (chemarea in judecata a altor persoane, chemarea in
garantie, aratarea titularului dreptului si introducerea in cauza, din oficiu, a
altor persoane noutate NCPC).
*OBS: Prin terti participanti la proces nu intelegem martori, experti, traducatori,
interpreti (sau alti specialisti) si nici reprezentantii partilor, pentru ca se identifica cu
partile. Vorbim despre terti care isi disputa drepturi sau interese in legatura cu obiectul
dedus judecatii. In realitate, acesti terti au statura unor veritabile parti, din
perspectiva drepturilor lor procesuale.

Participari voluntare

Interventia voluntara principala

42

Interventia voluntara principala este mijlocul procesual prin care un tert,

intervenient intr-un proces inceput intre alte persoane, pretinde ca dreptul dedus
judecatii sau un drept care are o stransa legatura cu dreptul dedus judecatii ii apartine.
Nu se cere o identitate totala intre dreptul tertului si dreptul dedus judecatii:
identitate totala: A revendica de la B un bun; apare C ce pretinde ca este
adevaratul proprietar si solicita obligarea paratului sa lase in deplina proprietate si
linistita posesie acelasi bun lui C;
stransa legatura: intre A si B exista un proces in legatura cu predarea unor
bunuri dintr-un contract de vanzare. C solicita declararea nulitatii absolute a unui
alt contract, incheiat intre B si C, pentru a genera efectul resoluto iure dantis,
resolvitur ius accipientis. Drepturile sunt in stransa legatura.

Interventia voluntara accesorie

Aceasta intervine intr-un proces inceput intre alte persoane, doar pentru a sprijini
apararea uneia dintre parti. Exista o diferenta de substanta: in cazul interventiei
voluntare principale, vorbim despre un tert care deduce judecatii un drept propriu, pe
cand in al doilea caz, tertul nu invoca niciun drept propriu, urmarind doar sa sprijine
apararea uneia dintre parti.
Acest tert are el insusi un interes in solutionarea pricinii de o maniera favorabila
uneia dintre parti. Solutia din proces ar putea sa influenteze drepturile sale si acesta
doreste inca din timpul procesului initial ca in urma triumfului uneia dintre parti, sa nu se
ajunga la discutarea drepturilor proprii ale tertului.
Spre exemplu, A revendica un bun de la B, iar tertul C ar avea un drept de
dobandire a bunului de la B, intrucat a semnat cu acesta o promisiune de vanzarecumparare, dar care poate fi pusa in executare doar daca B este proprietar. C are tot
interesul ca sa castige B, pentru ca B, consolidandu-si statutul de proprietar, ulterior, sasi poata executa promisiunea de vanzare.
Cererea de interventie principala nu este admisibila in materii precum:
cereri cu caracter personal (stabilirea filiatiei sau a paternitatii, divort).
Insa, daca intr-un divort exista si un capat de cerere privind partajul, in
cererea de partaj se pot formula cereri de interventie principala (parintii
cer scoaterea din masa partajabila a anumitor bunuri, date doar cu titlu de
imprumut, nu ca donatii);
litigii individuale de munca;
actiuni posesorii (tertul trebuie sa invoce un drept, ori actiunea
posesorie nu vizeaza apararea unui drept: diferit Tabarca tertul invoca tot
posesia). Actiunea posesorie este urgenta, pe cand interventia poate
tergiversa procesul.
Cererea de interventie accesorie este, de principiu, admisibila in toate cazurile,
dar nu este acceptabila in cauzele cu caracter strict personal (nu se poate avea un
interes legitim in a sprijini punerea sub interdictie, declararea judecatoreasca a mortii,
stabilirea paternitatii etc.). Se considera ca interesul juridic nu exista.

43

Deosebiri intre cererea de interventie principala si cererea de interventie

accesorie
Esenta diferentei dintre cele doua forme deriva din urmatorul fapt:
cererea de interventie principala reprezinta o veritabila cerere de chemare
in judecata (este o persoana care pretinde un drept in justitie si isi indreapta
cererea impotriva unor parti aflate deja intr-un proces). Aceasta cerere ar putea fi
facuta si pe cale separata; insa partea doreste sa comprime timpul procesual intrunul singur. Se investeste instanta cu o cerere.
cererea de interventie accesorie are natura juridica a unei simple aparari
dintr-un proces (nu investeste instanta cu o cerere). Apararile ar putea fi facute
si de catre parti. Nu se aduc nici macar parti noi in proces.

Asemanari intre interventia voluntara principala si interventia voluntara

accesorie
Procedura de admitere in principiu
Ambele cereri sunt supuse unor proceduri de admitere in principiu. Cererea de
interventie principala sau accesorie se comunica partilor initiale, in copie. Apoi are loc
procedura de admitere in principiu, ce se desfasoara cu ascultarea partilor si a
intervenientului (ce nu este inca parte in proces, poate fi ascultat totusi, exclusiv cu
privire la admisibilitatea in principiu a cererii de interventie).
In cadrul procedurii de admitere in principiu:
instanta trebuie sa analizeze, in primul rand, daca tertul justifica un interes
(in cazul interventiei principale si un drept), care sa aiba legatura cu
dreptul dedus judecatii sau sa fie chiar dreptul dedus judecatii;
de asemenea, instanta trebuie sa verifice legatura suficienta dintre
pretentia tertului si proces;
instanta trebuie sa verifice si daca cererea este facuta in termen;
in cadrul interventiei principale formulata in apel, instanta trebuie sa
verifice daca toti ceilalti participanti sunt de acord:
nu in ultimul rand, instanta trebuie sa analizeze admisibilitatea cererii de
interventie dupa natura cauzei (la materiile unde cererea de interventie nu
este acceptata).
Daca toate aceste conditii sunt intrunite, instanta pronunta o incheiere (de
admitere in principiu sau de respingere a cererii ca inadmisibila). Incheierea se ataca
doar odata cu fondul (nu de indata).
Hotararea prin care se respinge ca inadmisibila cererea de interventie va fi atacata
separat de fond in termen de 5 zile de la pronuntare pentru partea prezenta si de 5 zile
de la comunicare pentru partea absenta.
Calea de atac impotriva incheierii de solutionare a cererii de interventie: aceasta
se ataca doar cu apel (daca s-a pronuntat instanta de fond). Nu se mai poate face si un
recurs ulterior, la instanta ierarhic superioara si cu recurs la instanta ierarhic superioara
si nu de ICCJ (daca s-a pronuntat instanta de apel). Daca s-a pronuntat instanta de
recurs, incheierea de solutionare a cererii de interventie nu mai este atacabila.

44

Judecata pricinii principale se suspenda pe durata judecarii apelului sau recursului

(termen de 10 zile de recomandare). Daca se admite apelul sau recursul, dosarul va fi
trimis din nou la instanta care a respins interventia, judecand impreuna cu toate partile.

Efectele produse de admiterea in principiu a cererii de interventie

1. In cazul interventiei principale, se investeste instanta cu o cerere.
2. In legatura cu intervenientul:
dobandeste pozitia si drepturile unei parti (va trebui citat, i se vor
comunica actele de procedura etc.);
opereaza o prorogare de competenta (cererea de interventie principala
ar putea fi de competenta altei instante daca s-ar fi judecat separat,
dar va fi primita in cadrul competentei initiale);
dreptul dedus judecatii pe calea interventiei devine litigios;
in cazul interventiei principale se intrerupe prescriptia.
3. Instanta va trebui sa acorde partilor un termen pentru depunerea intampinarii.
4. Reclamantul din procesul initial va putea formula cerere reconventionala fata
de interventia principala.
5. Intervenientul ia procedura in starea in care se afla (nu i se vor comunica
actele anterioare depuse la dosar pana lainterventia sa; nu se vor reface
probele pana la momentul interventiei; insa, intervenientul va avea dreptul sa
administreze probe din momentul intervenirii in proces).

La cererea de interventie principala, daca intervenientul pretinde acelasi drept cu

cel pretins de reclamant, solutiile sunt radicale: in cazul admiterii cererii reclamantului,
trebuie respinsa cererea de interventie / interes. Exista si solutia admiterii in parte a
pretentiilor intervenientului.
La cererea de interventie accesorie, soarta sa tine de solutia data in ce priveste
pozitia celui in favoarea caruia a intervenit. Daca reclamantul castiga si interventia
accesorie este in favoarea paratului, se va respinge cererea de interventie. Daca se va
respinge cererea principala impotriva paratului, se va admite cererea de interventie.

Participari fortate
Chemarea in judecata a altei personae
Chemarea in judecata a altei persoane este mijlocul procesual prin care oricare
dintre partile existente initial in proces pot solicita introducerea in cauza a unui tert care
ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul.

45

Particularitatea acestei cereri de interventie: tertul chemat in proces este o

persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul.
Caracteristici:
tertul nu intervine la initiativa sa, ci la cererea uneia dintre partile din procesul
deja inceput;
poate fi atrasa la judecata, astfel, numai persoana ce ar putea pretinde
aceleasi drepturi ca si reclamantul.
Exemplul 1: in cazul unei cesiuni de creanta, cedentul il cheama in judecata pe
debitorul cedat. Debitorul cedat are tot interesul sa-l cheme in judecata si pe cesionar
(daca tot plateste, macar sa nu faca o plata inutila respectiv cedentului). Debitorul
cedat il chema in proces pe cesionar pentru ca hotararea ce se da in litigiul dintre
debitorul cedat si cedent sa-i fie opozabila si cesionarului. Cesionarul nu era obligat sa
dea / sa faca / sa nu faca ceva.
Exemplul 2: in cazul unei actiuni in revendicare, introdusa de un singur coproprietar,
paratul are interesul de a-i chema in judecata si pe ceilalti coproprietari, pentru a evita
procese ulterioare cu acestia (art. 643, alin. 3 NCPC). Interesul paratului: asupra celorlalti
coproprietari se extind doar efectele pozitive ale hotararii. Daca coproprietarul dat in
judecata pierde procesul, el nu poate sa opuna autoritatea de lucru judecat fata de
ceilalti coproprietari. Astfel, paratul ar fi obligat sa-l dea in judecata si pe urmatorul
coproprietar etc. Paratul ii cheama pe ceilalti coproprietari pentru ca acestia sa nu poata
afirma ca hotararea negativa nu le poate fi opozabila.
Aceasta forma de interventie fortata nu poate fi utilizata pentru a introduce in
proces un nou parat !!!
Spre exemplu, daca reclamantul a construit gresit cadrul procedural si nu a
chemat in judecata toate persoanele cu care ar fi trebuit sa se judece, nu va putea utiliza
aceasta forma pentru a suplini viciul cererii de chemare in judecata si, pe aceasta cale
ocolita, sa obtina modificarea cererii de chemare in judecata.
Exemplul 3: A il cheama in judecata pe B, solicitand anularea contractului de vanzare
incheiat intre acestia. Dar, A afla intre timp ca B a vandut bunul lui C si isi da seama ca
degeaba va anula contractul dintre el si B, intrucat va trebui sa obtina si desfiintarea
contractului succesiv incheiat. A nu modifica cererea de chemare in judecata (in sensul
introducerii ca parat si a lui C) in termenul legal prevazut de art. 204 NCPC, ci afirma ca
din moment ce C a cumparat de la B, se pretinde proprietar si din moment ce si A se
pretinde proprietar, aparent, A si C pretind aceleasi drepturi. Utilizarea institutiei
chemarii in judecata a altei persoane de catre A este un exercitiu incorect al folosirii
drepturilor, pentru ca C nu pretinde aceleasi drepturi, in realitate, ca si A. C nu pretinde
nicio cauza de nulitate in ceea ce priveste contractul dintre el si B, dupa cum nu pretinde
nicio cauza de nulitate nici in contractul dintre A si B.
Chemarea in judecata a altor persoane se foloseste ca hotararea sa fie opozabila
tertului; tertul nu are calitatea de parat, ci are o pozitie procesuala similara
reclamantului, nu paratului. In exemplul dat, A il introducea pe C in proces pentru a-l
obliga sa predea bunul ce a facut obiectul transferurilor succesive, in urma desfiintarii
contractului dintre B si C.
Ipoteze speciale de solutionare
46

In cazul in care s-ar admite cererea de chemare in judecata a altei persoane,

exista doua particularitati.
A. Daca vorbim despre o datorie baneasca, atunci exista posibilitatea prevazuta de
lege ca paratul chemat in judecata sa recunoasca datoria si sa declare ca doreste
sa si-o execute fata de oricare dintre persoanele care isi va dovedi dreptul. In
exemplul cesiunii, debitorul cedat nu contesta ca trebuie sa dea banii, dar afirma
ca nu stie cui trebuie sa-i dea (cedentului sau cesionarului). Paratul, dupa ce va fi
primit si tertul (respectiv cesionarul) in proces, afirma ca depune suma de bani, iar
instanta urmeaza sa o remita partii care va castiga procesul (art. 71 NCPC)
cedentului sau cesionarului (instanta va stabili cine are calitatea de creditor).
Elementele ipotezei speciale de solutionare in cazul unei datorii banesti:
pretentia sa fie baneasca;
paratul sa isi recunoasca datoria sis a consemneze suma la dispozitia
instantei
Numai in aceste conditii paratul va fi scos din proces, iar procesul va
continua intre reclamant si tertul chemat in judecata.

B. Ipoteza cand obiectul cererii de chemare in judecata este reprezentat de

predarea unui bun sau a folosintei acestuia. Paratul poate iesi din proces
daca declara ca preda bunul celui care va castiga procesul (reclamantul sau tertul
chemat in judecata).
In acest caz, instanta va dispune aplicarea unui sechestru judiciar asupra
bunului; va institui un administrator judiciar, care va administra bunul pana cand
instanta va stabili definitiv cui i se cuvine bunul. Ulterior, in baza unui procesverbal, administratorul judiciar va preda bunul uneia dintre partile ce vor castiga
procesul (reclamantul sau tertul chemat in judecata).
Elementele ipotezei speciale de solutionare in cazul predarii unui bun sau a
folosintei acestuia:
conceptia ca tertul nu mai are nimic de castigat / pierdut din proces;
este obligatorie conservarea bunului (se realizeaza pe calea sechestrului
judiciar).
chiar daca paratul iese din proces, hotararea se va comunica si paratului,
caruia ii este opozabila (exceptie de la dreptul comun).
Procedura in cazul chemarii in judecata a altei persoane
Domeniul de aplicare: orice cerere prin care se pune in discutie un drept subiectiv civil.
Institutia nu este aplicabila totusi drepturilor nepatrimoniale.
Titularul cererii: poate fi reclamantul, paratul, dar si intervenientul principal (ce are
pozitia procesuala de reclamant). Este relevant in legatura cu termenele.
Cine este atras la judecata: un tert care ar putea invoca aceleasi drepturi ca si
reclamantul.
Termen: difera dupa cum cererea de chemare in judecata a altei persoane este facuta
de:

47

 reclamant sau intervenientul principal: termenul este pana la terminarea

cercetarii procesului in prima instanta. Procesul in prima instanta are doua
etape: etapa cercetarii judecatoresti (de la primul termen pana la ultimul) si
etapa dezbaterilor (ultimul termen la care partile pun concluziile finale). Nu se
admite aceasta cerere cand se trece la dezbaterea pe fond. Dupa ce se incheie
cercetarea judecatoareasca, instanta da o incheiere prin care constata ca
cercetarea judecatoreasca a fost inchisa si acorda un termen pentru dezbaterea
in fond a pricinii;
parat: acesta trebuie sa faca cererea odata cu intampinarea, iar daca
intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de
judecata (in masura in care paratul a fost legal citat pentru acel termen de
judecata). Intampinarea se depune intr-un termen de 25 de zile de la momentul
primirii cererii de chemare in judecata. Asadar, acesta este termenul in care
trebuie depusa de parat cererea de chemare in judecata a altei persoane (cu
exceptia situatiilor cand intampinarea nu este obligatorie, ce apare in foarte
putine cazuri).
Daca se modifica cererea de chemare in judecata de catre reclamant (la
primul termen de judecata, potrivit art. 204 NCPC), legea spune ca se va acorda un nou
termen paratului pentru a depune o intampinare la cererea modificata. In acest caz, este
evident ca paratul va putea sa formuleze o cerere de chemare de judecata a altei
persoane (cu minim 10 zile inaintea urmatorului termen).
Daca paratul formuleaza o cerere reconventionala, parat este reclamantul,
intrucat este mijlocul procesual prin care paratul invoca pretentii fata de reclamant.
Astfel, pe acea cerere, paratul este reclamant si reclamantul este parat. Daca se pretinde
ca tertul are un drept concurent cu cel al paratului-reclamant, cererea de chemare in
judecata a altei persoane se poate depune pana la terminarea cercetarii judecatoresti;
reclamantul-parat poate depune cererea doar o data cu intampinarea, iar daca
intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu pana la primul termen de judecata (ca si
paratul din cererea principala).
Reclamantul ar formula o cerere de chemare in judecata a unui tert in situatia in
care intervenientul invoca doar un drept strans legat celui dedus judecatii. Reclamantul
poate introduce cererea de chemare in judecata a tertului in acelasi termen in care poate
introduce intampinare la cererea de interventie.
Sanctiunea nedepunerii cererii in termen : decaderea. In VCPC sanctiunea era
judecarea separata.In NCPC, cererea va fi respinsa ca tardiva (opinie gresita
Tabarca:anulare). Art. 185, alin. 1, teza a II-a NCPC este o nulitate derivata din
decadere. Actul intrinsec nu este nul, ci este nul intrucat a fost decazut din dreptul de a
mai face actul.
Forma cererii: cerere scrisa, motivata, are natura juridica a unei veritabile cereri
de chemare in judecata. Trebuie atasate si copii de pe inscrisuri, precum si cererea de
chemare in judecata si intampinarea. Tertul chemat in judecata trebuie sa cunoasca si
cererea de chemare in judecata si pozitia paratului initial si toate inscrisurile de la dosar
(art. 69, alin. 2 NCPC) la intervenientul principal nu i se comunica nimic pentru ca el
dorea sa participe la proces. In acest caz (tert chemat la proces), una dintre parti are
interes ca tertul sa fie chemat in proces. Cererea de chemare in judecata a tertului se
comunica partii adverse si celui chemat in judecata.
48

Admiterea in principiu: este necesara admiterea in principiu si se face potrivit

art. 64-65 NCPC, care se aplica in mod corespunzator. Se comunica mai intai tertului, ce
va fi invitat la instata. Reclamantul, paratul si tertul vor pune concluzii cu privire la
admisibilitatea in principiu a cererii de chemare in judecata si numai daca instanta o va
admite, tertul va deveni parte in proces si va lua procedura in starea in care se afla.
Pozitia procesuala a tertului: tertul dobandeste pozitia procesuala de
reclamant (in urma admiterii in principiu). Are o pozitie specifica pozitiei de
reclamant (nu este chiar reclamant), incat paratul nu va putea face cerere
reconventionala impotriva cererii de chemare in judecata a sa. Pozitia similara a tertului
cu cea a reclamantului are urmatoarele caracteristici: are o pozitie independenta, nu
tine de pozitia altei parti in proces; daca reclamantul renunta la cererea sa, continua
judecata in legatura cu tertul chemat in judecata.

Chemarea in garantie
Chemarea in garantie este mijlocul procesual prin care oricare din partile din
proces ar putea introduce in cauza o terta persoana impotriva careia s-ar putea indrepta
cu o cerere in garantie sau in despagubiri, daca ar pierde respectivul proces.
Spre exemplu, daca A se judeca cu B; ar putea exista un tert de ceea ce se
intampla in acel dosar lui A, astfel incat, daca A pierde, tertul va trebui sa-l
despagubeasca sau sa-l garanteze pe B.
Partea initiala in proces are doua modalitati de abordare a problemei:
asteptarea pierderii sau castigarii procesului si, doar in ipoteza pierderii, sa
formuleze o cerere distincta pentru despagubiri;
sa nu se mai astepte soarta procesului, ci in procesul initial sa-l cheme pe
acela impotriva caruia ar urma sa se intoarca in caz ca pierde (pentru a se
comprima timpul procesual).
De regula, cererea de chemare in garantie este o facultate lasata de lege (nu
este obligatorie). Chemandu-l pe garant in proces, de multe ori, garantul va fi interesat
nu sa se apere in raporturile cu cel care l-a chemat, ci sa-l apere in raporturile care ar
pune in discutie garantia.
Insa, sunt si situatii in care chemarea in garantie a unui tert este absolut
necesara. Daca nu o faci, partea risca sa piarda dreptul de regres.
Exemple:
art. 1705 NCC in materia vanzarii: [cumparatorul] trebuie sa-l cheme in
judecata pe vanzator. In cazul in cumparatorul care nu a facut-o, fiind
condamnat, pierde dreptul de garantie daca vanzatorul dovedeste ca erau motive
suficiente pentru a respinge pretentiile evingatorului(exceptio malli processus).
art. 2310, alin. 2 NCC in materia fideiusiunii.
Partea din proces care formuleaza aceasta cerere s-ar putea intoarce printr-o
cerere in garantie sau in despagubiri.

49

Daca am lua situatia fideiusorului, ipoteza ar fi rasturnata. In dreptul material,

fideiusorul este garant. In dreptul procesual, garant (chemat in garantie) este debitorul.
Exista si situatii in care nu vorbim despre o garantie ce se bazeaza pe o dispozitie
legala sau pe o dispozitie contractuala. Spre exemplu, art. 683 NCC (partajul) garantare
legala.
De asemenea, poate sa fie vorba si despre o simpla despagubire; spre exemplu,
ipoteza comitentului chemat in judecata pentru a plati daune victimei ca urmare a faptei
ilicite savarsite de catre prepus. Nu mai vorbim despre o garantie, ci despre o veritabila
despagubire pe care comitentul trebuie sa o primeasca de la prepus. In raporturile cu
victima, comitentul raspunde pentru fapta altuia. Insa, sunt situatii in care comitentul
poate formula regres contra prepusului (vorbim despre o cerere in despagubiri).
Chematul in garantie poate, la randul sau, sa cheme in garantie o alta persoana,
dar numarul chemarilor succesive in garantie se reduce la doua (art. 72, alin. 2
NCPC).

Procedura de judecata in cazul chemarii in garantie

Domeniul de aplicare: orice cerere in care se pune in discutie un drept garantat legal
ori conventional ori in legatura cu care exista o obligatie de despagubire.
Titularul cererii: orice parte initiala a litigiului (reclamant, parat, intervenient principal).
Cine este atras la judecata: garantul sau cel care datoreaza despagubiri, precum si
succesorii universali si cu titlu universal (in principiu, nu si cei cu titlu particular). A vinde
lui B, iar B vinde lui C (vezi multiplicarea obligatiei de garantie NCC).
Termen:
pentru reclamant sau intervenient: pana la terminarea cercetarii procesului in
prima instanta;
pentru parat: odata cu intampinarea sau pana la primul termen (la care paratul
este legal citat), daca nu este obligatorie intampinarea.
Cererea nu poate fi facuta sub nicio forma in apel !
Sanctiunea nedepunerii cererii in termen: decaderea (sub imperiul VCPC era
judecarea separata).
Forma cererii: forma unei cereri de chemare in judecata: cerere scrisa, motivata,
are natura juridica a unei veritabile cereri de chemare in judecata.
Admiterea in principiu: este necesara admiterea in principiu si se face potrivit
dispozitiilor art. 64-65 NCPC, care se aplica in mod corespunzator. Se comunica cererea
de chemare in garantie chematului in garantie; acesta este citat pentru a se discuta
admisibilitatea in principiu (se verifica daca exista un raport de garantare ori despagubire
sau nu). Se acorda termen chematului in garantie, dupa ce este admisa in principiu
chemarea in garantie, pentru a depune intampinare.

50

Pozitia procesuala a tertului: acesta are o pozitie procesuala independenta,

similara unui parat, dar numai in cererea de chemare in garantie si nu in tot procesul, per
ansamblu. Tertul ia procedura in starea in care se afla si poate face orice aparari (nu are
o pozitie subordonata celui care l-a chemat in garantie).
Niciodata chematul in garantie nu va putea fi obligat fata de partea care nu l-a
chemat in garantie (partea adversa celei care l-a chemat in garantie) nici macar la
cheltuieli de judecata. Va fi obligat exclusiv fata de cel chemat in garantie (cu celelalte
parti nu se afla in niciun raport de drept procesual).
Cine judeca: cererea de chemare in garantie este o actiune incidentala (de
competenta instantei care judeca cererea principala). Este posibil in acele situatii in care
judecata cererii de chemare in garantie sa intarzie judecarea cererii principale, instanta
sa disjunga. In acest caz, instanta investita initial ca urmare a incidentului chemarii in
garantie, ramane competenta sa judece si cererea disjunsa, chiar daca, in situatia in care
ar fi fost introdusa separat, ar fi fost competenta o alta instanta.
In caz de disjungere, cererea de chemare in garantie va fi suspendata pana la
solutionarea cererii principale. Disjungerea este doar o facultate instanta va cumpani in
urma analizei probelor (spre exemplu, la cererea principala avem doar inscrisuri si la
cererea de chemare in garantie se admite proba cu martori, expertize, evaluari etc.) si a
apararilor partilor daca este necesara disjungerea. Un alt caz care ar indica spre
disjungere: introducerea cererii de chemare in garantie tarziu, spre sfarsitul cercetarii
judecatoresti la prima instanta.

Chemare
a in
garantie
este
facuta de
parat

Solutia din
cererea de
chemare in
judecata
(CCJ)
Se admite

Solutia din
cererea de
chemare in
garantie(CC
G)
Se admite
(daca este
intemeiata)
Se respinge
(daca nu este
intemeiata)
51

Cine poate face apel? Impotriva cui?

-paratul impotriva reclamantului (PR)

-chematul in garantie contra paratului sau a
reclamantului, desi intre ei nu exista raporturi
de drept substantial (G P/R)
-P R/G/R+G

Chemare
a in
garantie
este
facuta de
reclaman
t

Se respinge

Se respinge
ca lipsita de
interes sau
de obiect

Se admite

Se respinge
ca lipsita de
interes sau
de obiect
Se admite
(daca este
intemeiata)
Se respinge
(daca nu este
intemeiata)

Se respinge

-RP / P + G (! doar daca respingerea CCJ

este datorita apararilor lui G)
- daca R face apel impotriva lui P, P poate face
apel provocat (art. 473 NCPC) impotriva lui G
(RPG).
Paratul P s-ar putea trezi, pierzand apelul, intro situatie mai proasta decat cea la prima
instanta (ar fi putut castiga garantia la prima
instanta, dar ca urmare a pierderii cererii
principale in apel, se poate trezi ca pierde si
procesul de chemare in garantie)
! Daca totusi P nu face apel provocat si pierde,
poate introduce din nou o cerere, hotararea de
fond (respingerea ca lipsita de interes sau de
obiect) neavand autoritate de lucru judecat
(nu s-a analizat pe fond cererea de chemare in
garantie, intrucat a ramas fara obiect), desi
este definitiva !
PR / G (! doar daca reclamantul a castigat
datorita apararilor facute de chematul in
garantie)
PRG (! Apel provocat)
RP
GR / P
RP / G

Aratarea titularului dreptului

Aratarea titularului dreptului este mijlocul procesual pus numai la dispozitia
paratului prin care acesta cheama in judecata o terta persoana pe care o considera
titulara dreptului pretins de catre reclamant contra sa.
Spre exemplu: un chirias este chemat in judecata intr-o actiune in revendicare, dar
acesta are un contract de inchiriere cu un posesor (fara a-i fi verificat titlul de proprietate
al locatorului); de asemenea, acelasi este si cazul uzufructuarul (desi are un drept real,
este obligat sa-l cheme in judecata si pe nudul proprietar).
Conditii specifice:
1. Prin actiunea formualta sa se urmareasca valorificarea unui drept real;
2. Intre parat si tert sa existe un raport juridic cu privire la bunul individual
determinat ce formeaza obiectul cererii (inchiriere, depozit, uzufruct etc.). Se
accepta si ideea unei tolerante a proprietarului (iti dau voie sa stai in casa
mea);
3. Paratul sa-l indice pe titularul dreptului.

52

( ! ) Spre deosebire de celelalte forme care apartin si reclamantului sau

intervenientului, aratarea titularului dreptului apartine doar paratului. Daca paratul, in
litigiul initial, formuleaza o cerere reconventionala, si reclamantul-parat poate solicita
aratarea titularului dreptului.
Ipoteze posibile
daca tertul aratat ca titular al dreptului a fost introdus in proces si se
infatiseaza recunoscand sustinerile paratului, iar reclamantul consimte,
paratul initial este scos din judecata, iar procesul continua numai intre reclamant
si tert (reparandu-se in acest fel un viciu imputabil din start reclamantului, anume
introducerea cererii de chemare in judecata initiala impotriva unei persoane
lipsita de calitate procesuala pasiva);
daca tertul aratat ca titular al dreptului recunoaste sustinerile paratului
(ca el este adevaratul titular al dreptului), insa reclamantul nu doreste
sa-l inlocuiasca pe parat cu tertul; astfel, procesul continua intre partile
initiale si tert, iar tertul va lua pozitia unui intervenient principal: pozitie
procesuala independenta, va putea ataca hotararea ce se va pronunta si
hotararea ii va fi opozabila. Briciu: in acest caz, instanta nu ar fi trebuit sa-l
primeasca in proces pe tert si sa respinga cererea de chemare in judecata a
reclamantului ca introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala
pasiva;
daca tertul nu recunoaste sustinerile paratului, procesul continua intre
partile initiale si tert, care ia pozitia unui intervenient principal;
daca tertul nu se infatiseaza (nu sustine pozitia sa), procesul continua intre
partile initiale si tert, care ia pozitia unui intervenient principal (este citat in
continuare si hotararea ii va fi opozabila).
Procedura de judecata
Domeniul de aplicare: exclusiv in actiunile reale.
Titularul cererii: numai paratul din cererea introductiva de instanta.
Cine este atras la judecata: titularul unui drept real.
Termen: o data cu intampinarea sau, daca aceasta nu este obligatorie, la primul
termen de judecata.
Sanctiunea nedepunerii in termen: decaderea.
Forma cererii: cerere scrisa, motivata, se comunica partii adverse si celui aratat
ca titular al dreptului.
Admiterea in principiu: este necesara admiterea in principiu si se face potrivit
art. 64-65 NCPC, care se aplica in mod corespunzator.
Pozitia procesuala a tertului: tertul dobandeste pozitia procesuala de parat
(art. 77 alin. 3)

Introducerea fortata in cauza, din oficiu, a altor persoane

53

Introducerea fortata in cauza, din oficiu, a altor persoane este mijlocul procesual
pus exclusiv la dispozitia instantei, ce reprezinta o derogare de la principiul
disponibilitatii,prin care, in cazurile expres prevazute de lege, dar si in procedura
necontencioasa, instanta va dispune, din oficiu, introducerea in cauza a altor persoane,
chiar daca partile se impotrivesc.
Conditii esentiale:
1. Domeniul de aplicare: cu precadere in procedura necontencioasa, unde
petentul supune atentiei instantei un drept ce nu se opune niciunei parti (spre
exemplu, la infiintarea unei fundatii, a unui partid etc.).
De asemenea, introducerea fortata in cauza, din oficiu, are incidenta si in materie
contencioasa, dar numai daca exista o dispozitie expresa a legii: [spre exemplu]
art. 4, alin. 2 din Legea nr. 554/2004 nelegalitatea actului administrativ:
trebuie citat si organul emitent;
art. 54, alin. 1 din Legea nr. 136/1995 trebuie citata si persoana care se
face vinovata de accident;
art. 33 din OG nr. 2/2001 contravenientul si organul ce a emis procesul
verbal de contraventie;
art. 436 NCC: parintii si copilul vor fi citati in toate cauzele referitoare la
filiatie, chiar si atunci cand nu au calitatea de reclamant sau de parat.
2. Participarea acestor terte persoane la proces trebuie sa fie necesara solutionarii
pricinii.Acest aspect tine de structura raportului juridic.
3. Lipsa initiativei din partea partilor interesate sau chiar impotrivirea partilor.

In materie contencioasa, instanta nu poate introduce fortat in cauza un tert daca

nu exista o dispozitie expresa a legii. Cu toate acestea, chiar si in lipsa unei prevederi
exprese a legii in materie contencioasa, daca din dezbateri rezulta necesitatea
introducerii in cauza a unui tert, instanta va putea pune in discutia partilor posibilitatea
introducerii acestora (spre exemplu, la partaj, unde nu sunt introdusi in proces toti
coproprietarii, instanta poate pune in discutia partilor introducerea tuturor
coproprietarilor spre exemplu, toti cei care apar in certificatul de mostenitor).
Daca partile refuza sa solicite ele introducerea fortata in cauza a tertului si
instanta considera ca pricina nu poate fi solutionata fara participarea tertului, legea (art.
78, alin. 2 NCPC) ii pune la dispozitie judecatorului o sanctiune specifica: respingerea
cererii, fara a se pronunta insa pe fond (deci fara autoritate de lucru judecat
sanctiunea este atenuata, partile pot reitera cererea).
Cererea se va respinge pentru incompleta calitate procesuala, intr-o situatie de
litisconsortiu obligatoriu. Hotararea este supusa doar apelului, nu si recursului.
Toate acestea pot fi facute pana la terminarea cercetarii judecatoresti in prima
instanta.
Procedura de judecata
Domeniul de aplicare: in materie necontencioasa si in alte cazuri expres
prevazute de lege.

54

Titularul cererii: instanta.

Cine e atras la judecata: tert a carui participare este necesara pentru
solutionarea litigiului.
Termen: pana la terminarea cercetarii procesului in prima instanta.
Neformularea cererii in termen: in fata primei instante, instanta va repune
procesul pe rol pentru a se analiza cererea. In apel si recurs, introducerea fortata in
cauza a altei persoane este inadmisibila (art. 478 NCPC).
Admiterea in principiu: nu este necesara admiterea in principiu
Pozitia procesuala a tertului: tertul va lua procedura in starea in care se afla in
momentul introducerii in proces, dar, la cererea lui, se va putea dispune readministrarea
probelor sau administrarea de probe noi.
La celelalte proceduri, tertul nu putea cere readministrarea probelor deja administrate
anterior (desi putea propune el noi probe). Aici, tertul este un veritabil parat sau
reclamant (procesul nu ar fi trebuit inceput fara el). Tertul este o piesa esentiala a
procesului, nu complementara, ca in celelalte trei cazuri. Fara tert, actiunea se
respinge. Reparatia in privinta probatoriului trebuie sa fie totala in privinta tertului.

Domeniul de
aplicare

Titularul
cererii

Chemarea in
judecata a
altei
persoane
Orice cerere

Chemarea in
garantie

Aratarea
titularului
dreptului

Introducerea
fortata in cauza,
din oficiu

Orice cerere in
care se pune
in discutie un
drept garantat

Exclusiv cereri
reale

Cereri in materie
necontencioasa;

Orice parte initiala a litigiului

(reclamant, parat sau

55

Paratul

Cereri in materie
contencioasa doar
in cazuri expres
expres de lege
Instanta (numai
daca este

intervenient principal)

Termen

Competenta

Forma cererii

Admiterea in
principiu a
cererii
Pozitia
procesuala a
tertului

Pentru reclamant sau

intervenient, pana la terminarea
cercetarii procesului in prima
instanta

Odata cu
intampinarea, sau,
daca aceasta nu
este obligatorie, la
primul termen de
judecata la care
paratul este legal
citat

Pentru parat, odata cu

intampinarea, sau, daca
aceasta nu este obligatorie, la
primul termen de judecata la
care paratul este legal citat
Fiind vorba de cereri incidentale, instanta
competenta este cea sesizata pentru judecarea
cererii principale
cerere scrisa, motivata
cerere
scrisa,
are natura juridica a unei
motivata
veritabile cereri de
se
chemare in judecata
comunica
se comunica partii
partii
adverse si celui chemat
adverse si
in judecata
celui
chemat in
judecata
Este necesara admiterea in principiu. Dispozitiile
art. 64-66 NCPC se aplica in mod corespunzator
Reclamant

Parte
independenta
in proces

Hotararea isi
produce
efectele si in
privinta sa

(veritabil
parat doar in
cererea
incidentala)

Parat ori
intervenient

introducere din
oficiu pura, nu si
atunci cand se pune
in discutia partilor
atunci titularul este
reclamantul sau
paratul)
Pana la terminarea
cercetarii procesului
in prima instanta
(nu este posibil in
apel)

Incheierea instantei

Nu este necesara
admiterea in
principiu
Veritabil reclamant
sau parat

Tertul ia procedura
in starea in care se
gaseste, dar, la
cererea lui, se va
putea dispune
readministrarea
probelor sau
administrarea de
probe noi

Reprezentarea partilor in procesul civil

In procesul civil exista trei feluri de reprezentare:
reprezentarea legala parintii care reprezinta minorul sub 14 ani;

56

 reprezentarea judiciara curatela judiciara (art. 58 NCPC situatia in

care intre reprezentantul legal si reprezentat apar interese contrare,
instanta desemneaza un curator).
reprezentarea conventionala cel mai des intalnita, vizeaza ipoteza
mandatului.
In principiu, reprezentarea nu reprezinta o obligatie. Partile, de regula, pot
veni in instanta in nume propriu, fara a fi reprezentati. Sunt si situatii in care
reprezentarea de un anumit fel (prin avocat) este obligatorie, cum ar fi in recurs sau in
alte cai de atac extraordinare.
Pe de alta parte, desi partea poate sa vina personal in instanta, aceasta poate sa
recurga la reprezentare. Dar, in materia divortului, partile trebuie sa se prezinte
personal. Daca nu se prezinta personal reclamantul, este in pericol ca cererea lui sa fie
respinsa ca nesustinuta (acesta poate fi totusi asistat de avocat). In privinta
interogatoriului (mijloc de obtinere a marturisirii persoanei) nu se poate folosi
reprezentarea pentru ca este un element pur personal. Reprezentantul poate depune
raspunsul partii in anumite situatii (daca partea are domiciliu in strainatate, va da
raspunsul in cadrul unei procuri si reprezentantul va depune raspunsul).

Reprezentarea persoanei fizice

La persoana fizica, reprezentarea in proces poate fi prin mandatar avocat sau
mandatar neavocat.

Forma si
continutul
mandatului

Mandatar avocat
In conditiile legii speciale (Legea nr.
51/1995) pe baza contractului de
asistenta juridica si se dovedeste cu
imputernicirea avocatiala.

Avocatul se legitimeaza in proces prin

depunerea imputernicirii, trecuta in
anexa la Statutul profesiei de avocat.
In spatele imputernicirii sta un contract
de asistenta juridica (ce este temeiul
mandatului avocatial). In dosar se
depune imputernicirea care este
eliberata chiar de catre avocat, pe
baza contractului de asistenta.
Imputernicirea nu trebuie semnata de
parte, daca aceasta a semnat
contractul de asistenta juridica.
Aceasta datorita unei credibilitati
sporite a avocatului se prezuma ca
exista in spate un contract de asistenta
juridica (pana la inscrierea in fals).
In ceea ce priveste notiunea de avocat,
acesta este numai cel care isi exercita
profesia in cadrul unui barou care face

57

Mandatar neavocat
Acesta se legitimeaza prin procura, ce
trebuie sa imbrace forma unui inscris
autentic SAU declaratie verbala, facuta
in fata instantei si consemnata in
incheiere (actul instantei este tot un act
autentic).

In privinta continutului procurii, se

apreciaza ca trebuie sa fie un mandat
ad litem pentru proces (mandat
special), dat pentru exercitiul dreptului
de reprezentare in instanta. Un mandat
general de gestiune a tuturor afacerilor
(mandatul oferit unei persoane pentru a
reprezenta interesele in fata oricaror
institutii) nu da dreptul de reprezentare
in fata instantei, in lipsa unei trimiteri
exprese la instantele judecatoresti si a
dreptului de reprezentare in fata
acestora.

Mandatul trebuie sa fie special, ad litem,

cu exceptia cazului:

din UNBR, uniune ce este unica pe

intreg teritoriul tarii (in caz contrar
vorbim despre o infractiune exercit fara
drept a unei meserii C.pen.).

cand este dat unui prepus;

cand mandantul nu are nici
domiciliul, nici resedinta in tara.

Avocatul intreprinde activitati din zona

interesului public (desi este o persoana
ce apartine mediului privat): dreptul de
a face asistenta judiciara cu fonduri de
la stat, dreptul de a face cererea de
recurs, dreptul de a reprezenta in
cauze penale cand reprezentarea este
obligatorie.
Puterile
conferite
mandatarul
ui

Mandatarul avocat poate face toate

actele de procedura in interesul
partii (este profund gresita teza ca in
imputernicire trebuie sa fie mentionat
dreptul de redactare, sustinere, probe
etc. desi in practica este des utilizata
aceasta practica incorecta).
In plus, mandatarul avocat poate face
inclusiv acte de dispozitie, daca
acest drept i-a fost acordat prin
contractul de asistenta juridica.

Mandatarul avocat poate redacta

cererea si motivele de recurs, precum
si exercitarea si sustinerea recursului.
In recurs, exista o exceptie NCPC
introduce ideea ca reprezentarea se
poate face doar prin avocat.
De la aceasta regula exista si exceptii:
in cazul persoanei fizice, daca
chiar partea este licentiata in
drept sau sotul ori ruda pana
la gradul al II-lea al partii este
licentiata in drept, atunci nu
mai este necesara prezenta in
recurs a avocatului (art. 13,
alin. 2 NCPC);
in cazul persoanelor juridice,
exista o alta exceptie,
introdusa de art. XI din Legea
nr. 2/2013: instantele si
parchetele []. De asemenea,
in cazul persoanei juridice,
reprezentarea poate fi facuta
si de consilierul juridic.
Art. 83, alin. 3 NCPC vorbeste despre
redactarea motivelor de recurs prin
avocat, ceea ce ar lasa impresia gresita
ca doar recurentul ar trebui reprezentat

58

Mandatarul neavocat poate face toate

actele judecatii, daca nu se prevede
altfel mai putin actele de
dispozitie (renuntarea la judecata,
renuntarea la drept, achiesarea,
tranzactia), unde este nevoie de un
mandat special.
Pentru judecata in prima instanta si apel,
mandatarul neavocat nu poate pune
concluzii(limitare foarte importanta)
asupra exceptiilor, precum si asupra
fondului.
Actele procesuale pe care le poate face
mandatarul neavocat nu cuprind si
punerea de concluzii pe exceptii si pe
fond (dezbaterile finale). Ar putea sa
depuna inscrisuri, sa propuna probe, sa
ia termenele, sa participe la
administrarea probelor. Nu ar putea sa
pledeze (nu poate nici sa ridice exceptii).
Punerea de concluzii reprezinta un
monopol al avocatilor (sunt discutii
tehnice, ce vizeaza aspecte de legalitate;
se presupune ca un mandatar neavocat
nu ar putea contribui la luminarea
instantei cu privire la intepretarea legii
etc.).
De la aceasta regula exista siexceptii:
cand mandatarul persoanei fizice
este sot sau ruda pana la gradul
al II-lea, poate sa puna concluzii
in fata oricarei instante (si in
materie de exceptii si pe fond)
daca este licentiat in drept;
cand dreptul de reprezentare
izvoraste din lege sau dintr-o
hotarare judecatoreasca.
Spre exemplu, din lege: parintele ce isi
reprezinta copilul poate sa depuna

prin avocat, nu si intimatul. Insa, art.

13, alin. 2 NCPC prevede ca in recurs,
cererile si concluziile partilor pot fi
formulate si sustinute doar prin avocat.
Art. 83 NCPC nu este text special,
pentru ca si in materia recursului exista
un text care prevede ca
reprezentarea prin avocat se
aplica atat recurentului, cat si
intimatului.

Avocatul care a reprezentat sau asistat

partea la judecarea procesului ar putea
face, chiar fara a avea mandat, orice
acte pentru pastrarea drepturilor
supuse unui termen si care s-ar
pierde prin neexercitarea lor la
timp.
De asemenea, mandatarul avocat ar
putea sa exercite si caile de atac
impotriva hotararii pronuntate.

concluzii fara ajutorul avocatului nu si

in recurs).Reprezentantul este asimilat
partii (ce nu se poate exprima, situatie
similara este si la punerea sub
interdictie).
Spre exemplu, dintr-o hotarare
judecatoreasca: numirea curatorului
(ce este potrivit legii, obligatoriu un
avocat). Administratorul bunului
sechestrat poate sa stea in judecata pe
baza autorizarii data de instanta (poate
pune in concluzii, dar nu in recurs).

In recurs, (dar si in constestatie in

anulare, revizuire art. 83, alin. 4 NCPC)
cu exceptiile persoana fizica (ruda) si
persoane juridice (parchete/instante +
consilierul juridic).

Precizari:
1. In primul rand, nu ne referim la
avocatul care are mandat, nici
la un avocat care nu a avut
niciodata mandat din partea
partii, ci la un avocat care a
avut mandat pentru procesul
respectiv, dar mandatul a
expirat (spre exemplu,
mandatul acoperea doar
reprezentarea in fata primei
instante). Chiar si fara mandat,
avocatul ar putea sa exercite
calea de atac prevazuta de
lege. Efectele caii de atac se
produc asupra partii;
2. Este profund gresita practica
unor instante care solicita partii
ratificarea actului facut de
avocat, intrucat ratificarea
presupune existenta unui act
nelegal (nu este cazul aici, unde
avem o prorogare a puterilor
avocatului peste limitele
mandatului sau, printr-o
dispozitie legala);
3. Acest text nu se aplica unui
avocat care nu a avut mandat
pentru faza procesuala
anterioara. Nu se incadreaza in

59

Regulile privind obligativitatea

reprezentarii prin avocat, in recurs, sub
sanctiunea nulitatii, se aplica si
contestatiei in anulare si revizuirii,
ca urmare a textului de trimitere din art.
83, alin. 4 NCPC.
Opinia minoritara (Briciu): textul se
refera la contestatie si revizuire
indiferent de hotararea impotriva
careia se formuleaza calea de atac
(regula este impotriva unei hotarari de
recurs dar se poate face si impotriva
unei hotarari de apel sau a unei hotarari
data in prima instanta). Argumentul este
ca ceea ce a impus necesitatea
reprezentarii prin avocat nu este rangul
instantei, ci caracterul extraordinar al
caii de atac. Atat contestatia in anulare,
cat si revizuirea sunt supuse unor
conditii de admisibilitate si motive de
admisibilitate extrem de stricte (mai
stricte chiar decat la recurs) chestiuni
tehnice, este necesara precizarea unui
motiv in cazul promovarii unei astfel de
cai de atac.
Opinie majoritara (Ciobanu, Boroi):
regula obligativitatii reprezentarii prin

acest text un avocat care face

apel, desi nu a fost reprezentat
al partii la judecata in prima
instanta. In aceasta situatie
putem vorbi despre ratificare;
4. Textul vorbeste numai de
declararea caii de atac.
Sustinerea caii de atac trebuie
facuta pe baza unuinou mandat.

avocat este incidenta numai atunci

cand contestatia in anulare sau
revizuirea au ca obiect o hotarare
data in recurs. Argumentul de text este
sintagmain mod corespunzator (art.
83, alin. 4 NCPC).

Reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun al mandatului pentru

mandatul judiciar
Incetarea mandatului
Mandatul nu inceteaza prin moartea mandantului si nici prin pronuntarea unei
hotarari de punere sub interdictie a acestuia (prin incapacitate). Mandatul
supravietuieste celor doua elemente si va putea fi eventual revocat de mostenitorii
defunctului sau de catre reprezentantii legali ai incapabilului.
Efectele mortii mandatarului
Mandatul va inceta. Se intrerupe termenul procedural si va curge un nou termen
pentru exercitarea unei cai de atac sau pentru efectuarea unui alt act de procedura.
Astfel, va curge un nou termen : hotararea se va comunica partii si de la noua
comunicare va curge un nou termen (moartea mandatarului in interiorul termenului).
Daca moartea intervine in cursul procesului, dar cu mai putin de 15 zile inainte de
ziua de infatisare, este permisa suspendarea de drept a judecatii pana la inlocuirea
mandatarului. De asemenea, ar putea sa genereze si o suspendare a termenului de
perimare (suspendandu-se de drept judecata, s-ar suspenda si cursul perimarii art. 418,
alin. 2 NCPC).
Renuntarea sau revocarea mandatului
Renuntarea la mandat sau revocarea acestuia nu sunt opozabile celeilalte parti
decat daca sunt facute in sedinta publica sau i se comunica aceasta incetare sau
revocare.Mandatarul care renunta la imputernicire trebuie sa instiinteze partea adversa,
mandantul, cat si instanta, cu cel putin 15 zileinainte de termenul de judecata
(problema de opozabilitate).Ar putea aparea ipoteza ca mandatarul sa renunte la
mandat, sa nu comunice instantei acest lucru, iar instanta sa faca acte de procedura in
continuare, luand in calcul fosta sa calitate de mandatar (in ceea ce priveste
comunicarea actelor etc.). Partea se va putea intoarce cu daune contra mandatarului ce
nu anunta renuntarea sau revocarea.
Pentru a nu lasa partea fara aparare intr-un moment critic al procesului,
mandatarul nu poate renunta la mandat in cursul termenului de exercitare a
cailor de atac (art. 89, alin. 2, teza finala NCPC). Mandatarul poate sa renunte obiectiv,
insa renuntarea nu va fi opozabila partii sau instantei. Partea ce se afla intr-o asemenea

60

situatie (daca mandatarul renunta la mandat in timpul exercitarii cailor de atac) ar putea
solicita o cerere de repunere in termen (ramane la aprecierea instantei).
Briciu: imposibilitatea renuntarii la mandat se refera la caile de atac de
reformare (nu si la caile de atac de retractare contestatia in anulare si revizuirea,
unde termenele sunt foarte lungi).
Sanctiunile ce intervin in situatia lipsei calitatii de reprezentant
Exceptia lipsei calitatii de reprezentant este o exceptie ce incepe printr-un efect
dilatoriu, dar se transforma intr-un efect peremptoriu. Instanta, observand ca in dosar
nu exista dovada calitatii de reprezentant a aceluia care a exercitat actele de procedura,
nu va anula cererea de indata, ci va trebui sa dea un termen scurt in interiorul caruia
partea ar putea sa depuna dovada sau sa ratifice actele facute fara mandat. Doar in lipsa
acestui lucru intervine anularea cererii sau actului de procedura intocmit de cel fara
calitate de reprezentant.
Momentul pana la care se poate invoca aceasta exceptie: de regula, in tot cursul
procesului, dar cu precizarea ca nu poate fi invocata direct in calea de atac a apelului sau
a recursului, nici pe cale de exceptie, nici pe cale de motive de apel sau de recurs.
Aceasta regula face o aplicatie speciala a existentei interesului. Daca partea a pierdut
procesul, nu se va putea prevala in niciun caz de lipsa de reprezentare a partii adverse,
care desi nu a fost legal reprezentata, prin ipoteza, a castigat procesul.
Art. 176, pct. 2 NCPC: reprezentarea procesuala reprezinta unul din acele motive de
nulitate ce genereaza o nulitate neconditionata de vatamare. Cel ce invoca exceptia
lipsei calitatii de reprezentant nu trebuie sa faca dovada vatamarii (nu se permite nici
macar proba in contra). Este posibil ca reprezentarea prin avocat sa fie obligatorie.
Trebuie facuta o deosebire intre:
exceptia lipsei dovezii capacitatii de reprezentant; si
exceptia lipsei dreptului functional al persoanei care se identifica ca
reprezentant de a reprezenta in justitie.
NCPC, cand vorbeste despre natura prorogatorie a exceptiei, vorbeste despre
exceptia lipsei dovezii capacitatii de reprezentant.
Asistenta judiciara partea nu poate sa faca fata cheltuielilor procesuale si
instanta intervine fie in forma unui avocat din oficiu, fie prin scutirea de taxe sau onorarii.

Participarea Ministerului Public la procesul civil

Exista patru modalitati de participare a procurorului la procesul civil:
1.

Procurorul poate porni orice actiune civila, ori de cate ori este
necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale
minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale
disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege
(are dreptul de a declansa procesul).

61

Este o derogare de la regulile clasice, procurorul nefiind titularul vreunui drept, ci

un subiect sui generis. Procurorul poate porni actiunea numai in conditii restrictive:
pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minori, persoane puse sub
interdictie, disparuti, precum si in alte cazuri prevazute de lege (de regula in legi speciale
in contencios administrativ: art. 1, alin. 4-5 dinLegea nr. 554/2004).
De asemenea, potrivit art. 245, alin. 1, lit. c, ind. 1 C.proc.pen. actiune civila in
desfiintarea unui act falsificat atunci cand nu poate pune in miscare actiunea penala (a
intervenit prescriptia, a decedat faptuitorul etc.). ICCJ: in aceasta situatie, pentru orice
categorie de persoane.
In toate cazurile in care procurorul introduce actiunea, titularul dreptului va fi
introdus in proces si va putea sa faca acte de dispozitie, renuntare, achiesare,
tranzactie. Actiunea procurorului este o facilitate si nu o restrangere a drepturilor
persoanei. Daca procurorul isi retrage cererea, titularul dreptului va putea sa-si continue
cererea.
Art. 81, alin. 2 NCPC: partile vor sta in proces printr-un reprezentant legal sau
judiciar, ce va putea face acte de dispozitie, daca sunt incuviintate de autoritatea
tutelara. Chiar si in conditiile acestei incuviintari, instanta va putea sa nu tina cont de
actele de dispozitie daca constata ca acestea nu sunt in interesul minorului, al
disparutului sau alpusului sub interdictie.
Exemple de actiuni pregnant personale ce permit participarea procurorului:
regimul juridic al actelor de dispozitie: anulabile. Tutore, consiliu de familie, precum si de
catre procuror + Art. 508 NCC.

2.

Procurorul poate sa puna concluzii in orice proces civil, in

oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru
apararea ordinii de drept, a drepturilor si intereselor
cetatenilor. Procurorul participa la judecarea actiunii formulata de alte
persoane. Poate sa puna concluzii in orice proces civil, daca apreciaza
ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si
intereselor cetatenilor. Este lasata la aprecierea procurorului daca
participa sau nu (daca apreciaza ca este ncesara).

Totusi, sunt cazuri expres prevazute de lege in care participarea procurorului este
obligatorie. In aceste cazuri, daca nu participa procurorul, hotararea este nula absolut
(nelegala constituire a completului) art. 92, alin. 3 NCPC.
Exemple de participare obligatorie a procurorului: decaderea din drepturile
parintesti art. 508 NCC; cauzele privind exproprierea; infiintarea unui partid politic.

3.

Procurorul poate sa exercite caile de atac impotriva hotararilor

pronuntate in cazurile in care ar fi putut sa introduca cererea
de chemare in judecata, chiar daca nu a pornit actiunea civila,
precum si atunci cand a participat la judecata, in conditiile
legii.

62

Asadar, in legatura cu caile de atac, procurorul poate sa exercite calea de atac

impotriva hotararilor pronuntate in actiunile in care ar fi putut sa introduca cererea de
chemare in judecata. Procurorul va putea introduce calea de atac impotriva unei hotarari
pronuntate impotriva unei actiuni introdusa de una dintre parti (fiind una dintre actiunile
in care el putea sa introduca actiunea). Este suficient ca actiunea sa se incadreze in
categoria celor in care el avea calitate procesuala sa introduca actiunea, chiar daca nu a
facut-o (pct. 1 din enumerare).
Procurorul va putea sa exercite calea de atac si in toate celelalte cazuri, daca a
participat la judecata.
In ipotezele de la alin. 1 (disparuti, minori sau interzisi), procurorul poate formula
calea de atac fie ca a introdus cererea de chemare in judecata, fie ca nu si chiar daca a
participat sau nu la judecata. In toate celelalte cazuri, este necesar ca procurorul sa fi
participat la judecata.

4.

Procurorul poate sa ceara punerea in executare a oricaror

titluri executorii emise in favoarea minorilor, persoanelor puse
sub interdictie, disparutilor, precum si in alte cazuri expres
prevazute de lege.

Procurorul poate sa solicite punerea in executare a unor titluri executorii, fie

hotarari judecatoresti, fie alte titluri executorii, cu conditia ca acestea sa fie emise in
favoarea unor minori, persoane puse sub interdictie sau disparuti, precum si in alte
cazuri speciale (in materie de contencios administrativ sau potrivit dispozitiilor speciale
din C.proc.pen.).
In toate cazurile, Ministerul Public nu datoreaza taxe de timbru si nici cautiune (art.
92, alin. 6 NCPC). Cautiunea este data pentru garantarea anumitor prejudicii pe care lear putea suferi partea adversa ca urmare a derogarii de la o procedura.

Competenta este aptitudinea recunoscuta de lege unei instante

judecatoresti sau unui alt organ cu activitate jurisdictionala de a judeca
anumite litigii.
Competenta nu il priveste pe judecator in mod individual, ci priveste instanta ca
organ de jurisdictie.

Formele de competenta

63

1. Competenta generala cand se discuta despre atributiile de judecata ale

altor institutii decat instantele judecatoresti
2. Competenta jurisdictionala
a)

b)

Competenta materiala (competenta in functie de grad):

functionala (se refera la gradul instantei prima instanta, apel sau recurs);
procesuala (se refera la judecatorie, tribunal, curte de apel sau ICCJ
repartizarea intre instante de grad diferit).
Competenta teritoriala (intre instante egale in grad):
de drept comun (domiciliul paratului);
alternativa (mai multe instante sunt competente);
exclusiva;
facultativa.
3. Competenta interna
4. Competenta internationala

Regimul juridic al normelor de competenta

Normele de competenta internationala, generala, materiala si teritoriala exclusiva
suntnorme imperative, de ordine publica, iar nerespectarea lor se sanctioneaza cu
nulitatea absoluta.
In ceea ce priveste termenul de invocare avem o distinctie::
competenta internationala si cea generala pot fi invocate in orice stare a
pricinii;
competenta materiala si cea teritoriala exclusiva pot fi invocate doar pana la
primul termen cand partile sunt legal citate in fata primei instante(este o derogare
de la regula potrivit careia atunci cand avem de-a face cu o norma de ordine
publica, incalcarea ei ar putea fi ridicata in tot cursul procesului).

COMPETENTA GENERALA
Normele de competenta generala stabilesc competenta instantelor prin delimitare
fata de competenta unor organe din afara sistemului judiciar.
Exemple:
competenta Curtii Constitutionale (ce nu este integrata sistemului judiciar,
nu face parte din puterea judecatoreasca, desi este un organ cu atributii
jurisdictionale) in privinta exceptiilor de neconstitutionalitate. Instanta va
putea singura sa analizeze compatibilitatea unor norme anterioareConstitutiei
cu Constitutia in vigoare (daca acea norma veche mai este sau nu in vigoare).
De asemenea, instanta va putea analiza si conformitatea cu anumite prevederi
64

dintr-o conventie internationala (chiar daca se ating anumite aspecte

constitutionale);
competenta in materie electorala;
competenta in materia contenciosului administrativ;
competenta notarului public;
competenta Consiliului Concurentei, OSIM, CNSC (in materia achizitiilor publice);
competenta CSM.

Excluzand cazul Curtii Constitutionale, intotdeauna exista un acces la instantele

judecatoresti dupa utilizarea cailor administrativ-jurisdictionale sau pur administrative.
Existenta acestor organe este impusa de specificul litigiilor deduse acestora, care
au de obicei un grad de tehnicitate ridicat; de asemenea se pot ridica chestiuni de
imovabilitate (in cazul competentei CSM).
Unele litigii pot fi incredintate unor astfel de organe in vederea degrevarii instantelor
judecatoresti.
Este imperios necesar a se asigura controlul judecatoresc deplin al hotararilor
pronuntate de astfel de organe, cu privire la toate chestiunile de fapt si de drept.

COMPETENTA MATERIALA
Competenta materiala functionala
Aceasta se stabileste dupa felul atributiilor jurisdictionale care revin fiecarei
categorii de instante (respectiv judecata in prima instanta, in apel sau in recurs).

judecatoriile judeca doar in prima instanta;

tribunalele si curtile de apel judeca atat in prima instanta, cat si in apel si
recurs;
ICCJ judeca doar in prima instanta si in recurs.

Competenta materiala procesuala

Aceastase stabileste in raport de natura, obiectul ori valoarea litigiului dedus
judecatii.
Natura raportului: tribunalul este competent, in conditiile legii, in materie de
proprietate intelectuala, ori in materie de expropriere;
Obiectul: judecatoria este competenta sa judece cererile de evacuare, cererile
posesorii etc;
Valoarea litigiului (cand primele doua criterii nu sunt suficiente): cererile
evaluabile in bani, cu o valoare de pana la 200.000 lei cad in competenta judecatoriei. A
contrario, cele cu o valoare mai mare sunt judecate de tribunal.

Competenta materiala a judecatoriei

65

I. In prima instanta:
a)
cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie, in
afara de cazurile in care prin lege se prevede in mod expres altfel;
b)
cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii;
c)
cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe etaje,
apartamente sau spatii aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane diferite,
precum si cele privind raporturile juridice stabilite de asociatiile de proprietari cu
alte persoane fizice saupersoane juridice, dupa caz;
d)
cererile de evacuare;
e)
cererile referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si
plantatiilor, dreptul de trecere, precum si la orice servituti sau alte limitari ale
dreptului de proprietate prevazute de lege, stabilite de parti ori instituite pe cale
judecatoreasca;
f)
cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in granituire;
g)
cererile posesorii;
h)
cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani,
indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date
de lege in competenta altor instante;
i)
cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare;
j)
orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei
inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau
neprofesionisti
II. Caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate
jurisdictionala si ale altor organe cu astfelde activitate, in cazurile prevazute de lege
(spre exemplu, Legea nr. 18/1991).
III. Orice alte cereri date prin lege in competenta judecatoriei:
contestatiile in materia cambiilor, biletelor la ordin si cecurilor;
contestatia in anulare si revizuirea impotriva propriilor hotarari;
cererile de indreptare, lamurire si completare a propriilor hotarari;
contestatiile la executare;
asigurarea probelor, pe cale separata;
alte cereri.
IV. In prima si ultima instanta, cererile privind creante avand ca obiect plata unei sume de
bani de pana la 2.000 lei inclusiv.

Conceptia NCPC: Pentru judecata in prima instanta, tribunalul este instanta

care are plenitudine de competenta. Ori de cate ori in legatura cu o pricina nu se va
desemna o competenta speciala a altei instante, in prima instanta ea va reveni
tribunalului.

Discutie privitoare la cererile de imparteala judiciara

NCPC vorbeste doar despre cererile de imparteala, indiferent de valoare (cand nu
vorbim despre o imparteala a succesiunii) art. 94, pct. 1, lit. i NCPC.

66

Dar, daca este vorba despre un partaj ce decurge dintr-o succesiune, trebuie
facute anumite distinctii:
daca pe langa cererea de partaj avem si o cerere de stabilire a calitatii
de mostenitor sau de reducere a liberalitatilor excesive, acestea sunt
cereri accesorii fata de cererea de partaj si chiar daca ar determina o
alta competenta dupa valoare, datorita faptului ca sunt facute in
interiorul si impreuna cu cererea de partaj, ele vor cadea tot in
competenta judecatoriei ce fusese atrasa de capatul de cerere principal
(partajul);
tribunalul va fi competent cand vorbim despre anularea testamentului,
anularea certificatului de mostenitor.

Competenta materiala a tribunalului

I. In prima instanta, tribunalul judeca toate cererile care nu sunt date prin lege in
competenta altor instante.
Tribunalul are plenitudine de jurisdictie in ceea ce
priveste judecata in prima instanta( ! )
Tribunalul este competent sa solutioneze:
cererile evaluabile in bani: cererile cu o valoare de peste 200.000 lei,
indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti.
cererile nepatrimoniale: toate cererile care nu sunt date in competenta
judecatoriei.
II. Ca instanta de apel: apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate
dejudecatorii in prima instanta.
III. Ca instanta de recurs: in cazurile anume prevazute de lege, cum ar fi:
hotararea de perimare (art. 421, alin. 2 NCPC);
hotararea prin care paratul recunoaste pretentiile reclamantului asa
numita achiesare la pretentii (art. 437, alin. 1 NCPC);
hotararea care consfinteste intelegerea partilor tranzactia (art. 440).
IV. Orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
Spre exemplu, tribunalul judeca cererile in materia insolventei si a concordatului
preventiv (art. 120 NCPC), art. 25 din Legea nr. 64/1991.

Competenta materiala a Curtii de Apel

I.In prima instanta, cererile in materie de contencios administrativ si fiscal, potrivit
legii speciale.
In aceasta materie, tribunalul este instanta cu plenitudine de competenta, dar la
curtile de apel se judeca doua categorii de cauze:
actiunile indreptate impotriva actelor administrative emise de institutiile
centrale: Guvern, ministere, UNBR, Uniunea Notarilor Publici, CSM;
67

in materie de jurisdictie administrativ-fiscala, se ataca la curtea de apel

actele administrativ-fiscale ce implica impozite, taxe sau alte contributii cu
o valoare de peste 1 milion lei.

Exista multe legi speciale ce prevad derogari de la aceste doua categorii (spre
exemplu, in materia cetateniei, unde este competent tribunalul) pntru degrevarea ICCJ
(unde s-ar ajunge in recurs).
II. Ca instanta de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de
tribunale in prima instanta.
III. Ca instanta de recurs, in cazurile anume prevazute de lege (a se vedea cazurile
cand tribunalul este instanta de recurs; spre exemplu, curtea de apel este competenta sa
judece recursul contra hotararii de perimare ce intervine la un litigiu de la tribunal).
In materia contenciosului administrativ, spre deosebire de toate celelalte
materii, nu exista calea de atac a apelului (dupa prima instanta vine direct recursul).

Competenta materiala a CCJ

I. Ca instanta de recurs: instanta cu plenitudine de jurisdictie in materie de
recurs (ICCJ judeca in lipsa unei dispozitii contrare);
II. Recursurile in interesul legii;
III. Cererile privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea
unor probleme de drept dezlegarea se face doar in drept. Este o procedura ce evita
o viitoare casare si asigura o practica judiciara unitara.
IV. Orice alte cereri date prin lege in competenta sa
Spre exemplu stramutari, atunci cand se invoca ordinea publica; recuzarea
judecatorilor ICCJ etc.

Determinarea competentei dupa valoarea obiectului cererii

Valoarea obiectului cererii este stabilita de reclamant, prin cererea de chemare
in judecata. Paratul, dar si instanta, pot contesta valoarea, sens in care se poate da un
singur termen pentru lamurirea acestei chestiuni, insa doar pe baza de inscrisuri si
explicatii ale partilor.
Precizari:
in cazul cererilor ce au ca obiect executarea unui contract, se va tine seama
de valoarea obiectului acestuia sau, dupa caz, de aceea a partii din obiectul
dedus judecatii;
in cererile privind constatarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea
sau rezilierea actului juridic, chiar daca nu se solicita si repunerea partilor in

68

situatia anterioara, precum si in cererile privind constatarea existentei sau

inexistentei unui drept, solutia este aceeasi;
cand prin actiune se cere plata unei parti dintr-o creanta, valoarea cererii se
socoteste dupa partea pretinsa de reclamant ca fiind exigibila;
in cererile care au ca obiect un drept la prestatii succesive, daca durata
existentei dreptului este nedeterminata, valoarea lor se socoteste dupa valoarea
prestatiei anuale datorate;
cererile avand ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale
asupra unui imobil, valoarea lor se determina in functie de valoarea
impozabila. Daca imobilul nu are valoare impozabila, se va determina prin
inscrisuri: eventual grilele notariale ce stabilesc valoarea estimativa a imobilelor
pentru imobilele ce nu sunt declarate la fisc sau care nu sunt supuse impunerii,
cum ar imobilele proprietatea statului.

Este important de retinut ca:

valoarea obiectului cererii o stabileste reclamantul;
valoarea poate fi contestata de catre instanta sau de catre parat. Daca se
contesta, se va da un singur termen pentru lamurirea valorii si aceasta va
putea fi clarificata exclusiv pe baza de inscrisuri (nu se admite proba cu
expertiza).
Nu se poate contesta valoarea obiectului cererii cand se cere o suma de bani (daca
reclamantul cere 100.000, paratul nu poate contesta afirmand ca valoarea este de
80.000 sau 150.000, pentru a nu se incalca principiul disponibilitatii).
Daca dupa sesizarea instantei intervin modificari in valoarea obiectului,
competenta ramane castigata (art. 106, alin. 1 NCPC).
Observatii:
1.
Daca sunt mai multe capete de cerere ce antreneaza, dupa valoare, competente
diferite, se verifica ce cereri sunt principale si ce cereri sunt accesorii
(judecatoria estecompetenta daca capitalul solicitat este de 100.000 si se cer
dobanzi de 300.000, chiar daca suma totala este de 400.000, dobanzile fiind
accesorii) art. 98, alin. 2 NCPC.
2.
Daca s-au formulat mai multe capete de cerere dintre care toate sunt
deopotriva principale si intemeiate pe cauze diferite, se va stabili competenta in
raport de fiecare capat, separat. Daca unul dintre capetele de cerere este de
competenta altei instante, instanta va disjunge capatul de cerere respectiv si
apoi isi va declina comeptenta art. 99, alin. 1 NCPC.
3.
Daca mai multe capete principale de cerere intemeiate pe un titlu comun ori
avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate in stransa legatura, au
fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare in judecata, instanta
competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie
care atrage competenta unei instante de grad mai inalt art. 99, alin. 2 NCPC.

COMPETENTA TERITORIALA

69

Competenta teritoriala presupune o delimitare pe linie orizontala, intre instantele

judecatoresti de acelasi grad.
De regula, are caracter de ordine privata. Insa, uneori, poate avea caracter de
ordine publica.
Ori de cate ori legea nu prevede altfel, competenta teritoriala este cea de la
domiciliul sau sediul paratului.
Ratiunea unei astfel de reglementari:
in actiunile reale prezumtia ca aparentele sunt conforme cu realitatea;
in actiunile personale prezumtia ca nimeni nu datoreaza nimic altuia
(prezumtia de nevinovatie paratul, pana la proba contrarie, este
nevinovat).
Notiunea de domiciliu din dreptul procesual
Nu exista identitate intre notiunea de domiciliu sau resedinta din perspectiva
administrativa (din sfera actelor de identitate) si cea din perspectiva dreptului procesual
civil. In dreptul procesual civil, ceea ce intereseaza este domiciliul real (locul unde
partea locuieste cu adevarat), iar nu acela care rezulta neaparat din actele de stare civila
(de obicei, accesabile prin serviciul de evidenta a populatiei).
S-a spus ca regula potrivit careia domiciliul procesual este cel unde se afla in mod
statornic paratul ar trebui substantiata, odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod civil.
Relevant este art. 90 NCC, potrivit caruia resedinta va fi prezumata domiciliu,
atunci cand domiciliul nu este cunoscut (are loc o egalizare a resedintei cu domiciliul
din punct de vedere al efectelor juridice). In ipoteza domiciliului necunoscut, ne raportam
la resedinta, daca este cunoscuta.
In lipsa de resedinta, persoana fizica este prezumata ca domiciliaza la ultimul
domiciliu, iar daca ultimul domiciliu nu este cunoscut, la locul unde persoana se gaseste.
Art. 91, alin. 1 NCC prevede ca dovada domiciliului si a resedintei se face cu
mentiunile cuprinse in cartea de identitate.
Art. 91, alin. 2 NCC introduce o inopozabilitate a schimbarii domiciliului atunci
cand schimbarea nu este evidentiata in cartea de identitate. Cu alte cuvinte, se trage
urmatoarea concluzie: in continuare principiul ramane cel al domiciliului real (de fapt),
dar tertilor nu le este opozabila situatia de fapt (respectiv situatia ca persoana are un
domiciliu de fapt diferit de cel din actele de identitate), ci vor putea sa formuleze legal
actiuni, bazandu-se pe mentiunile din cartea de identitate, care se regasesc si la
evidenta populatiei.
Art. 91, alin. 3 NCC prevede ca daca tertul cunoaste situatia de fapt, el se va putea
prevala de aceasta cunostinta si sa formuleze actiunea la instanta competenta, potrivit
domiciliului de fapt pe care il cunoaste.
Tertul se va putea prevala de jurisprudenta
anterioara ce a statuat ca ceea ce conteaza este situatia de fapt, astfel incat nu i se va
putea opune, in masura in care acesta se bazeaza pe registrele publice, faptul ca
instanta este necompetenta.
Totusi, daca s-ar dovedi ca reclamantul cunoastea situatia de fapt, care nu
comporta cu cea din actul de identitate, paratul ar putea sa invoce necompetenta

70

instantei; aceasta doar in situatia in careface dovada ca reclamantul nu s-a prevalat de

cunostintele despre domiciliul real.
Exceptii cu caracter total sau partial de la regula:
a) Cand paratul nu are domiciliu sau sediu cunoscut art. 108 NCPC
Cererea se introduce la resedinta sau reprezentanta acestuia. Daca nu se cunoaste
domiciliul sau sediul, se schimba regula si competenta revine instantei de la domiciliul
reclamantului. De regula, in cadrul relatiilor contractuale, partile isi ofera una alteia
informatii despre modalitatile de contactare.
b) Cazul persoanei juridice care are dezmembraminte (sucursale, agentii,
puncte de lucru) art. 109
Cererea de chemare in judecata ce vizeaza o persoana juridica de drept privat se
poate face atat la instanta sediului sau, cat si, alternativ, la instanta unde isi are sediul
un dezmembramant al acesteia (sucursala, agentie, punct de lucru), dar numai pentru
obligatiile ce urmeaza a fi executate in locul unde isi are sediul respectivul
dezmembramant sau actiunile ce vizeaza acte incheiate de reprezentantul acelui
dezmembramant sau fapte savarsite de reprezentantul dezmembramantului respectiv.
De obicei, acest dezmembramant apare sub forma unei sucursale.
Exista o derogare partiala de la principiul introducerii cererii la instanta
competenta de la sediul paratului; principiul nu se refera neaparat de sediul principal al
persoanei juridice. Insa, celelalte ipoteze (la unul din dezmembraminte) mentin regula
prezumtiei de nevinovatie. Prezumtia putem spune ca poarta acum asupra
dezmembramantului, dar ramane totusi in sfera paratului.
Ipoteza apare frecvent in cazul contractelor cu bancile. Chiar daca contractul se
incheie cu centrala, este posibil ca obligatiile sa se execute de catre dezmembramant.
Alternativ, contractul se poate incheia direct cu dezmembramantul. Daca una dintre
aceste doua ipoteze alternative este incidenta, vorbim despre competenta instantei de la
locul dezmembramantului.
c) Cazul entitatilor fara personalitate juridica art. 110 NCPC
Spre exemplu, societatile simple din Noul Cod civil, caracterizate prin lipsa
personalitatii juridice. Cererea se poate introduce la instanta domiciliului acelui membru
caruia i s-a incredintat conducerea sau administrarea de catre membrii societatii, iar
daca nu exista o astfel de persoana, cererea se poate introduce la instanta competenta
pentru oricare dintre membrii societatii.

Competenta teritoriala alternativa

Ne aflam inca pe taramul competentei de ordine privata. Regula potrivit careia
reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente este prevazuta
de art. 116 NCPC. De asemenea, nu exista nicio ordine de alegere, ci fara nicio
justificare, reclamantul poate sa aleaga intre instante deopotriva competente.
Cazuri
a) Cererile indreptate impotriva persoanelor juridice de drept public
(statul, autoritatile si institutiile centrale sau locale si alte persoane de drept
public) art. 111 NCPC. Astfel, este competenta atat instanta de la sediul
paratului, dar si instanta de la domiciliul sau sediul reclamantului (dupa cum
71

acesta este persoana fizica sau persoana juridica). Este un favor facut de catre
stat reclamantului.
NCPC este in concordanta cu dispozitiile din Legea contenciosului administrativ.
Insa, nu toate litigiile cu statul sunt de contencios administrativ, putand fi si civile, astfel
incat NCPC are aplicabilitate in continuare, chiar daca in materiile de contencios
administrativ se aplica cu prevalenta dispozitiile Legii nr. 544/2004, care prevad insa
aceleasi reguli.

b) In cazul pluralitatii de parati (coparticipare procesuala pasiva) art.

112 NCPC.
Reclamantul poate introduce cererea la instanta domiciliului sau sediului oricaruia
dintre parati. Daca intre parati unii sunt obligati principal, iar altii sunt obligati accesoriu,
regula se va aplica doar pentru cei obligati principal.
Intr-o astfel de situatie, reclamantul ar fi tentat sa introduca in cauza anumiti
parati, care nu au nicio legatura cu cercul procesual indicat de raportul juridic dedus
judecatii, numai pentru a atrage o anumita competenta. Ulterior, instanta ar fi
competenta, intrucat chiar daca s-ar declara ca unul dintre parati nu are calitate
procesuala pasiva, dar competenta a fost castigata. Pentru a impiedica aceasta situatie,
de introducere a cererii numai in scopul sesizarii unei anumite instante, oricare dintre
parati poate invoca necompetenta, pana la primul termen de judecata cand partile sunt
citate in fata primei instante art. 112, alin. 2 NCPC. Este o concretizare a abuzului de
drept procesual, legiuitorul nemailasand-o la aprecierea instantei.
Pentru a verifica aplicabilitatea art. 112, alin. 2 NCPC, trebuie sa ne raportam la
regulile de la coparticiparea procesuala. Asadar, este necesara o legatura de cauza, de
obiect.
Nu orice exceptie a lipsei calitatii procesuale pasive a unuia dintre parati atrage
solutia declinarii competentei, ci doar atunci cand se verifica ca chemarea paratului a
fost facuta special pentru a atrage o anumita competenta.
( ! )Exceptia de lipsa a calitatii procesuale pasive primeaza in fata exceptiei de
necompetenta in acest caz (invers regulii generale).

c) Cele noua cazuri de competenta alternativa prevazute de art. 113,

alin. 1 NCPC. In afara de competenta de drept comun (cea de la domiciliul
paratului) sau alte competente alternative (prevazute de art. 111-112 NCPC),
mai sunt competente si urmatoarele instante:
1) instanta domiciliului reclamantului, in cererile privitoare la
stabilirea filiatiei: dispozitie de favoare pentru reclamant, mergandu-se
pe ideea ca, de obicei, reclamantul este minor (desi actiunea poate fi
formulata si de mama sau de procuror). Reclamantul poate opta intre
instanta domiciliului su ori instanta domiciliului paratului (reintorcandu-se
la dreptul comun).
2) instanta in a carei circumscriptie domiciliaza creditorul reclamant,
in cererile referitoare la obligatia de intretinere, inclusiv cele
privind alocatiile de stat pentru copii. De principiu, reclamantul este o
72

3)

4)
5)

6)
7)

8)

9)

persoana aflata in nevoie, chiar daca nu intotdeauna minor. Codul de

procedura civila de la 1865, cuprinzand o dispozitie similara, vorbea
despre descendenti. NCPC numai face referire la descendenti, ci vorbeste
despre creditori. In plus, potrivitart. 389 NCC, exista obligatie de intretinere
intre fostii soti (persoane majore). Textul nu este aplicabil atunci cand
debitorul obligatiei de intretinere ar solicita reducerea obligatiei de
intretinere sau reajustarea sa (veniturile nu mai sunt la fel de mari ca
atunci cand obligatia de intretinere a fost stabilita). In aceasta materie, nu
mai este aplicabila autoritatea de lucru judecat.
instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar
in parte, a obligatiei, in cazul cererilor privind
executarea,anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract. Nu
este vorba despre locul de executare a obligatiei (astfel cum este
determinat prin lege), ci despre locul identificat in contract ca fiind loc de
executare. Textul nu este aplicabil atunci cand in contract nu se prevede
nimic despre locul executarii, dar se deduce din dispozitiile Noului Cod civil
unde urmeaza sa fie executate obligatiile (potrivit art. 1494 NCC).
instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile ce izvorasc
dintr-un raport de locatiune a imobilului.
instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile in prestatie
tabulara, in justificare tabulara sau in rectificare tabulara. Exista o
componenta semnificativa legata de probatoriu ce ar putea fi facut mai
usor la instanta locului situarii imobilului.
instanta locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce
izvorasc dintr-un contract de transport.
instanta locului de plata, in cererile privitoare la obligatiile ce
izvorasc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de
valoare.
instanta domiciliului consumatorului, in cererile avand ca obiect
executarea, constatarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea,
rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractului incheiat cu un
profesionist sau in cererile avand ca obiect repararea pagubelor
produse consumatorilor. Se introduce o competenta in favoarea
consumatorului, pentru ca de principiu aceste cereri se refera la o actiune
a consumatorului impotriva profesionistului, aparand si competenta
alternativa a domiciliului consumatorului (chiar si atunci cand
profesionistul este consumator);
instanta in a carei circumscriptie s-a savarsit fapta ilicita sau s-a
produs prejudiciul, pentru cererile privind obligatiile izvoratedintro asemenea fapta. Astfel, apare o cvadrupla competenta alternativa:
locul savarsirii faptei, locul unde s-a produs prejudiciul etc

d) Cereri in materie de tutela si familie (cererile privind ocrotirea

persoanei fizice)
Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil in competenta
instantei de tutelasi de familie se solutioneaza de instanta in a carei circumscriptie
teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana ocrotita, daca legea nu prevede
altfel(art. 114, alin. 1 NCPC).

73

Competenta alternativa apare abia la art. 114, alin. 2 NCPC: desi regula este
competenta instantei de tutela de la domiciliul persoanei ocrotite, in cazul cererilor
privind autorizarea unui act juridic (art. 146 NCC), ce priveste un imobil, pe langa
instanta de la domiciliul sau resedintapersoanei ocrotite, apare si competenta instantei
de tutela de la locul situarii imobilului.
Prevederea de la art. 114 NCPC nu priveste si ipoteza anularii actelor
autorizate (cand se aplica regimul de drept comun competenta instantei de drept
comun), ci autorizarea acestor acte. Anularea actului subsecvent nu este o masura de
protectie; autorizarea este o masura de protectie.
Art. 114 NCPC se refera la partea necontencioasa a ocrotirii minorului (ceea ce
instanta de tutela face in camera de consiliu sub aspectul diferitelor acte pe care le face
minorul).

e) Cererile in materie de asigurari

Pe langa competenta instantei de la domiciliului sau sediul paratului apare o tripla
competenta in cazul asigurarilor: domiciliul sau sediul asiguratului; locul bunurilor
asigurate; locul unde s-a produs riscul asigurat.
Cu toate acestea, alegerea de competenta nu se poate face anticipat, ci numai
dupa ce dreptul la dezdaunare a aparut, in caz contrar fiind considerata nescrisa (art.
115, alin. 2 NCPC).
In materia asigurarii obligatorii de raspundere civila, tertul prejudiciat poate
introduce actiune directa si la instanta domiciliului sau, dupa caz, a sediului sau (art. 115,
alin. 2 NCPC).

Competenta teritoriala exclusiva

In materie de competenta teritoriala, regula este reglementarea prin norme de
ordine privata. Competenta teritoriala de drept comun si cea alternativa sunt
reglementate prin norme de ordine privata.
Insa, exista si competenta teritoriala exclusiva, singura reglementata prin norme de
ordine publica.
Aceste norme apar in general cand se prevede expres ca o anumita competenta
este exclusiva sau cand se utilizeaza formula se poate introduce numai la instanta;
asadar, se utilizeaza fie cuvantul exclusiv, fie o alta sintagma care vadeste natura de
exclusivitate.
Insa, in unele cazuri, este posibil sa nu avem dispozitii exprese, dar
exclusivitatea sa apara prin ratiunea legii. La cererile din procedura insolventei,
acestea sunt de competenta judecatorului-sindic (la tribunal), rezulta asadar ca este
vorba despre o competenta anume.
1. Cererile privitoare la imobile (art. 117 NCPC)
Cererile reale imobiliare sunt de competenta exclusiva a instantei in a carei
circumscriptie se afla imobilul (art. 117, alin. 1 NCPC). Daca imobilul se afla in
circumscriptia mai multor instante, este competenta instanta de la domiciliul sau
resedinta paratului, daca una dintre acestea doua se afla in circumscriptia unora dintre
instantele unde se afla imobilul. In caz contrar (cand domiciliul sau resedinta nu se afla

74

acolo), competenta devine alternativa intre instantele in caror circumscriptie se afla

imobilul.
Prin cereri reale imobiliare intelegem actiuni in revendicare, confesorii, negatorii,
granituirile, dar si actiunile posesorii, precum si partajele imobiliare atunci cand nu
decurg dintr-o succesiune.
Daca se regasesc mai multe imobile, se verifica daca paratul are domiciliul la unul
dintre aceste imobile. Daca nu, avem o competenta alternativa.

2. Cererile in materie de mostenire (art. 118 NCPC)

Textul se refera la trei categorii de cereri in aceasta materie:
i. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor
testamentare (anularea unui testament);
ii. cererile privitoare la mostenire si la sarcinile acesteia, precum si
cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul
impotriva altuia; spre exemplu, reductiunea liberalitatilor excesive;
cheltuielile pe care unul dintre mostenitori le-ar fi facut ca urmare a decesului
autorului comun, inclusiv cererea de iesire din indiviziune (cererile in
constatarea stabilirii drepturilor); cererile de anulare a unui certificat de
mostenitor; cererile privind petitia de ereditate;
iii. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva
vreunuia dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar;
spre exemplu, predarea unui legat, plata unor sume decurgand din contracte
pe care un tert le-a incheiat cu defunctul; cererile facute de un tert de
mostenire cu ocazia decesului, la inmormantare.
NU intra in aceasta categorie: cererile prin care un tert ar revendica din mana
mostenitorilor un bun pe care acestia l-au gasit in posesia autorului lor. Art. 118 NCPC
vorbeste despre cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului, astfel incat actiunile
reale facute de catre terti nu intra in aceasta sfera. Art. 118, alin. 1, pct. 3 NCPC se refera
la pretentii ale tertilor decurgand din contracte sau delicte, nefiind insa vorba despre
actiuni reale, a caror competenta se determina potrivit art. 117 NCPC.
NU intra in aceasta categorie nici drepturile pe care mostenitorii le-au primit
impotriva unui tert (creantele mostenite).
In toate aceste trei cazuri, vorbim despre competenta exclusiva a instantei de
la ultimul domiciliu al defunctului (se presupune ca la acel loc s-ar gasi cele mai
multe probe; locul poate coincide cu interesele comune ale tuturor succesibililor) art.
118, alin. 1 NCPC.
Daca sunt mai multe mosteniri deschise succesiv, atunci competenta va fi a
instantei ultimului domiciliu al oricaruia dintre defunctii succesivi (regula noua art. 118,
alin. 2 NCPC). Sub imperiul Codului de procedura civila dela 1865 nu exista o prevedere
similara, dar practica mergea pe aceeasi idee a competentei instantei de la ultimul
domiciliu al ultimului defunct, in cazul mostenirilor succesive.

Concursul intre art. 117 NCPC si art. 118 NCPC

75

In caz de concurs intre art. 117 si art. 118 NCPC spre exemplu, cand avem o
cerere in materie de mostenire ce priveste un imobil (actiunile in partaj fiind actiuni
reale) se aplica cu prioritate art. 118 NCPC. Art. 117 NCPC nu se aplica ori de cate
ori are incidenta art. 118 NCPC.

3. Cereri privitoare la societati (art. 119 NCPC)

In aceasta materie, competenta exclusiva revine instantei in circumscriptia
careia societatea isi are sediul principal; aceasta competenta dainuie pana la
sfarsitul lichidarii sau radierii societatii.
Domeniul de aplicare al acestei prevederi trebuie inteles foarte clar: se refera la
pricini care vizeaza legalitatea adunarilor generale ale societatii, raporturilor dintre
asociati in legatura cu drepturile lor societare, actiunile societatii contra asociatilor (sau
invers, ale asociatilor contra societatii).
In niciun caz nu este vorba despre actiunile tertilor contra societatii sau ale
societatii contra tertilor.
Ex: anularea hotararilor AGA, cererile privind dizolvarea, retragerea, excluderea unor
asociati etc. In concursul dintre art. 117 NCPC si art. 119 NCPC, se da prioritate art.
119 NCPC.

4. Cereri privitoare la insolventa sau concordatul preventiv (art. 120

NCPC)
Cererile in materia insolventei sau concordatului preventiv sunt de competenta
exclusiva a tribunalului in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul.

5. Cererile impotriva unui consumator (art. 121 NCPC)

Atunci cand un profesionist formuleaza o actiune contra unui consumator, instanta
competenta exclusiv este cea de la domiciliul consumatorului (art. 121 NCPC).
Nu este necesar pentru a se aplica aceasta regula de competenta teritoriala
exclusiva ca actiunea sa fie intemeiata pe dispozitii decurgand din legea privind protectia
consumatorului (de principiu, nu este vorba de o actiune bazata pe aceasta lege, intrucat
reclamant este un profesionist).
Desi norma este de competenta teritoriala exclusiva si, de principiu, de ordine
publica, totusi se poate deroga in anumite cazuri. Astfel, dupa nasterea litigiului,
consumatorul ar putea accepta o alta competenta decat cea prevazuta in folosul sau.
Acest lucru rezulta din teza finala a art. 121 NCPC [dispozitiile art. 126, alin. 2 NCPC
raman aplicabile]. In litigiile din materia protectiei consumatorilor, precum si in alte
cazuri prevazute de lege, partile pot conveni alegerea instantei competente
numai dupa nasterea dreptului la despagubire.
Orice conventie contrara este considerata nescrisa.
Dupa ce s-a nascut litigiul si reclamantul profesionist a chemat consumatorul in
judecata la instanta domiciliului reclamantului, atunci consumatorul fie va invoca
exceptia de necompetenta, fie instanta din oficiu va invoca necompetenta (fiind o norma
de ordine publica), dar consumatorul ar putea sa afirme ca nu este de acord, si doreste
sa se judece in continuare la acea instanta. Consumatorul este maxim protejat: chiar si
76

instanta poate sa sesizeze, dand posibilitatea consumatorului de a se judeca si in fata

unei alte instante.

1.
2.
3.

6. Cererile in materie de stare si capacitate a persoanelor

Rezulta din interpretarea coroborata a art. 126 NCPC si a art. 129 NCPC.
Art. 129 NCPC, definind necompetenta de ordine publica si cea de ordine privata,
prevede cand competenta este de ordine publica:
in cazul incalcarii competentei generale, cand procesul nu este de competenta
instantelor judecatoresti;
in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul este de competenta unei
instante de alt grad;
in cazul incalcarii competentei teritoriale exclusive, cand procesul este de
competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura.
Insa, art. 126 NCPC prevede situatiile cand partile pot inlatura competenta
teritoriala obisnuita, convenind asupra unei alte competente. Intrucat art. 129 NCPC
defineste competenta exclusiva, trebuie sa vedem care sunt cazurile in care partile pot
inlatura o norma de competenta teritoriala pentru a vedea ce a ramas in sfera de
competenta exclusiva.
Art. 126, alin. 1 NCPC []. In principiu partile pot deroga de la normele de
competenta, daca procesul este privitor la bunuri sau alte drepturi de care ele pot
dispune si daca nu exista mentiunea ca competenta teritoriala este exclusiva.
Doua conditii cumulative pentru competenta alternativa:
sa nu prevada legea ca avem competenta exclusiva;
sa nu priveasca bunuri sau alte drepturi de care pot dispune.
Din moment ce partile nu pot dispune de aceste drepturi, uitandu-ne la definitia de
la art. 129, avem o norma de competenta exclusiva.

7. In materie de divort (art. 914 NCPC)

Cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla
cea din urma locuinta comuna a sotilor. Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca
niciunul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se aflacea din
urma locuinta comuna, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are
locuinta paratul, iar cand paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt
competente international, este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are
locuinta reclamantul (art. 914, alin. 1 NCPC).
Daca nici reclamantul si nici paratul nu au locuinta in tara, partile pot conveni sa
introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui asemenea
acord, cererea de divort este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 al municipiului
Bucuresti (art. 914, alin. 2 NCPC).

77

Reguli speciale privind competenta

1. Cereri accesorii, aditionale si incidentale (art. 123 NCPC)
Cererile accesorii, aditionale, precum si cele incidentale se judeca de instanta
competenta pentru cererea principala, chiar daca ar fi de competenta materiala sau
teritoriala a altei instante judecatoresti.
Singura exceptie o reprezinta cererile in materie de insolventa si concordat
preventiv, unde competenta va fi din punct de vedere teritorial, instanta de la sediul
debitorului, iar din punct de vedere material, tribunalul.
Caracterul accesoriu, aditional sau incidental inlatura doar normele de competenta
materiala si teritoriala, nu si in ceea ce priveste competenta generala si cea
internationala. In aceste doua privinte, nu opereaza atragerea competentei.
Ne aflam intr-un caz de prorogare legala de competenta, ce reprezinta
extinderea competentei unei instante asupra unor cereri pe care, in mod normal, nu le-ar
avea in competenta sa.
Spre exemplu, daca am avea o cerere de chemare in garantie (cerere incidentala),
introdusa intr-unproces aflat pe rolul tribunalului (petit de 300.000 lei), daca cererea de
garantie poarta asupra 150.000 lei, este competent tot tribunalul. Daca cererea ar fi fost
introdusa separat, ar fi fost competenta judecatoria.
La cererile aditionale, atunci cand se modifica valoarea obiectului litigiului in cursul
procesului, competenta ramane castigata in favoarea instantei investite. Cererile
aditionale acopera nu numai ipotezele de majorare a valorii, ci si de schimbare a
obiectului cererii. Insa, in acest caz trebuie avute in vedere si regulile de la art. 99 NCPC
este necesara o similitudine.
Cererile accesorii au un astfel de regim atat timp cat sunt formulate in cursul unui
proces inceput. Daca procesul s-a terminat si se formuleaza ulterior o cerere care ar fi
putut fi accesorie, textul nu mai este aplicabil (la procesele de divort). ICCJ a statuat
cererea de partaj introdusa dupa desfacerea casatoriei a fost considerata cerere
accesorie [opinie gresita]. ICCJ nu dorea sa judece partajul (la momentul deciziei,
partajele nu erau de competenta exclusiva ajudecatoriei, ca la ora actuala).

2. Aparari si incidente procedurale (art. 124 NCPC)

78

Instanta competenta sa judece cererea principala se va pronunta si asupra

apararilor si exceptiilor, in afara celor care constituie chestiuni prejudiciale si care,
potrivit legii, sunt de competenta exclusiva a altei instante.
Daca se invoca o exceptie, evident ca aceasta va fi solutionata de instanta care
judeca fondul. Intr-un litigiu s-ar putea sa se invoce exceptia nulitatii unui act juridic, iar
actul respectiv sa aiba o valoare ce depaseste valoarea litigiului. Daca s-ar fi formulat
cererea de nulitate pe cale separata, competenta ar fi revenit unei instante mai ridicate
in grad. Pe cale directa, instanta se va pronunta prin dispozitiv. Pe cale de aparare,
instanta se va pronunta asupra nulitatii prin considerente, actul respectiv nefiind insa
radiat din registrele de publicitate, ci doar in acel litigiu nu va mai produce efecte.
De asemenea, daca se invoca exceptia de nelegalitate a unui act administrativ,
competenta va reveni chiar instantei care judeca litigiul si nu la instanta de contencios
(spre exemplu, un litigiu civil de vecinatate). Insa, daca se invoca nelegalitatea pe cale
de exceptie, actul administrativ va ramane valabil.
Chestiunile prejudiciale reprezinta incidente precum exceptiile sau apararile
(mai curand apropiate de aparari), dar ceea ce le deosebeste este ca in privinta lor este
stabilita in mod exclusiv competenta unei anumite instanta, din ratiuni ce decurg fie
dintr-o ordine juridica diferita, fie chiar dintr-un domeniu (ramura) juridic diferit (civil si
penal). Acestea nu se supun regulilor de la art. 124 NCPC.
Exemple de chestiuni prejudiciale:
regula din CPP este o chestiune prejudiciala: penalul tine in loc civilul
(art. 19 CPP). Incidentul legat de natura actului (spre exemplu, falsificarea
unui contract ce se doreste a fi anulat) se duce in penal;

exceptia de neconstitutionalitate este o aparare, o discutie in drept cu

privire la eficacitatea sau ineficacitatea normei juridice derivata din
constitutionalitatea sa. Potrivit Legii nr. 47/1992, numai CCR se pronunta
asupra exceptiilor de neconstitutionalitate;

trimiterea la CJUE pentru pronuntarea unei hotarari prin care sa

se stabileasca compatibilitatea unei norme interne cu o norma a
dreptului Uniunii Europene;

sesizarea ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile

pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (art. 519 NCPC). Cand o
instanta (tribunal, curte de apel sau chiar ICCJ) investita in ultim grad cu o
pricina constata ca o chestiune de drept este noua si nu este inca formata
jurisprudenta cu privire la aceasta chestiune, poate sesiza ICCJ cu
pronuntarea unei hotarari privind interepretarea modului in care se rezolva
acea problema de drept. Procesul se suspenda, iar dupa ce ICCJ va clarifica
acea problema de drept, acesta se va relua procesul, tinandu-se cont de
hotararea prealabila data de ICCJ.

Competenta facultativa
Competenta facultativa vizeaza doua situatii:
79

daca un judecator are calitatea de reclamant intr-o cerere de competenta

instantei la care isi desfasoara activitatea, va sesiza una dintre instantele
judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile
de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla
instanta la care isi desfasoara activitatea. Avem asadar ipoteza unui
judecator reclamant si competenta ar reveni tocmai instantei unde
acesta functioneaza. In acestcaz, judecatorul trebuie sa introduca cererea
la o instanta egala in grad cu aceasta, aflata in afara razei curtii de apel,
din ratiuni de evitare a unor posibile recuzari sau stramutari art. 127,
alin. 1 NCPC;

in cazul in care cererea se introduce impotriva unui judecator care isi

desfasoara activitatea la instanta competenta sa judece cauza,
reclamantul poate sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi
grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu
curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi fost
competenta, potrivit legii art. 127, alin. 2 NCPC.
Normele de competenta facultativa sunt norme de ordine privata. Daca
reclamantul judecator sesizeaza instanta unde acesta activeaza si paratul nu invoca
nimic, cauza se poate judeca. Vorbim despre aceeasi solutie si daca reclamantul
introduce o actiune la instanta unde lucreaza un judecator.

Potrivit art. 127, alin. 3 NCPC, dispozitiile privind competenta facultativa se aplica
corespunzator procurorilor, asistentilor judiciari si grefierilor.

Alegerea de competenta
In principiu, competenta teritoriala este reglementata de norme dispozitive. Prin
urmare, partile pot deroga de la normele de competenta teritoriala (mai putin de la cele
de competenta teritoriala exclusiva).
Pentru a exista o astfel de derogare, este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:
partile sa aiba capacitate deplina de exercitiu. Alegerea de competenta ar
putea fi facuta si de reprezentantii celor lipsiti de capacitate de exercitiu (doar
cand este in folosul minorilor sau persoanelor puse sub interdictie);
alegerea de competenta sa fie facuta in mod expres. Daca reclamantul
formuleaza cererea la o instanta necompetenta, iar paratul nu invoca exceptia de
necompetenta, inseamna ca paratul a fost decazut din dreptul de a invoca
exceptia de necompetenta;
trebuie sa se indice instanta aleasa. Nu este corecta alegere de competenta
cea care afirma doar ca nu se va sesiza instanta domciliului paratului, ci aceea
ce precizeaza ca se va sesiza instanta domiciliului reclamantului;
nu trebuie sa fie interzisa de lege. Alegerea de competenta nu trebuie sa
contravina normelor de competenta materiala sau normelor de competenta
teritoriala de ordine publica.

80

i.

Particularitati
in litigiile privind protectia drepturilor consumatorilor, partile pot conveni alegerea
instantei competente numai dupa nasterea dreptului la despagubire (art.
126, alin. 2 NCC). Intr-un contract dintre un profesionist si un consumator nu s-ar
putea introduce o clauza de alegere a competentei in favoarea profesionistului;
clauza ar putea fi nescrisa. La aceeasi concluzie s-ar ajunge si prin aplicarea legii
privind clauzele abuzive. Solutia vine ca urmare a aplicarii unei directive UE.

ii. sunt relevante si dispozitiile din Noul Cod civil privind clauzele neuzuale. Definitia
clauzelor neuzuale este data de art. 1203 NCC si printre clauzele prevazute de
Noul Cod civil ca fiind neuzuale se mentioneaza si cele prin care se deroga de la
normele privind competenta instantelor judecatoresti. Norma de alegere a
competentei, daca este inclusa intr-o clauza de tip standard, este considerata de
Noul Cod civil ca fiind o clauza neuzuala, astfel incat trebuie acceptata in mod
expres in scris de catre cealalta parte.
Este necesar in primul rand ca acea clauza sa fie o clauza standard. Clauzele
standard sunt mentionate la art. 1202 NCC[]. Daca partea cealalta este un consumator,
textul este ineficace, intrucat clauza de alegere a competentei este considerata nescrisa
in cazul unui consumator.
Textul isi gaseste aplicare cand ambele parti sunt profesionisti sau cand ambele
parti sunt persoane particulare (nu avem un raport profesionist-consumator).

Incidente procedurale privind competenta

Exceptia de necompetenta
Exceptia de necompetenta reprezinta mijlocul procesual de invocare a
necompetentei instantei in fata careia se afla un proces.
Daca procesul s-a finalizat prin pronuntarea unei hotarari, nu se mai invoca
exceptia de necompetenta in caile de atac, ci se formuleaza cale de atac impotriva
modului in care s-a rezolvat exceptia sau se formuleaza cale de atac pentru modul in
care instanta nu a observat necompetenta.

Regimul de invocare a exceptiei

Exista doua categorii de norme de competenta: de ordine publica si de ordine
privata. Incalcarea normelor deordine publica poate fi invocata oricand in cursul
procesului, de catre oricare dintre parti, de instanta si de catre procuror.
Normele de ordine privata pot fi invocate doar pana la primul termen la
care partile sunt legal citate si doar de partea vatamata.
Este adevarat ca si normele de competenta se supun marii dihotomii: norme de
ordine publica norme de ordine privata.
Chiar in interiorul normelor de ordine publica exista o dihotomie:

81

norme de competenta generala si internationala (ce pot fi invocate in

tot cursul procesului); si
norme de competenta materiala si teritoriala exclusiva(ce pot fi
invocate doar pana la primul termen la care partile sunt legal citate).

Legiuitorul NCPC a dorit sa comprime timpul procesului si sa inlature invocarea in

faze avansate a litigiului a unor aspecte care ar putea sa genereze casarea cu retrimitere
si reluarea procesului de la inceput.
Insa, in compensare, s-a introdus la art. 131 NCPC obligatia instantei de a-si
verifica din oficiu competenta. Se refera la competenta teritoriala exclusiva. Nu se
verifica din oficiu si competenta teritoriala de drept comun, alternativa sau facultativa.
Rezultatul acestei verificari este trecut intr-o incheiere cu caracter
interlocutoriu. La primul termen, prima discutie pe care instanta trebuie sa o aiba (in
afara unor incidente precum nelegala citare a partilor) este verificarea propriei
competente; rezultatul se mentioneaza intr-o incheiere.
In mod exceptional, daca la primul termen nu se poate transa problema stabilirii
competentei, deoarece este necesara administrarea de probe in vederea acestei
probleme, atunci instanta va acorda cel mult un termen in vederea administrarii unor
probe sau a darii unor lamuriri de catre parte pentru stabilirea competentei (spre
exemplu, cand vorbim despre competenta dupa valoare un imobil nu are valoare
impozabila stabilita).
Pentru stabilirea competentei, nu este acceptabila proba cu expertiza sau cu martori (ce
ar genera amanarea).
Ce fel de norme

Necompetenta
de ordine
publica

Necompetenta
de ordine
privata

Norme de competenta
generala si
internationala
(competenta iese din
sfera instantelor
romane)
Norme de competenta
materiala

Cine ar putea sa
invoce
Oricare dintre parti,
judecator

In ce termen

Oricare dintre parti,

judecator

La primul termen de judecata

la care partile sunt legal citate
in fata primei instante
La primul termen de judecata
la care partile sunt legal citate
in fata primei instante
Prin intampinare sau, daca nu
este obligatorie, la primul
termen de judecata la care
partile sunt legal citate in fata
primei instante

Norme de competenta
teritoriala exclusiva

Oricare dintre parti,

judecator

Norme de competenta
teritoriala de drept
comun sau alternativa

Parat

In orice stare a pricinii

Solutionarea exceptiei de necompetenta

Exceptia de necompetenta este o exceptie de procedura, ce se discuta prioritar
fata de fondul pretentiei (afirmatie cu caracter relativ: daca un judecator se abtine, are
prioritate judecarea abtinerii vezi NCPC).
82

Ipoteza
Instanta este
competenta
Instanta nu
este
competenta
Este competent
un organ fara
activitate
jurisdictionala
Nu sunt
competente
instantele
romane

Solutie
Respinge exceptia

Act de procedura
Incheiere
interlocutorie
Hotarare de declinare
a competentei

Cai de atac
Odata cu fondul

Admite exceptia,
respinge cererea ca
inadmisibila

Hotarare

Recurs (la instanta

imediat superioara, nu
la ICCJ)

Admite exceptia,
respinge cererea ca
nefiind de
competenta
instantelor romane

Hotarare

Recurs (la instanta

imediat superioara, nu
la ICCJ)

Admite exceptia

Nicio cale de atac

Hotararea de declinare a competentei

Se dezinvesteste instanta care s-a pronuntat asupra exceptiei. Din momentul
declinarii de competenta, instanta nu mai este investita cu efectuarea unor acte
de procedura. Totodata, se investeste instanta competenta. Hotararea de declinare
a competentei indica si instanta competenta si, mai mult decat atat, dispune
trimiterea dosarului la acea instanta. Instanta in favoarea careia se va declina
competenta va fi investita de o alta instanta.

Are autoritate de lucru judecat numai pentru instanta care a pronuntat-o, nu si

pentru instanta care si-a declinat competenta prima instanta. Instanta in favoarea
careia s-a declinat competenta poate la randul sau sa decline competenta, fie in
favoarea instantei de unde a originat necompetenta (conflict negativ de
competenta) sau catre o terta instanta.

Actele de procedura indeplinite de instanta necompetenta sunt lovite de

nulitate, singura exceptia fiind probele administrate, care vor putea fi pastrate.
Acestea raman castigate judecatii. Pentru motive temeinice, instanta competenta
le va putea readministra (reface), neintrandu-se pe regimul de drept comun. Toate
celelalte acte sunt nule. Nulitatea decurgand din necompetenta este
neconditionata de vatamare. Faptul ca necompetenta se discuta la nivelul primului
termen este o noua demonstratie a vointei legiuitorului ca cat mai putine acte sa
fie lovite de nulitate.

Conflictul de competenta
Apare in situatia in care instanta care a primit dosarul prin hotararea de
declinare a competentei constata ca este necompetenta si apreciaza ca este
competenta instanta care i-a trimis dosarul, declinandu-si la randul ei
competenta in favoarea acesteia conflict negativ de competenta

83

Exista conflict negativ si in cazul declinarilor succesive, daca ultima instanta

investita isi declina la randul sau competenta in favoarea uneia dintre instantele care
anterior s-au declarat necompetente.
Este necesar ca hotararile celor doua instante sa fie definitive si declinarile intre
ele sa fie reciproce !
In cazul conflictului pozitiv, scopul rezolvarii = evitarea pronuntarii unor hotarari
contradictorii
Conflict negativ de competenta, spre exemplu:
instanta A declina competenta la instanta B, iar instanta B declina la instanta A
de asemenea, si daca instanta A declina competenta la instanta B, instanta B
declina la instanta C, iar instanta C declina la instanta A. Este o situatie de
declinare succesiva urmata de conflict negativ de competenta
Nu este conflict de competenta daca instanta A declina la B, instanta B la instanta
C, instanta C la instanta D s.a.m.d. Este o situatie de declinare succesiva neurmata
de conflict negativ de competenta.
Conditiile conflictului negativ de competenta
este necesar sa existe doua cauze
este necesar ca instantele sa-si decline reciproc, direct sau intermediar,
competenta uneia in favoarea celeilalte
una dintre instante trebuie sa nu fie competenta
Conflictul de competenta mai poate aparea si in cazul in care declararea reciproca
a competentei ar avea loc intre instantele judecatoresti si organe cu activitate
jurisdictionala (din afara sistemului judecatoresc). Spre exemplu, o institutie de arbitraj
(cand suntem in situatia arbitrajului institutionalizat) ar putea sa-si decline competenta in
favoarea unei instante; dupa cum si instanta de judecata ar putea sa-si decline
competenta in favoarea instantei arbitrale.
De asemenea, instanta de judecata si-ar putea declina competenta catre CNSC (in
materia achizitiilor publice).
Nu exista conflict de competenta intre instantele de judecata si organe fara
activitate jurisdictionala. Daca instanta constata ca este competent un organ fara
activitate jurisdictionala, va respinge cererea ca inadmisibila (nu ar declina catre organul
respectiv).
Potrivit art. 134 NCPC: instanta inaintea careia s-a ivit conflictul de
competenta va suspenda din oficiu [de drept] judecata cauzei si va inainta
dosarul instantei competente sa solutioneze conflictul [regulatorul de
competenta].
Regulatorul de competenta trebuie sa fie sesizat nu de catre parti, cide catre
instanta in fata careia se iveste conflictul, instanta ce va fi:
in cazul conflictului negativ de competenta: instanta care si-a declinat
ultima competenta in favoarea celei anterioare (instanta A trimite la B,
instanta B trimite la regulatorul de competenta);

84

in cazul conflictului pozitiv de competenta: instanta care se declara cea

din urma competenta (instanta A constata ca este competenta, iar
instanta B respinge exceptia de necompetenta, acea incheiere de
respingere a exceptiei de la instanta B marcheaza ivirea conflictului
pozitiv de competenta).

Instanta ce joaca rolul de regulator de competenta

Este reprezentata de instanta imediat superioara si comuna instantelor aflate in
conflict
Spre exemplu:
in cazul unui conflict de competenta intre doua judecatorii din Bucuresti
Tribunalul Bucuresti
in cazul unui conflict de competenta intre Judecatoria Buftea si Judecatoria
Sector 1 Curtea de Apel Bucuresti (judecatoria Buftea nu este in raza
teritoriala a Tribunalului Bucuresti)
in cazul unui conflict de competenta intre Judecatoria Sectorului 1 si
Judecatoria Baia Mare ICCJ
in cazul unui conflict de competenta intre doua curti de apel ICCJ

Cazuri particulare. In situatia in care este vorba despre un conflict de

competenta:

intre sectii sau complete specializate, regulatorul de competenta va fi

sectia corespunzatoare celei in fata careia s-a ivit conflictul de la instanta
superioara (prin ipoteza sectiile apartin aceleiasi instante, de aceea nu
apare si cerinta ca sectia superioara sa fie si comuna), potrivit art. 136,
alin. 2 NCPC;

intre instanta si organe cu activitate jurisdictionala, regulatorul de

competenta va fi instanta ierarhic superioara instantei aflate in conflict
(organul jurisdictional nu are o instanta aflata deasupra sa);

intre sectiile ICCJ, regulatorul de competenta va fi completul de 5

judecatori ai ICCJ (potrivit art. 136, alin. 3 NCPC);

Nu poate exista conflict de competenta cu ICCJ; hotararea ICCJ de declinare a

competentei este deopotriva declinator si regulator de competenta (ICCJ ar judeca
eventualul conflict de competenta), potrivit art. 135, alin. 2 NCPC.

Procedura de solutionare a conflictului de competenta

Solutionarea se face in camera de consiliu, fara citarea partilor si fara
publicitate. Se pronunta o hotarare definitiva (art. 135, alin. 4 NCPC).

85

Prevederea privind solutionarea in camera de consiliu nu este afectata de

dispozitiile Legii nr. 2/2013 care a prevazut ca Noul Cod de procedura civila intra in
vigoare, cu exceptia prevederilor privind judecata in camera de consiliu. Legea nr. 2/2013
a dorit sa prevada ca numai dispozitiile privind judecarea in camera de consiliu in dreptul
comun se amana, nu si in ceea ce priveste incidentele procedurale sau procedurile
speciale.

Efectele admiterii cererii de regulator de competenta

Daca cererea de regulator de competenta este admisa, se indica ce instanta este
competenta dintre cele aflate in conflict si se va trimite dosarul spre competenta
solutionare instantei indicate. Hotararea de declinare nu are autoritate de lucru judecat,
insa solutionarea in regulator are autoritate de lucru judecat, iar instantele vor trebui sa
respecte hotararea din regulator.
Daca instanta A trimite la B, care trimite la C, care trimite la regulator regulatorul
va respinge cererea si va trimite dosarul la instanta C (nu exista un conflict de
competenta: declinare succesiva neurmata de conflict)

Litispendena
Nimeni nu poate fi chemat in judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect si de
aceeasi parte, inaintea mai multor instante competente sau chiar inaintea aceleiasi
instante, prin cereri distincte.
Exceptia de litispendenta poate fi invocata de parti sau de instanta din oficiu in
orice stare a procesului in fata instantelor de fond (prima instanta si apel):
Daca instantele sunt de acelasi grad, exceptia se invoca inaintea instantei sesizate
ulterior, iar daca exceptia se admite, dosarul va fi trimis de indata primei instante
investite incheierea prin care se rezolva exceptia poate fi atacata numai odata cu
fondul
Daca instantele sunt de grad diferit, exceptia se invoca inaintea instantei de grad
inferior si, in caz de admitere, dosarul va fi trimis de indata instantei de fond mai
inalta in grad incheierea prin care se rezolva exceptia poate fi atacata numai
odata cu fondul
Daca unul dintre procese a ajuns deja la instanta de recurs, iar celalalt se afla
inaintea instantelor in fond, acestea din urma sunt obligate sa suspende judecata pana
la solutionarea recursului.
Conditiile litispendentei:

existenta a doua procese (nu un proces declinat sau acelasi proces in cicluri
diferite s-a judecat in prima instanta si se intoarce la aceasta instanta ca urmare
a casarii cu trimitere)
tripla identitate: cauza, obiect, parte
( ! )ambele instante sa fie competente (spre exemplu, in cazul competentei
alternative sau in situatia in care una dintre instante este necompetenta si nu se
invoca nici de catre instanta, nici de catre parti) Daca una dintre instante este
necompetenta se invoca necompetenta instantei respective si nu litispendenta.
86

Datorita triplei identitati de parti, obiect si cauza: litispendenta este in

realitate o antecamera a autoritatii de lucru judecat. Litispendenta impiedica
incalcarea autoritatii de lucru judecat. Pentru a verifica existenta litispendentei, trebuie
verificata existenta elementelor care ar conduce la autoritatea de lucru judecat (pentru a
se preveni incalcarea autoritatii de lucru judecat de catre o alta hotarare).
Uneori, partea poate sa depuna aceeasi cerere (identica) la doua instante diferite,
insa, de cele mai multe ori partea va modifica cererea (chiar in sensul existentei in plus
sau a minus a unei parti). Litispendenta se analizeaza pe capetele de cerere; se poate
disjunge capatul de cerere diferit sau se poate judeca tot litigiul impreuna. Obiectul unui
proces poate fi implicit in celalalt trebuie sa ne aflam intr-un caz de litispendenta.
Ipoteza de litispendenta
Ipoteza este reprezentanta de existenta a doua procese diferite: intr-un caz se cere
executarea contractului si in aparare se invoca nulitatea sa, iar intr-un alt proces paratul
solicita declararea nulitatii contractului. Procesul al doilea are in componenta sa apararea
pe care paratul a facut-o in primul proces.
( ! ) Nu este necesar ca partile sa aiba aceeasi pozitie procesuala (partea
poate fi parat in primul proces si reclamant in al doilea, daca obiectul este identic).
Litispendenta este in acest caz partiala.
Procesul 1: se admite cererea de executarea contractului si se resping apararile
paratului (in leg cu nulitatea)
Procesul 2: contractul este constatat nul absolut
Astfel, se incalca autoritatea de lucru judecat pe considerentele decisive (fara de
care dispozitivul hotararii ar avea un alt continut).
Daca insa nulitatea din Procesul 1 este ceruta pentru anumite motive (vicii de
forma), iar cea din Procesul 2 pe alte considerente (vicii de consimtamant), nu exista
litispendenta. Cauza cererii de chemare in judecata difera.
Este necesar ca ambele procese sa se afle pe rolul unor instante.
Exceptia de litispendenta este o exceptie de ordine publica, intrucat mijloacele
de aparare a autoritatii de lucru judecat sunt de ordine publica. Totusi, exceptia de
litispendenta nu poate fi invocata decat in fata instantelor de fond (prima instanta si
apel), potrivit art. 138, alin. 2 NCPC.
Prin urmare, ar putea sa se uneasca o pricina aflata in prima instanta cu o pricina
aflata in apel. Se trece chiar si peste normele de competenta materiala functionala.
Argumentul este ca vorbim despre aceeasi pricina: unirea este formala, intrucat pricinile
nu difera cu nimic (cel putin in partea ce se uneste).
Instanta in fata careia se invoca exceptia de litispendenta difera dupa cum:
instantele sunt de acelasi grad: se invoca in fata instantei sesizate ulterior
art. 138, alin. 3 NCPC
instantele sunt de grad diferit: se invoca in fata instantei de grad inferior,
chiar daca aceasta ar fi prima sesizata art. 138, alin. 4 NCPC. Daca admite
exceptia de litispendenta, solutia va fi urmatoarea: instanta va trimite dosarul
primei instante investite sau instantei mai inalte in grad. Se va invoca la
instanta care daca ar admite exceptia ar trebui sa trimita dosarul. Cum
87

litispendenta, daca se va produce, va presupune reunierea celor doua dosare

fie la prima instanta investita (daca sunt de acelasi grad), fie la instanta mai
inalta in grad (daca instantele sunt de grad diferit)
Exceptia de litispendenta se solutioneaza printr-o incheiere ce nu poate fi atacata
decat odata cu fondul, potrivit art. 138, alin. 5 NCPC.
Exceptia de litispendenta se invoca numai in fata instantelor de fond.
Totusi, se pune problema ce se intampla daca una dintre pricini s-ar afla deja in recurs:
sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865, se aplica autoritatea de lucru
judecat, ce se dobandea cand hotararile erau definitive (adica supuse recursului);
sub imperiul Noului Cod de procedura civila, autoritatea de lucru judecat se aplica
hotararilor definitive cele date de instanta de recurs sau cele ce nu pot fi atacate
cu recurs. Dupa hotararea din apel vorbim eventual despre o autoritate de lucru
judecat provizorie. Dosarul de recurs presupune doar analiza unor probleme de
legalitate in limitele recursului declarat. Solutia data de art. 138, alin. 6 NCPC este
suspendarea cauzei aflata in fond pana la judecarea recursului. Daca recursul va
consfinti existenta unei hotarari definitive, se va invoca autoritatea de lucru
judecat, fie pozitiva, fie negativa (nu ar mai fi litispendenta) in cadrul procesului
aflat in fata instantei de fond.

Conexitatea
Conexitatea este o masura care se discuta in general atunci cand se vorbeste
despre litispendenta, desi intre cele doua exista o mare diferenta.
La litispendenta avem doua procese cu tripla identitate, la conexitate vorbim tot
despre doua procese, dar lipseste tripla identitate: aceste procese sunt intre aceleasi
parti sau intre partile respective si alte parti, iar obiectul si cauza nu sunt identice, desi
au o stransa legatura.
Conditiile conexitatii:
existenta a doua procese distincte aflate pe rolul a doua instante diferite sau
chiar pe rolul aceleiasi instante, dar la complete sau sectii diferite
ambele procese sa fie pe rol (sa nu fie suspendat unul dintre ele)
identitatea partiala de parti (una dintre parti sa se regaseasca in celalalt
proces)
intre obiectul si cauza celor doua procese sa existe o stransa legatura
Alte conditii mentionate in doctrina:

ambele procese sa se afle in fata primei instante: nu se pot conexa doua

procese aflate in apel sau in recurs. Din insusi modul de invocare a exceptiei se
observa nu se poate altfel. La litispendenta exista aceasta posibilitate pentru ca era
vorba de una si aceeasi cauza aflata intr-un ,,dublu exemplar. La conexitate, vorbim
despre cauze diferite, ceau doar o stransa legatura. In plus, in faza apelului se judeca
impreuna apelurile date impotriva aceleasi hotarari, dar daca sunt cauze in stransa
legatura sunt hotarari diferite deci nu se incadreaza in ce scrie la apel.

88

instantele sa fie de acelasi grad: aceasta conditie a fost prevazuta in mod expres
de art. 164 VCPC, insa NCPC nu o mai retine si nu poate fi extrasa nici din logica
reglementarii, aceasta fiind exact inversa in noua reglementare. Potrivit art. 99, alin.
2 NCPC, atunci cand reclamantul formuleaza capete de cerere deopotriva principale,
dar care atrag competente diferite din punct de vedere al gradului instantei, se vor
judeca ambele la instanta mai inalta in grad, daca intre ele exista o stransa legatura
(intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar
aflate in stransa legatura). Daca legiuitorul a aceptat, spre deosebire de situatia de
sub imperiul vechii reglementari, ca reclamantul prin vointa lui sa deduca instantei,
prin cererea de chemare in judecata, capete diferite de cerere, dar care sa se judece
impreuna datorita stransei legaturi (ipoteza art. 99, alin. 2 NCPC), se pune intrebarea
de ce nu ar putea instanta, pentru stransa legatura, sa uneasca cererile aflate pe
rolul unor instante de grad diferit (ipoteza conexarii). In orice situatie, art. 139 NCPC
nu mai prevede identitatea de grad, ci doar necesitatea stransei legaturi intre obiect
si cauza.

Atunci cand se discuta despre instante de grad diferit, ne referim la competenta

materiala procesuala. Daca am fi in prezenta unei competente materiale functionale
diferite, atunci nu mai poate interveni conexarea, intrucat pricinile trebuie sa se afle in
fata primei instante.
Exemple de conexitate:

uneori, putem fi in prezenta unor veritabile aparari, dar facute intr-un alt proces. Spre
exemplu, intr-un proces se solicita revendicarea unui bun, iar in alt proces se ataca
cu nulitate sau declararea nulitatii absolute titlul pe care reclamantul sau paratul il
infatiseaza fie in sustinerea pretentiilor, fie in apararea din cererea in revendicare.
Este posibil sa nu avem litispendenta, caci nulitatea poate sa fie ceruta de un tert

alte instante precum suspendarea facultativa atunci cand existenta unui drept dintrun proces atarna de solutia data in alt proces (art. 413, alin. 1, ptc. 1 NCPC). In acest
caz, pricinile ar trebui mai intai sa fie conexate. Insa, daca se pierde momentul
conexarii, se poate solicita suspendarea procesului
Natura exceptiei de conexitate

Exceptia de conexitate este considerata in mod traditional ca fiind o exceptie de

ordine publica, intrucat evita pronuntarea unor hotarari greu conciliabile. Chiar daca nu
se pune in discutie incalcarea autoritatii de lucru judecat (ca la litispendenta), vorbim
despre situatii care ar putea pune in discutie executorialitatea hotararii sau ar necesita
proceduri de revizuire (ori alte proceduri de conciliere a solutiilor).
Poate fi invocata de una dintre parti sau din oficiu. Tratamentul exceptiei de
conexitate ca fiind o exceptie de ordine publica are o anumita limita (asemanator ca la
exceptia de necompetenta), respectiv exceptia de conexitate poate fi invocata cel mai
tarziu pana la primul termen de judecata in fata instantei ulterior sesizate (cea
de-a doua instanta).
Instanta ulterior sesizata se va pronunta asupra exceptiei prin incheiere,
atacabila doar odata cu fondul, potrivit art. 139, alin. 2 NCPC.

89

Dosarele vor fi reunite la urmatoarele instante:

in principiu, la instanta care a fost prima sesizata, daca instantele sunt de
acelasi grad
daca instantele sunt de acelasi grad, dar una dintre ele este de competenta
exclusiva, cauza se trimite la instanta cu competenta exclusiva, chiar daca
aceasta este ultima sesizata
daca vorbim despre instante de grad diferit, la instanta mai inalta in grad

In cazul in care dupa conexare una dintre pricini ar fi in stare de judecata, iar
cealalta nu, instanta va putea dispune disjungerea si judecarea separata (se va
judeca separat procesul care este in stare de judecata). Insa, disjungerea nu va atrage
trimiterea celuilalt dosar la instanta de la care a venit, intrucat odata ce a operat
prorogarea de competenta din conexare, instanta ramane competenta.
Chiar daca se va disjunge cauza, competenta va ramane castigata. Este posibil
ca la momentul reunirii cauzelor sa nu se fi anticipat ce probatoriu va fi administrat in
fiecare proces; in urma probatoriului procesele pot evolua distinct, ajungandu-se la
concluzia ca unul intarzie judecarea celuilalt. Instantele pot dispune disjungerea, potrivit
art. 139, alin. 5 NCPC.
Acestea vor fi disjunse doar daca au o suficienta autonomie.
( ! ) Daca pricinile au o stransa legatura aproape indestructibila, nu ar trebui sa se
dispuna disjungerea, chiar daca una ar intarzia judecarea celeilalte.
Spre exemplu, daca se conexeaza o cerere privind evacuarea si o cerere privind
daunele aduse imobilului (din care se cere evacuarea), instanta poate decide
disjungerea, in situatia in care pentru stabilirea daunelor se administreaza mai multe
expertize. In cazul evacuarii, solutia pare relativ mai facil de dat.
Dintre litispendenta si conexitate, numai conexitatea reprezinta un caz de
prorogare de competenta. La litispendenta, ambele instante sunt deopotriva
competente (altfel ar trebui invocata exceptia de necompetenta).
Numai in cazul conexitatii vorbim despre instante diferite si cu competente
diferite, precum si de situatia in care o cauza ce ar fi de competenta unei anumite
instante ajunge in competenta unei alte instante, ce in mod normal nu ar fi trebuit sa
judece acea cauza.

Delegarea instantei
Art 147 NCPC : Cand din cauza unor imprejurari exceptionale instanta competenta
e impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze, ICCJ, la cererea partii interesate, va
desemna o alta instanta de acelasi grad care sa judece procesul.

Stramutarea procesului
Reprezinta un incident in legatura cu competenta instantelor. Sediul materiei este
reprezentat de art. 140-146 NCPC.
90

Stramutarea reprezinta mutarea dosarului de la instanta competenta la o alta

instanta, care devine competenta prin hotararea de stramutare.
Spre deosebire de Codul de procedura civila de la 1865, ce prevedeatrei motive de
stramutare, Noul Cod de procedura civila retine doardoua motive: banuiala legitima si
siguranta publica.
Motivele de incompatibilitate din Noul Cod de procedura civila ar putea sa includa
si ipoteza celui de-al treilea motiv de stramutare (cand una din parti are doua rude sau
afini pana la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistentii judiciari ai
instantei), ce nu a fost retinut sub imperiul noii reglementari; avem in vedere in special
art. 42, alin. 1, pct. 13 NCPC.

Motivele de stramutare
1. Banuiala legitima: reprezinta existenta unei indoieli cu privire la
impartialitatea judecatorilor din cauza circumstantelor procesului, calitatii partilor ori
unor relatii conflictuale locale (art. 140, alin. 2 NCPC).
Spre exemplu, judecarea cu primarul localitatii (nu cu primaria), cu prefectul, cu
uzina care este motorul comunitatii locale etc; justitiabilul ar putea ramane cu impresia
ca din cauza intereselor locale a pierdut procesul.
2. Siguranta publica: reprezinta imprejurarile exceptionale care presupun ca
judecata procesului la instanta competenta ar putea conduce la tulburarea ordinii
publice.

91

Acest motiv de stramutare are o aplicabilitate redusa, intrucat ar trebui ca un stat

sa accepte ca ordinea publica ar putea fi atat de greu de tinut in frau incat sa afecteze
chiar judecata magistratilor; cu alte cuvinte, sa fie imposibila crearea unei ambiante
necesare desfasurarii unui proces.
Spre exemplu: in materie penala cazul grevelor de la Lupeni: stramutare de la
Craiova la Bucuresti; dosarul FNI: stramutare de la Bucuresti la Alba Iulia.
Probatoriul in materia stramutarii
Probele in materie de stramutare nu sunt infailibile; probatoriul este de regula
sumar, intrucat stramutarea de obicei se solicita la primul termen de judecata. Nu se
poate propune proba cu interogatoriu si nu se pot asculta martori. Instanta ce judeca
cererea de stramutare trebuie sa se bazeze doar pe sustinerile partilor in luarea unei
decizii.
Increderea in nepartinirea anumitor judecatori de la o anumita instanta ar putea fi
in mod rezonabil zdruncinata (fara a se proba efectiv aceasta zdruncinare; s-ar putea
ajunge la constatarea unei infractiuni nu este rolul instantei ce judeca cererea de
stramutare sa analizeze aceste aspecte). Sunt aspecte de viitor, ce contureaza ideea ca
temerile sunt doar posibile (daca se dovedeste ca primarul s-a intalnit cu judecatorul
pentru a discuta cauza, ajungem deja la o infractiune de coruptie).
Efectele admiterii cererii de stramutare
In caz de admitere a cererii de stramutare, procesul se trimite spre judecata unei
alte instante egala in grad cu cea la care se judeca pricina in fond:
daca vorbim despre judecatorie sau tribunal, iar pentru motive de banuiala
legitima s-a judecat cererea de stramutare la curtea de apel, procesul va fi
stramutat la o instanta egala in grad din raza curtii de apel ce a judecat cererea de
stramutare;
daca ICCJ a pronuntat hotararea de stramutare (pentru banuiala legitima la nivel
de curte de apel sau siguranta publica), procesul se va trimite la o instanta egal in
grad, dar in raza unei curti de apel invecinate cu curtea de apel in raza careia
functiona instanta respectiva. VCPC nu cuprindea o astfel de solutie: daca se
admite stramutarea, se trimitea la o alta instanta egala in grad.
Actele de procedura savarsite pana la data cererii de stramutare si in continuare,
daca nu a intervenit suspendarea cauzei (ce este facultativa). Prin hotararea de
stramutare, se va arata si in ce masura actele indeplinite urmeaza a fi pastrate.
Daca hotararea nu precizeaza nimic, se vor reface toate actele.
In ceea ce priveste hotararea ce se va pronunta fie inainte, fie dupa ce instanta a
dispus stramutarea, hotararea pronuntata este desfiintata de drept prin efectul admiterii
cererii de stramutare (art. 145, alin. 2 NCPC).
Atunci cand se stramuta procesul la o instanta, caile de atac impotriva hotararii pe
fond se vor face la instantele ierarhic superioare instantei unde s-a stramutat pricina, si
nu la instantele ierarhic superioare instantei originare.
Daca s-a facut o cerere de stramutare, nu se mai poate formula o noua
cerere, decat pentru imprejurari necunoscute la data solutionarii cererii anterioare sau
care au aparut dupa solutionarea primei cereri. Astfel se doreste ca partea sa nu supuna
92

atentiei instantei mai multe cereri de stramutare intemeiate pe aceleasi realitati sau pe
realitati pe care le cunostea, dar nu le-a supus atentiei instantei (pastrandu-le pentru alte
ocazii). Se va respinge ca inadmisibila.

Prorogarea de competenta
Prorogarea intervine in cazul in care o instanta, competenta sa
solutioneze cererea cu care a fost investita de catre reclamant, devine
competenta, in temeiul legii, a unei hotarari judecatoresti pronuntata de o
instanta superioara sau a unei conventii a partilor, sa rezolve si cereri care in
mod obisnuit nu intra in competenta sa.
Prorogarea legala
Intervine in cazurile expres prevazute de lege :
Art 112 al 1 NCPC : cererea de chemare in judecata a mai multor parati
poate fi introdusa la instanta competenta pentru oricare dintre ei si deci
pentru paratii care nu au domiciliul / resedinta / sediul in acel loc se
prelungeste competenta instantei aleasa si sesizata de catre reclamant
Art 123 NCPC : cererile accesorii, aditionale si incidentale se judeca de
instanta competenta pentru cererea principala, chiar daca ar fi de
competenta materiala sau teritoriala a altei instante, cu exceptia celor
privitoare la insolventa sau concordat preventiv regula se aplica si atunci
cand competenta de solutionare a cererii principale e stabilita de lege in
favoarea unei sectii specializate sau a unui complet specializat. Atunci cand
instanta e exclusiv competenta pentru una din parti, ea va fi exclusiv
competenta pentru toate partile.
art 139 NCPC : conexitatea poate fi invocata de parti sau din oficiu cel
tarziu la primul termen de judecata inaintea instantei ulterior sesizate, care
se va pronunta printr-o incheiere care nu poate fi atacata decat odata cu
fondul
Litispendenta nu e un caz de prorogare legala de competenta deoarece se are in
vedere acelasi litigiu !
Prorogarea judecatoreasca
Intervine in temeiul unei hotarari judecatoresti, insa la baza hotararii exista un text
legal care indreptateste instanta sa pronunte hotararea care sa stabileasca instanta care
sa judece si care, in mod obisnuit, nu ar fi competenta.
Situatii :
abtinerea si recuzarea, cand nu se mai poate alcatui completul de judecata
stramutarea si delegarea instantei
admiterea apelului si casarea cu trimitere la alta instanta egala in grad cu
prima instanta, care a pronuntat hotararea, daca partile au solicitat in mod
expres luarea acestei masuri
admiterea recursului si casarea cu trimitere la o alta instanta decat cea care
a pronuntat hotararea casata, dar egala in grad

93

o prorogare partiala, numai cu privire la administrarea unor probe, se

produce atunci cand aceasta administrare nu se face de catre instanta care
judeca, ci de catre o alta instanta, prin comisie rogatorie

Prorogarea conventionala (voluntara)

Are la baza o intelegere a partilor, in acele situatii in care legea le permite sa
deroge de la regulile de competenta pe care le stabileste, deci practic numai in cazul
competentei teritoriale reglementate de norme de ordine privata.
Partile pot conveni in scris sau, in cazul litigiilor nascute, si prin declaratia verbala
in fata instantei ca procesele privitoare la bunuri si la alte drepturi de care acestea pot sa
dispuna sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, ar fi competente
teritorial sa le judece, in afara de cazul cand aceasta competenta este exclusiva.
Conditii :
partile sa aiba capacitate deplina de exercitiu, iar daca nu, sa fie, dupa caz,
reprezentate sau asistate in conditiile legii
consimtamantul partilor sa fie liber si neviciat
in conventie sa se determine instanta competenta sau se arate criteriile pe
baza carora se determina aceasta
conventia partilor sa fie expresa

94

ACTELE DE PROCEDURA
Actul de procedura presupune orice act (operatiune juridica sau inscris) facut
pentru declansarea procesului civil, in cursul si in cadrul procesului civil de catre
instanta, parti sau ceilalti participanti, legat de activitatea procesuala a acestora.
Actele de procedura se clasifica dupa mai multe criterii :
in functie de organele / persoanele care le intocmesc ori de la care emana:
actele partilor, actele instantei, actele organelor auxiliare justitiei, actele
altor participanti
in functie de continut: actele care contin o manifestare de vointa, acte care
constata o operatie procedurala
in functie de natura: acte judiciare (care se indeplinesc in fata instantei),
acte extrajudiciare (se fac in cadrul procesului, dar in afara instantei)
in functie de modul de efectuare: acte scrise, acte orale

Conditiile pentru indeplinirea actelor de procedura

Conditii generale :
a) actele de procedura trebuie sa imbrace forma scrisa [exceptii, cand legea ingaduie
ca actul sa se poata face si oral : cererile, ascultarea expertului, ascultarea
martorului, renuntarea la judecata ulterior acestea imbraca forma scrisa]
b) actele de procedura trebuie sa relateze in chiar continutul lor faptul ca au fost
indeplinite cerintele legii
c) actele de procedura trebuie indeplinite in scris in limba romana

Dispozitii generale si comune privind forma cererilor

Orice cerere adresata instantelor trebuie sa fie formulata in scris si sa cuprinda
indicarea instantei careia ii este adresata, numele, prenumele, domiciliul sau resedinta
partilor ori, dupa caz, denumirea si sediul lor, numele si prenumele, domiciliul sau
resedinta reprezentantilor lor, daca este cazul, obiectul, valoarea pretentiei, daca este
cazul, motivele cererii, precum si semnatura.
In cazurile anume prevazute de lege, cererile facute in sedinta, la orice instanta, se
pot formula si oral, facandu-se mentiune in incheiere despre aceasta.
Cererile adresate instantelor judecatoresti se timbreaza, daca legea nu prevede
altfel.
La fiecare exemplar al cererii se vor alatura copii de pe inscrisurile de care partea
intelege a se folosi in proces. Cand cererea e facuta prin mandatar, se va alatura procura
(original / copie legalizata).
95

Numarul de exemplare
cand cererea urmeaza a fi comunicata, ea se face in atatea exemplare cate
sunt necesare pentru comunicare, in afara de cazurile in care partile au un
reprezentant comun sau partea figureaza in mai multe calitati juridice, cand
se va face intr-un singur exemplar
daca obligatia de a depune cererea in numarul de exemplare stabilit nu este
indeplinita, instanta va putea indeplini din oficiu sau va putea pune in
sarcina oricareia dintre parti indeplinirea acestei obligatii, pe cheltuiala
partii care avea aceasta obligatie
Cererea gresit denumita
cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac e
valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita

TERMENELE PROCEDURALE
Clasificare
a) dupa modul de stabilire
- legale : in principiu fixe, neputand sa fie prelungite / scurtate decat in
cazurile prevazute de lege, si continue, adica intre punctul de plecare si
punctul de implinire curg continuu, fara posibilitatea, de regula, de a fi
intrerupte / suspendate
- judecatoresti
- conventionale
b) dupa caracterul lor
- imperative : impun indeplinirea actului inauntrul lor, sub sanctiunea
decaderii
- prohibitive : interzic ca inauntrul lor sa se indeplineasca vreun act de
procedura (actul facut inaintea implirii termenului poate fi anulat la cererea
celui interesat)
c) dupa cum nerespectarea termenului afecteaza sau nu validitatea actului de
procedura
- absolute
- relative
d) dupa durata lor : pe ore, zile, saptamani, luni si ani

Calculul termenelor
Termenul pe ore incepe sa curga de la ora zero a zilei urmatoare
Termenul pe zile se calculeaza dupa sistemul exclusiv (pe zile libere, neintrand in
calcul nici ziua in care el incepe sa curga, nici ziua in care se implineste
Termenele pe saptamani, luni si ani se sfarsesc in ziua saptamanii, a lunii sau a
anului corespunzatoare zilei de plecare
Termenul care se sfarseste intr-o zi nelucratoare se va prelungi pana la sfarsitul
primei zile de lucru urmatoare
Termenul care se socoteste pe zile, saptamani, luni sau ore se implineste la ora
24.00 a ultimei zile in care se poate indeplini actul de procedura
Actul de procedura depus, inauntrul termenului, prin scrisoare recomandata la
oficiul postal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de
comunicare, e socotit a fi facut in termen, chiar daca ajunge la instanta dupa ce
96

termenul s-a implinit. La fel si actul depus de partea interesata la unitatea militara sau la
administratia locului de detinere e considerat a fi facut in termen.
In toate aceste cazuri in care se depun actele de procedura la posta, servicii de
curierat, recipisa oficiului postal sau inregistrarea facuta la unitatea militara ori unitatea
de detinere trebuie pastrata de catre parte pentru ca dovedesc data depunerii. Cand
actul este depus prin posta sau curierat, si instanta pastreaza plicul si il ataseaza cererii
sau actului procedural trimis prin posta. Ulterior, in caz de contestare se poate confrunta
cu recipisa partii.
Art. 182, alin. 2 NCPC: Cu toate acestea, daca este vorba de un act ce trebuie
depus la instanta sau intr-un alt loc, termenul se va implini la ora la care activitatea
inceteaza in acel loc in mod legal, dispozitiile art. 183 fiind aplicabile.
Practic, instantele au interpretat textul in sensul ca, daca, spre exemplu, ultima zi
este miercuri si programul se termina la ora 13, a expirat si termenul si actul de
procedura nu mai poate fi depus prin fax la ora 15. Insa, textul indica faptul ca art. 182,
alin. 1 NCPC nu indica ca toate serviciile de registratura ale instantei vor fi deschise pana
la ora 24. Daca nici instanta nu este deschisa, nici posta nu mai lucreaza, nici faxul nu
lucreaza, a expirat termenul.

Durata termenelor
In legatura cu punctul de plecare, termenele incep sa curga de la data
comunicarii actelor de procedura daca legea nu dispune altfel.
Se considera ca actul a fost comunicat partii si in cazul in care aceasta a primit sub
semnatura copie de pe act, precum si in cazul in care ea a cerut comunicarea actului
unei alte parti.
Termenul de apel / recurs curge de la comunicarea hotararii, chiar si atunci cand
comunicarea s-a facut nu in vederea executarii caii de atac, ci odata cu incheierea de
incuviintare a executarii silite ; daca o parte face apel / recurs inainte de comunicare
hotararii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel / recurs si din
acest moment va curge termenul pentru exercitarea caii de atac.
Exista si situatii in care termenele incep sa curga de la alte momente decat
comunicarea, cum ar fi pronuntarea, inregistrarea, afisarea, incuviintarea.
Punctul de implinire este acela in care efectul termenului se realizeaza,
incetand posibilitatea de a mai efectua actul in vederea caruia termenul a fost acordat
(termen imperativ), sau dimpotriva, nascandu-se dreptul de a indeplini un anumit act
(termen prohibitiv).
In cazul termenelor imperative, actul facut intre punctul de plecare si
punctul de implinire este facut in termen
In cazul termenelor prohibitive, daca actul este facut inainte de implinirea
termenului este un act prematur si este lovit de nulitate la cererea celui
interesat, dar va putea fi refacut la implinirea termenului
In intervalul de timp cuprins intre punctul de plecare si punctul de implinire,
termenele curg incontinuu, fara posibilitatea, de regula, de a putea fi intrerupte sau
suspendate.
Termenul de procedura nu incepe sa curga, iar daca a inceput sa curga mai
inainte, se intrerupe fata de cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
97

exercitiu restransa, cat timp nu a fost desemnata o persoana care sa il reprezinte /

asiste.
Principiul echipolentei
Echipolenta (echivalenta) reprezinta situatii in care legea echivaleaza anumite
acte procesuale comunicarii actului, cu efectul ca de la aceste momente incepe sa curga
termenul. Nu suntem in fata unei exceptii de la regula ca termenul curge de la
comunicare, dar suntem in fata unei situatii in care legiuitorul asimileaza comunicarii alte
acte de procedura.
Cele trei cazuri in care se aplica principiul echipolentei:
a) Art. 184, alin. 2 NCPC Se considera ca actul a fost comunicat partii si in
cazul in care aceasta a primit sub semnatura copie de pe act, precum si in cazul in care
ea [partea careia trebuie sa i se comunice] a cerut comunicarea actului unei alte parti.
Comunicarea unui act presupune un proces-verbal (cu anumite mentiuni
obligatorii, in lipsa carora este atrasa nulitatea intregii proceduri de comunicare).
Totusi, daca a semnat o primire a unei copii de pe act, atunci se echivaleaza cu o
comunicare (nu avem o comunicare per se).
In al doilea caz, s-a cerut comunicarea actului unei alte parti. O parte ar putea
avea interes sa solicite comunicarea hotararii partii adverse deoarece hotararea se
definitiveaza abia dupa curgerea termenelor de apel pentru toate partile implicate in
cauza, fara ca vreuna din ele sa faca apel. Cel care a castigat procesul are interes sa se
definitiveze procesul. Daca nu a inceput sa curga termenul de apel (pentru ca partii
adverse nu i s-a comunicat hotararea), perspectiva definitivarii nu se concretizeaza.
b) Art. 468, alin. 2 NCPC Termenul de apel prevazut la alin. (1) curge de la
comunicarea hotararii, chiar atunci cand aceasta a fost facuta odata cu incheierea de
incuviintare a executarii silite
Debitorului i se comunica incheierea de incepere a executarii. La incheierea de
incepere a executarii este atasat si titlul executoriu. Chiar daca nu i s-a comunicat
hotararea, daca totusi s-a comunicat incheierea de executare, ce are atasata si hotararea
care se executa, de la acea primire incepe sa curga termenul de apel sau de recurs, dupa
caz.
Vorbim despre comunicarea incheierii de executare, ce are atasat un inscris:
hotararea
c) Art. 468, alin. 3 NCPC Daca o parte face apel inainte de comunicarea
hotararii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel.
Se echivaleaza data comunicarii hotararii cu data depunerii cererii de apel.
*OBS: Termenul de recurs Art. 485
(1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea
nu dispune altfel. Dispozitiile art. 468 alin.(2)-(4), precum si cele ale art. 469 se aplica in
mod corespunzator.
(2) Daca intimatul nu a invocat prin intampinare sau din dosar nu reiese ca
recursul a fost depus peste termen, el se va socoti in termen.
Termenul se intrerupe si incepe sa curga un termen nou de la data noii comunicari
in urm 2 cazuri :
98

1. Cand a intervenit moartea uneia din parti in acest caz se face o noua
comunicare la ultimul domiciliu al partii decedate, pe numele mostenirii,
fara sa se arate numele si calitatea fiecarui mostenitor
2. Cand a intervenit moartea reprezentantului partii se face o singura
comunicare partii
Cazurile speciale de intrerupere a termenelor:
a) Art. 417 NCPC: Intreruperea cursului perimarii
Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea
judecarii procesului de catre partea care justifica un interes [va curge un nou termen de
perimare, doar partea interesata face actul, de regula reclamantul, dar si paratul, uneori]
b) Art. 418 NCPC: Suspendarea cursului perimarii
(1) Cursul perimarii este suspendat cat timp dureaza suspendarea judecatii,
pronuntata de instanta in cazurile prevazute la art.413, precum si in alte cazuri stabilite
de lege, daca suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a partilor in judecata
[uneori, perimarea este incidenta pe tot cursul judecatii, daca procesul civil este
suspendat pana la solutionarea unui proces penal].
(2) In cazurile prevazute la art. 412, cursul perimarii este suspendat timp de o luna
de la data cand s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecatii, daca
aceste fapte s-au petrecut in cele din urma 3 luni ale termenului de perimare [exemplu,
caz de moarte a uneia dintre parti; pana la introducerea in cauza a mostenitorilor,
termenul se suspenda, dar numai o luna].
(3) Perimarea se suspenda, de asemenea, pe timpul cat partea este impiedicata de
a starui in judecata din cauza unor motive temeinic justificate, precum si in alte cazuri
expres prevazute de lege.
c) Art. 469 NCPC: Intreruperea termenului de apel
(1) Termenul de apel se intrerupe prin moartea partii care are interes sa faca apel.
In acest caz se face din nou o singura comunicare a hotararii, la cel din urma domiciliu al
partii, pe numele mostenirii, fara sa se arate numele si calitatea fiecarui mostenitor
[textul este o replica a art. 184, intr-o materie importanta unde legiuitorul a dorit sa
sublinieze momentul curgerii termenului].
(2) Termenul de apel va incepe sa curga din nou de la data comunicarii prevazute
la alin. (1). Pentru mostenitorii incapabili, cei cu capacitate restransa sau disparuti ori in
caz de mostenire vacanta, termenul va curge din ziua in care se va numi tutorele,
curatorul sau administratorul provizoriu, dupa caz.
(3) Apelul nu constituie prin el insusi un act de acceptare a mostenirii.
(4) Termenul de apel se intrerupe si prin moartea mandatarului caruia i s-a facut
comunicarea. In acest caz se va face o noua comunicare partii, la domiciliul ei, iar
termenul de apel va incepe sa curga din nou de la aceasta data [textul este o replica a
art. 184, intr-o materie importanta unde legiuitorul a dorit sa sublinieze momentul
curgerii termenului; daca unul dintre mostenitori formuleaza apel, acest act nu
echivaleaza cu un act de acceptare a succesiunii. Mostenitorul, primind comunicare dupa
moartea defunctului, ar putea sa aiba rezerve sa formuleze apel, pentru a nu atrage o
eventuala acceptare a mostenirii; se considera in mod expres ca nu este act de
acceptare a mostenirii].
*OBS: se aplica si la recurs (485 NCPC).

99

Repunerea in termen
Repunerea in termen isi are aplicare daca partea a pierdut un termen legal
imperativ din motive temeinice. In acest caz, partea va putea formula cerere de
repunere in termen de cel mult 15 zile de la incetarea motivelor temeinice ce au
impiedicat-o sa faca actul, solicitand repunerea in termen. Odata cu cererea de repunere
in termen, trebuie depus si actul de procedura care nu a fost facut.
Solutionarea cererii de repunere in termen (in cazul in care partea formuleaza o
cale de atac): cererea de repunere in termen va fi solutionata de instanta investita cu
solutionarea caii de atac ce nu a fost facuta in termen. Mai intai, instanta se va pronunta
asupra cererii de repunere in termen si mai apoi asupra eventualei exceptii de
tardivitate. Daca va admite cererea de repunere in termen, se va trece la judecarea
fondului. Daca se va respinge cererea de repunere in termen, va fi respinsa si calea de
atac ca fiind tardiv formulata.
Repunerea in termen Art. 186
(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen numai daca
dovedeste ca intarzierea se datoreaza unormotive temeinic justificate.
(2) In acest scop, partea va indeplini actul de procedura in cel mult 15 zile de la
incetarea impiedicarii, cerand totodata repunerea sa in termen. In cazul exercitarii cailor
de atac, aceasta durata este aceeasi cu cea prevazuta pentru exercitarea caii de atac.
(3) Cererea de repunere in termen va fi rezolvata de instanta competenta sa
solutioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat in termen.
Sanctiunea nedepunerii actului in termen
Sanctiunea nedepunerii actului in termen este decaderea.
Daca totusi partea face material respectivul act, intervine nulitatea. Instanta nu
anuleaza actul respectiv, ci il va respinge ca fiind tardiv. Sensul art. 185 NCPC nu este de
a indica solutia pe care o da instanta (instanta va respinge cererea ca tardiva), ci de a
lamuri care este soarta unui act facut cu incalcarea termenului.
Solutia de nulitate este indirecta (nu este intrinseca actului facut peste
termen), actul respectiv neavand niciun viciu. Singura problema este termenul in care a
fost facut (se depaseste termenul). Instanta se va pronunta cu privire la termen, va
respinge cererea ca tardiva si legiuitorul ne da o viziune cu privire la actul facut fizic,
material in dosar (va fi nul, dar instanta nu trebuie sa pronunte o solutie de anulare).
Pronuntand o solutie cu privire la tardivitate, implicit actele facute cu incalcarea
termenelor sunt nule.

100

SANCTIUNI PENTRU NERESPECTAREA CERINTELOR

REFERITOARE LA
ACTELE DE PROCEDURA SI
TERMENELE PROCEDURALE
Nulitatea
Nulitatea = sanctiunea procedurala care intervine in cazul actului de procedura ce
nu indeplineste conditiile, de fond sau de forma, prevazute de lege pentru validitatea lui,
lipsindu-l in tot sau in parte de efectele sale firesti
Clasificarea nulitatilor
a) Dupa cum sunt sunt nu prevazute de lege
- Exprese
- Virtuale
b) Dupa cum privesc conditiile proprii actului de procedura sau conditii exterioare
- Proprii
- Derivate
c) Dupa cum actul are sau nu o existenta independenta
- Absolute
- Relative
NCPC face distinctie intre nulitatea conditionata ca vatamare (regula) si nulitatea
neconditionata actul de procedura e lovit de nulitate daca prin nerespectarea cerintei
legale s-a adus partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea
acestuia. In cazul nulitatilor exprese, vatamarea se prezuma pana la dovada contrara.
Pentru a interveni nulitatea conditionata, e necesar sa se indeplineasca urm
conditii :
Existenta unui act de procedura intocmit cu neobservarea cerintelor legale
Actul sa fi produs partii care invoca nulitatea o vatamare care poate consta,
de exemplu, intr-un prejudiciu patrimonial ori in impiedicarea partii de a-si
pregati apararea din cauza unei citari nelegale, necomunicarii unui act de
procedura, nedepunerii raportului de expertiza in termenul prevazut sau in
piederea procesului
Vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului
Actul de procedura nu va fi anulat daca, pana la momentul pronuntarii asupra
exceptiei de nulitate, a disparut cauza acesteia.
Nulitatea neconditionata nu e conditionata de vatamarea in cazul incalcarii
dispozitiilor legale referitoare la: capacitatea procesuala, reprezentare, competenta
instantei, compunerea sau constituirea instantei, publicitatea sedintei de judecata, alte
cerinte legale extrinseci actului de procedura, daca legea nu dispune altfel.
Nulitatea lipseste actul de procedura de efectele pe care i le da legea in ce
priveste functia sa procedurala. Daca insa actul cuprinde manifestari de vointa, declaratii
sau constatari de fapt, ele pot fi folosite.
101

Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricare dintre parti, de procuror

si de instanta, din oficiu, in orice faza a procesului, daca legea nu prevede
altfel.
Nulitatea relativa se poate invoca numai de partea vatamata, intr-un
anumit termen si numai daca neregularitatea nu a fost cauzata prin propria
fapta.
Daca legea nu prevede altfel, nulitatea relativa poate fi invocata :
a) Pentru neregularitatile savarsite pana la inceperea judecatii, prin intampinare sau,
daca aceasta nu e obligatorie, la primul termen de judecata
b) Pentru neregularitatile savarsite in timpul judecatii, la termenul la care s-a savarsit
neregularitatea sau, daca partea nu e prezenta, la termenul imediat urmator si
inainte de a pune concluzii pe fond
Partea interesata poate renunta, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea
relativa !
Nulitatea afecteaza atat operatiunea juridica, cat si actul incheiat pentru
constatarea ei (mor atat negotium, cat si instrumentum, spre deosebire de civil
formalismul procedurii civile)
Nulitatea opereaza cu efect retroactiv, actul este considerat ca nu a produs
niciodata efecte.
In principiu, actele vor fi refacute in fata aceleiasi instante, daca nu se prevedea
vreun termen (daca nu a intervenit decaderea).
Daca actul cuprinde manifestari de vointa, declaratii sau constatari de fapt, ele pot
fi folosite (chiar daca marturia este lovita cu nulitatea, se poate dovedi cu incheierea
respectiva ca a persoana a fost in fata instantei alibi).
Nulitatea actului atrage nulitatea actelor subsecvente, daca nu au o existenta
de sine statatoare, dar poate uneori atrage si nulitatea actelor precedente.
Nulitatea nu opereaza de drept, ea trebuie constatata sau pronuntata de instanta,
si, in masura in care acest lucru nu a intervenit, actul de procedura ramane valabil si isi
produce efectele, iar daca toate caile care puteau duce la anularea lui nu mai pot fi
folosite, nulitatea ramane definitiv acoperita.

102

Nulitatile conditionate de
vatamare
[REGULA]
Conditii:
a) actul sa fi fost indeplinit cu
neobservarea cerintelor legale (s-a
nesocotit o norma);
b) trebuie sa se fi produs o vamatare prin
nesocotinta cerintelor legale;
!!! in cazul nulitatilor exprese,
vatamarea se prezuma pana la proba
contrara !!!
c) vatamarea sa nu poata fi inlaturata
altfel decat prin anularea actului.
Spre exemplu: la citarea partii,
actul de procedura este citatia, ce
trebuia sa vina cu 5 zile inainte. Daca
vine cu 3 zile inainte, vorbim despre o
nerespectare a unei cerinte legale. S-a
produs o vatamare in drepturile
procesuale (nu trebuie sa fie
pecuniara): termenul de 5zile acorda
timp pentru pregatirea procesului.
Vatamarea este prezumata pentru ca se
prevede expres ca neindeplinirea
termenului de 5 zile duce la
nulitate.Poate fi inlaturata vatamarea
altfel? Daca insa partea a fost citata cu
3 zile inainte si se prezinta la proces, nu
se anuleaza citatia, ci instanta va
acorda cuvantul partii, pentru ca
vatamarea poate fi inlaturata prin
manifestarea partii potrivit careia
i-au fost suficiente cele trei zile. Se
respecta astfel si dreptul la aparare si
principiul contradictorialitatii.
Nu se considera ca este
inlaturata vatamarea atunci cand se
reface actul de procedura. Daca se
dispune citarea din nou a partii, nu
inseamna ca vatamarea a fost
inlaturata, pentru ca s-a inlaturat actul
si s-a dispus efectuarea unuia nou.

103

Nulitatile neconditionate
de vatamare [EXCEPTIA]
Nulitatea intervine fara a mai fi
cercetata indeplinirea conditiei
vatamarii in cazul incalcarii
disspozitiilor referitoare la
(enumerare exhaustiva):
capacitatea procesuala [nu este
relevanta vatamarea minorului daca
acesta a facut un act de procedura;
daca minorul face un act
deprocedura nul si nulitatea este
neconditionata, nu poate sa ceara
partea cealalta, pentru ca nu ar avea
interes daca procesul s-a finalizat, ci
poate cere cel mult pana la
momentul pronuntarii unei hotarari;
nu este o problema de
vatamare/nevatamare];
reprezentarea procesuala [daca
recursul este facut de parte fara afi
semnat de avocat, nu se mai
analizeaza daca recursul profita sau
nu partii, ci se anuleaza indiferent de
continutul sau, chiar daca partea l-ar
fi facut mai bine decat il facea un
avocat];
competenta instantei,
compunerea sau constituirea
instantei[numarul de judecatori,
participarea sau neparticiparea
aprocurorului atunci cand este
obligatorie participarea sa,
incompatibilitatile, aspectelelegate
de judecarea pricinii de catre un
judecator definitiv sau stagiar];
publicitatea sedintei de judecata
[respectarea secretului atunci cand
legea il prevede in mod exceptional
nu este sanctionata cu o nulitate
neconditionata de vamatare, ci cu o
nulitate conditionata de vatamare],
alte cerinte legale extrinseci actului.
altecerinte legaleextrinseci, daca
legea nu prevede altfel:
-neplata taxei de timbru;
-actul a fost facut cu incalcarea
termenului legal prohibitiv (nu imperativ,
pentru ca intervine decaderea).

Regimul de invocare a nulitatii

Solutionarea nulitatii

*Exceptia este un mijloc de invocare a nulitatii in cursul unui proces. Daca procesul s-a
incheiat, se invoca un motiv de apel (de exemplu, la competenta)
**Daca exceptia este dilatorie, vorbim despre o incheiere. Daca este exceptia este
peremptorie, vorbim despre o hotarare. Sunt si situatii in care vorbim de hotarari, desi
exceptia este dilatorie admiterea exceptiei de necompetenta, se declina competenta

104

Termenul de invocare a nulitatii

In ce priveste termenul de invocare a nulitatii, potrivit art. 177, alin. 3 [Indreptarea
neregularitatilor actului de procedura]: actul de procedura nu va fi anulat daca pana la
momentul pronuntarii asupra exceptiei de nulitate a disparut cauza acesteia.
Este vorba despre principiul salvgardarii actului.
Spre exemplu, la o nulitate legata de nereprezentarea legala, se prevede ca este
nulitate neconditionata de vatamare; se invoca exceptia, instanta amana judecata (se va
pronunta la termenul urmator), iar pana la termenul urmator reprezentantul legal ratifica
actele. In aceste cazuri, nulitatea dispare.
Nu se aplica textul in situatiile in care pentru acoperirea viciilor ce genereaza
nulitatea este prevazut un termen, iar actul salvator care acopera nulitatea intervine
dupa expirarea termenului respectiv. In acest caz, daca coroboram cu art. 185 NCPC de
la termene, inseamna ca actul salvator este el insusi lovit de nulitate derivata din
decadere. Un act nul nu poate salva un act nul (cel putin actul salvator trebuie sa fie
valabil).
Atunci cand instanta spune ca acorda termen de 10 zile pentru a inlatura
viciile de forma ale cererii de chemare in judecata, iar cererea se remediaza in a 11-a, iar
instanta se pronunta in a 13-a : textul art. 177, alin. 3 NCPC nu se aplica in acest caz.
Aici, termenul de 10 zile este legal imperativ, sanctiunea aplicabila fiind decaderea. Actul
nu mai poate fi salvat.
Potrivit art. 178, alin. 5 NCPC,toate cauzele de nulitate a actelor de procedura deja
efectuate trebuie invocate deodata, sub sanctiunea decaderii partii din dreptul de a le
mai invoca.
Se pune intrebarea daca textul se aplica si nulitatilor absolute. Stim ca nulitatile de
ordine publica trebuie invocate in orice faza a procesului, daca legea nu prevede altfel.
Textele (art. 178, alin. 5 si art. 178, alin. 1 NCPC) trebuie coroborate. Daca se invoca
nulitatea unui act si sunt incidente mai multe motive de nulitate, toate trebuie
prezentate instantei in acel moment.
Se doreste inlaturarea abuzului in drept constand in mentinerea unor motive de
nulitate succesiv (as in maneca se introduc la termene diferite motive de nulitate,
poate chiar se invoca in apel). Legiuitorul doreste o loialitate procesuala, chiar daca este
vorba despre nulitati de ordine publica.
*OBS: Opinie contrara in doctrina: art. 178, alin. 5 NCPC se aplica doar la nulitati
relative. Opinia poate fi combatuta; daca art. 178, alin. 5 NCPC s-ar referi doar la
nulitatile relative, nici nu ar fi trebuit sa existe pentru ca oricum nulitatile relative se
invoca pana la primul termen dupa cunoasterea motivului decaderii. Textul se refera in
primul rand la nulitatile absolute [daca legea nu prevede altfel art. 178, alin. 1 NCPC].
Textul a fost preluat din C.proc.civ. francez.

Decaderea si repunerea in termen

Decaderea e o sanctiune care intervine in cazurile in care nu s-au respectat
termenele legale imperative absolute, deci atunci cand legea stabileste un termen fix
pentru exercitarea unei cai de atac sau pentru indeplinirea unui alt act procedural, iar
105

partea a lasat sa expire acel termen fara a beneficia de el, sau atunci cand legea
prevede ca dreptul trebuie exercitat ori actul de procedura trebuie indeplinit intr-un
anumit moment al procesului, ori intr-o anumita ordine.
Decaderea intervine numai in cazul termenelor legale !
Conditiile de operabilitate a decaderii
a)Exista unui termen imperativ legal absolut, inauntrul caruia trebuie exercitat
dreptul procedural
Sunt asimilate cazurile cand:

legea a stabilit un termen fix. Spre exemplu, nulitatea relativa poate fi

invocata de partea care a fost vatamata pana la termenul imediat urmator
(nu se stie exact durata)

legea prevede ca un act trebuie facut intr-un anumit moment

procesual; art. 204 NCPC: modificarea cererii de chemare in judecata poate
fi facuta pana la primul termen de judecata la care reclamantul este legal
citat

legea stabileste o anumita ordine de efectuare a actelor de

procedura. Spre exemplu, nulitatea actului de procedura se invoca deodata
pentru toate motivele si nu succesiv (nu se spune cand: poate la primul
termen, al doilea, poate toate direct in recurs, daca sunt absolute). Nulitatea
pana la dezbaterile pe fond

b)Partea sa nu fi exercitat dreptul procedural inauntrul acestui termen (deci nu

si la cele prohibitive)
Decaderea nu intervine in cazul drepturilor procedurale ale instantei.
c)Sa nu existe o derogare expresa de la sanctiunea decaderii
Decaderea nu intervine daca:
exista o dispozitie expresa a legii in aces scop;
in cazul partilor legate printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate,
una dintre parti a facut actul in termen;
partea interesata renunta la acest drept (nu avem renuntare la dreptul de a
invoca decaderea atunci cand nu invoca decaderea in termen, este o
decadere din dreptul de a invoca decaderea; renuntarea trebuie sa fie
manifesta);
legea stabileste in mod expres o alta sanctiune;
partea interesata dovedeste ca a fost impiedicata de motive temeinic
justificate.
Regimul de invocare a decaderii

106

Efectele decaderii
Pierderea dreptului procesual ce nu a fost exercitat in termen. Actul de procedura
facut peste termen este lovit de nulitate derivata din decadere.
Dreptul subiectiv civil nu este atins, insa, indirect, decaderea poate duce la
pierderea unei componente a acestuia. Daca se pierde procesul si nu se exercita calea de
atac a apelului, dreptul se consolideaza in patrimoniul celeilalte parti. Intervine mediat si
nu direct.
Daca actul cuprinde manifestari de vointa, declaratii sau constatari de fapt, este
valabil sub aceste aspecte.
Decaderea isi produce efectele doar daca a fost constata de instanta. Daca nu a
fost constatata, actul de procedura ramane valabil si produce efecte; daca toate caile de
atac au fost epuizate, sanctiunea ramane definitiv inoperanta.
Repunerea in termen
Art. 186 NCPC: Repunerea in termen
(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen numai daca
dovedeste ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate.
(2) In acest scop, partea va indeplini actul de procedura in cel mult 15 zile de la
incetarea impiedicarii, cerand totodata repunerea sa in termen. In cazul exercitarii cailor
de atac, aceasta durata este aceeasi cu cea prevazuta pentru exercitarea caii de atac.
(3) Cererea de repunere in termen va fi rezolvata de instanta competenta sa
solutioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat in termen.

Comparatie intre nulitate si decadere

107

Cererea de chemare in judecata

Forma cererii de chemare in judecata
Obiectul cererii si valoarea lui
Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde obiectul cererii este nula.
Dispozitiile art. 200 NCPC sunt aplicabile.
Lipsa mentiunii privind valoarea obiectului nu poate atrage anularea cererii ca
netimbrata.
Valoarea este necesara din doua perspective:
1. prin indicarea valorii, se stabileste taxa judiciara de timbru (stabilita in
genere, atunci cand vorbim de actiuni evaluabile in bani, intr-un procent din
valoare)
2. pentru stabilirea corecta a competentei (la unele litigii, competenta se
determina dupa valoare)
Vorbim despre precizarea valorii in ipoteza litigiilor evaluabile in bani. O cerere de
divort nu va trebui sa cuprinda si valoarea obiectului.
Valoarea trebuie corelata cu regulile de la competenta:
daca avem o cerere reala, imobiliara, valoarea va fi in principal cea impozabila. In
lipsa valorii impozabile, se stabileste de catre reclamant (valoarea grilelor notariale,
pe baza de inscrisuri actul de dobandire etc.). In caz de contestatie, instanta va
stabili valoarea reala a cererii;
actiune in rezilierea unui contract de inchiriere: valoarea chiriei anuale;
actiune in anularea sau rezolutiunea contractului: valoarea obiectului contractului.

108

Pe langa valoare, legea prevede ca in cazul in care este vorba despre imobile,
acestea trebuie identificate si printr-o serie de elemente suplimentare:
localitatea si judetul, strada si numarul, iar in lipsa, vecinatatile, etajul si
apartamentul, precum si, cand imobilul este inscris in cartea funciara, numarul de
carte funciara si numarul cadastral sau topografic, dupa caz;
de asemenea, daca este vorba de imobile, la cererea de chemare in judecata se va
anexa extrasul de carte funciara, cu aratarea titularului inscris in cartea funciara,
eliberat de biroul de cadastru si publicitate imobiliara in raza caruia este situat
imobilul;
daca imobilul nu este inscris in cartea funciara, se va anexa un certificat emis de
acelasi birou, care atesta acest fapt.
Legea prevede aceste formalitati pentru a se evita ulterior amanarea procesului
pentru aspecte privind identificarea corecta a imobilului, incadrarea sa in planul cadastral
etc. Se incearca estomparea posibilitatii amanarii procesului dupa ce se va da primul
termen.
Sanctiuni
Lipsa indicarii obiectului atrage nulitatea expresa (in acest caz este prezumata
vatamarea).
Lipsa mentiunii privind valoarea atrage nulitatea virtuala (in acest caz nu este
prezumata vatamarea). Nu se atrage automat anularea cererii ca netimbrata, ci
judecatorul va pune in vedere partii sa indice valoarea si dupa va spune ce suma trebuie
sa plateasca partea ca taxa de timbru.
Aratarea motivelor de fapt si de drept
Reprezinta partea cea mai ampla a cererii de chemare in judecata. Doctrina si
jurisprudenta au subliniat ca neindicarea textelor legale nu atrage anularea cererii,
intrucat judecatorul poate sa dea o calificare corecta cererii, chiar daca acestea nu
contine un anumit articol la care sa se raporteze.
Reclamantul poate indica ca temei si doar principii sau reguli de drept, chiar daca
nu face uz de un anumit articol (spre exemplu, regulile ce guverneaza viciile de
consimtamant in materia nulitatii). In schimb, este prea generala formularea codul civil
si legislatia in materie.
Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde motivele de fapt ale acesteia
este nula. Dispozitiile art. 200 NCPC sunt aplicabile.
Sanctiuni
Neindicarea motivelor de fapt este un caz de nulitate expresa (in acest caz este
prezumata vatamarea).
Neindicarea motivelor de drept este un caz de nulitate virtuala (in acest caz nu
este prezumata vatamarea). Cel care ar reclama ca nu se poate apara si cererea este
nula intrucat nu are temei de drept ar trebui sa dovedeasca acest lucru.
Exemple de situatii in care neindicarea temeiului de drept poate afecta
judecata, intrucat poate impiedica ca o parte sa isi faca apararile:

109

 uneori, este posibil ca o cerere sa aiba mai multe manifestari juridice, atat in planul
dreptului civil, cat si in planul contenciosului administrativ. Astfel, o parte poate
solicita atat anularea autorizatiei de constructie, cat si despagubiri pentru o
defectuoasa constructie a unui imobil. Daca nu se precizeaza exact temeiul de drept,
nici nu se stie inca ce instanta este competenta (cea de drept comun sau cea de
contencios administrativ);
in situatia in care se solicita anularea unui testament, iar reclamantul (de regula,
mostenitorul negratificat al defunctului) vorbeste atat de dol, cat si de lipsa
discernamantului, paratul isi poate pune problema cum se va apara. Daca asupra
defunctului s-ar fi savarsit un dol, inseamna ca acesta intelegea, nefiind deci lipsit de
discernamant. In schimb, daca defunctul era lipsit de discernamant, nu si-ar mai gasi
loc dolul. Astfel, paratul se poate apara afirmand ca se afla intr-o situatie de echivoc
si ca nu isi poate intemeia apararea. Astfel, se vorbeste despre o nulitate virtuala;
ca un contraexemplu, daca reclamantul introduce o actiune in revendicare clasica,
dar nu prezinta si temeiul de drept (dispozitiile din codul civil referitoare la
proprietate), paratul nu poate invoca o presupusa vatamare datorita neinvocarii
temeiului de drept, intrucat era neechivoc faptul ca reclamantul isi bazeaza
sustinerile pe dispozitiile referitoare la proprietate si la actiunea in revendicare.
Aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere
A. Inscrisurile trebuie atasate la cererea de chemare in judecata in copie
certificata. Nu este necesara o copie legalizata, ci o simpla fotocopie, pe care sa se
inregistreze mentiunea conform cu originalul si o semnatura.
B.

Daca se doreste ca printre probe sa fie si interogatoriul paratului, atunci:

in cazul unui parat persoana fizica, reclamantul va solicita ca
acesta sa fie prezent in persoana la termen;
in cazul unui parat persoana juridica, acesta va raspunde in scris
la interogatoriu. In acest caz, reclamantul va atasa interogatoriul la
cererea de chemare in judecata.

Judecatorul, atunci cand face citatia, trebuie sa mentioneze ca paratul este chemat
in judecata si ca trebuie sa fie prezent personal. In caz contrar, paratul poate sa trimita
un mandatar (ce nu raspunde la interogatoriu). Se va pierde un termen, intrucat
judecatorul va trebui sa-l citeze pe parat, pentru a se putea lua proba cu interogatoriu.
Daca nici de aceasta data paratul nu se prezinta, se va putea considera ca un inceput de
dovada scrisa impotriva sa sau chiar o recunoastere deplina.
Paratul este citat cu mentiunea la interogatoriu numai in masura in care proba
va fi acceptata. Faptul ca este citat pentru a se prezenta in vederea interogatoriului nu
semnifica ca paratul trebuie sa inteleaga ca instanta deja a admis proba cu interogatoriu
(trebuie sa o puna intai in dezbaterea partilor). Instanta ia masura participarii paratului
doar cu titlu preparatoriu, in vederea discutarii problemei daca i se va lua sau nu
interogatoriu.
Daca interogatoriul se ia in scris, la cererea de chemare in judecata trebuie atasate
si intrebarile pe care reclamantul intelege sa le puna paratului in procedura de luare a
interogatoriului.
C.
Daca printre probe este indicata proba cu martori, atunci reclamantul este
dator sa indice numele, prenumele si adresa martorilor (completate cu mentiunile de la
110

art. 148, alin. 1, teza a II-a NCPC, care se aplica in mod corespunzator) tot cu titlu
preparatoriu, sub conditia admiterii probelor. Aceste mentiuni trebuie facute in vederea
citarii martorilor, pentru a nu se acorda un termen inutil in caz contrar.
Semnatura
Lipsa semnaturii este prevazuta sub sanctiunea nulitatii exprese.
In schimb, lipsa semnaturii poate fi acoperita in tot cursul judecatii in fata primei
instante. Astfel, daca se invoca la un anumit moment al procesului in fata primei instante
ca lipseste semnatura:
daca reclamantul este prezent, acesta va fi invitat sa semneze;
daca reclamantul lipseste, atunci se va acorda un termen inauntrul caruia
reclamantul ar trebui sa semneze cererea de chemare in judecata (daca se invoca
lipsa de semnatura, reclamantul care lipseste la acel termen va trebui sa semneze
cererea cel mai tarziu la primul termen urmator, fiind instiintat in acest sens prin
citatie art. 196, alin. 2, teza a II-a NCPC);
daca reclamantul fiind prezent nu semneaza sau daca nu semneaza nici in interiorul
termenului acordat in cazul in care lipseste, cererea se anuleaza.
Nulitatea cererii in aceasta ultima situatie este o nulitate care incepe cu un
caracter dilatoriu (prin acordarea unei perioade de timp) si daca nu se remediaza in acel
interval de timp dobandeste un caracter peremptoriu. Ideea este de salvgardare a actului
in cazul in care reclamantul il recunoaste. Daca cererea de chemare in judecata este
facuta de alta persoana, reclamantul poate pretinde ca nu o cunoaste; cererea se va
anula pentru a nu produce alte efecte.
Cererea de chemare in judecata se va depune in atatea exemplare cate parti
sunt, plus unul pentru instanta (art. 195 NCPC corelat cu art. 149, alin. 1 NCPC).

Timbrarea cererii de chemare in judecata

Sediul materiei: art. 197 NCPC; OUG nr. 80/2013
Art. 197 NCPC: Timbrarea cererii
In cazul in care cererea este supusa timbrarii, dovada achitarii taxelor
datorate se ataseaza cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage
anularea cererii de chemare in judecata, in conditiile legii.
Regula este ca orice cerere facuta instantelor se timbreaza, in lipsa unei dispozitii
exprese contrare.
Exemple de cereri ce nu se timbreaza: cererile in litigii de munca, pentru actiunile
societatii in insolventa impotriva debitorilor sai proprii.
Timbrajul este de doua feluri:
progresiv (un procent din valoarea obiectului pricinii)
in cota fixa (o suma fixa precizata de lege pentru o anumita cerere)

111

De regula, cota progresiva (procentuala) este aplicabila litigiilor evaluabile in

bani.
Dar, unele litigii evaluabile in bani sunt supuse, potrivit legii, unei taxe fixe:
folosirea locuintelor;
cererile in materie de contencios administrativ, ce sunt plafonate. Aceste
cereri au si o componenta de reparare a daunelor, deci sunt evaluabile in
bani.
Cererea reconventionala, cererea de interventie principala si cererea de chemare
in garantie se timbreaza ca si o cerere de chemare in judecata (avand natura juridica a
unor veritabile cereri de chemare in judecata).
Taxele de timbru se platesc anticipat. Impotriva modului de stabilire a taxei de
timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare la aceeasi instanta, in termen
de 3 zile de la data comunicarii taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutita de
taxa de timbru si se solutioneaza de catre un alt complet de judecata, in camera de
consiliu, fara citarea partilor, pronuntandu-se o hotarare definitiva.

Sanctiune
Neplata taxei de timbru atrage nulitatea neconditionata de vatamare a
cererii de chemare in judecata (fiind o conditie extrinseca). In realitate, nici nu s-ar
putea justifica vreo vatamare. Paratul nu este vatamat oricum, taxa facandu-se venit la
bugetul de stat.
Daca doar pentru o parte a cererii este platita taxa de timbru (spre exemplu,
pentru patru capete de cerere din cinci), cererea va fi judecata in limita taxei achitate
(nu se va anula in intregime).
Pe langa scutirile legale de taxa de timbru, si judecatorul poate acorda scutiri de
taxa de timbru, in cazul cererilor de ajutor public judiciar (cand persoana fizica se afla
intr-o situatie de nevoie si cand se incadreaza in anumite plafoane stabilite de catre
legea ajutorului public judiciar). Se poate acorda scutirea, esalonarea sau reducerea taxei
judiciare.
Persoanele juridice care nu pot beneficia de ajutor public judiciar pot sa
dobandeasca facilitati fiscale daca dovedesc ca venitul (calculat pe ultima perioada a
activitatii) nu le permite sa achite taxa. Persoanele juridice pot primi o reducere sau o
esalonare a taxei din partea instantei.
Daca cererea de chemare in judecata este netimbrata sau insuficient timbrata,
reclamantului i se pune in vedere, in conditiile art. 200, alin. 2, teza I NCPC obligatia de a
timbra cererea in cuantumul fixat de instanta si de a trimite dovada achitarii taxei in cel
mult 10 zile de la primirea comunicarii. Totodat, prin acelasi act i se comunica
reclamantului posibilitatea de a formula, in conditiile legii, cerere de acordare a
facilitatilor la plata taxei, in termen de 5 zile de la primirea comunicarii.

112

Inregistrarea cererii de chemare in judecata si constituirea

dosarului
Cererea de chemare in judecata se depune personal sau prin reprezentant ori
poate fi trimisa instantei prin posta, curier, fax sau scanata si transmisa prin posta
electronica ori prin inscris in forma electronica.
Aceasta trebuie sa fie insotita de anexele cerute de lege (dovada calitatii de
reprezentant, taxa de timbru, etc.) si sa fie intr-un numar suficient de exemplare pentru
toate partile si unul pentru instanta.
Cererea este primita la Registratura instantei, se inregistreaza si primeste data
certa, prin aplicarea stampilei de intrare. Data certa reprezinta momentul de la care
incepe procesul. Legea din acel moment este legea aplicabila procesului (nu data postei).
Daca un contract este atasat ca inscris anexa la cererea de chemare in judecata, acesta
nu va primi data certa.
Dupa inregistrare, cererea se preda presedintelui instantei sau persoanei
desemnate de acesta, care va lua de indata masuri in vederea stabilirii in mod aleatoriu
a completului de judecata (presedintele nu face nimic in ceea ce priveste judecarea
acelui dosar, ci doar stabileste completul de judecata, asigurand desemnarea
judecatorului sau judecatorilor care vor judeca cererea).

Stabilirea in mod aleatoriu se va face in doua feluri:

in sistem informatic ECRIS;
daca sistemul informatic nu functioneaza, in sistem ciclic. Fiecare judecator are
numar de complet.
Dupa luarea acestor masuri, cererea se preda serviciului arhiva si registratura,
unde se formeaza si se pastreaza dosarul. Dosarul este pastrat de presedintele instantei,
de catre grefierul-registrator: se presupune ca nimeni nu mai are acces la dosar.
Cererea se inscrie in urmatoarele registre:
registrul general de dosare (toate dosarele in ordinea numarului, ca urmare a primirii
de catre instanta);
opisul alfabetic (ordinea alfabetica a numelui partilor);
registrul informatic (toate actele care se depun de-a lungul timpului intr-un dosar
anume);
registrul de termene al arhivei (se tine pe zile);
condica de sedinta.

Efectele cererii de chemare in judecata

1. Investeste instanta cu judecarea pricinii la care se refera.
2. Determina cadrul procesual in care se va desfasura judecata din punct de
vedere al partilor si al obiectului cererii.
Reclamantul este cel care stabileste cu cine si asupra ce doreste sa se judece
(partile si obiectul cu unul sau mai multe capete de cerere). Exista totusi situatii
113

cand instanta se pronunta din oficiu asupra unor cereri (stabilirea locuintei minorului,
in cazul divortului etc.). Astfel, reclamantul are un rol determinant, dar nu total in
ceea ce priveste cadrul procesual.
3. In cazul competentei teritoriale alternative, exprima optiunea
reclamantului pentru una dintre instantele deopotriva competente.
4. In anumite cazuri, cererea strict personala introdusa de titularul dreptului
la actiune poate fi transmisa mostenitorilor acestuia, in caz de deces al
titularului actiunii.
De principiu, calitatea procesuala poate fi transmisa si inainte de inceperea
procesului.
Uneori, se poate transmite numai in interiorul unui proces:
La actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine actiunea
poate fi facuta numai impotriva donatarului; daca acesta decedeaza
in cursul procesului, se poate continua actiunea in contra
mostenitorilor donatarului. De asemenea, actiunea pornita de donator
poate fi continuata de mostenitorii sai (art. 1024 NCC);
la divort cand sotul decedeaza inainte de a introduce actiunea,
mostenitorii nu pot solicita divortul; insa, daca reclamantul l-a chemat
in judecata pe parat pentru a solicita desfacerea casatoriei din culpa
paratului, actiunea poate fi continuata de mostenitorii reclamantului.
5. Opereaza punerea in intarziere a debitorului, daca nu a fost pus in
intarziere sau daca nu este de drept in intarziere.
Debitorul va fi considerat posesor de rea-credinta si, in cazul actiunilor reale
imobiliare sau a celor mixte, acesta va datora fructele culese din momentul sesizarii
instantei; va suporta riscurile pierii bunului, in cazul in care cererea are ca obiect
predarea unui bun determinat; vor incepe sa curga dobanzile in cazul cererii prin care
e pretinde o suma de bani care nu era purtatoare de dobanzi.
6. In cazul cererilor reale imobiliare si al celor mixte inceteaza buna-credinta a
paratului.
Paratul va cunoaste ca in legatura cu imobilul exista un litigiu efectele se
plaseaza in zona fructelor.
7. Dreptul ce se urmareste a fi valorificat devine litigios.
8. Este intrerupta prescriptia extinctiva a dreptului la actiune, chiar daca a
fost depusa la o instanta necompetenta (art. 2539 NCC).
Efectul intreruptiv se produce chiar si daca cererea de chemare in judecata s-a
depus la o instanta necompetenta. Totusi, daca cererea s-a respins, a fost anulata
sau s-a perimat printr-o hotarare ramasa definitiva, efectul intreruptiv nu se produce.
Cu toate acestea, daca reclamantul, in termen de 6 luni de la data cand hotararea de
respingere sau de anulare a ramas definitiva, introduce o noua cerere, prescriptia
este considerata intrerupta prin cererea de chemare in judecata precedenta, cu
conditia insa ca noua cerere sa fie admisa.

Verificarea si regularizarea cererii de chemare in judecata

114

Art. 200 NCPC:

Verificarea cererii si regularizarea acesteia
(1) Completul caruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifica, de indata, daca
cererea de chemare in judecata indeplineste cerintele prevazute la art. 194197.
(2) Cand cererea nu indeplineste aceste cerinte, reclamantului i se vor comunica
in scris lipsurile, cu mentiunea ca, in termen de cel mult 10 zile de la primirea
comunicarii, trebuie sa faca completarile sau modificarile dispuse, sub
sanctiunea anularii cererii. Se excepteaza de la aceasta sanctiune obligatia de
a se desemna un reprezentant comun, caz in care sunt aplicabile dispozitiile
art. 202 alin. (3).
(3) Daca obligatiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite
in termenul prevazut la alin. (2), prin incheiere, data in camera de consiliu, se
dispune anularea cererii.
(4) Impotriva incheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de
reexaminare, solicitand motivat sa se revina asupra masurii anularii.
(5) Cererea de reexaminare se face in termen de 15 zile de la data comunicarii
incheierii.
(6) Cererea se solutioneaza prin incheiere definitiva data in camera de consiliu, cu
citarea reclamantului, de catre un alt complet al instantei respective,
desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra masurii
anularii daca aceasta a fost dispusa eronat sau daca neregularitatile au fost
inlaturate in termenul acordat potrivit alin. (2).
(7) In caz de admitere, cauza se retrimite completului initial investit.
Procedura de verificare si regularizare a cererii de chemare in judecata se
desfasura si sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865, pentru ca nici atunci nu
era de presupus ca o cerere depusa nu parcurgea o procedura de verificare. De cele mai
multe ori, reclamantul depune cererea de chemare in judecata cu vicii. Ca sa se ajunga la
judecarea procesului, trebuia sa se ajunga la forma la care legea o prevede pentru
cererea de chemare in judecata. Sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865,
aceasta procedura avea loc in sedinta publica.
Sub imperiul Noului Cod de procedura civila, regularizarea se muta inainte de
primul termen. Primul termen se va acorda doar daca cererea de chemare in
judecata este conforma cu cerintele legale. Astfel, verificarea si regularizarea se fac
inainte ca paratului sa i se comunice cererea.
Procedura de verificare si regulizare se face doar impreuna cu reclamantul.
Cererea de chemare in judecata nu se comunica paratului decat atunci cand judecatorul
considera ca se afla in fata unei cereri conforme. Se urmareste ca paratul sa primeasca o
cerere impecabila, pentru ca paratul sa nu solicite amanari pentru regularizarea cererii.
Completul caruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifica, de indata, daca cererea
de chemare in judecata indeplineste conditiile prevazute la art. 194-197 NCPC. Are loc o
verificare formala; judecatorul investit nu verifica corectitudinea sustinerilor
reclamantului, ci prezenta elementelordin art. 194-197 NCPC.

In urma verificarii formale a cererii de chemare in judecata, vorbim despre doua

posibile ipoteze:
115

 daca judecatorul constata ca sunt intrunite conditiile prevazute de

lege pentru cererea de chemare in judecata, va dispune, prin rezolutie,
comunicarea cererii de chemare in judecata paratului (art. 201, alin. 1
NCPC);
daca judecatorul constatata ca nu sunt intrunite conditiile prevazute
de lege pentru cererea de chemare in judecata, va pune in vedere
reclamantului ca in termen de 10 zile sa rectifice viciul respectiv: sa faca
completarile sau modificarile dispuse. Reclamantul va primi o instiintare
din partea completului de judecata in care va primi instructiuni cu privire
la elementele asupra carora trebuie sa intervina (spre exemplu,
depunerea unui extras de carte funciara; semnarea cererii; depunerea
taxei judiciare de timbru etc.). Termenul de 10 zile este un termen de
decadere. Daca reclamantul nu indeplineste cerintele dispuse in interiorul
respectivului termen, intervine anularea cererii de chemare in
judecata !
Sanctiune
Toate rectificarile, completarile, modificarile ce trebuie facute de reclamant sunt
prevazute sub sanctiunea nulitatii cererii de chemare in judecata. Potrivit Codului de
procedura civila de la 1865, se lsa la aprecierea judecatorului daca se suspenda
procesul (pentru cel mult un an sub vechea reglementare) sau se anula cererea.
Se pune intrebarea daca pentru lipsa oricaruia dintre elementele prevazute la art.
194-197 NCPC va fi incidenta sanctiunea nulitatii. Intr-adevar, art. 200, alin. 2, teza finala
NCPC prevede o singura exceptie, facandu-se trimitere la art. 202, alin. 3 NCPC. In toate
celelalte cazuri, intervine nulitatea.
Este inlaturata expres aplicarea sanctiunii nulitatii in cazul in care mai multe
persoane care sunt impreuna reclamante sau parate nu desemneaza un mandatar
comun, pe numele caruia sa se indeplineasca procedura de comunicare a actelor de
procedura intocmite in dosar. In acest caz, devin aplicabile dispozitiile art. 202, alin. 3
NCPC. Astfel, daca partile nu isi aleg un mandatar sau nu se inteleg asupra persoanei
mandatarului, judecatorul va numi, prinincheiere, un curator special, in conditiile art.
58 alin. (3), care va asigura reprezentarea reclamantilor sau, dupa caz, a paratilorsi
caruia i se vor comunica actele de procedura. Masura numirii curatorului se comunica
partilor, care vor suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia.
Nu are importanta dupa cum nulitatile sunt absolute sau relative, conditionate sau
neconditionate de vamatare ori virtuale sau exprese. In faza de regularizare nu se aplica
aceste distinctii, ce sunt incidente doar in faza judecatii. In faza regularizarii este
relevanta doar neindeplinirea vreunuia dintre elementele de la art. 194-197 NCPC, ce
atrage astfel nulitatea. Judecatorul nu face aprecieri legate de aspecte cum ar fi
vatamarea. Dezideratul este impiedicarea amanarii judecatii.
Situatia neindeplinirii procedurii prealabile
Nu va interveni nulitatea in cazul neindeplinirii procedurii prealabile, cu toate ca
apare ca un element extrinsec cererii de chemare in judecata (art. 193 NCPC), fiind
necesara atasarea dovezii parcurgerii procedurii prealabile. Sanctiunea nu va fi anularea
cererii, ci respingerea ca inadmisibila sau prematura, dupa caz.
116

Situatia neindicarii probelor

Exista unele rezerve in legatura cu incidenta nulitatii in situatia neindicarii probelor
in cuprinsul cererii de chemare in judecata. Majoritatea autorilor sunt de parere ca
sanctiunea nulitatii intervine, chiar daca art. 254, alin. 1 NCPC prevede ca neindicarea
probelor in termen (in cazul reclamantului, acesta trebuind sa le indice in cuprinsul
cererii de chemare in judecata) atrage sanctiunea decaderii. Acesti autori se bazeaza pe
faptul ca decaderea intervine deja in faza procesului, iar chestiunea regularitatii cererii
este anterioara procesului propriu-zis.
Briciu: acest punct de vedere poate fi combatut:
spre exemplu, poate exista situatia in care reclamantul indica in cererea de chemare
in judecata faptul ca nu are nicio proba de propus, dar spera ca va castiga procesul in
baza unor prezumtii, nu neaparat legale (ci si judecatoresti). Prezumtia este si ea
proba, insa nu poate fi indicata ca atare. Cel mult, reclamantul poate indica
elementele conexe.
un alt exemplu ar putea fi dat in situatia in care sarcina probei este rasturnata.
Teoretic, reclamantul nu are de indicat nicio proba, iar organul emitent trebuie sa
dovedeasca ca reclamantul a fost vinovat. Si autorii care afirma ca intervine nulitatea
pentru neindicare probelor accepta faptul ca nu intervine nulitatea atunci cand
reclamantul precizeaza ca nu indica probe intrucat sarcina probei apartine paratului.
Pronuntarea nulitatii cererii de chemare in judecata
Nulitatea se va pronunta printr-o incheiere, data in camera de consiliu, fara
citarea partilor. Mentiunea pronuntarii incheierii fara citarea partilor nu este prevazuta
in mod expres de lege, insa decurge din faptul ca se prevede ca cererea de reexaminare
impotriva incheierii se va judeca cu citarea reclamantului.
Cererea de reexaminare impotriva incheierii de pronuntare a nulitatii
Impotriva solutiei date prin incheiere, reclamantul poate face doar o cerere de
reexaminare, in termen de 15 zile de la comunicarea incheierii, pentru doua motive:
1. Daca masura anularii cererii de chemare in judecata a fost dispusa eronat;
2. Daca reclamantul a rectificat viciul indicat de instanta in interiorul celor 10 zile, dar
instanta a anulat cererea.
Spre exemplu, daca reclamantul depune cererea rectificata la posta in a 10-a zi,
actul este facut in termen, insa este posibil ca cererea sa ajunga la instanta in a 13-a zi.
Daca in a 11-a zi judecatorul anuleaza cererea, dar peste doua zile soseste rectificarea
cu o data a postei anterioara celei in care s-a facut anularea, cererea nu va fi anulata
intrucat a fost facuta in termen.
Cererea de reexaminare se solutioneaza printr-o incheiere definitiva, data in
camera de consiliu, cu citarea reclamantului si de catre un alt complet al instantei
respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra masurii
anularii daca aceasta a fost dispusa eronat sau daca neregularitatile au fost inlaturate in
termenul acordat de 10 zile (potrivit art. 200, alin. 2).

117

Nu se poate invoca in aceasta procedura de reexaminare necompetenta

instantei, incompatibilitatea judecatorului sau nelegala compunere a
completului.
In caz de admitere a cererii de reexaminare, cauza se trimite la completul initial
investit, respectiv cel care a pronuntat nulitatea cererii de chemare in judecata. Cererea
nu va ramane in solutionarea completului ce a analizat cererea de reexaminare (art. 200,
alin. 7 NCPC).

Aspecte privind netimbrarea cererii de chemare in judecata

Prevederea privind acordarea termenului de 10 zile pentru rectificarea cererii
trebuie coroborata cu dispozitiile privind ajutorul public judiciar, in situatia imposibilitatii
platii taxei judiciare de timbru. Unul din motivele anularii cererii de chemare in judecata
este netimbrarea (potrivit art. 197 NCPC).
Partea aflata in aceasta situatie poate sa afirme ca se afla in situatia in care poate
solicita scutirea de taxa de timbru, potrivit OUG nr. 80/2013.
Sunt relevante prevederile art. 33, alin. 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru:
Art. 33, alin. 2 din OUG nr. 80/2013
Daca cererea de chemare in judecata este netimbrata sau insuficient timbrata,
reclamantului i se pune in vedere, in conditiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de
procedura civila, obligatia de a timbra cererea in cuantumul stabilit de instanta si de a
transmite instantei dovada achitarii taxei judiciare de timbru, in termen de cel mult 10
zile de la primirea comunicarii instantei. Prin aceeasi comunicare instanta ii pune in
vedere reclamantului posibilitatea de a formula, in conditiile legii, cerere de acordare a
facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru, in termen de 5 zile de la primirea
comunicarii. Dispozitiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedur civila raman
aplicabile in ceea ce priveste complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare in
judecata. Instanta insa nu va proceda la comunicarea cererii de chemare in judecata in
conditiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedura civila, decat dupa solutionarea cererii
de acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru.
Instanta ii va pune in vedere reclamantului ca are posibilitatea ca in termen de 5
zile de la primirea comunicarii privind netimbrarea cererii de chemare in judecata, sa
introduca o cerere de acordare a ajutorului public judiciar.
( ! )Efectul introducerii cererii de ajutor public judiciar este ca pe toata durata
solutionarii acestei cereri, nu va curge termenul de 10 zile in ceea ce priveste
taxa de timbru.
In privinta solutionarii cererii de ajutor public judiciar:
daca se admite, nu mai este necesara anularea cererii de chemare in judecata ca
netimbrata;
daca se admite in parte sau se respinge, reclamantul va fi obligat la plata unei parti
din taxa de timbru sau a taxei de timbru in intregime; reclamantul poate face cerere
de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data comunicarii taxei
datorate.

118

Din momentul pronuntarii solutiei privind cererea de ajutor public judiciar,

reclamantul va avea un nou termen de 10 zile, pentru a plati partea din taxa care a fost
pastrata (in cazul admiterii in parte) sau taxa in intregime (daca cererea de ajutor public
judiciar a fost respinsa). In masura in care reclamantul nu va plati taxa de timbru,
cererea de chemare in judecata se va anula.
( ! ) Vorbim despre o veritabila intrerupere a termenului de 10 zile de rectificare
a cererii de chemare in judecata.
Totusi, aceasta intrerupere opereaza exclusiv in ceea ce priveste viciul taxei.
Cererea de ajutor public judiciar poate ramane fara obiect. Spre exemplu, instanta
comunica reclamantului o serie de lipsuri: nesemnarea cererii; nedepunerea dovezii
calitatii de reprezentant si netimbrarea cererii. Termenul de 10 zile este interupt (in
masura introducerii unei cereri de ajutor public judiciar) doar in privinta netimbrarii. Daca
reclamantul, in termenul de 10 zile, nu remediaza lipsurile privind semnarea cererii sau
depunerea dovezii calitatii de reprezentant, cererea de chemare in judecata va fi anulata.
Astfel, cererea de ajutor public judiciar va ramane fara obiect.

Fixarea primului termen de judecata

art. 201 NCPC
Daca reclamantul trece cu bine de procedura de regularizare, judecatorul dispune
prin rezolutie comunicarea cererii de chemare in judecata catre parat.
In comunicarea pe care paratul o va primi, i se va pune in vedere ca are obligatia
sa depuna intampinare in termen de 25 de zile, mentionandu-se expres si sanctiunea
nedepunerii intampinarii (prevazuta la art. 208 NCPC).
Intampinarea se comunica de indata reclamantului, odata cu comunicarea
solicitandu-i-se sa depuna un raspuns la intampinare, in termen de 10 zile de la
comunicare. Paratul va lua cunostinta de raspunsul la intampinare de la dosarul cauzei.
In concluzie, dupa ce la dosarul cauzei exista:
1. cererea de chemare in judecata;
2. intampinarea; si
3. raspunsul la intampinare
Judecatorul, in termen de 3 zile de la data depunerii raspunsului la intampinare,
fixeaza prin rezolutie primul termen de judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de
la data rezolutiei, dispunand citarea partilor (art. 201, alin. 3 NCPC).
In procesele urgente, termenele pot fi reduse de judecator, in functie de
circumstantele cauzei (art. 201, alin. 5 NCPC).
In cazul in care paratul domiciliaza in strainatate, judecatorul va fixa un termen
mai indelungat, rezonabil, in raport cu imprejurarile cauzei (art. 201, alin. 6 NCPC).
Daca nu se depune intampinarea (in termenul de 25 de zile) sau raspunsul la
intampinare (in termen de 10 zile), judecatorul va fixa primul termen de judecata, dupa

119

expirarea termenelor de 25 si de 10 zile, care sunt de decadere. Judecatorul va dispune

citarea partilor.
Termenul de 60 de zile este de recomandare (art. 201, alin. 3 NCPC).
*OBS: faptul ca in practica se ajunge frecvent ca primul termen de judecata sa fie
fixat chiar si la un an de la data introducerii cererii de chemare in judecata nu se
datoreaza faptului ca acest termen de recomandare de 60 de zile nu este respectat. Din
contra, instantele tind cel mai adesea sa se incadreze in acest termen. In schimb,
problema o constituie interpretarea termenului de indata de la art. 200, alin. 1 NCPC,
din materia verificarii cererii si a regularizarii acesteia.

Masuri pentru pregatirea judecatii

Inainte de primul termen, judecatorul, sub rezerva dezbaterii la primul termen de
judecata, daca s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata, va putea dispune, prin
rezolutie (act administrativ):
citarea paratului la interogatoriu;
alte masuri pentru administrarea probelor (spre exemplu, solicitarea unor
informatii de la cartea funciara; a unui istoric de rol fiscal de la primarie); precum
si
orice alte masuri necesare pentru desfasurarea procesului potrivit legii.
Inainte de primul termen, in conditiile legii, se vor putea incuviinta, prin incheiere
executorie (act jurisdictional):
masuri asiguratorii (sechestrul judiciar, sechestrul asigurator etc.); precum si
masuri pentru asigurarea probelor (spre exemplu, in cazul administrarii
probelor in futuro pentru viitor, daca exista riscul ca probele sa se piarda, cum ar
fi cazul unei expertize efectuate asupra unei cladiri ce se va putea modifica sau
chiar demola).
Art. 203 NCPC: Masuri pentru pregatirea judecatii
(1) Judecatorul, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecata,
daca s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata, va putea dispune
citarea paratului la interogatoriu, alte masuri pentru administrarea probelor,
precum si orice alte masuri necesare pentru desfasurarea procesului potrivit
legii.
(2) In conditiile legii, se vor putea incuviinta, prin incheiere executorie,
masuri asiguratorii, precum si masuri pentru asigurarea probelor.

Modificarea cererii de chemare in judecata

Modificarea poate sa vizeze orice element al cererii: obiect, parti, cauza, probe.

120

Modificarea cererii poate interveni pana la primul termen la care reclamantul

este legal citat, sub sanctiunea decaderii. Este suficient ca reclamantul sa fie legal
citat, nefiind necesar ca si paratul sa fie citat la termenul respectiv.
Dispozitiile art. 204 NCPC inlocuiesc vechea prevedere din art. 132, alin. 2 VCPC
potrivit careia modificarea putea fi facuta pana la prima zi de infatisare, notiune
complexa, care presupunea doua componente (toate partile sa fie legal citate; sa fie
intrunite conditiile pentru a se putea pune concluzii).

Dreptul reclamantului de a propune noi dovezi

( ! )Reclamantul poate propune noi dovezi (noi probe), potrivit art. 204, alin. 1,
teza I NCPC.
In legatura cu propunerea de noi dovezi, o parte a doctrinei sustine ca aceste
dovezi nu trebuie sa fie conditionate de modificarea facuta cererii de chemare in
judecata. Aceasta opinie este contrazisa de aceia care afirma ca pot fi propuse doar
acele dovezi care se impun ca urmare a modificarii cererii de chemare in judecata. Astfel,
in aceasta a doua opinie, ar fi nelegal ca reclamantul sa propuna noi probe datorita
simplului fapt ca a uitat sa le indice in cererea intiala.
Briciu: daca reclamantul simte ca are nevoie de suplimentarea probatoriului, ca
urmare a intampinarii depuse de catre parat (dandu-si seama ca pentru a combate
apararile este necesara o dezvoltare a probatoriului), trebuie sa faca acest lucru prin
raspuns la intampinare.
Daca reclamantul considera ca trebuie sa-si modifice cererea de chemare in
judecata, atunci in legatura cu acele modificari poate sa propuna noi dovezi, altele decat
cele initiale, la noul termen de judecata.
( ! ) Astfel, opinia dominanta este noile dovezi propuse in cadrul modificarii
cererii de chemare in judecata trebuie sa aiba legatura cu modificarea.
Aceasta solutie este sprijinita si de un argument de text. Este necesara
coroborarea art. 204, alin. 1 NCPC cu art. 254 NCPC, din materia probelor.
Art. 254 NCPC: Propunerea probelor. Rolul instantei
(1) Probele se propun, sub sanctiunea decaderii, de catre reclamant prin
cererea de chemare in judecata, iar de catre parat prin intampinare, daca
legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse si oral, in cazurile anume prevazute
de lege.
(2) Dovezile care nu au fost propuse in conditiile alin. (1) nu vor mai
putea fi cerute si incuviintate in cursul procesului, in afara de cazurile in care:
1. necesitatea probei rezulta din modificarea cererii.
Daca am interpreta ca este permisa propunerea unor noi dovezi, ce sunt pur si
simplu unele despre care reclamantul a uitat, paratul ar fi lipsit de posibilitatea unei
contra-probe, intrucat paratul poate sa propuna probe doar prin intampinare, daca legea
nu dispune altfel, cum este cazul art. 254, alin. 2 NCPC; potrivit dispozitiilor acestuia, in
cursul procesului pot fi incuviintate si probe cerute de parat ce nu au fost indicate prin
intampinare, daca necesitatea probei rezulta din modificarea cererii.

121

Prin urmare, paratul are posibilitatea sa propuna noi probe contra reclamantului,
doar daca probele indicate de parat rezulta din modificarea cererii.
Daca reclamantul ar avea dreptul sa propuna orice probe, odata cu modificarea
cererii, inclusiv probe nelegate de aceasta modificare, paratului i-ar fi negata
posibilitatea de a se apara contra lor (luand in considerare prevederile art. 254, alin. 1 si
alin. 2, pct. 1 NCPC).
( ! ) In concluzie, reclamantul poate propune dovezi noi, insa doar daca acestea
sunt impuse de modificarea cererii de chemare in judecata.

Momentul pana la care se poate modifica cererea de chemare in judecata

Modificarea cererii de chemare in judecata poate fi facuta numai pana la primul
termen la care reclamantul este legal citat. Termenul este prevazut sub sanctiunea
decaderii.
Daca se modifica cererea, instanta va comunica cererea modificata paratului,
pentru a formula intampinare, care, sub sanctiunea decaderii, va fi depusa cu cel
putin 10 zile inaintea termenului fixat,urmand a fi cercetata de reclamant la dosarul
cauzei.
Sunt si situatii cand modificarea cererii de chemare in judecata poate fi facuta si
peste termenul facut de lege, anume doar atunci cand exista un acord expres al
partilor (art. 204, alin. 3 NCPC).
Regula ca cererea de chemare in judecata se modifica pana la primul termen pana
la care este legal citat reclamantul este o norma de ordine privata (ca si sub vechea
reglementare), intrucat singurul afectat ar fi paratul. A existat o dezbatere daca
legiuitorul Noului Cod de procedura civila ar trebui sa considere norma privind termenul
pana la care se poate modifica cererea de chemare in judecata ca fiind o norma de
ordine publica, intrucat nu doar paratul ar fi afectat, ci si judecatorul, intrucat i se
schimba reprezentarea asupra duratei procesului.
In cele din urma, legiuitorul a ales varianta pastrarii caracterului de norma de
ordine privata. Totusi, aduce o ajustare semnificativa vechii reguli, respectiv faptul ca
acordul tuturor partilor trebuie sa fie expres.
Sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865, cealalta parte nu isi dadea
acordul, ci nu invoca faptul ca cererea de chemare in judecata a fost modificata (paratul
nu se prezenta sau tacea).
Sub imperiul Noului Cod de procedura civila, tacerea paratului valoreaza
impotrivire, intrucat duce la respingerea modificarii ca tardiva (sub vechea reglementare
era primita modificarea).
In masura in care paratul este prezent, acesta isi va da sau nu acordul la
modificare.
In masura in care paratul lipseste, i se va comunica cererea de modificare si va fi
intrebat daca accepta modificarea sau nu (de regula, in practica, paratul se va impotrivi
modificarii cererii).

122

Situatiile in care, desi au loc modificari ale cererii, legea nu le considera ca

fiind modificari
Potrivit art. 204, alin. 2 NCPC, aceste modificari pot fi facute oricand in fata primei
instante si nu este nevoie de o cerere scrisa, ci pot fi facute si verbal si trecute in
incheierea de sedinta; in plus, nu se va da termen.
Situatiile:
1. Se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;
2. Reclamantul mareste sau micsoreaza cuantumul obiectului cererii (nu este vorba
de modificarea obiectului cererii) spre exemplu, solicitarea daunelor in urma
savarsirii unui fapt juridic ilicit;
3. Se solicita contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit in cursul procesului;
4. Se inlocuieste o cerere in constatare printr-o cerere in realizarea dreptului sau
invers, atunci cand cererea in constatare este admisibila la actiunea in realizare
se cere si obligarea paratului la o anumita conduita. Totusi, in cazul ambelor cereri
fondul este acelasi.

Intampinarea
Intampinarea este actul de procedura prin care paratul se apara, in fapt si in drept,
fata de pretentiile reclamantului din cererea de chemare in judecata (pozitie defensiva).
De regula, intampinarea are caracter obligatoriu, in afara de cazurile in care
legea prevede in mod expres altfel (spre exemplu, in cazul procedurii de evacuare: art.
1041, alin. 3 NCPC).

Continutul intampinarii
Potrivit art. 205, alin. 2 NCPC, intampinarea cuprinde:
lit. a)Datele de identificare ale partilor
123

Numele si prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau resedinta paratului

ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul, precum si, dupa caz, codul unic de
inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul
comertului ori de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar, daca
reclamantul nu le-a mentionat in cererea de chemare in judecata. Dispozitiile art.
148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile in mod corespunzator.
Daca paratul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde
urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul.
lit. b) Exceptiile procesuale pe care paratul le invoca fata de cererea
reclamantului
lit. c) Raspunsul la toate pretentiile si motivele de fapt si de drept ale cererii
lit. d) Dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat din cerere, dispozitiile
art. 194 lit. e) fiind aplicabile in mod corespunzator (dispozitiile din materia cererii
de chemare in judecata)
lit. e) Semnatura

Comunicarea intampinarii
Intampinarea se comunica reclamantului, daca legea nu dispune altfel.
( ! ) Nu se comunica intampinarea la cererea de chemare in judecata modificata
pana la primul termen la care reclamantul este legal citat.
Intampinarea se va depune in atatea exemplare cate parti adverse sunt, plus unul
pentru instanta. Daca mai multi reclamanti sunt reprezentanti printr-un singur mandatar,
se va depune un singur exemplar.
Termenul de depunere a intampinarii
Termenul de depunere a intampinarii este de 25 de zile de la comunicarea
cererii de chemare in judecata, daca nu exista prevederi contrare ale legii.
Exista proceduri speciale ce prevad un alt termen de depunere a intampinarii. Spre
exemplu, in materia achizitiilor publice, intampinarea se depune cu 3 zile inainte de
termenul de judecata.
Sanctiunea nedepunerii sau depunerii tardive a intampinarii
De regula, sanctiunea este decaderea din dreptul:
de a mai propune probe; si
de a ridica exceptii de ordine privata (a se vedea si art. 263 NCPC).
In mod exceptional, se poate considera (dupa circumstantele cauzei) si ca o
recunoastere a pretentiilor creditorului (art. 1018, alin. 3 NCPC), asadar o
consecinta mai grava decat decaderea din dreptul de a propune noi probe sau de a ridica
exceptii de ordine privata.
Art. 1018 NCPC [Ordonanta de plata]:
Citarea partilor. Intampinarea

124

(1) Pentru solutionarea cererii, judecatorul dispune citarea partilor, potrivit

dispozitiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lamuriri, precum si pentru
a starui in efectuarea platii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o
intelegere a partilor asupra modalitatilor de plata. Citatia va fi inmanata partii cu 10 zile
inaintea termenului de judecata.
(2) La citatia pentru debitor se vor anexa, in copie, cererea creditorului si actele
depuse de acesta in dovedirea pretentiilor.
(3) In citatie se va preciza ca debitorul este obligat sa depuna intampinare cu cel
putin 3 zile inaintea termenului de judecata [derogare de la termenul de 25 de zile],
facandu-se mentiune ca, in cazul nedepunerii intampinarii, instanta, fata de imprejurarile
cauzei, poate considera aceasta ca o recunoastere a pretentiilor creditorului.
(4) Intampinarea nu se comunica reclamantului, care va lua cunostinta de
cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei[derogare de la art. 206, alin. 1].
Situatia paratului care nu depune intampinare
Art. 263 NCPC: Situatia partii decazute
Partea decazuta din dreptul de a administra o proba va putea totusi sa se apere,
discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii potrivnice.
Astfel, paratul poate pune intrebari martorilor propusi de partea adversa; va fi
invitat la expertiza; dar nu poate propune noi martori si nici nu poate solicita expertize.
Sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865, se spunea ca paratul care
este lipsit de apararea facuta de un avocat, la prima zi de infatisare putea sa indice
exceptiile relative si sa indice probele, chiar daca nu a depus intampinare. Judecatorul
era obligat sa-i puna in vedere ca este ultimul termen pana la care poate depune actele,
intr-o concretizare a rolului activ al acestuia.
Sub imperiul Noului Cod de procedura civila, daca paratul nu este reprezentat prin
avocat si nu depune intampinarea in termenul de 25 de zile, va interveni decaderea.
Singura posibilitate pentru parat este de a solicita repunerea in termen.
Cand sunt mai multi parati, acestia pot raspunde impreuna, toti sau numai o parte
din ei, printr-o singura intampinare (art. 207 NCPC).

Cererea reconventionala
Cererea reconventionala este mijlocul procesual prin care paratul formuleaza
pretentii in legatura cu cererea reclamantului, pretentii derivand din acelasi raport juridic
sau strans legate de aceasta (pozitie ofensiva).
Paratul nu se limiteaza la a se apara fata de pretentiile reclamantului, ci si solicita
obligarea reclamantului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Astfel, paratul devine
parat-reclamant.
In principiu, formularea cererii reconventionale este facultativa; exceptie: art.
916, alin. 4 NCPC, din materia divortului.
Scopurile urmarite de parat prin formularea cererii reconventionale
paralizarea cererii reclamantului (reclamantul isi intemeiaza pretentiile de
revendicare pe un inscris; paratul doreste ca actul respectiv sa dispara din circuitul
juridic civil, solicitand anularea; pe cererea reconventionala face obiectul si al
dispozitivului; daca paratul solicita nulitatea doar pe cale de aparare, erau
125

respinse pretentiile reclamantului, dar actul ramanea in circuitul juridic doar in

considerente era mentionata apararea);
sa compenseze pretentiile reclamantului, in situatia in care paratul nu are la
indemana mijlocul compensarii legale, pe care l-ar putea opune si pe calea unei
simple intampinari. Compensarea judiciara se poate cere doar prin cerere
reconventionala, nu si prin intampinare;
solicitarea altor pretentii, cererea reconventionala neavand ca scop anihilarea
pretentiilor reclamantului (spre exemplu, reclamantul introduce o actiune in
evacuarea paratului, iar paratul, pe calea cererii reconventionale, solicita plata
imbunatatirilor facute imobilului; aceeasi este si situatia unei actiuni in
revendicare, reclamantul solicitand cheltuielile necesare facute asupra imobilului.
Cele trei ipoteze sunt simple facultati ale paratului, acesta putand sa introduca
cereri separate, in oricare dintre cazuri, cu exceptia compensatiei judiciare. Totusi,
paratul, din ratiuni ce tin de comprimarea timpului procesual, introduce cerere
reconventionala.
Situatii in care introducerea cererii reconventionale este obligatorie pentru
obtinerea anumitor efecte
In materia divortului, este relevant art. 916 NCPC.
Art. 916 NCPC: Cererea reconventionala
(1) Sotul parat poate sa faca si el cerere de divort, cel mai tarziu pana la
primul termen de judecata la care a fost citat in mod legal, pentru faptele
petrecute inainte de aceasta data. Pentru faptele petrecute dupa aceasta data
paratul va putea face cerere pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului in
cererea reclamantului.
(2) Cererea paratului se va face la aceeasi instanta si se va judeca
impreuna cu cererea reclamantului.
(3) In cazul in care motivele divortului s-au ivit dupa inceperea
dezbaterilor asupra fondului la prima instanta si in timp ce judecata primei
cereri se afla in apel, cererea paratului va putea fi facuta direct la instanta
investita cu judecarea apelului.
(4) Neintroducerea cererii in termenele aratate la alin. (1) si (3) atrage
decaderea sotului parat din dreptul de a cere divortul pentru acele motive.
Daca cererea reclamantului a fost respinsa, sotul parat poate cere divortul
pentru motive ivite ulterior.
Cererea de divort introdusa de sotul parat, potrivit art. 916, alin. 1 NCPC, are
natura juridica a unei veritabile cereri reconventionale.
Sotul parat poate face cerere de divort:
cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la care a fost citat in mod legal,
pentru faptele petrecute inainte de aceasta data;
pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului in cererea reclamantului, pentru
faptele petrecute dupa primul termen de judecata la care paratul este legal citat;
in fata instantei ce judeca apelul, pentru motivele divortului ce s-au ivit dupa
inceperea dezbaterilor asupra fondului la prima instanta si in timp ce judecata
primei cereri se afla in apel.
Potrivit art. 916, alin. 4 NCPC, daca sotul parat nu introduce cerere de divort in
termenele prezentate anterior, se atrage sanctiunea decaderii sotului parat din dreptul
de a cere divortul pentru acele motive, asadar de a cere divortul din culpa.
126

Astfel, in situatia in care sotul parat nu a formulat cerere reconventionala, daca

cererea reclamantului a fost respinsa, sotul parat poate obtine divortul numai pentru
motive ivite ulterior.
Sotul parat este decazut din dreptul de a mai cere divortul pentru motivele
aprarute in termenele respective. Fiind decazut din acest drept, daca doar sotul
reclamant a formulat cerere de divort si se dovedeste in cele din urma ca numai sotul
reclamant era vinovat de destramarea relatiilor dintre soti, cererea de divort se va
respinge daca paratul nu a formulat cerere reconventionala. Exista si o exceptie: ipoteza
in care ar fi o despartire in fapt pe o durata mai mare de 2 ani.
In afara acestei ipoteze de exceptie, cererea de divort se va respinge daca se
dovedeste culpa exclusiva a reclamantului, datorita faptului ca sotul parat nu a actionat
in sensul introducerii unei cereri reconventionale.
Persoanele care pot face cerere reconventionala
paratul;
reclamantul poate face cerere reconventionala fata de cererea de interventie
principala, fata de care este un veritabil parat.
Aspectul de admisibilitate a cererii reconventionale
Cererea reconventionala este admisibila numai daca paratul are, in legatura cu
cererea reclamantului, pretentii derivand din acelasi raport juridic sau strans legate de
aceasta (art. 209, alin. 1 NCPC).
Spre exemplu:
pretentii ce deriva din acelasi raport juridic: cererea principala priveste
predarea unui imobil obiect al unui contract de locatiune, in timp ce cererea
reconventionala priveste solicitarea despagubirilor pentru cheltuielile facute de
chirias;
pretentii strans legate de acesta raport juridic: reclamantul solicita bunul
imobil de la parat (raport real), iar paratul, pe calea cererii reconventionale, solicita
anularea contractului (raport obligational) ce sta la baza pretentiilor reclamantului.
( ! ) Noutate prevazuta in Noul Cod de procedura civila: prin cererea
reconventionala paratul are posibilitatea sa cheme in judecata si alti parati (art. 209,
alin. 2 NCPC). S-ar putea ca reclamantul sa stea intr-un raport juridic in mod obligatoriu
cu un tert.
In exemplul anterior, reclamantul solicita revendicarea bunului imobil. Paratul se
apara, invocand pe calea cererii reconventionale nulitatea actului pe care reclamantul isi
intemeiaza pretentiile, incheiat intre reclamant si un tert. Tertul intra in proces ca parat in
cererea recoventionala, intrucat efectele nulitatii actului se rasfrang si asupra sa.
Forma cererii reconventionale
Cererea trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute pentru cererea de chemare
in judecata, inclusiv aspectele privind timbrajul (art. 209, alin. 3 NCPC).

127

Cererea reconventionala nu urmeaza o procedura de verificare sau de

regularizare. Procedura de regularizare este instituita pentru a nu ajunge in sedinta
publica la o amanare. Judecatorul va fi deja sesizat in sedinta publica, astfel incat nu mai
sunt intrunite aceleasi ratiuni ca la cererea de chemare in judecata, pentru a opera
verificarea sau regularizarea cererii. De asemenea, nu este posibila nici modificarea
cererii reconventionale.
Termenul de introducere a cererii reconventionale si sanctiunea
Cererea reconventionala trebuie depusa odata cu intampinarea, iar daca
intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu pana la primul termen de judecata (art.
209, alin. 4 NCPC).
Sanctiunea este decaderea (sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865,
sanctiunea era judecarea separata). Paratul este decazut din dreptul procesual de a
formula pretentia si nu din dreptul subiectiv, intrucat poate introduce cererea pe cale
separata (sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865, opera prorogarea de
competenta).
Daca reclamantul isi modifica cererea de chemare in judecata, cererea
reconventionala se va depune cel mai tarziu pana la termenul ce se va incuviinta
paratului in acest scop (art. 209, alin. 6 NCPC).
Comunicarea cererii reconventionale
Cererea reconventionala se comunica reclamantului si, dupa caz, celor chemati in
judecata ca parati (art. 209, alin. 5 NCPC).
Acestia pot formula intampinare, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile
privitoare la fixarea primului termen de judecata. Intampinarea trebuie formulata in
termen de 25 de zile, iar raspunsul la intampinare in termen de 10 zile.
Limitele drepturilor reclamantului
Reclamantul nu poate formula cerere reconventionala la cererea
reconventionala a paratului initial (art. 209, alin. 7 NCPC). Dar, reclamantul ar putea
sa-si modifice cererea de chemare in judecata (cererea reconventionala fiind primita
inainte de primul termen) si sa solicite si dovezi in legatura cu modificarea.
Reguli de judecata ale cererii reconventionale
De regula, cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala, fiind o
cerere incidentala (art. 210, alin. 1 NCPC).
Insa, daca numai cererea principala este in stare de a fi judecata, instanta poate
dispune disjungerea si judecarea separata a cererii reconventionale (art. 210, alin. 2,
teza I NCPC). Se va primi termen la acelasi complet, dar se va forma un dosar nou.
Instanta ramane investita, intrucat prorogarea de competenta a operat deja.
Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusa (art. 210, alin. 2, teza finala
NCPC):
in cazurile anume prevazute de lege; sau
daca judecarea ambelor cereri se impune pentru solutionarea unitara a
procesului.
128

Situatii cand disjungerea nu poate fi dispusa:

in cadrul procedurii partajului: spre exemplu, daca paratul introduce o cerere
reconventionala prin care solicita alte bunuri sau scoaterea din masa partajabila a
unor bunuri care fie nu sunt comune, fie apartine unui tert. Indiferent de amanarea
cauzata prin introducerea cererii reconventionale, cele doua cereri nu pot fi disjunse,
chiar daca se impun cheltuieli suplimentare semnificative. Sub imperiul Codului de
procedura civila de la 1865, jurisprudenta a statuat ca in situatia cererilor de iesire
din indiviziune, trebuie sa se lichideze, ca fiind conexe, toate pretentiile reciproce
dintre mostenitori, cu privire la averea succesorala, pentru a se putea forma masa
tuturor bunurilor in discutie, pentru reducerea liberalitatilor si rezolvarea si a altor
aspecte ce intereseaza imparteala;
in cadrul unei cereri in revendicare: daca reclamantul solicita revendicarea unui
bun, iar paratul, pe calea cererii reconventionale, solicita anularea titlului pe care se
intemeiaza pretentiile reclamantului, disjungerea nu poate opera. Admiterea cererii
reconventionale ar avea drept consecinta respingerea cererii principale. Prin
disjungere s-ar ajunge la suspendarea cererii principale in legatura cu care instanta
se afla in stare de judecata;
in cadrul procedurii divortului: potrivit art. 916, alin. 2 NCPC, cererea
reconventionala formulata de sotul parat se va judeca impreuna cu cererea de divort
formulata de sotul reclamant.

Masurile asiguratorii si provizorii

Masurile conservatorii - reprezinta un gen , intra nu numai cele asiguratorii ci si
actiunea pauliana sau opozitia creditorilor, notarea in carta funciara a unui litigu, adica
aspecte ce exced masurilor asiguratorii propriu zise.
Masurile asiguratorii - sechestrul si poprirea reprezinta doar o specie a
masurilor conservatorii (care mai contin si alte masuri)
Masurile asiguratorii se disting de cele conservatorii ca au un caracter mult mai
radical, mai brutal.
Daca cele conservatorii tind la protejarea unui drept prin:
- deschiderea unor mijloace procedrale ( actiunea pauliana) sau
- cu aducerea la cunostiinta tertilor ( notarea) fara sa produca un efect asupra
bunului in sine
La cele asiguratorii - e un efect de indisponibilizare- ce nu intalnim in cazul
celorlalte conservatorii
De aceea cele asiguratorii se studiaza la procedura civila
Masurile provizorii - alaturi de sechestrul asigurator, poprirea asiguratorie si
sechestrul judiciar care sunt masuri asiguratorii mai sunt si inca 2 texte care vizeaza
masuri asiguratorii precum si altele de natura conservatorie in materia proprietatii
intelectuale. Un text ce nu exista inainte in NCPC pt a unifica procedura existenta in

129

materie de proprietate intelectuala pt ca acolo existau multe legi speciale de protejare cu

caracter provizoriu a acelor drepturi.
In terminologia generala, masurile provizorii cuprind masurile asiguratorii dar mai
presupun si altele cu caracter procedural.
a) exemplu: atunci cand soliciti administrarea unor probe inainte de inceperea
procesului
proba e posibil sa dispara inainte sa se ajunga la adm ei). Nu e o mas
asiguratorie prop zisa dar e o mas provizorie- se va vedea dupa daca
proba va fi sau nu utila, sau daca va fi relevanta. In prima faza se
asigura existenta ei. Deci e o mas provizorie.
b) exemplu: ordonanta presedintiala
masuri cu caracter vremelnic pt a nu se prejudicia prin intarziere

Masurile asigurtorii
Sechestrul asigurtor
Art 951 NCPC : Consta in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile
URMARIBILE ale debitorului aflate in posesia acestuia sau a unui tert in scopul
valorificarii lor in momentul in care creditorul unei sume de bani va obtine un titlu
executoriu.
Ne referim la o indisponibilizare juridica. Nu neaprat fizica.
Obiect : bunuri mobile si imobile Bunurile trebuie sa fie urmaribile.
Nu se pot sechestra bunuri care nu sunt susceptibile de urmarire silita
Exemplu: bunurile necesare creatiei artistice a unui autor. Nu pot fi urmarite deci nu pot
fi sechestrate.
Pentru ce se face ?
In asteptarea unui eveniment viitor obtinerea unui creditor a unui titlu
executoriu.
Rezulta ca acest creditor care solicita sechestrul asigurator nu dispune de o
creanta certa.
El nu are inca un titlu executoriu, e intr-o procedura de constituire a titlului
executoriu.
A se vedea art 726,727 al 2 NCPC (se refera la bunurile care nu pot fi urmarite obiectele
de cult, bunurile de uz personal, alimentele necesare pe timp de trei luni) si
A se vedea art. 2324 al 3 si 4 NCC (aceste texte limiteaza urmarirea in materia
privilegiilor si garantiilor gajul comun al creditorilor)
Regula: nu pot face obiectul garantiei bunurile insesizabile iar al 3 si 4 vorbesc
de patrimoniul de afectatiune profesie autorizata de lege - arhitect, medic, executor ,
etc.
Intrucat sechestrul asigurator e in scopul valorificarii si bunurile sunt cele care pot
fi urmarite silit, inseamna ca textele sunt aplicabile si in materia sechestrului nu doar in
materia executarii silite.
130

a)
b)
c)

d)
e)
f)

Art 726 NCPC Bunurile Neurmaribile

Nu sunt supuse urmaririi silite:
Bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului si familiei sale si
obiectele de cult, daca nu sunt mai multe de acelasi fel
Obiectele indispensabile persoanelor cu handicap si cele destinate ingrijirii bolnavilor
Alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de 3 luni, iar daca debitorul
se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele necesare pana la noua recolta, animalele
destinate obtinerii mijloacelor de subzistenta si furajele necesare acestor animale
pana la noua recolta
Combustibilul necesar debitorului si familiei sale socotit pentru 3 luni de iarna
Scrisorile, fotografiile si tablourile personale sau de familie si altele asemenea
Bunurile declarate neurmaribile in cazurile si in conditiile prevazute de lege

Art. 727 Bunurile destinate exercitatii ocupatiei sau profesiei debitorului

Al 1. Bunurile mobile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate
exercitiului unei profesii autorizate nu pot fi urmarite decat de catre creditorii ale caror
creante s-au nascut in legatura cu exercitarea profesiei respective. Daca bunurile nu sunt
afectate unui patrimoniu profesional individual, insa servesc la exercitarea ocupatiei sau
profesiei debitorului persoana fizica, pot fi supuse urmaririi silite numai daca nu exista
alte bunuri urmaribile si numai pentru obligatii de intretinere sau alte creante privilegiate
asupra mobilelor.
Al 2. Daca debitorul se ocupa cu agricultura, nu vor fi urmarite, in masura
necesarii continuarii lucrarilor in agricultura, inventarul agricol, inclusiv animalele de
munca, furajele pentru aceste animale si semintele pentru cultura pamantului, afara de
cazul in care asupra acestor bunuri exista un drept real de garantie sau un privilegiu
pentru garantarea creantei.
Conditiile de infiintare : 3 ipoteze (art 952)
Difera dupa cum creanta se constata printr-un act scris, nu se constata prin act
scris si ipoteza unei neexigibilitati
Daca creanta e constatata prin act scris si e exigibila, dar nu exista titlu
executoriu (e esential sa nu existe titlu executoriu) e nevoie de:
Dovada intentarii actiunii pentru recuperarea creantei si
Plata unei cautiuni intr-un cuantum fixat de instanta
Deci o creanta constatata in act scris, ea sa fie exigibila, sa nu existe titlu
executoriu (pt ca ar fi lipsita de interes) dovada intentarii actiunii de fond- pt ca
sechestrul reprezinta o masura esentialmente cu caracter provizoriu. Nu poate sa fie o
masura care sa se permanentizeze.
Instanta stabileste in mod obligatoriu o cautiune in cuantum pe care ea il va
decide. In aceasta privinta decizia instantei nu e absoluta cautiunea nu va putea
reprezenta mai mult de 20% din valoarea creantei rezulta din textele de la Titlul
14 ref la proceduri speciale- art 1056 CPC.
Daca creanta NU e constatata prin act scris
E nevoie de exigibilitate
Nu e nevoie de titlu executoriu
E nevoie de dovada intentarii actiunii

131

 Cautiunea e de 50 % din cuantumul creantei (cat timp nu ai act scris,

increderea in dreptatea pe care o afirma creditorul, pretinsul creditor e destul de
mica deci i se cere o garantie corepunzatoare).
Daca e constatata in scris creanta si NU e inca exigibila
Acest lucru e posibil daca exista una din urmatoarele situatii :
1. Debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau
2. nu a dat asigurarile promise,
3. ori atunci cand este pericol :
ca debitorul sa se sustraga de la urmarire
sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca averea
E nevoie dovada intentarii actiunii
Cautiunea e obligatorie cuantum fixat de instanta
Cum se intampla de nu e respins ca prematur?
Toate acele cazuri sunt de decadere. El va cere in actiunea de fond sa se constate
ca debitorul e decazut din beneficiul termenului deci cererea nu i se va mai respnge ca
prematura pt ca termenul in beneficiul debitorului va fi inlaturat.
Judecatorul de sechestru nu verifica cauzele, daca sunt adevarate sau nu. Acestea
vor fi verificate de judecatorul de fond. Cel de sechestru va verifica la prima facie daca
sunt retinute conditiile (sa fie intentata actiunea , cautiune etc). Textul spune ca creanta
nu e exigibila adica nu s-a dovedit inca.
Cuantumul cautiunii e stabilit de instant pt ca e constatata prin act scris.
Procedura de solutionare (art 953)
Competenta
Instantei care e competenta sa judece procesul de fond in primul instanta.
Chiar daca se cere masura sechestrului cand procesul se afla in apel, hotararea
nefiind inca executorie sau in recurs in ipoteza in care datorita unei prevederi
speciale nici atunci nu ar fi executorie, totusi cererea se face la prima instanta.
Procedura de sechestru asiguratoriu e conceputa ca o masura atasata unei actiuni
de fond. Nu are o independenta. Cel mult o autonomie relativa. Logica sechestrului
asigurator nu se regaseste decat in legatura cu o masura de fond. Ea vine sa asigure, sa
apere pe cel are a declansat un proces de ipoteza nefericita a castigarii procesului, dar
unei castigari inutile datorita faptului ca pe durata procesului debitorul lui si-ar fi creat o
stare de insolvabilitate.
In ce masura judecatorul de sechestru ar putea sa decida ca nu e competent sa
judece daca instanta de fond nu s-a pronuntat inca asupra propriei competente? Care e
gradul de competenta al judecatorului de sechestru asupra competentei ?
Exemplu : creditorul face act la tribunal, face act de sechestru la tribunal. Judecatorul de
sechestru care se pronunta mai repede decat cel de fond ar putea sa zica ca nu e
competent tribunalul inainte ca cel de fond sa zica ca nu e competent? Cel de sechestru
verif daca el e competent, adica daca e de competenta unde s-a facut cererea ( verifica
daca la acel tribunal a fost facuta cererea)
In cererea de sechestru asigurator- nu e nevoie individualizarea bunurilor
deci e gresit sa intrebe instanta ce bunuri
creditorul spune ce bunuri vor fi pana la concurenta creantei mobile sau imobile

132

 Niciunui creditor in mod rezonabil nu poate sa i se ceara sa vada ce bunuri are

debitorul lui. Doar executorul dupa va afla e bunuri are debitorul. In aceasta faza nu
este necesara individualizarea bunurilor
Instanta va decide de urgenta, in Camera de Consiliu, FARA citarea partilor prin
incheiere executorie (apelul nu suspenda executarea) !
+ art 998 al 4- pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore iar motivarea
ordonantei se face in cel mult 48 de ore de la pronuntare in curs scrie a nedepunerea
cautiunii in acest termen atrage desfiintarea de drept a sechestrului asigurator, ceea ce
se constata prin incheiere definitiva fara citarea partilor. Deci i se da un termen de 24 de
ore maxim sa depuna cautiune???
E o procedura deci care nu are un caracter contradictoriu.
Sunt abolite in aceasta materie principii cunoscute precum dr la aparare,
contradictorialitatea, oralitatea. Asta pentru ca sechestrul are un caracter de surpriza.
Daca ar fi fost citat debitorul cel mai probabil inainte sa se prezinte ar fi procedat la
ascunderea bunurilor inainte de a se prezenta in instanta. Legiuitorul a considerat ca
principiu trebuie inlaturate pt ca masura sa aiba o eficienta practica.
Drepturile deb nu sunt inlaturate cu totul. El are dr la aparare prin exercitarea
cailor de atac
Instanta va stabili suma pana la care se incuviinteaza sechestrul !!! (unele
instante omit)
S-ar putea ca nu toata creanta sa fie acoperita prin act scris
Instanta ar putea sa ii acorde sechestru numai pt cat considera necesar
Pe urma e important pt ca ulterior cand se va executa masura sechestrului trebuie
identificate si sechestrate bunuri pana la cuantumul necesar acoperirii creantei.
De unde va stii executorul unde sa se opreasca? Trebuie sa aiba un act
Va stabili cuantumul cautiunii si termenul inauntrul carui urmeaza sa fie
depusa acesta
Daca o creanta care nu e constatata prin act scris e cuantumul stab prin lege (50
% din creanta)
Cautiunea nu e platita in avans de creditor ci numai in ipteza in care instanta
incuviinteaza masura sechestrului
In acest sens instanta dupa ce va incuviinta va da un termen pt depunerea
cautiunii
Daca nu depune cautiunea art 955- desfiintarea DE DREPT a sechestrului
asigurator
Nedepunerea cautiunii in termenul fixat de inst atrage desfiintarea de drept a
sechestului asigurator.
Aceasta se constata prin incheiere definitiva data fara citarea partilor.
De ce trebuie platita cautiunea? Indisponibilizarea averii presupune anumite prejudicii
pt cel impotriva caruia se ia masura. E posibil ca creditorul sa piarda procesul in masura
de fond.
Inseamna ca acea creanta pretinsa de creditor nu a existat. Deci pretinsul debitor
ar trbui sa fie despagubit. Nu ar fi de preferat sa se intoarca impotriva creditorului sau sa
fie insolvabil si atunci il obliga pe creditor sa depuna cautiunea care va satisface
eventuala nevoie de recuperare a pierderilor.
Debitorul are asupra cautiunii un drept de preferinta. Deci e o suma afectata
despagubirii acestei persoane care a suferit un sechestru nedrept.

133

Cautiunea va ramane la dispozitia instantei pana cand se va solutiona procesul de

fond.
Cand se va solutiona vor exista urmatoarele posibilitati :
Va castiga creditorul i se va libera cautiunea
Va pierde creditorul - va fi restituita cu 2 conditii :
- Cel impotriva caruia s-a luat masura ,, debitorul - afirma in mod
EXPRES ca nu vrea despagubiri
- Nu introduce o cerere privind despagubiri in termen de 30 de zile de
la finalizarea procesului de fond. Daca se introduce actiune in
despagubiri cautiunea ramane blocata pana se solutioneaza
procesul de despagubire impotriva pretinsului creditor.
Daca masura sechestrului nu se adopta nici cautiunea nu se depune.
Daca creditorul depune cautiunea in avans si nu se adopta masura sechestrului
atunci ea se libereaza chiar prin incheierea prin care s-a dispus neluarea acestei masuri.
Incheierea
Se comunica creditorului, de indata de catre instanta, iar debitorului de catre
executorul judecatoresc odata cu luarea masurii.
Daca debitorului i s-ar comunica de indata, pana la venirea executorului va
instraina averea, o va ascunde, etc. va lua masuri de protejare a bunurilor sale. O
protejare nelegala dar posibila de facto.
Caile de atac
Numai apel, in termen de 5 zile de la comunicare la instanta ierarhic
superioara.
Daca Ia instanta e curtea de apel, calea de atac este RECURSUL pt ca ICCJ
nu are in competenta sa functionala dreptul de a judeca apel. Ea judeca numai recursul.
Apelul nu este suspensiv de executare (incheierea e executorie de drept).
Incheierea se aduce la indeplinire de executorul judecatoresc, potrivit regulilor
aplicabile in materia executarii silite se aplica corespunzator
Exemplu la sechestrul imobilar: nu faci procedura de vanzare, sau procedura de
somatie, ca ea e nevoie pt a se da un timp suficient debitorului sa se platesca. Dar aici
debitorul si creditorul se afla intr-o procedura de fond. Debitorul e inca in proces, nu il
obliga nimeni sa plateasca inca in timpul procesului, de abia la sfarsit daca va pierde,
deci nu are pentru ce sa ii dea timp sa se gandeasca.

Incetarea sechestrului
Ridicarea sechestrului asigurator.(art 956)
In principiu ( de regula) sechestrul inceteaza la momentul ramanerii definitive a
hotararii de:
respingere,
anulare,
134

 constatare a perimarii ori

prin care s-a luat act de renuntarea la judecata sau la drept
Inst se va pronunta prin incheiere DEFINITIVA data fara citarea partilor
Inainte de acest moment exista o EXCEPTIE !
Sechestrul poate inceta daca se da o garantie indestulatoare de cel caruia i s-a
aplicat. In acest caz instanta poate ridica masura la cererea debitorului. Ce inseamna
garantie indesulatoare?
Materia cautiunii art 1058 se fac mentiuni despre aceasta
o ipoteca imobiliarea sau mobiliara,
o scrisoare de garantie bancara,
o fideiusiune.
Daca creditorul le accepta sau daca refuzul creditorului e abuziv .
Sunt si creditori care folosesc masura sechestrului pentru a pune presiune pe
debitor.
Debitorul are multe bunuri dar unul anume dintre ele nu e neaparat mai valoros
dar de el tine activitatea debitorului, sau stiu ca e un bun pe care debitorul ar putea sa il
vanda, e intr-o faza avansata de discutie. Creditorii se duc exact la bunul respectiv.
Legea le permite (creditorii indica ce bunuri urmeaza a fi sechestrate). Daca creditorul
stie ca e vorba de niste utilaje foarte importante pt activitatea debitorului si le
sechestreaza, si debitorul nu isi va putea desfasura activitatea, debitorul poate sa spuna
ca va da garantie indestulatoare ( ipotechezi unele bunuri sa ai preferinta, si drept de
urmarire sau da o scrisoare de garantie bancara sau aduce fideiusor)
Exceptia se judeca in Camera de consiliu, de urgenta, CU CITAREA PARTILOR
( se discuta daca e indestulatoare, daca nu e indestulatoare, creditorul poate face
anumite obiectii).
Aici apelul SUSPENDA EXECUTAREA daca de exemplu garantia nu e una
indestulatoare si creditorul chiar asta invoca nu ar fi normal ca el sa fie prejudiciat.
Valorificarea bunurilor sechestrate se poate face doar dupa obtinerea
titlului executoriu.

Poprirea asigurtorie
Are acelasi scop dar obiectul e altul
Obiectul popririi asiguratorii (art 969 NCPC)
sumelor de bani,
titlurilor de valoare sau
altor bunuri mobile incorporale
135

urmaribile
datorate debitorului de o a treia persoana sau
pe care i le va datora n viitor o a treia persoana in temeiul unor
raporturi juridice existente in conditiile stabilite in art 952
Deci bunurile NU se afla la debitori.
Trei persoane : debitor, creditor, tert poprit (un debitor al debitorului)
Creditorul ii cere tertului poprit sa nu ii plateasca aceste sume de bani sau alte
bunuri debitorului si sa le indisponibilizeze in mainile lui pana se va clarifica daca exista
sau nu o creanta contra debitorului.
In ce priveste sumele datorate in viitor este permisa poprirea, daca ele sunt
datorate in baza unor raporturi juridice existente !
Exemplu 1: contul bancar pe 0 poate fi poprit pt ca s-ar putea sa se alimenteze
Exemplu 2: Poprirea unor chirii popresti sumele pe care chiriasul le datoreaza
proprietarului. Deocamdata datoreaza doar chiria pe luna respectiva dar poate fi facuta
si pt lunile urmatoare pt ca raportul juridic dintre locator si locatar exista deja
Reguli aplicabile art 970
Se aplica toate regulile de la sechestru cu precizarea ca in cadrul popirii bancare
creditorul nu e dator sa individualizeze tertii popriti.
(1) Solutionarea cererii, executarea masurii, desfiintarea si ridicarea popririi
asiguratorii se vor efectua potrivit dispozitiilor art. 953-958, care se aplica in mod
corespunzator.
(2) In cererea de poprire bancara creditorul nu este dator sa individualizeze tertii
popriti cu privire la care solicita sa se infiinteze poprirea.
Executorul trimite la toate bancile si una dintre banci va spune ca ea are conturile
debitorului (pt ca creditorul nu are de unde sa stie la ce banci are debitorul cont)

Sechestrul judiciar
Consta in indisponibilizarea bunului ce formeaza obiectul unui litigiu, sau
in conditiile legii, a altor bunuri, in vederea protejarii executarii in natura a
hotararii ce va fi pronuntata in litigiu de fond.
Prin urmare litigiul de fond de aceasta data nu mai are in vedere o creanta cel mai
probabil ci predarea unui bun sau a folosintei unui bun, mobil sau imobil, iar cel care a
formulat act de fond se teme fie ca bunul va fi sustras sau instrainat sau un alt mod care
face dificil executarea in natura.
Conditiile de infiintare (art 972 NCPC)
136

1. Existenta unui proces asupra proprietatii sau a altui drept real principal, asupra
posesiei unui bun mobil sau mobil ori asupra folosintei sau administrarii unui bun
proprietate comuna (enumerarea e una exemplificativa)
Daca are ca obiect bunuri de gen NU e aplicabila masura se aplica sechestrul
asigurator
Nu e neaparat vorba de o actiune reala. Poate fi chiar si o actiune privind
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumpararare ( apara un
drept de creanta dar al carui obiect il reprezinta tot transferul de proprietate si e perfect
necesara indisponibilizarea bunului). O vanzare in timpul procesului ar duce la
imposibilitatea pronuntarii hotararii de v-c.
Sunt situatii si in care poti sa formulezi cererea fara a exista proces
1. Asupra unui bun pe care debitorul il ofera pt liberarea sa
2. Asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama
ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual
aici seamana cu sechestrul asigurator dar e vorba de un bun cu privire la
care exista un drept al persoanei care cere sechestru
3. Asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, cand acesta
invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori cand are motive temeince de
banuiala ca debitorul se va sustrage de la eventuala urmarire silita ori sa se teama
de sustrageri sau deteriorari.
Daca se adopta masura, in termen de 20 zile de la incuviintarea masurii
asiguratorii, partea care a formulat actiunea trebuie sa initieze actiunea de fond, sau
sa ia masura executorii silite (in cazul in care exista un titlu executoriu)
Exemplu la garantii : garantia e titlu executoriu. Ceri masura sechestrului ca sa nu
distruga bunul, dar in 20 de zile trebuie sa incepi executarea silita solicitand decaderea
din termen si asa mai departe dupa caz.
Legiuitorul nu doreste ca masura sa se permanentizeze.
Cel care a solicitat masura, dupa ce o adopta si indisponibilizeaza bunul sa nu mai
fie preocupat de preocuparea fondului si sa ramana o masura provizorie perpetua.
Daca nu introduce in 20 de zile sanctiunea este desfiintarea de drept a
sechestrului judiciar ( prin incheiere definitiva fara citarea partilor).
2. Masura sa fie necesara pentru conservarea dreptului
Nu e suficient sa existe un proces.
Cel care solicita sechestrul trebuie sa arate si un pericol determinat de
instrainarea, deteriorarea bunului. Ceva care ar face dificil de executat in viitor titlul
executoriu. O simpla afirmatie ca are un proces nu e suficienta
Totul se reduce la o analiza la prima facie, sumara a acestor pericole. E suficient
un anunt de instrainare, o dovada minima ca s-ar instraina de exemplu bunuri de arta
aparute intr-un catalog la o licitatie, obtinerea unui extras de CF in vederea instrainarii,
anunt la mica publicitate ca vrei sa vinzi.
Instanta competenta
Instanta investita cu judecarea cererii principale.
137

Daca nu exista proces, nu mai avem o instanta care sa fie competenta in ce

priveste judecarea cererii principale si este instanta din circumscriptia careia se afla
bunul ce urmeaza a fi sechestrat.
Procedura
Se judeca de urgenta, cu citarea partilor.
In cazul bunurilor imobile se va proceda si la inscrierea in cartea funciara potrivit
art 954 al 3
In caz de admitere, instanta va putea sa oblige pe reclamant la darea unei
cautiuni, dispozitiile art 955 aplicandu-se corespunzator ( la 955- nedepunerea cautiunii
in termenul fixat de instanta atrage desfiintarea de drept a sechestrului. Aceasta se
constata prin incheiere definitiva, data fara citarea partilor).
Incheiera este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la PRONUNTARE la
instanta ierarhic superioara. Daca competenta revine curtii de apel e face recurs la
ICCJ.
Administratorul sechestru
Numit de instanta pe baza conventiei partilor, iar daca nu exista conventiei unei
persoane pe care instanta o va alege, cel mai probabil detinatorul bunului.
Administratorul poate sa faca: toate actele de conservare i administrare, va
ncasa orice venituri i sume datorate i va putea plti datorii cu caracter curent, precum
i pe cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, cu autorizarea prealabil a
instanei care la numit, administratorul-sechestru va putea s nstrineze bunul n cazul
n care acesta nu poate fi conservat sau dac, dintr-un alt motiv, msura nstrinrii este
vdit necesar i, dac a fost n prealabil autorizat, el va putea sta n judecat n numele
prilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru.
E posibil ca partea daca nu poate sa instraineze bunul sa simuleze un proces ci sa
il piarda. Pentru a se feri de asa ceva in proces, cu incuviintarea prealabila va sta chiar
administratorul sechestru ca sa apere ramanerea bunului in patrimoniul partilor.
Daca administratorul sechestru a fost numita o alta persoana decat detinatorul,
instanta va fixa, pentru activitatea prestata o suma drept remuneratie, stabilind totodata
si modalitatile de plata.
Administratorul provizoriu
In cazuri urgente, instanta va putea numi prin incheiere definitiva data fara citarea
partilor, un administrator PROVIZORIU pana la solutionarea cererii de sechestru judiciar.
Faptul ca masura e luata cu citarea partilor ar putea sa fie totusi acoperita de
numirea unui administrator provizoriu pana la momentul in care cel care isi disputa
dreptul sa nu instraineze dreptul (debitorul) pt ca aici el stie de masura, spre deosebire
de sechestrul asigurator.

138

Masuri provizorii in materia drepturilor de proprietate

intelectuala
Se aplica drepturilor in materia proprietatii intelectuale, indiferent ca au continut
patrimonial sau nepatrimonial.
Conditii
1. Dovada credibila ca drepturile de proprietate intelectuala fac obiectul unei actiuni
ilicite, actuale sau iminente (la o analiza la prima facie-in aparenta ar rezulta ca
dreptul e supus unei actiuni ilicite)
2. Pericolul unui prejudiciu greu de reparat (pericolum im mora, nu e suficient ca
actiunea sa fie vadit ilicita, mai trebuie si ca cel care solicita masura sa
demonstreze ca daca masura nu ar fi luata, dreptul ar fi prejudiciat in esenta lui)
In general, in Europa cand se vorbeste de masuri provizorii sunt cerute 2 conditii :
1. analiza la prima facie, sau fumus boni iuris care inseamna tocmai prima conditie
- adica in aparenta ar presupune ca dreptul ar fi obiectul unei actiuni ilicite, ceea
ce inseamna ca dreptul exista si ca e supus unui atac. In urma analiziei de fond ar
putea sa rezulte ca dreptul a fost cedat, ca cel care exercita actiunea ilicita e chiar
cesionarul, dar nu rezulta dintr-o simpla analiza - o aparenta de dreptate
2. periculum in mora pericolul in intarziere
Nu e suficient ca actiunea sa fie vadit ilicita, nu e suficient ca dreptul sa fie vadit
incalcat si mai trebuie si ca cel care cere masura provizorie sa demonstreze ca daca
masura nu ar fi luata, dreptul respectiv ar fi prejudiciat in esenta lui. Adica ar fi greu de
recuperat in viitor pierderile suferite fie:
ca urmare a faptului ca e un drept nepatrimonial
- daca exista pericolul de insolvabilitate - drept patrimonial
Nu spune un prejudiciu imposibil de reparat ci greu de reparat. Deci e o analiza
superficiala a judecatorului pe baza unor probe primare.
In cazul prejudiciilor aduse prin presa scrisa sau audiovizuala conditiile sunt mai
stricte:
- Petentul face dovada credibila ca drepturile sale de proprietate intelectuala fac
obiectul unei actiuni ilicite actuale
- Prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave
- Actiunea nu este in mod evident justificata potrivit art 75 (de ex un om politic care
se plange ca e fotografiat - dar tu ti-ai restrans dr la viata privata proportional cu
dorinta de a fi cunoscut publicului. Chiar daca ai cere unui post de tv sa nu-ti mai
dea fotografia ar spune ca act e in mod evident justificata de art 75 - pt ca tu ai
vrut sa fii persoana publica)
- Masura solicitata instantei sa nu apara ca fiind disproportionata in raport cu
prejudiciile cauzate.
Sunt conditii mai restrictive pt ca legiuitorul a vrut sa dea un sens mai larg folosirii
mijloacelor de presa sau audio vizuale. Ar fi mai greu sa restrangi activitatea acestora
decat daca drepturile sunt atinse in cazul altor utilizatori
Masuri care pot fi luate ( caracter exemplificativ)
- Interzicea incalcarii sau incetarea ei provizorie
- Luarea masurilor necesare pt a asigura conservarea probelor

139

Exemplu ridicarea unor casete ilicite de pe taraba, sau produse in raft contrafacute
trebuie sa le iei, macar un esantion, pt ca pana la judecata in fond le poate vinde,
retrage, distruge
Daca de exemplu disputa e mare pe un drept - nu e interzisa utilizarea dreptului
dar poate sa il puna pe cel care utilizeaza dreptul in prezent sa depuna o garantie de
accea se numesc masuri provizorii - orice isi imagineaza judecatorul ca ar putea sa
conduca la protejare
Pentru prejudiciile aduse prin mijloacele presei sau audiovizuale masurile nu pot
avea ca obiect interzicerea savarsirii faptei ilicite, chiar daca are caracter
iminent ci numai eventuala incetare a savarsirii faptei sau interzicerea ei pe viitor
daca aceasta persista.
Pentru judecarea cererilor de luare a unor masuri provizorii in aceasta materie se
utilizeaza procedura ordonantei presedintiale (se aplica in mod corespunzator).
Instanta va avea in vedere insa ca masura sa aiba caracter provizoriu si sa nu prejudece
fondul.
Instanta are dreptul de a aprecia daca va judeca cererea cu sau fara citarea
partilor.
Singura cale de atac este apelul, exercitat in termen de 5 zile de la pronuntare,
daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a dat fara citarea partilor.
Daca actiunea de fond e respinsa ca neintemeiata, partea interesata se poate
indrepta impotriva reclamantului, care e tinut sa repare prejudiciul cauzat prin masurile
provizorii adoptate. Totusi, instanta are dreptul ca, in raport cu circumstantele concrete
reclamantul nu a fost in culpa si reclamantul a avut o culpa usoara sa adopte 2 solutii :
- Fie sa refuze obligarea la despagubiri a celui care a solicitat masura
provizorie
- Fie sa dispuna reducerea despagubirilor solicitate de cel afectat de luarea
respectivelor masuri
Art 978 NCPC
(4) Instana soluioneaz cererea potrivit dispoziiilor privitoare la ordonana
preedinial, care se aplic n mod corespunztor. n cazul n care cererea este
formulat nainte de introducerea aciunii de fond, prin hotrrea prin care s-a dispus
msura provizorie se va fixa i termenul n care aciunea de fond trebuie s fie introdus,
sub sanciunea ncetrii de drept a acelei msuri. Dispoziiile alin. (6) sunt aplicabile.
(5) Dac msurile luate sunt de natur s produc un prejudiciu prii adverse,
instana l poate obliga pe reclamant s dea o cauiune n cuantumul fixat de aceasta,
sub sanciunea ncetrii de drept a msurii dispuse.
(6) Msurile luate potrivit dispoziiilor alin. (1)-(4) anterior introducerii aciunii n
justiie pentru aprarea dreptului nclcat nceteaz de drept dac reclamantul nu a
sesizat instana n termenul fixat de aceasta, dar nu mai trziu de 30 de zile de la luarea
acestora.
(7) Reclamantul este inut s repare, la cererea prii interesate, prejudiciul cauzat
prin msurile provizorii luate, dac aciunea de fond este respins ca nentemeiat. Cu
toate acestea, dac reclamantul nu a fost n culp ori a avut o culp uoar, instana, n
raport cu circumstanele concrete, poate fie s refuze obligarea sa la despgubirile
cerute de partea advers, fie s dispun reducerea acestora.
(8) Dac partea advers nu solicit daune-interese, instana va dispune eliberarea
cauiunii, la cererea reclamantului, prin hotrre dat cu citarea prilor. Cererea se
140

judec potrivit dispoziiilor privitoare la ordonana preedinial, care se aplic n mod

corespunztor. n cazul n care prtul se opune la eliberarea cauiunii, instana va fixa
un termen n vederea introducerii aciunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile
de la data pronunrii hotrrii, sub sanciunea ncetrii de drept a msurii de
indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cauiune.

Citarea si comunicarea actelor de procedura

Regula : judecarea se face cu citarea partilor (art 153 NCPC)
,,Instanta poate hotari asupra unei cereri numai daca partile au fost citate ori s-au
prezentat, personal sau prin reprezentant, in afara de cazurile in care prin lege se
dispune altfel
Exceptie daca legea prevede altfel
Regula : ,,Instanta va amana judecarea si va dispune sa se faca citarea ori de cate
ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute
de lege, sub sanctiunea nulitatii.
Exceptii : conflictul de competenta, preschimbarea termenului, asigurarea
probelor, conditiile privind tergiversarea procesului
Termenul in cunostinta
Art 229. Termen in cunostinta
1. Partea care a depus cererea personal sau prin mandat si a luat termenul in
cunostinta, precum si partea care a fost prezenta la un termen de judecata,
personal sau printr-un reprezentant legal ori conventional, chiar neimputernicit cu
dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata in tot cusul judecarii la acea
instanta, considerandu-se ca ea cunoaste termenele de judecata ulterioara. Aceste
dispozitii ii sunt aplicabile si partii careia, personal sau prin reprezentant legal sau
conventional ori prin functionarul sau persoana insarcinata cu primirea
corespondentei i s-a nmanat citatia pentru un termen de judecata, consideranduse in acest caz, ea cunoaste si termenele de judecata ulterioare aceluia pentru
care citatia i-a fost inmanata.
Este o institutie care de fapt inlatura obligatia de citare.
Regula se completeaza cu aceasta pentru ca ar insemna ca la fiecare termen
partile ar trebui citate.
Dar lucrurile nu se intampla asa pt ca exista termen in cunostiinta.
Legea considera ca nu mai e necesar sa fii citat fiind prezumat ca stii toate
termenele urmatoare.
1. Partea a depus personal sau prin mandatar cererea si a luat termen
in cunostiinta
141

2. Partea a fost prezenta la un termen de judecata, personal sau prin

reprezentant conventional, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste
termenul sau legal
3. Partea care a primit corespundenta, sau i s-a inmanat citatia pentru
un termen de judecata (personal, ori prin reprezentant legal sau
conventional ori prin functionarii sau persoana insarcinata cu primirea
corespondentei)
Regula nu se aplica
1. In cazul reluarii judecatii dupa ce a fost suspendata
2. In cazul cand procesul se repune pe rol (instanta a ramas spre deliberare si
ulterior vazand ca mai are aspecte de clarificat a repus cauza pe rol. E normal ca
partile nu se mai asteptau sa fie judecata, ele se asteptau la hotarare)
3. Cand s-a stabilit ca partea sa vina la interogatoriu (in afara de cazul in care a
fost prezenta la incuviintarea lui cand s-a stabilit si termenul pt luarea acestuia e
periculos deoarece partea trebuie sa stie ca are termen si daca nu se prezinta
consecinta e mai grava decat in mod obisnuit. Chiar daca are termen in cunostiinta
trebuie sa i se comunice se poate ca in cazul in care nu se prezinta sunt cazuri in
care e asimilata cu o recunoastere)
4. Cand pentru motive temeinice, instanta a dispus ca partea sa fie citata in
fiecare termen
5. In cazul in care instanta de apel sau recurs fixeaza termen pt rejudecarea
fondului procesului dupa anularea hotararii primei instante sau dupa casarea cu
retinere
6. In plus: militarii incazarmati si detinutii sunt citati la fiecare termen
Preschimbarea termenului
Pt motive temeinice, la cerere sau din oficiu de catre completul investit cu
judecarea cauzei in camera de consilu, fara citarea partilor.
Partile trebuie citate pentru noul termen fixat
din oficiu de exemplu cand se desfiintezaza un complet si se repartizeaza cauza la
un alt complet sau se da o sarbatoare legala noua care cand s-a fixat termneul
instanta nu o cunostea, trebuie preschimbat
la cerere de exemplu cand una din parti arata ca e necesar sa aduci termenul mai
deveme sau mai tarziu
Cuprinsul citatiei
Ar 157 al 1. Citatia va cuprinde:
a) Denumirea instantei, sediul ei si , cand este cazul, alt loc decat sediul instantei unde
urmeaza sa se desfasoare judecata procesului
b) Data emiterii citatiei
c) Numarul dosarului
d) Anul, luna, ziua si ora infatisarii
e) Numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, ale/a celui citat, precum si locul unde
se citeaza
f) Calitatea celui citat
g) Numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, ale/a partii potrivnice si obiectul
cererii
h) Indicarea, daca este cazul, a taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar datorate
de cel citat
142

i) Mentiunea ca, prin inmanarea citatiei, sub semnatura de primire, personal ori pin
reprezentant legal sau conventional ori prin functionarul sau persoana insarcinata cu
primirea corespondentei pentru un termen de judecata, cel citat este cunosiderat ca
are in cunostinta si termenele de judecata ulerioara aceluia pentru care citatia i-a
fost inmanata
j) Alte mentiuni prevazute de lege si stabilite de instanta
k) tampila instantei si semnatura grefierului
Al 2. In citatie se mentioneaza, cand este cazul:
Orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum si daca citarea se
face cu chemarea la interogatoriu sau daca cel citat este obligat sa prezinte anumite
inscrisuri ori daca i se comunica odata cu citatia alte acte de procedura.
In cazurile in care intampinarea nu este obligatorie in citatie e va mentiona
obligatia paratului de a-si pregati apararea pentru primul termen de judecata, propunand
probele de care intelege sa se foloseasca, sub sanct prev de lege care va fi indicata
expres.
Nulitati exprese : art 157 al 1. Literele a, c, d, e, k
Calitatea celui citat - parat sau reclamant - trebuie sa existe. Dar nulitatea e
suficienta a fi virtuala. Cel care invoca trebuie sa dovedeasca cu ce l-a vatamat faptul
ca nu a fost indicata calitatea de parat sau reclamant desi a fost mentionat numarul de
dosar.
Mentiunea de la lit i- corespondenta a termenului in cunostinta- nu numai ca are
termen in cunostinta dar ii si spune ca prin inmanare nu va mai fi citat de fiecare data.
Lipsa mentiunii - doar nulitate virtuala
Organe competente pentru comunicare si modalitatile de comunicare
1. De catre instanta
Comunicarea citatiilor si a tuturor actelor de procedura se face de regula din
oficiu, prin agenti proedurali ai instantei sau de alti salariati sau prin agenti ai instantelor
in ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunica.
Daca nu e posibil sa se faca prin agentii instantelor se va face prin posta, scrisoare
recomandata (pe plic scrie ,,pt justitie a se inmana cu prioritate) la care se ataseaza
dovada de primire, procesul verbal de instiintare etc ( tot instanta face citatia prin posta ,
nu partea). In realitate exceptia e regula pentru ca instantele au putini angajati si nu
poate un angajat sa faca toate citarile.
Art. 154 : Organe competente i modaliti de comunicare
(2) Comunicarea se face n plic nchis, la care se altur dovada de
nmnare/procesul-verbal i ntiinarea prevzute la art. 163. Plicul va purta meniunea
PENTRU JUSTIIE. A SE NMNA CU PRIORITATE.
(3) Instana solicitat, cnd i se cere s ndeplineasc procedura de comunicare
pentru alt instan, este obligat s ia de ndat msurile necesare, potrivit legii, i s
trimit instanei solicitante dovezile de ndeplinire a procedurii.
(4) n cazul n care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibil, aceasta se va
face prin pot, cu scrisoare recomandat, cu coninut declarat i confirmare de primire,
n plic nchis, la care se ataeaz dovada de primire/procesul-verbal i ntiinarea
prevzute la art. 163.
(8) n scopul obinerii datelor i informaiilor necesare realizrii procedurii de
comunicare a citaiilor, a altor acte de procedur, precum i ndeplinirii oricrei atribuii
proprii activitii de judecat, instanele au drept de acces direct la bazele de date
143

electronice sau la alte sisteme de informare deinute de autoriti i instituii publice.

Acestea au obligaia de a lua msurile necesare n vederea asigurrii accesului direct al
instanelor la bazele de date electronice i sistemele de informare deinute.
Pe langa acestea instanta poate face comunicare prin mijloace moderne prevazute
la art 154 al 6 :
Comunicarea citaiilor i a altor acte de procedur se poate face de grefa instanei
i prin telefax, pot electronic sau prin alte mijloace ce asigur transmiterea textului
actului i confirmarea primirii acestuia, dac partea a indicat instanei datele
corespunztoare n acest scop. n vederea confirmrii, instana, odat cu actul de
procedur, va comunica un formular care va conine: denumirea instanei, data
comunicrii, numele grefierului care asigur comunicarea i indicarea actelor
comunicate; formularul va fi completat de ctre destinatar cu data primirii, numele n
clar i semntura persoanei nsrcinate cu primirea corespondenei i va fi expediat
instanei prin telefax, pot electronic sau prin alte mijloace.

2.

De catre parti, cu urmatoarea conditie :

Daca au avocat sau consilier juridic si convin astfel (art 169 NCPC : Dup
sesizarea instanei, dac prile au avocat sau consilier juridic, cererile,
ntmpinrile ori alte acte se pot comunica direct ntre acetia. n acest caz, cel
care primete cererea va atesta primirea pe nsui exemplarul care urmeaz a fi
depus la instan sau, dup caz, prin orice alte mijloace care asigur ndeplinirea
acestei proceduri.)
Locul citarii
Regula este ca citarea se face la domiciliu sau la sediu

Dar art 155 pct 1-15 presupune anumite locuri speciale :

1. statul, prin Ministerul Finantelor Publice sau alte organe anume desemnate in acest
scop de lege, la sediul acestora
2. unitatile administrativ teritoriale si celelalte persoane juridice de drept
public, prin cei insarcinati sa le reprezinte in justitie, la sediul acestora
3. persoanele juridice de drept privat,de reprezentantii lor, la sediul principal, sau
atunci cand este cazul, la sediul dezmembramantului lor
4. asociatiile, societatile si alte entitati fara personalitate juridica constituite
potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia
5. cei supusi procedurii insolventei, precum si creditorii acestora, la domiciliul,
sau dupa caz, la sediul acestora / dupa deschiderea procedurii citarea va fi efectuata
potrivit legii speciale
6. persoanele fizice, la domiciliul lor; in cazul in care nu locuiesc la domiciliu, citarea
se va face la resedinta cunoscuta ori la locul ales de ele; in lipsa acestora, citarea
poate fi facuta la locul cunoscut unde isi desfasoara permanent activitatea curenta
7. incapabilii sau cei cu capacitate de exercitiu restransa, prin reprezentantii sau
ocrotitori lor legali, la domiciliul ori sediul acestora, dupa caz; in caz de numire a unui
curator special, potrivit art 58 , citarea se va face prin acest curator, la sediul sau
profesional
8. bolnavii internati in unitari sanitare, la administratia acestora
9. militarii incazarmati la unitatea din care fac parte, prin comandamentul acesteia
144

10.cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale alta decat
militara daca nu au domiciliul cunoscut, la capitania portului unde este inregistrata
nava
11.detinutii la administratia locului de detinere
12.personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare si cetatenii romani
trimisi sa lucreze in cadrul personalului organizatiilor internationale,
precum si membrii de familie care locuiesc cu ei, cat timp se afla in
strainatate, prin MAE; alti cetatenti romani aflati in strainatate in interes de serviciu,
inclusiv membrii familiilor care ii insotesc, prin organele centrale care i-au trimis sau
in subordinea carora se afla unitatea care i-a trimis in str
13.persoanele care se afla in strainatate, altele decat cele prev la art 12 daca
au domiciliul sau resedinta cunoscuta, printr-o citatie trimisa cu scrisoare
recomandata cu continut declarat si confirmare de primire, recipisa de predare a
scrisorii la posta romana, in cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se expediaza,
tinand loc de dovada a indeplinirii procedurii, daca prin tratate sau conventii
internationale la care e parte Romania, ori prin acte normative speciale nu se prevede
altfel. Daca domiciliul sau resedinta celor aflati in strainatate nu e cunoscuta, citarea
se face potrivit 167. In toate cazurile, daca cei aflati in strainatate au mandatar
cunoscut in tara , va fi citat doar el
14.cei cu domiciliul sau resedinta necunscuta potrivit 167
15.mostenitorii, pana la intervenirea lor in proces, printr-un cuarator special numit de
instanta la dom acestuia.
n cazurile prevzute la alin. (1) pct. 1 i 2, statul, prin Ministerul Finanelor
Publice, unitile administrativ-teritoriale, precum i celelalte persoane juridice de drept
public i pot alege un sediu procesual la care vor fi comunicate toate actele de
procedur.
Persoanele care se afla in strainatate sunt instiintate prin citatie ca au obligatia de
a-si alege un domiciliu in Romania unde urmeaza sa li se faca toate comunicarile .
Daca nu fac, vor fi citati in strainate prin scrisoare recomandata cu dovada de
primire. Dovada va fi inregistrarea scrisorii la posta romana. Nu se mai asteapta si
raspunsul (e o fictiune nu mai astepti tocmai ca sanctiune ca nu si-au ales domiciliul in
Romania)
Alegerea domiciliului
Partile isi pot alege domiciliul, sau, dupa caz, sediul in vederea citarii si comunicarii
actelor in cadrul unui anumit proces cel mai adesea la un reprezentant va fi citat la
instanta la care si-a ales domiciliu, unde i se comunica si toate actele de procedura.
In cazul celor aflati in strainatate, alegerea domiciliului in tara este o
obligatie.
In cazul schimbarii unui domiciliu pe parcursul procesului, partea e obligata sa
instiinteze atat instanta cat si partea adversa despre schimbarea de domiciliu.
Neinstiintarea schimbarii de domiciliu atrage o sanctiune specifica - neluarea in
seama. Persoana va fi citata in continuare la vechiul domciiliu, considerandu-se
procedurile legal indeplinite.
Termenul pt inmanarea citatiei (art 159)

145

Citaia i celelalte acte de procedur, sub sanciunea nulitii, vor fi nmnate

prii cu cel puin 5 zile naintea termenului de judecat. n cazuri urgente sau atunci
cnd legea prevede n mod expres, judectorul poate dispune scurtarea termenului de
nmnare a citaiei ori actului de procedur (dar nu mai putin de 24 de ore), despre
aceasta fcndu-se meniune n citaie sau n actul de procedur.
Art 160: Invocarea si inlaturarea neregularitatilor privind citarea
Al 1: Daca partea prezenta in instanta, personal sau prin reprezentant, nu a primit
citatia sau a primit-o intrun termen mai scurt decat cel prevazut la art.159 ori exista o
alta cauza de nulitate privind citatia sau procedura de inmanare a acesteia, procesul se
amana la cererea partii interesate.
Al 2: Orice neregulartate cu privire la citare nu va mai fi luata in considerare in
cazul in care potrivit al 1 nu s-a cerut amanarea procesului, precum si in cazul in care
partea lipsa la termenul la care s-a rodus neregularitatea nu a invocat-o la termenul
urmator producerii ei, daca la acest termen ea a fost prezenta sau legal citata
Al 3: In lipsa partii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a
acestia poate fi invocata si de celelalte parti, ori din oficiu, insa numai la termenul la
care ea s-a produs.
Daca nu a fost facuta legal citatia dar a fost prezenta partea, lipsa
citatiei se acopera, dar partea poate sa ceara amanarea judecatii si judecatorul
va trebui sa ii acorde amanarea.
e bine ca s-a acoperit viciul, deci partea are termen in cunostiinta
e rau pentru ca partea desi acopera viciul spune ca are drept sa ia un
termen, poate sa ii dea termen chiar ziua urmatoare
avand in vedere ca e luata in cunostiinta nu mai e necesara
parcurgerea timpului pt comunicarea citatiilor
Daca partea lipseste si a fost neregulat citata, trebuie identificat cand ar putea
ea invoca neregularitatea.
Art 160 al 2 - daca partea lipseste neregularitatea trebuie invocata la termenul
urmator producerii ei, daca la acel termen persoana a fost prez.
Daca partea nu invoca la urmatorul termen lipsa citarii si accepta alte acte de
procedura, nu va mai putea invoca ulterior ca la un termen in urma nu a fost legal citata.
Daca ea nu e legal citata pe toata durata procesului va putea invoca lipsa citarii
direct in apel, sau in recurs.
Daca partea nu este legal citata, neregularitatea poate fi invocata si de
ceilalti avand in vedere ca lipsa citarii tine de protectia individuala a partii, dar va putea
fi invocata chiar de celelalte parti dar numai la termenul la care s-a produs.
Exemplu : Daca azi e lipsa de procedura cu partea adversa ( prevederea e in folosul ei.
Eu prezent in instanta as putea cere amanarea, pt ca facand un act de procedura azi,
partea lipsa ar putea invoca nulitatea actului, iar interesul meu e sa fac acte valabile.
Daca insa nu am invocat la termenul acesta din varii motive la termenul urmator nu mai
pot sa invoc pt ca numai partea adversa ar putea sa invoce. Numai ea are interes. Daca
nu invoc oricum se acopera.
Inmanarea citatiei si a altor acte de procedura

146

In cazul persoanei fizice, inmanarea citatiei si a tuturor actelor de procedura se

face personal celui citat la locul citarii.
Inmanarea se poate face oriunde se afla cel citat daca semneaza de primire.
De exemplu, de multe ori poate sa vina partea sa vada partea la dosar, si grefierul
ii spune ca are si o citatie, nu mai are rost sa mai mearga agentul pana la el acasa.
Atunci cand vorbim de institutii publice, persoane juridice sau cand se face citarea
la un avocat, notar public sau executor se comunica la sediul persoanei insarcinate cu
primirea corespondentei daca acolo scrie ca Municipiul Bucuresti se citeaza la primarul
general al municipiului, sau citatia unui client va fi la Av. Traian Briciu, nu e necesar sa
semneze Briciu sau primarul ci si secretara lor daca are aceasta insarcinare.
Procedura de comunicare
Difera dupa cum persoana este sau nu este gasita.
Fie persoana e gasita
Primeste citatia se face proces verbal de inmanare care face dovada
comunicarii
,,Comunicarea citatiei se va face persoanei in drept sa o primeasca, care
va semna dovada de inmanare certificata de agentul insarcinat cu inmanarea
Refuza citatia nu apuci sa i-o inmanezi ca iti inchide usa, cutia postala sau pe
usa si proces verbal in acest caz. Daca se depune la cutia postala, se face sub
mentiunea ca partea putea sa se prezinta totusi la instanta si sa preia totusi
corespondenta, iar daca el nu isi are domiciliul unde are resedinta instanta, la
primaria localitatii respective, sa ia totusi citatia. Pt ca ea de obicei vine si cu
inscrisuri - cerere de chemare in judecata, intampinare, inscrisuri ale unei parti si
poate partea e interesata.
Primeste citatia si refuza sa o semneze - se face proces verbal cum ca a
refuzat sa semneze si se face dovada cu procesul verbal care face dovada pana la
inscrierea in fals
Partea nu e gasita personal, dar gaseste o persoana majora care locuieste cu
aceasta (nu se cere sa fie ruda)
Inmanarea se va face acelei persoane majore care locuieste si cu ele se
procedeaza la fel ca in primul caz.
Nu e gasita nici partea si nicio persoana majora care locuieste cu partea
Citatia se depune in cutia postala si se face meniunea c dup o zi, dar nu mai
trziu de 7 zile de la afiarea ntiinrii ori, cnd exist urgen, nu mai trziu de 3
zile, destinatarul este n drept s se prezinte la sediul instanei de judecat pentru
a i se comunica citaia. Cnd domiciliul sau reedina ori, dup caz, sediul acestuia
nu se afl n localitatea unde instana de judecat i are sediul, ntiinarea va
cuprinde meniunea c pentru a i se comunica citaia destinatarul este n drept s
se prezinte la sediul primriei n a crei raz teritorial locuiete sau i are sediul;
Ce se intampla daca nu se idetifica nici locuinta, nici resedinta partii ?
Daca reclamantul dovedeste ca a facut tot ce i-a stat in putinta sa afle domiciliul
sau resedinta partii adverse si nu a reusit acest lucru se va proceda la citarea prin
publicitate.
Aceata presupune afisarea citatiei in urmatoarele locuri :
147

La usa instantei
Pe portalul instantelor
La ultimul domiciliu cunoscut
Atunci cand instanta apreciaza ca e necesar se poate folosi si al 4-lea
mod : Publicarea in Monitorul Oficial sau a unui ziar central de larga
raspandire
***in cazul acesta procedura va fi considerata realizata in a 15-a zi de la data afisarii
Pe langa faptul ca e citat prin publicitate, instanta numeste si un CURATOR
special pt reprezentarea partii citate prin publicitate.
Acesta este un avocat de pe o lista inaintata de barou din raza teritoriala unde
functioneaza instanta ; el va face aparari pe baza probelor sumare pe care i le ofera
dosarul.
Daca se va dovedi ca partea a cerut citarea prin publicitate cu rea credinta, toate
actele de procedura efectuate vor fi anulate iar cel care a cerut va fi sanctionat cu
amenda.

Deci desi paratul nu isi avea domiciliul cunoscut, el la un moment dat vine in
proces si dovedeste ca reclamantul chiar stia unde locuieste , chiar daca locuinta lui nu
era opozabila public. Dar de exemplu vine cu o scrisoare prin care reclamantul ii
comunicase ceva ( anterior sau ulterior procesului).
Mai e un caz special cand comunicarea nu se poate face din cauza faptului ca
imobilul indicat drept adresa: a fost demolat, a devenit de nelocuit sau neintrebuinatabil,
ori destinatarul nu mai locuieste in acel imobil.
Agentul procedural va reporta cazul grefei instantei, pt ca instanta sa comunice
partii care a indicat respectiva adresa si aceasta sa faca demersuri pt aflarea noii adrese
au a se lua masura citarii prin publicitate.
Citarea = instiintarea ca ai proces intr-un anumit termen
Comunicarea actelor de procedrura
Se face in formele prevazute pentru citare. Mai sunt reguli conform carora citarea
nu se poate face oricand. In cazuri urgente se pot folosi si zilele nelucratoare si ziele de
sarbatoru dar numai cu incuviintarea presedintelui instantei.
Ce se intampla daca comunica doar instantei?
Briciu - trebuie aplicata sanctiunea dupa cum vizeaza instanta sau partea adversa
De exemplu daca a sesizat instanta si nu a sesizat partii averse, el spune ca citatiile
trebuie facute la noul domiciliu, nu se poate lua sanctiunea neluarii in seama, pentru ca
inst stie. Dar se va putea lua aceasta masura daca s-ar presupune ca actele se fac intre
parti direct si una si-a schimbat domiciliul si nu comunica si comunica doar instantei.
Termenul de 5 zile e doar pentru citare facuta de parti.
Daca scrie ca e fara citarea partilor si instanta totusi citeaza nu e caz de anulare
Daca insa scrie ca e cu citare si nu citeaza atunci e caz de anulare
Art 163. Procedura de comunicare
(1) Comunicarea citaiei se va face persoanei n drept s o primeasc, care va
semna dovada de nmnare certificat de agentul nsrcinat cu nmnarea.

148

(2) Dac destinatarul primete citaia, dar refuz s semneze dovada de nmnare
ori, din motive ntemeiate, nu o poate semna, agentul va ntocmi un proces-verbal n
care va arta aceste mprejurri.
(3) Dac destinatarul refuz s primeasc citaia, agentul o va depune n cutia
potal. n lipsa cutiei potale, va afia pe ua locuinei destinatarului o ntiinare care
trebuie s cuprind:
a) anul, luna, ziua i ora cnd depunerea sau, dup caz, afiarea a fost
fcut;
b) numele i prenumele celui care a fcut depunerea sau, dup caz,
afiarea i funcia sa;
c) numele, prenumele i domiciliul sau, dup caz, reedina, respectiv
sediul celui ntiinat;
d) numrul dosarului n legtur cu care se face ntiinarea i denumirea
instanei pe rolul creia se afl dosarul, cu indicarea sediului acesteia;
e) artarea actelor de procedur despre a cror comunicare este vorba;
f) meniunea c dup o zi, dar nu mai trziu de 7 zile de la afiarea
ntiinrii ori, cnd exist urgen, nu mai trziu de 3 zile, destinatarul este n
drept s se prezinte la sediul instanei de judecat pentru a i se comunica citaia.
Cnd domiciliul sau reedina ori, dup caz, sediul acestuia nu se afl n
localitatea unde instana de judecat i are sediul, ntiinarea va cuprinde
meniunea c pentru a i se comunica citaia destinatarul este n drept s se
prezinte la sediul primriei n a crei raz teritorial locuiete sau i are sediul;
g) meniunea c, n cazul n care, fr motive temeinice, destinatarul nu se
prezint pentru comunicarea citaiei n interiorul termenului de 7 zile sau, dup
caz, al termenului de 3 zile prevzut la lit. f), citaia se consider comunicat la
mplinirea acestui termen;
h) semntura celui care a depus sau a afiat ntiinarea.
(4) Meniunile de la alin. (3) lit. c)-g) se completeaz de ctre grefa instanei.
Termenele prevzute la alin. (3) lit. f) i g) se calculeaz zi cu zi.
(5) Despre mprejurrile artate la alin. (3) agentul va ntocmi un proces-verbal,
care va cuprinde meniunile artate la art. 164, acesta fcnd dovada pn la nscrierea
n fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a ncheiat.
(6) Dac destinatarul nu este gsit la domiciliu ori reedin sau, dup caz, sediu,
agentul i va nmna citaia unei persoane majore din familie sau, n lips, oricrei alte
persoane majore care locuiete cu destinatarul ori care, n mod obinuit, i primete
corespondena.
(7) Cnd destinatarul locuiete ntr-un hotel sau ntr-o cldire compus din mai
multe apartamente i nu este gsit la aceast locuin a sa, agentul i va comunica
citaia administratorului, portarului sau celui care, n mod obinuit, l nlocuiete. n
aceste cazuri, persoana care primete citaia va semna dovada de primire, agentul
certificndu-i identitatea i semntura i ncheind un proces-verbal cu privire la aceste
mprejurri. Dispoziiile alin. (2) se aplic n mod corespunztor.
(8) n cazul n care lipsesc persoanele prevzute la alin. (6) i (7), precum i atunci
cnd acestea, dei prezente, refuz s primeasc actul, sunt aplicabile dispoziiile alin.
(3)-(5).
(9) n cazurile prevzute la alin. (3) i (8), agentul are obligaia ca, n termen de
cel mult 24 de ore de la depunerea sau afiarea ntiinrii, s depun citaia, precum i
procesul-verbal prevzut la alin. (5), la sediul instanei de judecat care a emis citaia
ori, dup caz, la cel al primriei n raza creia destinatarul locuiete sau i are sediul,
urmnd ca acestea s comunice citaia.
(10) Cnd prii sau reprezentantului ei i s-a nmnat citaia de ctre funcionarul
anume desemnat n cadrul primriei, acesta are obligaia ca, n termen de cel mult 24

149

ore de la nmnare, s nainteze instanei de judecat dovada de nmnare prevzut la

alin. (1), precum i procesul-verbal prevzut la alin. (5).
(11) Cnd termenul prevzut la alin. (3) lit. f) s-a mplinit fr ca partea sau un
reprezentant al ei s se prezinte la primrie pentru a i se nmna citaia, funcionarul
anume nsrcinat din cadrul primriei va nainta instanei de judecat, de ndat, citaia
ce trebuia comunicat, precum i procesul-verbal prevzut la alin. (5).
(12) Dispoziiile prezentului articol se aplic i la comunicarea sau notificarea
oricrui alt act de procedur.

Partea prezenta in instanta personal, prin avocat sau prin alt reprezentant este
obligata sa primeasca actele de procedura si orice inscris folosit in proces care i se
comunica in sedinta. Daca refuza primirea, actele si inscrisurile se considera comunicate
prin depunerea lor la dosar, de unde, la cerere, partea le poate primi sub semnatura.
Chiar si in acest caz, partea are dreptul, ca intre termene, sa ridice actele si inscrisurile a
caror primire a refuzat-o in sedinta, semnand de primire.

150