UNIVRSITATEA ,,LUCIAN BLAGA’’ SIBIU

FACULTATEA DE DREPT ,,SIMION BĂRNUȚIU’’

ARTICOLUL 2 DIN LEGEA 143/2000

REFERAT COMPARATIV-
ASPECTE TEORETICE ȘI
PRACTICE

ARTICOLUL 4 DIN LEGEA 143/2000

STUDENT: TITIRIȘCĂ MARIANA

ANUL III, SPECIALIZARE DREPT
OPȚIONAL : INFRACȚIUNI
PREVĂZUTE ÎN LEGILE SPECIALE

SIBIU, 2022
CUPRINS
1.INTRODUCERE (ART.2 143/2000)
A. ASPCTE GENERALE LEGATE DE TRAFICUL DE DROGURI SI CLASELE DE
DROGURI

Infracțiunea de trafic de droguri este reglementată în art. 2 din Legea nr. 143/2000, alături de
alte infracțiuni, dintre care cele mai importante sunt traficul internațional de droguri (art. 3) și
deținerea de droguri pentru consum propriu (art. 4).
Drogurile sunt plante, substanţe sau amestecuri, în compoziţia cărora se află plante ori
substanţe, supuse controlului naţional, prevăzute în tabelele nr. I-III ale Legii nr. 143/2000. În
conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 143/2000, drogurile se împart în două categorii:
droguri de risc şi droguri de mare risc. Drogurile de mare risc sunt drogurile înscrise în tabelele
nr. I şi II, iar drogurile de risc sunt drogurile înscrise în tabelul nr. III. Substanţele utilizate frecvent
la fabricarea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV, poartă denumirea de precursori, iar regimul
juridic al acestora este stabilit, în principal, prin dispoziţiile O.U.G. nr. 121/2006.
În Legea nr. 339/2005 este prevăzut regimul juridic privind cultivarea, producerea, fabricarea,
depozitarea, comerţul, distribuţia, transportul, deţinerea, oferirea, transmiterea, intermedierea,
achiziţionarea, utilizarea şi tranzitul pe teritoriul naţional ale plantelor spontane sau cultivate,
substanţelor şi preparatelor prevăzute în tabelele I, II şi III din anexa care face parte integrantă din
această lege.
Substanţele prevăzute în tabelele II şi III ale Legii nr. 143/2000 şi preparatele lor sunt supuse,
atunci când sunt utilizate în scop medical, şi altor dispoziţii aplicabile substanţelor şi preparatelor de
uz uman sau veterinar, în măsura în care acestea nu contravin Legii nr. 339/2005.Printre cele mai
cultivate plante, care reprezintă rezervorul mondial al traficului ilicit de droguri, se numără macul
de opiu, canabisul sativa şi arborele de coca.1
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,
oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul,
procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc sau de
mare risc reprezinta modalitatile infractiunii de trafic de droguri.
Adesea, subiectii acestei infractiuni considera ca daca au oferit cu titlu gratuit nu este nicio
problema si aceasta modalitate ii scapa de incriminarea Legii 143/2000 privind traficul de droguri.
In realitate, fapta de a oferi substante unui consumator nu face nicio diferenta fata de vanzarea
propriu -zisa din perspectiva raspunderii penale, indiferent de suma de bani solicitata. Totusi, faptul
ca nu va fi fost probata solicitarea unei sume de bani va conta la individualizarea pedepsei, instanta
de judecata urmand sa tina cont ca, desi sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de
trafic de droguri, infractiunea nu prezinta o gravitate deosebita.2

1
. Mihai-Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Radu- Florin Geamănu, Infracţiuni
prevăzute în legi speciale. Comentarii şi explicaţii, Ediţia 3, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p.15.
2
https://avocatiliescu.ro/arii-de-practica/drept-penal/infractiuni-privind-detinerea-si-traficul-de-droguri.
 B. ANALIZA INFRACȚIUNII PREVĂZUTE DE ART.2 DIN LEGEA 143/2000

Art. 2
(1) CULTIVAREA, PRODUCEREA, FABRICAREA, EXPERIMENTAREA, EXTRAGEREA, PREPARAREA,
TRANSFORMAREA, OFERIREA, PUNEREA ÎN VÂNZARE, VÂNZAREA, DISTRIBUIREA, LIVRAREA CU
ORICE TITLU, TRIMITEREA, TRANSPORTUL, PROCURAREA, CUMPĂRAREA, DEŢINEREA ORI ALTE
OPERAŢIUNI PRIVIND
CIRCULAŢIA DROGURILOR DE RISC, FĂRĂ DREPT, SE PEDEPSESC CU ÎNCHISOARE DE LA 2 LA 7 ANI ŞI
INTERZICEREA UNOR DREPTURI.
(2) DACĂ FAPTELE PREVĂZUTE LA ALIN. (1) AU CA OBIECT DROGURI DE MARE RISC, PEDEAPSA ESTE
ÎNCHISOAREA DE LA 5 LA 12 ANI ŞI INTERZICEREA UNOR DREPTURI.

B.1 Obiectul juridic

Obiectul juridic generic al infracţiunii este constituit de ansamblul relaţiilor sociale a

căror formare normală şi dezvoltare sunt condiţionate de respectarea unor norme de
convieţuire socială, referitoare la sănătatea publică3.
Obiectul juridic special principal este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la
sănătatea publică, a căror ocrotire depinde de respectarea strictă de către toate persoanele a
dispoziţiilor legii care reglementează regimul drogurilor în România. 4
Prin aceste reglementări , legiuitorul a urmărit ca persoanele fizice să nu aibă acces la droguri decât
în cazuri strict limitate şi numai în interes medical. Obiectul juridic secundar îl reprezintă relaţiile
sociale privitoare la sănătatea persoanei fizice privită individual, care datorită nerespectării
regimului legal al drogurilor ar putea cădea victimă dependenţei. Acest obiect juridic adiacent,
rezultă din denumirea Legii nr. 143/2000, care se referă la traficul şi consumul ilicit de droguri.
În cazul acestei infracţiuni pe lângă sănătatea publică, legea penală ocroteşte atât sănătatea fizică cât
şi sănătatea mintală a consumatorului, care ar putea fi grav afectată ca urmare a unui consum ilicit
de droguri ce provin din traficul ilicit.

B.2. Obiectul material

Obiectul material al infracţiunii îl reprezintă drogurile de risc şi de mare risc.

Pentru ca fapta să consituie infracţiune, este necesar ca toate activităţile interzise ce
constituie elemental material al laturii obiective să fie efectuate numai în legătură cu drogurile de
risc sau mare risc. Dacă activităţile interzise de lege desfăşurate de subiect vizează alte plante,
substanţe, produse sau medicamente care nu sunt prevăzute de legiuitor ca droguri supuse
controlului național, atunci fapta săvârşită nu va putea constitui această infracţiune.

3
Constantin-Victor Drăghici, Adriana Camelia Voicu, Adrian Iacob, Denis Eugen, Traficul şi consumul de droguri în
penitenciar, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 120.
4
Traian Dima, Traficul şi consumul illicit de stupefiante- Combaterea prin mijloace de drept penal, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001, p. 155
Aceasta este o cerinţă esenţială, astfel că, întotdeauna într-o cauză ce vizează traficul de droguri este
necesară efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice pentru a se stabili exact dacă plantele sau
substanţele traficate sunt droguri supuse controlului naţional , denumirea exactă a lor şi ce poziţie
ocupă în tabelele anexă sunt prevăzute.

B.3. Subiecţii infracţiunii

B.3.1. Subiectul activ
În cazul acestei infracţiuni, subiectul activ diferă în funcţie de modalitatea de săvârşire a faptei.
Astfel, în modalităţile producerii, fabricării, extragerii, preparării, transformării, oferirii, punerii în
vânzare, vânzării, distribuirii, livrării cu orice titlu, trimiterii, transportului, procurării, cumpărării,
deţinerii ori a altor operaţiuni privind circulaţia drogurilor, precum şi în modalităţile organizării,
conducerii sau finanţării activităţilor menţionate mai sus, acesta poate fi orice persoană care
îndeplineşte condiţiile cerute de lege.
În ceea ce priveşe modalitatea experimentării, deşi legea nu prevede nici o calitate specială,
subiectul activ trebuie să posede cunoştinţe de specialitate privind substanţele folosite şi rezultatele
pe care le produc, în această cateogorie intrând medici, chimişti , farmacişti, etc. 5
Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale respectiv a pluralităţii constituite şi a
pluralităţii ocazionale (coautorat, instigare,complicitate). Atunci, când autorul are o anumită
calitate, coautorii vor trebui să aibă aceaşi calitate. Pentru a putea fi reţinut coautoratul este necasar
ca cel puţin două persoane să efectueze nemijlocit acelaşi element material al infracţiunii.
Infracţiunea analizată poate fi comisă şi sub forma participaţiei improprii, dacă cel puţin unul dintre
membrii pluralităţii de făptuitori ale calitatea de infractor şi cel puţin unul nu are această calitate, ci
pe aceea de simplu făptuitor6.
B.3.2. Subiectul pasiv
Infracţiunile care aduc atingere regimului drogurilor au de regulă, atât un subiect pasiv principal cât
şi unul secundar.
Subiectul pasiv principal al infracţiunii este statul ca garant şi ocrotitor al sănătăţii publice.
Subiect pasiv secundar poate fi persoana a cărei sănătate a fost pusă în pericol ca urmare a
nerespectării circuitului legal al drogurilor. Nu este necesară îndeplinirea unor condiţii speciale de
loc sau timp pentru existenţa infracţiunii în formă simplă.
B.4. Latura obiectivă
B.4.1. Elementul material
Elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiuni comisive, care pot consta în
producerea, deţinerea, cultivarea, fabricarea, experimentarea, extragerea, punerea în vânzare,
vânzarea, oferirea, transformarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul,
cumpărarea de droguri.

5
Ioan Dascălu, Ştefan Prună,Marin-Claudiu Ţupulan, Cristian-Eduard Ştefan, Laurenţiu Giurea- Organizaţia criminală
a drogurilor, Editura Sitech, Craiova, 2008, p. 240.
6
Mihai-Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Radu- Florin Geamănu, Infracţiuni
prevăzute în legi speciale. Comentarii şi explicaţii, Ediţia 3, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013
Întrucât faptele ilicite la regimul drogurilor ce se pot săvârşi sunt şi mai variate şi ele nu ar putea fi
reglementate în totalitatea lor în textul de lege, legiuitorul a inclus în text expresia generală ,, alte
operaţiuni privind circulaţia drogurilor” . Astfel s-a dat posibilitatea celor ce aplică legea să
încadreze orice fapte prin care se nesocoteşte regimul drogurilor şi se înlătură posibilitatea ca
anumite persoane care ar putea săvârşi diferite fapte prin care se încalcă regimul drogurilor, să nu
poată fi trase la răspundere penală.
Pentru a putea fi reţinută infracţiunea prevăzută la art. 2 din lege, este necesară condiţia ca
modalităţile alternative ale elementului material, să fie efectuate fără drept, adică de persoane care
nu sunt autorizate să le efectueze. Dacă o anumită operaţiune având ca obiect drogurile , este
efectuată în baza unei dispoziţii legale care o permite, atunci nu este realizat conţinutul infracţiunii
analizate. Cultivarea de droguri este o acţiune care cuprinde mai multe acte ce constau în
însămânţarea, răsădirea, îngrijirea şi recoltarea plantelor care conţin substanţe stupefiante, în
vederea prelucrării.
Pentru existenţa infracţiunii este suficientă efectuarea a cel puţin uneia din actele enumerate. Dacă o
persoană realizează toate actele ce intră în conţinutul activităţii de cultivare, nu există pluralitate de
infracţiuni, ci infracţiune unică, cu excepţia ipotezei în care lipseşte cel puţin una din condiţiile
prevăzute de art. 35 alin. 1 din Codul penal referitoare la infracţiunea continuată. 7
Cultivarea de plante ce conţin droguri este permisă pe teritoriul României, dar numai în baza unei
autorizaţii eliberate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi numai dacă aceste plante
sunt utilizate în scop tehnic, în vederea producerii de tulpini, fibre, seminţe, ulei, ori în scop
medical sau ştiinţific. Cultivarea în scop industrial sau industrial sau alimentar ori pentru
producerea de sămânţă a plantelor ce conţin substanţe aflate sub control naţional sub limitele
stabilite prin normele metodologice se autorizeză tot de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale prin direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene sau a municipiului Bucureşti.
Astfel că, furnizorii de seminţe de mac opiaceu şi cannabis, le pot livra numai către deţinătorii
autorizaţiei de cultivare. Cultivatorii acestor plante autorizaţi, au obligaţia de a însămânţa terenurile
deţinute numai cu seminţe înregistrate în Catalogul oficial al soiurilor şi hibrizilor de plante de
cultură din România sau în Cataloagele Comunităţilor Europene, produse de unităţile autorizate de
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin autorităţile teritoriale de control şi certificare a
seminţelor.
Producerea de droguri constă în crearea acestora prin anumite procedee. În sensul acestei legi,
producerea ilicită de droguri are drept rezultat naşterea unui drog care face parte din categoria celor
supuse controlului naţional. Activitatea de producere ilicită de droguri este foarte apropiată de
activitatea de fabricare ilicită de droguri. Conceptul de ,,producere” le însumează pe cele
de ,,fabricare”, ,,extragere” şi ,,preparare” ori ,,condiţionare” a unui produs ori a unei substanţe
stupefiante sau psihotrope. 8
Astfel, opiul se obţine din latexul plantei Papaver somniferum, iar opiul se extrage din ceilalţi
derivaţi alcaloizi (morfina, heroina). Morfina se obţine din pulberea de opiu care se concentrează în
vid la 50-60 grade Celsius, se tratează cu soluţie de clorură de calciu, iar din această soluţie prin
filtrare, concentrare şi alcalinizare cu amoniac se obţine morfina bază.

7
Mihai-Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Radu- Florin Geamănu, op.cit., p.15.
8
I. Neagu, T. Dima, V. Dobrinoiu, A. Fuerea, M.A. Hotca, N. Neagu, T. B. McCann, Prevenirea şi combaterea
traficului şi consumului de droguri în România,Volumul II, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 25.
Heroina se obţine prin acetilarea morfinei bază cu: clorură de acetil, anhidridă acetică în benzene
sau acid acetic. Astfel, activitatea de distilare și tratare a morfinei brute când se obţine heroină în
instalaţii special într-un laborator clandestin, constituie o activitate de producere de stupefiante. 9
Fabricarea constă în activitatea organizată, de tip industrial care,presupune un proces tehnologic,
care cuprinde mai multe operaţii şi utilităţile corespunzătoare la care participă mai multe persoane
şi prin care se obţin droguri în cantităţi mari. În ţara noastră este permisă o astfel de activitate
numai în baza unei autorizaţii emisă de organul competent şi numai şi numai dacă se face în scop
medical, uman sau veterinar, şiinţific sau industrial. Experimentarea constă în efectuarea unor
operaţiuni de dozare, combinare ori încercare a substanţelor. Experimentarea este permisă în scop
uman, veterinar sau ştiinţific în baza unei autorizaţii emise de organul competent. Medicamentele
noi nu pot fi folosite în tratarea unor afecţiuni la om, decât după ce au fost omologate de forurile
competente naţionale sau internaţionale.
Textul de lege se referă la experimentarea care are loc în afara cadrului legal, adică în afara
laboratoarelor de cercetare şiinţifică dotate cu instrumentarul necesar, de către un personal calificat
(medici, farmacişti, chimişti).
Legea se referă nu numai la experimentele de laborator, ci şi la cele efectuate cu droguri cunoscute
sau noi descoperite, asupra bolnavului, în vederea cercetării, tratării unor maladii. Asemenea
experienţe pe bolnavi nu pot fi îngăduite şi legea penală le interzice, datorită consecinţelor
imprevizibile pe care astfel de substanţe le pot avea asupra persoanelor tratate. 10
Extragerea de droguri este procesul prin care astfel de substanţe sunt obţinute, prin scoatere sau
separare din materiile care le conţin. Ca urmare, extragerea de droguri din plantele ce le conţin
constituie infracţiune dacă este făcută în afara cadrului legal stabilit prin legislaţia în vigoare.
Realizarea acestei activtăţi, fără autorizaţie, chiar şi pentru consumul propriu, constituie
infracţiune.
Prepararea drogurilor este activitatea prin care sunt amestecate anumite substanţe în urma căreia
se naşte un drog. Această activitate nu trebuie confundată cu prepararea unor amestecuri de
produse care, consumate, pot avea efecte asemănătoare cu cele ale unor droguri supuse controlului
naţional.
Transformarea reprezintă o operaţiune ilicită prin intermediul căreia, cu ajutorul unor reacţii
chimice la care se folosesc precursori, un drog care este supus controlului naţional este transformat
într-un alt drog care, de asemenea, este supus controlului naţional. De exemplu, transformarea
morfinei (drog de mare risc prevăzut în tabelul al II-lea anexă la Legea nr. 143/2000) într-un alt
drog care de asemenea, este supus controlului naţional, şi anume heroina (este prevăzută ca drog de
mare risc în Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000)11.
Această operaţie prezintă un interes deosebit pentru traficanţii de droguri. Acest interes este de
natură finaciară, deoarece transformarea dintr-un drog mai ieftin şi mai puţin utilizat pentru
drogare, printr-o reacţie chimică cu ajutorul unui precursor, duce la obţinerea unui alt drog care are
o căutare mai mare şi se vinde la un preţ mai bun. Operaţiile ilicite de transformare a drogurilor se
fac în laboratoare clandestine.
Oferirea de droguri este fapta unei persoane , care în mod gratuit dă unei alte persoane spre
consum un drog care este supus controlului naţional. Oferirea în mod gratuit de droguri către alte
9
Ioan Dascălu, Ştefan Prună, Marin-Claudiu Ţupulan, Cristian-Eduard Ştefan, Laurenţiu Giurea, Organizaţia criminală
a drogurilor, Editura Sitech, Craiova, 2008, pag.
10
I. Neagu, T. Dima, V. Dobrinoiu, A. Fuerea, M.A. Hotca, N. Neagu, T. B. McCann, op.cit., p. 26.
11
Mihai-Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Radu- Florin Geamănu, op.cit., p. 17.
persoane reprezintă o metodă de lucru a traficanţilor care, pentru a-şi atrage viitori consumatori, le
dă acestora în mod gratuit primele doze. După consumarea primelor doze, persoana devine
dependentă, ea va căuta să îşi procure în continuare drogul, dar de data aceasta contra cost. Oferirea
de droguri poate îmbrăca şi aspectul unui gest spontan de ,,prietenie” faţă de o persoană într-o
anumită împrejurare, fără a se urmări obținerea unor fabuloase materiale sau de altă natură.
Punerea în vânzare de droguri reprezintă o altă activitate ilicită prin care se poate încălca regimul
legal al drogurilor supuse controlului naţional. Prin punerea în vânzare se înţelege fapta unei
persoane de a pune în circuitul comercial droguri, prin intermediul unor distribuitori, ori prin
plasarea lor în anumite localuri publice sau private pentru a fi vândute. În această modalitate
subiectul activ al infracţiunii nu vinde el drogurile, ci doar decide să le pună în vânzare prin
intermediul altor persoane care realizează în fapt vânzarea propriu-zisă. Provenienţa drogurilor,
pentru existenţa infracţiunii nu prezintă importanţă; acestea pot proveni din activitate proprie,
precum şi din altă activitate de trafic ilicit de droguri. Prin incriminarea acestei acţiuni, legiuitorul
urmăreşte să fie tras la răspundere penală atât persoana care a vândut drogurile cât şi persoana care
le-a dat spre a fi puse în vânzare.
Vânzarea de droguri reprezintă activitatea prin care se realizează contra cost, transferul sau
transmiterea drogurilor către consumatori. Este important pentru existenţa infracţiunii săvârşită sub
această modalitate normativă a elementului material al laturii obiective ca vânzătorul să obţină
pentru drogul dat o sumă de bani.

Distribuirea constă în fapta persoanei numită distribuitor care, în locuri diferite şi la consumatori
diferiţi sau acelaşi consumatori împarte dozele de droguri contra cost. Un rol foarte important în
această activitate îl are distribuitorul, acesta fiind ultima verigă din lanţul vertical al traficului ilicit
de droguri, deoarece face legătura între dealer şi consumator, aducând înapoi banii investiţi în
droguri precum şi profitul ce constituie scopul pentru traficul de droguri.

Livrarea cu orice titlu reprezintă acţiunea de a furniza sau preda droguri, fiind vorba de o faptă
comisivă de rezultat. Aceestă acţiune devine ilicită atunci când marfa furnizată este consituită din
droguri supuse controlului naţional. Livrarea unei mărfi se poate face şi la domiciliul solicitantului,
prin curier. Va constitui infracţiune fapta de livrare de droguri dacă se face în mod gratuit sau cu
titlu oneros. 12
Trimiterea de droguri este acţiunea de a dispune ca o persoană să ducă, să transporte şi să predea la
destinaţia stabilită astfel de substanţe. În cadrul acestei modalităţi nu este necesar ca persoana care
transportă şi predă la destinaţie drogurile să aibă cunoştinţă de conţinutul transportului efectuat.

Transportul reprezintă deplasarea drogurilor dintr-un loc în altul, fiind vorba de o faptă comisivă
de rezultat (rezultatul fiind bunul transportat, deplasat dintr-un loc în altul). Pentru existenţa
infracţiunii nu are importanţă cantitatea de drog transportată.

Procurarea drogurilor este o altă activitate interzisă de lege. Nimeni nu are voie să procure droguri
pentru consumul propriu sau pentru altă persoană. Prin procurare se înţelege acţiunea de a face rost
de substanţe şi/sau produse stupefiante, fiind vorba de o faptă comisivă de rezultat. Pentru existenţa
acestei infracţiuni este indiferentă modalitatea de obţinere. Când modalitatea de ,,procurare” va
constitui ea însăşi o infracţiune, va exista un concurs real de infracţiuni. Nu are relevanţă

12
I. Neagu, T. Dima, V. Dobrinoiu, A. Fuerea, M.A. Hotca, N. Neagu, T. B. McCann, Prevenirea şi combaterea
traficului şi consumului de droguri în România,Volumul II, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, pag.30.
modalitatea faptică prin care se realizează procurarea de droguri pentru existenţa infracţiunii, cu
condiţia ca procurarea să nu privească consumul propriu.
Cumpărarea de droguri este o activitatea prin care acestea sunt achiziţionate contra cost de la
distribuitori sau dealeri. Această activitate devine ilicită dacă se face în afara condiţiilor stabilite de
lege. Cumpărarea vizează în principal două aspecte. Primul se referă la cumpărarea de droguri de la
o sursă pentru ca apoi să fie comercializate pe piaţa neagră la un preţ superior celui cumpărării. Al
doilea aspect se referă la cumpărarea de droguri de către o persoană pentru propriul consum. Nu are
nici o imporanţă, faptul că cel care cumpără droguri este consumator sau nu.
Deţinerea de droguri în afara condiţiilor prevăzute de lege constituie infracţiune. Prin deţinere se
înţelege fapta unei persoane de a ţine la domiciliul său ori în orice alt loc ştiut de ea stupefiante,
indiferent dacă este sau nu consumatoare şi dacă acestea îi aparţin ei sau altei persoane. Pentru ca
deţinerea să constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii, este necesar ca aceasta
să fie ilicită. Deţinerea autorizată nu constituie infracţiune, întrucât este permisă de lege. Pentru
realizarea infracţiunii în această modalitate se cere ca deţinerea drogurilor să nu aibă ca scop
consumarea de către cel ce le deţine. 13
Alte operaţiuni privind regimul drogurilor se referă la orice alte fapte prin care se pune în pericol
sănătatea publică a individului consumator, altele decât cele menţionate în mod expres în alin. 1 al
art. 2 din Legea 143/2000.
B.4.2. Urmarea imediată
Săvârşirea acestei infracţiuni are ca urmare imediată starea de pericol ce se creează pentru
sănătatea publică şi a individului consumator ca urmare a desfăşurării unor activităţi ilicite
la regimul legal al circulaţiei drogurilor în ţara noastră. În ceea ce priveşte acest element al
laturii obiective, instanţa supremă a statuat că instanţele nu trebuie să omită specificul acestor fapte
care au fost incriminate în considerarea naturii şi a periculozităţii lor de substanţe stupefiante şi nu
în considerarea cantităţii deţinute. Cu privire la obiectul juridic secundar, se pot produce şi
consecinţe de natură fizică precum vătămarea integrităţii corporale şi a sănătăţii consumatorului.
B.4.3. Raportul de cauzalitate
Pentru existenţa infracţiunii de trafic ilicit de droguri în variantele prevăzute de art. 2 alin. 1 şi 2,
este necesar să existe o legătură de cauzalitate între acţiunea ce formează elementul material al
laturii obiective şi starea de pericol ce se ceează pentru sănătatea publică19. Această stare de
pericol fiind inevitabilă, în cazul săvârşirii vreuneia din modalităţile normative prevăzute în art. 2
alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, legătrura de cauzalitate rezultă ex re , din însăşi fapta comisă,
motiv pentru care nu necesită dovedirea ei în procesul penal.
B.5. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie cerută pentru ca faptele prevăzute la art. 2 din Legea nr.143/2000 să
constituie infracţiunea de trafic de droguri este intenţia (directă sau indirectă).
Fapta săvârşită din culpă nu constituie infracţiune, deoarece legiuitorul o incriminează numai când a
fost săvârşită cu intenţie.

Conform art. 16 alin. 1 din Noul Cod penal, fapta este săvârşită cu intenţie atunci când
subiectul activ: a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acestei
13
Mihai-Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Radu- Florin Geamănu, Infracţiuni prevăzute
în legi speciale. Comentarii şi explicaţii, Ediţia 3, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013, pag. 18.
fapte ( intenţie directă) ; b) prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea
producerii lui ( intenţie indirectă). Latura subiectivă constă în voinţa subiectului activ de a produce,
deţine sau efectua orice operaţie cu droguri , toate acestea în condiţiile în care el ştie că fără drept
săvârşeşte faptele respective.

17 Mihai-Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Radu- Florin Geamănu,
Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Comentarii şi explicaţii, Ediţia 3, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013,
pag. 18.

18 Ibidem

19 I. Neagu, T. Dima, V. Dobrinoiu, A. Fuerea, M.A. Hotca, N. Neagu, T. B. McCann- Prevenirea şi

combaterea traficului şi consumului de droguri în România,Volumul II, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008,
p. 35.

17

Există intenţie cu ambele sale forme, atunci când făptuitorul îşi dă seama că produsele sau substanţele care
fac obiectul material al activităţii sale sunt produse ori substanţe stupefiante şi urmăreşte să facă operaţiile
respective cu asemenea substanţe sau, chiar dacă nu urmăreşte, acceptă acest lucru.

Nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut eventuala apartenenţă a vreunei substanţe la lista celor
aflate sub control naţional la Tabelele I-IV din anexa legii.

Este de menţionat faptul că atunci, când infracţiunea se realizează prin activitatea de cultivare a plantelor
care conţin droguri, intenţia trebuie să fie întotdeauna directă.

1.6. Sancţiunea şi aspectele procesuale

A. Forme

Tentativa şi actele de pregătire sunt incriminate. Actele de pregătire sunt asimilate tentativei.

Conform art. 13 din lege, se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori
instrumentelor precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunii.

Infracţiunea de trafic ilicit de droguri prevăzută la art. 2, alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 143/2000 poate fi
săvârşită numai prin fapte pozitive.

Fapta prevăzută la acest articol a fost incriminată atât într-o formă simplă, cât şi într-o formă agravată.
Diferenţa dintre cele două infracţiuni este dată de obiectul material. Astfel pentru faptele menţionate în
art.2, alin.1, traficul ilicit se referă la droguri de risc, iar pentru cele menţionate la alin.2, obiectul acestora
îl constituie drogurile de mare risc. Faptele descrise de cele două alineate, nu sunt infracţiuni distincte, ci
simple variante infracţionale( una tip şi una agravată).

Infracţiunea analizată se consumă în momentul realizării activităţii ilicite incriminate şi producerea stării de
pericol pentru sănătatea publică.

În cazul anumitor modalităţi de săvârşire precum: cultivarea , experimentarea, prepararea, deţinerea,

infracţiunea este continuă, existând în consecinţă şi un moment al epuizării, respectiv al încetării activităţii
delictuoase. În cazul altor activităţi precum: oferirea, vânzarea, livrarea, trimiterea sau cumpărarea,
repetarea faptelor în executarea aceleiaşi rezoluţii, infracţiunea îmbracă forma continuată20.

Infracţiunea analizată este una de pericol, întrucât pentru existenţa ei nu se cere să se fi produs vreun
rezultat. Infracţiunile de pericol crează numai starea de pericol pentru valorile sociale21.
B. Modalităţi

Infracţiunea de trafic ilicit de droguri , aşa cum este prevăzută la art. 2 din Legea 143/2000, se poate săvârşi
în mai multe modalităţi normative descrise de lege. În aceste modalităţi, infracţiunea se poate săvârşi fie în
varianta simplă, fie în

20 Idem, p. 36

21 C. Butiuc, Drept penal. Partea generală, Editura Universităţii ,, Lucian Blaga” din Sibiu, 2006.

18

varianta agravată. Fiecare modalitate normativă poate prezenta diferite modalităţi faptice determinate de
împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea22.

C. Sancţiuni

Sancţiunea pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri este diferită după cum aceasta a fost săvârşită în
variantă tip sau agravată.

Pentru săvârşirea infracţiunii în forma simplă, legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi
interzicerea unor drepturi.

Pentru forma agravată, legiuitorul a prevăzut pedeapsă cu închisoare de la 5 la 12 de ani şi interzicerea

unor drepturi.

Conform art. 16 din Legea 143/2000, drogurile care au făcut obiectul infracţiunii de trafic ilicit prevăzut la
art. 2 din aceeaşi lege se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata
echivalentului în bani. De asemenea, se confiscă banii, valorile şi orice alte bunuri dobândite prin
valorificarea drogurilor traficate. Pedeapsa este mai aspră când infracţiunea este savârşită în una din
formele agravate.

Limitele pedepsei prevăzute de lege pentru această infracţiune, atât în varianta simplă cât şi cea agravată,
sunt destul de largi, fapt ce conferă posibilitatea pentru instanţa de judecată să facă o bună individualizare
a pedepsei în funcţie de gradul de pericol social al faptei concret săvârşite şi al făptuitorului.

3. Analiza infracţiunii prevăzută art. 4 din Legea nr. 143/2000

Producerea, procurarea sau deţinerea de droguri pentru consumul propriu

3.1. Obiectul juridic

Obiectul juridic generic este alcătuit din relaţiile de convieţuire socială statornicite între membrii
colectivităţii cu privire la menţinerea şi păstrarea sănătăţii indivizilor ce o compun.

Obiectul juridic special principal îl constituie relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică, a cărei ocrotire
depinde de respectarea strictă de către toţi membrii societăţii a dispoziţiilor legale care interzic consumul
ilicit de droguri. Legea penală ocroteşte sănătatea în raport cu toţi membrii societăţii, socotind că este un
interes vital pentru existenţa societăţii ca întreaga colectivitate să se afle la adăpost de pericolul pe care îl
prezintă dependenţa de droguri1ca urmare a consumului ilicit a unor astfel de substanţe.

Obiectul juridic secundar cuprinde relaţiile sociale referitoare la sănătatea persoanei fizice, privită
individual, care ar putea cădea victimă dependenţei de droguri ca urmare a consumului ilicit al acestora.
3.2. Obiectul material

Obiectul material al infracţiunii este reprezentat de substanţele şi plantele incluse în categoria drogurilor.
Acest articol priveşte drogurile de risc şi drogurile de mare risc, enumerate în Tabelele I-III din anexa Legii
nr. 143/2000.

3.3. Subiecţii infracţiunii

3.3.1. Subiectul activ

Subiectul activ nemijlocit nu poate fi orice persoană fizică cu capacitate penală care săvârşeşte una sau mai
multe din acţiunile ce constituie elemental material al laturii obiective.

Subiectul activ este calificat. Indiferent de alineat persoana care efectuează elementul material trebuie să
fie consumator de droguri, dependent sau simplu.

Consumatorul este persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze droguri în mod ilicit,
prin înghiţire, fumat, injectarea, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism.
Consumatorul dependent, este consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat şi sub
necesitate sau nevoie, prezintă consecinţe fizice sau psihice conform criteriilor medicale şi sociale2.
Consumatorii care nu sunt dependenţi, sunt consideraţi consumatori simpli.

1 Traian Dima, op.cit., p.164

2 Mihai-Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Radu- Florin Geamănu, Infracţiuni
prevăzute în legi speciale. Comentarii şi explicaţii, Ediţia 3, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 28.

Din circumstanţierea subiectului activ reiese că persoana juridică nu poate fi subiect al infracţiunii
prevăzute de articolul 4 din Legea nr.143/2000, întrucât această calitate o poate avea doar persoana fizică.

Pentru a fi reţinută una din cele două forme ale infracţiunii prevăzute de articolul mai sus menţionat, nu
este suficient probarea calităţii de consumator a făptuitorului, ci trebuie să existe probe din care să reiasă
efectuarea a cel puţin uneia dintre modalităţile elementului material.

Deşi legea nu prevede explicit această calitate, ea se deduce implicit din dispoziţiile articolul 4 al Legii nr.
143/2000.

Participaţia penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate.

3.3.2. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv principal este persoana asupra căreia s-au răsfrânt efectele nocive ale substanţei traficate,
mai exact asupra persoanei a cărei sănătate a fost periclitată. Se constată că subiectul activ este în acelaşi
timp şi subiect pasiv, el suferă consecinţele faptei sale ilicite, punându-şi în pericol sănătatea fizică şi
mintală.

Subiectul pasiv secundar este statul, ca reprezentant al societăţii interesate în păstrarea sănătăţii tuturor
membrilor săi.

3.4. Latura obiectivă

3.4.1. Elementul material

Infracţiunea se poate realiza prin una sau mai multe acţiuni alternative şi anume:
 cultivarare de plante ce conţin droguri;

 producerea, fabricarea şi experimentarea de droguri;

 transformarea de droguri;

 cumpărarea şi deţinerea de droguri3.

O cerinţă esenţială a elementului material, care îi determină şi particularitatea în raport cu alte infracţiuni la
regimul drogurilor, este aceea ca toate activităţile enumerate să fie înfăptuite de subiectul activ numai în
scopul obţinerii de droguri pentru consumul propriu. Dacă activităţile ce constituie elementul material al
laturii obiective a acestei infracţiuni nu se desfăşoară în vederea obţinerii de droguri pentru consumul
propriu ci în alte scopuri, fapta va constitui infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Toate acţiunile ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art. 4 se
regăsesc în întregime în elementul material al laturii obiective a infracţiunii de trafic ilicit de droguri
prevăzut la art. 2, ca urmare acestea au fost explicate cu ocazia analizei infracţiunii respective.

Diferenţa între cele două infracţiuni este dată de scopul pentru care sunt înfăptuite activităţile incriminate.
Astfel, în cazul infracţiunii incriminate la art. 2, subiectul activ poate fi orice persoană cu capacitate penală,
spre deosebire de

3 Traian Dima, Traficul şi consumul illicit de stupefiante - Combaterea prin mijloace de drept penal, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p.164.

infracţiunea prevăzută la art. 4, unde subiectul activ poate fi numai o persoană consumatoare de droguri
care desfăşoară activităţile interzise, tocmai în scopul obţinerii de droguri pentru întreţinerea viciului său4.

O altă cerinţă esenţială prevăzută de legiuitor pentru existenţa acestei infracţiuni este aceea că toate
activităţile ce constituie elementul material al laturii obiective să se săvârşească fără drept.

În legătură cu această incriminare în literatura juridică s-a exprimat ideea conform căreia, consumul de
droguri fără prescripţie medicală este interzis, însă nu atrage răspunderea penală. Cu toate acestea,
producerea sau procurarea de droguri este incriminată deoarece prezintă pericolul social ca drogul extras
pentru consum propriu să ajungă şi la alţi consumatori.

Consumatorii de droguri pot fi împărţiţi în două categorii: consumatori legali şi consumatori ilegali. Sunt
consumatori legali de droguri, acele persoane care îşi procură în mod legal drogurile, în baza unei prescripţii
medicale sau autorizaţii eliberate de organele sanitare abilitate.

Toate persoanele care consumă droguri în afara unei prescripţii medicale sunt, din punct de vedere juridic,
consumatori ilegali de droguri.

Atunci când cumpărarea sau deţinerea de droguri se face pentru consum propriu licit, fapta nu constituie
infracţiune. Dimpotrivă, dacă consumul de droguri este ilicit, atunci cumpărarea şi deţinerea de droguri
pentru consum propriu va constitui infracţiunea prevăzută de art. 4 din lege.

Această infracţiune a fost concepută de legiuitor ca o infracţiune obstacol, pentru a-i determina pe
toxicomani să nu mai consume droguri şi să-i descurajeze sub sancţiuni de drept penal de la practicarea
acestui viciu5. Din totalitatea dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr.143/2000, rezultă faptul că legislaţia
noastră penală, interzice consumul de droguri6, dar nu îl sancţionează din punct de vedere penal.

3.4.2. Urmarea imediată

Această infracţiune are ca urmare imediată starea de pericol ce se crează pentru sănătatea publică, urmare
a desfăşurării de către subiectul activ al infracţiunii a unor activităţi prin care se încalcă regimul legal al
drogurilor supuse controlului național.

Sănătatea publică este pusă în primejdie, deoarece există pericolul ca drogul produs pentru consum propriu
să ajungă şi la alţi consumatori7.

3.4.3. Raportul de cauzalitate

Pentru existenţa infracţiunii este necesar să existe o legătură de cauzalitate între acţiunea ce formează
elementul material al laturii obiective şi starea de pericol ce se crează pentru sănătatea publică, ce ar fi
grav viciată dacă legiuitorul nu ar fi intervenit prin interzicerea acestor fapte.

4I. Neagu, T. Dima, V. Dobrinoiu, A. Fuerea, M.A. Hotca, N. Neagu, T. B. McCann- Prevenirea şi combaterea
traficului şi consumului de droguri în România,Volumul II, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p.48.

5 Traian Dima, Traficulşi consumul illicit de stupefiante, Combaterea prin mijloace de drept penal, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p.165. 6 Articolul 27, alin.1 din Legea nr. 143/2000.

7I. Neagu, T. Dima, V. Dobrinoiu, A. Fuerea, M.A. Hotca, N. Neagu, T. B. McCann- Prevenirea şi combaterea
traficului şi consumului de droguri în România,Volumul II, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 50.

3.5. Latura subiectivă

Faptele incriminate prin lege fac parte din categoria infracţiunilor comisive, a căror formă de vinovăţie este
intenţia directă8.

Faptul că infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă rezultă din cerinţa legală ca toate activităţile
desfăşurate de subiectul activ să se facă pentru producerea drogurilor în scopul consumului propriu.

În situaţia în care făptuitorul invocă necunoaşterea Tabelelor I-III anexă la Legea nr. 143/2000 ce conţin
droguri, nu poate interveni eroarea de fapt, atrăgând nevinovăţia făptuitorului.

Pentru a se reţine eroarea de fapt, este necesar ca instanţa de judecată să-şi formeze convingerea pe baza
tuturor probelor administrate în cauză că făptuitorul nu a ştiut că produsele sau substanţele la care se
referă acţiunea sa sunt droguri.9

3.6. Sancţiunea şi aspectele procesuale

A. Forme

Infracţiunea prevăzută la art. 4 din legea 143/2000 se săvârşeste prin acte ilicite comisive.

Ea este suceptibilă de acte preparatorii şi tentativă. Astfel că, şi în cazul acestei infracţiuni tentativa se
pedepseşte. Această infracţiune este incriminată într-o variantă tip şi una agravată. Infracţiunea se
constituie în varianta tip atunci când activităţile ce formează elementul material al laturii obiective se
desfăşoară în legătură cu drogurile de risc. Infracţiunea este mai gravă dacă priveşte droguri de mare risc.

Fapta incriminată la articolul 4 se consumă în momentul realizării activităţii incriminate şi producerii stării
de pericol pentru sănătatea publică.

În anumite modalităţi de săvârşire, cum ar fi cultivarea, experimentarea, prepararea, deţinerea,

transformarea, delictul are caracterul unei infracţiunii continue, existând în consecinţă şi un moment al
epuizării, respectiv acela al încetării activităţii delictuoase10. În cazul cumpărării pentru consumul propriu,
repetarea faptelor în executarea aceleiaşi rezoluţii îmbracă forma infracţiunii continuate.

B. Modalităţi

Fapta incriminată la art. 4 din Legea nr. 143/2000 se poate săvârşi în mai multe modalităţi descrise de lege.
Fiecare dintre aceste modalităţi normative poate prezenta numeroase modalităţi de fapt determinate de
împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea, de mijloacele de săvârşire folosite etc.

8Ioan Dascălu, Ştefan Prună, Marin-Claudiu Ţupulan, Cristian-Eduard Ştefan, Laurenţiu Giurea- Organizaţia
criminală a drogurilor, Editura Sitech, Craiova, 2008, p. 250.

9Ibidem

10 Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu , Drept penal. Partea specială, Ediţia 3, Editura All Beck,
Bucureşti, 2006, p.539

C. Sancţiuni

Tratamentul penal al infracţiunii diferă după cum aceasta a fost săvârşită în varianta tip sau în varianta
agravată, adică acesta este stabilit în funcţie de natura drogului deţinut pentru consumul propriu.

Pentru săvârşirea faptelor prevăzute în alin. 1, persoana fizică este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la
3 luni la 2 ani sau amendă.

În situaţia în care infracţiunea îmbracă forma agravată, legea prevede pedeapsa închisorii între 6 luni şi 3
ani. După cum s-a subliniat în literatura juridică, în aplicarea sancţiunii pentru deţinere ilegală de droguri în
scopul consumului propriu problema fundamentală a legii penale este să facă distincţie între consumator
de ocazie şi un dependent de droguri, întrucât cel din urmă este considerat mai mult un bolnav, decât un
delicvent11.

Conform art. 16, drogurile ce au constituit obiectul material al infracţiunii se confiscă, iar dacă acestea nu se
găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani. De asemenea, se confiscă banii, valorile sau
orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor.

La nivel global, există un minim estimat de 190.000 de decese premature - în cele mai multe
cazuri evitabile - din cauza consumului de droguri, majoritatea atribuite utilizării opioidelor.
Impactul teribil al consumului de droguri asupra sănătății poate fi observat și în cazurile
legate de HIV, hepatite și tuberculoză.
Amploarea prejudiciului cauzat de consumul de droguri este accentuată de estimarea a 28 de
milioane de ani de viață ”sănătoasă” pierduți (ani de viață ajustați în funcție de incapacitate
(DALY)) la nivel mondial în anul 2015, ca urmare a decesului prematur și a dizabilității cauzate de
consumul de droguri.
Din acei ani pierduți, 17 milioane au fost atribuiți exclusiv tulburărilor cauzate de consumul de
droguri de toate tipurile. DALY care pot fi atribuiți morbidității și mortalității rezultate din toate
cauzele consumului de droguri au crescut în ansamblu în ultimul deceniu