Trăsăturile esențiale

ale infracțiunii.
Imputabilitatea
 Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

3. Imputabilitatea (caracterul imputabil al faptei)

Def: Imputabilitatea = trăsătura esențială a unei infracțiuni ce constă în reproșul (imputarea)

făcut făptuitorului din partea societății cu privire la încălcarea ordinii juridice prin săvârșirea unei
fapte tipice și nejustificate.

- a nu se confunda cu imputabilitate ca vinovăție (latură subiectivă a infracțiunii)

- fapta nu este imputabilă dacă se reține că a fost săvârșită în condițiile unei cauze de
neimputabilitate - acestea pot fi, ca și cele justificative:

 generale (constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul de neimputabilitate,

minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea și cazul fortuit)
 speciale1

A) Constrângerea fizică (CF)

Def: CF = presiunea pe care un eveniment imprevizibil și irezistibil (cum e și forța majoră) sau o
persoană ori un animal o exercită asupra fizicului făptuitorului, lipsindu-l de capacitatea de a își
controla acțiunile și forțându-l să săvârșească o faptă tipică și nejustificată2.

- făptuitorul e responsabil, conștientizează ceea ce face, dar nu poate acționa în mod liber, întrucât
libertatea sa de decizie e anihilată

✦ Condiții:

I. constrângerea asupra fizicului făptuitorului (poate fi provocată de elemente interne3 sau

externe4)

1 Ex.: constrângerea mituitorului - art. 290 CP

2 Ex.: o persoană o împinge pe o alta care rănește o a treia persoană
3 Ex.: o stare de leșin care determină căderea unei persoane peste o alta, rănind-o

4 Ex.: acțiunea unui animal care determină o reacție infracțională a făptuitorului

 - dacă e provocată de acțiunea unei persoane, se va reține instigarea improprie (participație
improprie în forma instigării), iar instigatorul va răspunde și din punct de vedere civil5

- dacă e provocată de făptuitor însuși, nu se va reține constrângerea fizică (actio libera in causa)6

- se reține comiterea faptei cu intenție dacă făptuitorul a putut să prevadă intervenția forței
exterioare și să o evite7

- trebuie să existe la momentul săvârșirii faptei - adică la momentul consumării (inclusiv la

infracțiunea progresivă), respectiv pe tot parcursul faptei - adică până la epuizare (la
infracțiunile cu desfășurare în timp)

- la infracțiunile omisive, trebuie să existe pe tot parcursul duratei în care făptuitorul avea
obligația de a acționa

II. constrângerea e irezistibilă

- făptuitorul nu poate opune rezistență (se apreciază in concreto)8

- nu are de ales, ca în cazul SDN

III. fapta comisă e tipică și nejustificată

✦ Efectele CF:

- fapta nu e imputabilă, este înlăturată trăsătura imputabilității

- nu se pot aplica pedepse sau măsuri educative, dar se pot aplica măsuri de siguranță9

- produce efecte in personam (nu se răsfrânge și asupra participanților)

- este înlăturată răspunderea civilă delictuală a făptuitorului

5 Ex.: o persoană îl încuie pe făptuitor într-un beci pentru ca acesta să nu denunțe o infracțiune din sfera infracțiunilor
pentru care denunțarea e obligatorie
6 Ex.: făptuitorul se închide singur într-o cameră și distruge cheia pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligației de

denunțare de la art. 266

7 Ex.: dacă s-a anunțat intervenția unei calamități naturale într-o anumită localitate într-o anumită și zi militarul putea

să plece mai devreme către unitate, nu mai poate invoca această cauză de neimputabilitate
8 Ex.: o persoană lipsită de libertate, care nu are forța necesară de a se elibera și care comite infracțiunea de omisiune a

sesizării organelor judiciare, în condițiile în care o altă persoană ar fi reușit să se elibereze

9 art. 107 alin. (2) CP - „Măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală,

nejustificată”
- constrângătorul răspunde penal pentru participație improprie la fapta comisă și civil pentru
prejudiciul cauzat

B) Constrângerea morală (CM)

Def: CM = presiunea pe care o persoană o exercită asupra psihicului unei alte persoane prin
amenințarea cu un pericol grav, iminent, inevitabil și injust, ce are drept urmare lipsirea acesteia
de posibilitatea de a avea control asupra voinței sale, determinând-o astfel să comită o faptă tipică
și nejustificată sub stăpânirea unei temeri grave10.

✦ Condiții:

I. constrângerea exercitată asupra psihicului unei persoane de către o altă persoană (doar
acțiune umană)
II. prin amenințarea cu un pericol grav (pericolul trebuie să fie grav, iminent, inevitabil,
injust și proporțional cu fapta tipică ce se solicită a fi săvârșită)
III. pericolul să vizeze o persoană (chiar și persoană juridică; nu e aplicabil pentru bunuri)
IV. constrângerea morală să fie irezistibilă (făptuitorul nu poate opune rezistență, nu are altă
soluție - se apreciază in concreto)
V. fapta săvârșită în constrângere morală să fie tipică și nejustificată (fapta trebuie să fie
solicitată direct sau indirect)

✦ Efectele CM:

- este înlăturat caracterul imputabil al faptei, nefiind posibilă aplicarea de pedepse sau măsuri
educative, însă se pot aplica măsuri de siguranță

- produce efecte in personam (nu se râsfrâng asupra participanților)

- este înlăturată răspunderea civilă delictuală a făptuitorului

- constrângătorul răspunde penal pentru participație improprie și civil pentru prejudiciul

cauzat

10 Ex.: amenințarea făptuitorului cu uciderea întregii sale familii dacă nu comite o infracțiune de furt
C) Excesul neimputabil (EN)

Def: EN de apărare = trebuie să fie îndeplinite toate condițiile de la legitima apărare, mai puțin
proporționalitatea apărării cu atacul - făptuitorul, din cauza tulburării sau a temerii (TT),
depășește, voluntar sau involuntar, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului.11

- dacă motivele pentru depășirea proporționalității sunt altele, se va reține excesul scuzabil12 (ES)

Def: EN în acțiunea de salvare = trebuie să fie îndeplinite toate condițiile de la starea de

necesitate, mai puțin proporționalitatea, în sensul că făptuitorul nu a avut reprezentarea că va
pricinui urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu ar fi fost
înlăturat.

- când urmarea produsă depășește, dar nu vădit, urmările care s-ar fi putut produce, se reține EN

- dacă făptuitorul a avut reprezentarea, se reține depășirea limitelor stării de necesitate

- din cauza configurației acestei cauze de neimputabilitate, e posibilă numai la persoane fizice

✦ Efectele EN:

- este înlăturat caracterul penal al faptei, nefiind posibilă aplicarea de pedepse sau măsuri
educative, însă se pot aplica măsuri de siguranță

- produce efecte in personam (nu se răsfrâng asupra participanților)

- în cazul EN de apărare, poate fi reținută răspunderea civilă a făptuitorului, putând fi obligat la

plata unei indemnizații adecvate și echitabile (a se vedea art. 1360 CC)

- în cazul EN în acțiunea de salvare, poate fi reținută răspunderea civilă a făptuitorul în ceea ce

privește prejudiciile cauzate terților pe tărâmul îmbogățirii fără justă cauză (art. 1361 CC)

11Ex.: făptuitorul, atacat cu pumnii de către o persoană cu o constituție mult mai solidă decât a sa, dintr-o stare de
temere, se apără cu un cuțit
D) Minoritatea făptuitorului (MF)

Def: Minoritatea = cauza de neimputabilitate care presupune săvârșirea faptei de o persoană care
nu înțelege semnificațiile faptei sale din cauza dezvoltării psiho-fizice insuficiente ca urmare a
vârstei fragede.

✦ Condiții:

I. săvârșirea unei fapte tipice și nejustificate de un minor care nu răspunde penal:

 până la 14 ani - minorul nu răspunde penal (prezumție absolută a lipsei
discernământului) - se reține MF
 între 14 și 16 ani - minorul răspunde doar dacă în urma unei expertize medico-legale
psihiatrice se probează că a săvârșit fapta cu discernământ (prezumție relativă a
lipsei discernământului) - dacă nu, se reține MF
 între 16 și 18 ani - minorul răspunde penal (prezumție relativă de existență a
discernământului) - dacă se constată că a acționat fără discernământ, se va reține
iresponsabilitatea, nu MF
II. existența stării de minoritate la data săvârșirii faptei (în funcție de tipul infracțiunii,
urmează a se determina momentul săvârșirii faptei)

- în cazul infracțiunilor continue/continuate, făptuitorul răspunde numai pentru activitatea

infracțională desfășurată după împlinirea a 14 ani

- în ipoteza comiterii mai multor fapte, minoritatea trebuie să existe la momentul comiterii fiecărei
fapte

✦ Efectele MF:

- este înlăturat caracterul imputabil al faptei, nefiind posibilă aplicarea de măsuri educative, însă
se pot aplica măsuri de siguranță

- produce efecte in personam (nu se răsfrâng asupra participanților)

- pentru participanți, se va reține participația improprie în modalitatea intenție-lipsă vinovăție +

circumstanța agravantă a săvârșirii faptei împreună cu un minor

- nu este înlăturată răspunderea civilă delictuală (se aplică regulile prevăzute de CC)
E) Iresponsabilitatea (I)

Def: Iresponsabilitatea = cauza de neimputabilitate care presupune incapacitatea psiho-fizică a

făptuitorului, care, din cauza unei boli psihice sau din alte cauze, este lipsit de capacitatea de a-și
da seama de acțiunile sale sau de urmările sale ori de capacitatea de a le controla.

✦ Condiții:

I. existența unei stări de incapacitate psihică în momentul săvârșirii faptei

- orice persoană peste 16 ani e prezumată a avea discernământ (prezumție relativă care poate fi
răsturnată prin mijloace de probă)

- trebuie ca făptuitorul să nu aibă capacitatea de a conștientiza ce face (factorul intelectiv) sau

capacitatea de a își controla acțiunile (factorul volitiv)

- starea trebuie să existe la momentul săvârșirii (pe tot parcursul săvârșirii) faptei - I nu se se
aplică în ipoteza provocării de către făptuitor cu intenție/din culpă starea (actio libera in causa)

II. incapacitatea psihică să fie determinată de o boală psihică sau de alte cauze anormale
III. acțiunea/inacțiunea făptuitorului să fie o faptă tipică și nejustificată

✦ Efectele I:

- este înlăturat caracterul penal al faptei, nefiind posibilă aplicarea de pedepse sau măsuri
educative, însă se pot aplica măsuri de siguranță

- produce efecte in personam (nu se răsfrâng asupra participanților)

- pentru participanți, se va reține participația improprie în modalitatea intenție-lipsă vinovăție

- în principiu, I înlătură răspunderea civilă, dar poate fi reținută răspunderea pentru fapta altuia
în condițiile prev. de CC
F) Intoxicația (IX)

Def: Intoxicația = cauza de neimputabilitate care presupune intoxicația completă a unei persoane
cu alcool sau alte substanțe psihoactive.

✦ Tipuri:

 IX voluntară - produsă voluntar, chiar dacă nu a urmărit să ajungă în starea respectivă

 IX involuntară - fără să cunoască, accidental, din eroare (cauza intoxicației e nedorită)

 IX completă - doar aceasta e cauză de neimputabilitate, dacă e involuntară

 IX incompletă - poate constitui circumstanță atenuantă

✦ Condițiile IX involuntare complete:

I. existența stării de intoxicație în momentul săvârșirii faptei

II. acțiunea/inacțiunea făptuitorului să constituie faptă tipică și nejustificată

✦ Efectele IX:

- este înlăturat caracterul penal al faptei, nefiind posibilă aplicarea de măsuri educative, însă se
pot aplica măsuri de siguranță

- produce efecte in personam (nu se răsfrâng asupra participanților)

- pentru participanți, se va reține participația improprie în modalitatea intenție-lipsă vinovăție

- IX înlătură răspunderea civilă (a se interpreta art. 1367 CC per a contrario)

G) Eroarea (E)

Def: Eroarea = cauza de neimputabilitate care presupune necunoașterea sau cunoașterea greșită
a realității sau a unei dispoziții legale de către o persoană responsabilă.

- eroarea trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei, respectiv pe tot parcursul săvârșirii

✦ Feluri:

 asupra tipicității (făptuitorul avea reprezentarea greșită că fapta nu e tipică)

 asupra antijuridicității (făptuitorul avea reprezentarea greșită că fapta e licită)

 de fapt (făptuitorul e în eroare cu privire la un element obiectiv al realității)

 de drept (făptuitorul e în eroare asupra dispozițiilor legale)

 invincibilă (percepția falsă nu putea fi evitată - se analizează in concreto)

 vincibilă (făptuitorul putea cunoaște realitatea, dacă depunea diligențe)

Def: Eroarea asupra tipicității (ET) = eroarea cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii
(obiect, subiecți, condiții de loc, timp, element material, urmare imediată, legătură de cauzalitate,
latură subiectivă etc.) - poate fi de fapt, de drept extrapenal, vincibilă sau invincibilă.

✦ Condițiile ET:

I. fapta săvârșită întrunește toate elementele constitutive (de tipicitate), mai puțin cele de
tipicitate subiectivă
II. făptuitorul nu a cunoscut/a cunoscut greșit o stare, o situație, o împrejurare de care
depinde caracterul penal al faptei, respectiv nu a cunoscut/a cunoscut greșit o dispoziție
legală extrapenală referitoare la tipicitatea faptei

- făptuitorul consideră că fapta sa nu e prevăzută de legea penală

- dacă are doar un dubiu, nu e operantă eroarea

III. eroarea exista la momentul săvârșirii faptei

✦ Efectele ET:

- nu înlătură imputabilitatea, ci vinovăția (doar eroarea asupra antijuridicității e o veritabilă cauză

de neimputabilitate) - astfel încât e o cauză de atipicitate

- eroarea de fapt sau de drept extrapenal asupra tipicității înlătură tipicitatea subiectivă a faptei
numai când sunt comise cu intenție, ca urmare a lipsei elementului intelectiv din structura
intenției

- la infracțiunile săvârșite din culpă, ET înlătură caracterul penal doar când eroarea nu e rezultatul
culpei (caz în care eroarea e una vincibilă)

- ET invincibilă înlătură întotdeauna caracterul penal al faptei, indiferent cu ce formă de vinovăție

e incriminată aceasta

- dacă ET poartă asupra unei împrejurări care constituie circumstanță agravantă sau element
circumstanțial de agravare, făptuitorul va răspunde pentru forma de bază

- dacă ET poartă asupra unei circumstanțe atenuante, se reține circumstanța respectivă

Def: Eroarea asupra antijuridicității (EA) = eroarea invincibilă asupra caracterului ilicit al faptei
- făptuitorul consideră că fapta este licită, permisă de ordinea juridică, fie din cauza necunoașterii
legii, fie pentru că apreciază că e justificată (nu înlătură tipicitatea sau caracterul nejustificat, ci
imputabilitatea).

- poate fi eroare de drept penal sau extrapenal (făptuitorul nu a cunoscut/a cunoscut greșit o
dispoziție legală de drept penal sau o dispoziție legală extrapenală referitoare la o cauză
justificativă)

✦ Efectele EA:

- numai eroarea de fapt sau de drept penal/extrapenal invincibile asupra antijuridicității este o
cauză de neimputabilitate

- nu se pot aplica pedepse, măsuri educative, dar pot fi aplicate măsuri de siguranță

- produce efecte in personam - nu se răsfrâng asupra participanților

G) Cazul fortuit (CF)

Def: CF = împrejurarea exterioară a cărei intervenție imprevizibilă se adaugă peste

acțiunea/inacțiunea făptuitorului și conduce la producerea unui rezultat ce nu putea fi prevăzut.

✦ Condițiile CF:

I. existența unei împrejurări exterioare imprevizibile care se suprapune peste activitatea

(licită sau ilicită) făptuitorului

- imprevizibilitatea trebuie să aibă caracter general, obiectiv (nici făptuitorul și nici altă
persoană nu putea să prevadă intervenția împrejurării exterioare)

- împrejurarea poate fi un fapt uman, un fenomen natural, actul unui animal, o

defecțiune tehnică etc.

- între culpă fără prevedere și caz fortuit există o ipoteză specială - făptuitorul nu a
prevăzut, dar altă persoană ar fi putut să prevadă (făptuitorul va fi achitat pentru lipsa
vinovăției)

- CF exclude orice fel de culpă a făptuitorului

II. acțiunea/inacțiunea făptuitorului să fie o faptă tipică și nejustificată

- nu împrejurarea exterioară produce rezultatul, ci acțiunea/inacțiunea făptuitorului pe

care se grefează împrejurarea respectivă

✦ Efectele CF:

- este înlăturat caracterul penal al faptei - nu pot fi aplicate pedepse sau măsuri educative, dar
pot fi aplicate măsuri de siguranță

- spre deosebire de celelalte cauze de neimputabilitate, produce efecte in rem - se răsfrâng

asupra participanților

- în principiu, CF înlătură răspunderea civilă delictuală (excepțiile fiind prevăzute de CC)

✦ Verifică dacă ai înțeles :)

1. Soțul inculpatei a venit seara acasă în stare avansată de ebrietate și a amenințat-o pe

aceasta că a doua zi o va pedepsi pentru că nu a făcut curățenie în casă. După ce soțul a
adormit, inculpata i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un corp contondent
provocându-i o infirmitate. În apărare, inculpata a susținut că se temea pentru viața ei
deoarece victima o agresase anterior în repetate rânduri, fiind o persoană foarte violentă. În
cauză:

a. sunt incidente dispozițiile privind legitima apărare;

b. sunt incidente dispozițiile privind excesul neimputabil;

c. nu sunt incidente nici dispozițiile privind legitima apărare, nici cele privind excesul
neimputabil.

2. Starea de temere ce caracterizează cauza de neimputabilitate a constrângerii morale:

a. trebuie să se mențină pe toată durata acțiunii sau inacțiunii comise de cel constrâns;

b. poate fi determinată de comportamentul spontan al unui animal sălbatic;

c. face ca fapta comisă sub imperiul ei să fie săvârșită întotdeauna cu intenție repentină
(spontană).

3. Iresponsabilitatea autorului la săvârșirea infracțiunii de furt:

a. produce efecte și cu privire la fratele său, care l-a instigat să săvârșească fapta, știind că nu
va putea fi tras la răspunderea penală;

b. nu poate fi reținută, dacă s-a stabilit că acesta avea discernământul diminuat la momentul
săvârșirii faptei;

c. înlătură răspunderea penală, chiar și dacă lipsa discernământului a survenit ulterior.

✦ Explicații

1. Răspuns C

De esența cauzelor justificative și de neimputabilitate este existența unui pericol, a unei

stări de temere, etc. în momentul săvârșirii faptei, element care determină agentul să acționeze.
De pildă, în cazul legitimei apărări, atacul trebuie să fie actual, în cazul stării de necesitate
pericolul trebuie să fie iminent, consimțământul persoanei vătămate trebuie să fie, de
asemenea, actual, etc. Tot astfel, pentru a fi incidente cauzele de neimputabilitate se cere ca
premisele acestora să fie, de asemenea, actuale, contemporane săvârșirii faptei penale.

De aceea, în circumstanțele ipotezei nu se poate reține incidența unei cauze justificative

ori de neimputabilitate, de vreme ce inculpata a acționat împotriva unei persoane care dormea,
aflată într-o stare în care nu putea dezlănțui un atac ori crea o alta stare de pericol.

Prin urmare, singura variantă corectă de răspuns este cea de la litera c.

2. Răspuns A

Suntem în prezența unei constrângeri morale atunci când agentul săvârșește fapta penală
sub o presiune exterioară exercitată împotriva psihicului acestuia. Această stare îl determină
să se conformeze săvârșind fapta penală pentru a se elibera presiunii la care a fost supus. În
aceste condiții, este evident faptul că starea de temere acre generează presiunea psihică asupra
agentului trebuie să se mențină pe toată durata acțiunii ori inacțiunii comise de agent,
altminteri, în lipsa acesteia, agentul săvârșește ori continuă săvârșirea faptei în lipsa unui
asemenea stimulent. Față de aceste considerente, rezultă că varianta de răspuns de la litera a.
este corectă.

Varianta de răspuns de la litera b. este eronată, întrucât în cazul constrângerii morale

cauza este determinată întotdeauna de o acțiune a unei persoane.

Varianta de răspuns de la litera c. este, de asemenea, eronată, întrucât săvârșirea faptei

penale după un moment de chibzuință a agentului nu este incompatibilă cu reținerea
constrângerii morale, presiunea asupra psihicului persoanei fiind augmentată, de regulă, în
timp, în baza mai multor procese psihologice.
3. Răspuns B

Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psiho-fizică a unei persoane care nu poate

să-și dea seama de semnificația socială a acțiunilor sau inacțiunilor sale ori nu poate fi stăpână
pe ele, putându-se manifesta, așadar, atât sub raport intelectiv cât și sub aspect volitiv.
Iresponsabilitatea este o cauză de neimputabilitate cu caracter personal, numai persoana în
cauză beneficiind de starea în care s-a aflat la momentul săvârșirii infracțiunii (nu interesează,
din acest unghi, momentele anterioare ori ulterioare săvârșirii infracțiunii, ceea ce interesează
fiind momentul săvârșirii acțiunii ori inacțiunii cu relevanță penală).

Cauza de neimputabilitate operează numai în cazul unui discernământ abolit, în cazul în

acre acesta este diminuat, răspunderea putând fi antrenată ținându-se cont, desigur, de starea
specială în care s-a aflat agentul.

Persoanele care au determinat sau au ajutat un iresponsabil să săvârșească o fapta penală

vor răspunde penal ca și când fapta a fost săvârșită cu intenție, reținându-se modalitatea
participației improprii [art. 52 alin. (3) Cod pen.]

Din aceste motive, doar răspunsul de la litera b. este corect, răspunsurile de la variantele
a. și c. fiind greșite.