Sunteți pe pagina 1din 26

UNIVERSITATEA TEFAN CEL MARE SUCEAVA FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTAR CONTROLUL I EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

NDRUMTOR: DRD. CIOBANU IUSTINA BRNDUA STUDENT: PORAICU OANA ALEXANDRA ANUL IV, GRUPA 3F

Drogurile - istoric
nc din cele mai vechi timpuri

oamenii au cunoscut proprietile drogurilor. Acestea erau folosite n cadrul ceremoniilor religioase, al ritualurilor mistice, n scopuri terapeutice, dar i pentru a induce o stare de plcere, avnd n vedere tocmai efectele pe care drogurile le produc asupra organismului uman.

Drogurile definiii
Conform definiiei dat de Organizaia

Mondial a Sntii (O.M.S.) drogul este acea substan care, dup ce se metabolizeaz ntr-un organism viu, i modific acestuia una sau mai multe funcii. n sens farmacologic, drogul este o substan utilizat sau nu n terapeutic, a crei folosire n afara unor indicaii medicale, n mod abuziv, poate induce starea de dependen fizic i/sau psihic, poate produce tulburri grave, ireversibile ale activitii mentale, ale percepiei senzoriale i ale comportamentului uman (stupefiante).

Drogurile - clasificare
Dup modul de obinere, drogurile de abuz sunt: naturale: opiumul, morfina, cocaina, psilocina, cannabisul, mescalina; semisintetice: heroina, LSD-ul, oxicodonul, hidromorfonul, codeinona; sintetice: amfetaminele, sintalgonul (metadona), petidina (mialgin), pentazocina (fortral), fentanilul. Dup modul de aciune asupra Sistemului Nervos Central (SNC),

drogurile de abuz pot fi grupate n:

stimulente ale SNC: cocaina, amfetaminele; depresive ale SNC: morfina, opiumul, heroina, benzodiazepinele,

barbituricele; perturbatoare ale SNC: psilocina, cannabisul, LSD-ul, mescalina, amfetaminele substituite. Dup efectul aciunii, drogurile sunt: stupefiante (morfina, cocaina, T.H.C.-ul); halucinogene (psilocina, LSD-ul).

CAS 57-27-2 (anhidru) Formul molecular brut Mas molecular Disponibilitate biologic Metabolism Timp de njumtire Excreia

Cod ATC N02AA01 C17H19NO3 285,338 ~30% (la administrarea oral) hepatic 2-3 ore sub form de 2-, 3-, i 6glucuronid-morfin n urin (90%) i bil (10%) per os, subcutanat, intramuscular, intravevos 0,1 g (parenteral); 0,5 g (per os)

7,8-didehydro-4,5-epoxy-17methylmorphinan-3,6-diol

Ci de administrare Doza minim letal

Morfina - descriere
Morfina este principalul agent

activ din opiu, concentratia sa in extractul de opiu fiind de 8-14%. Dupa extractie se prezinta ca prisme albe sau usor galbui fiind putin solubila in apa si eter, solubila in alcool amilic, etanol, benzen, cloroform, apa de var si mai putin solubila in amoniac. Morfina bruta de pe piata ilicita poate avea diferite concentratii, in functie de metodele de obtinere si procedeele de purificare.

Morfina se administreaza: - injectabil; - oral (comprimate); - prin inhalare (pulberile); - sub forma de supozitoare.

Aciune toxic
In doze terapeutice morfina poate

produce: - somnolenta; - indiferenta; - micsorarea performantelor mentale; - diminuarea mobilitatii spontane; - senzatie de caldura; - prurit la nivelul fetei. In 10-20% din cazuri aceste efecte sunt resimtite placut (rar disforie cu greturi si varsaturi).

Indicatiile administrarii morfinei: - dureri acute - postoperator, fracturi, infarct miocardic, edem pulmonar acut - in tratament de scurta durata; - colici rebele (biliare si renale) in asociere cu antispastice pentru antagonizarea hipertoniei; - neoplasme; - mica chirurgie, preanestezie.

Contraindicaii administrare
Contraindicatiile administrarii morfinei: - cazurile cu limitarea functiei respiratorii (emfizem, cord pulmonar

cronic, astm); - insuficienta hepatica severa (aceasta prelungeste efectul si creste toxicitatea morfinei); - hipertiroidie; - sarcina si alaptare; - travaliu (provoaca asfixia nou-nascutilor); - traumatisme craniene (deprima respiratia si creste presiunea LCR); - hipertrofie de prostata (produce retentie de urina); - pancreatita acuta; - abdomen acut (mascheaza evolutia); - copii mai mici de 2 ani.

In intoxicatia subacuta victima prezinta stare letargica cu mioza, scaderea tensiunii arteriale, scaderea alurii ventriculare, relaxare musculara. La inceput se instaleaza o faza euforica, apoi una deprimanta cu somn profund si coma. La doze mari apare triada specifica opioidelor: - deprimare SNC pana la coma profunda (copiii pot prezenta convulsii); - mioza accentuata. Midriaza se poate instala in caz de hipoxie accentuata si reprezinta un semn de gravitate. - deprimare respiratorie intensa si respiratie Cheyne-Stokes.

Intoxicaia acut
Moartea in intoxicatia acuta este aproape intotdeauna

cauzata de insuficienta respiratorie, complicata insa si de alti factori ca edemul pulmonar, socul cardiogen si pneumonia. De obicei survine in 3-12 ore. Afectarea toxica a bulbului determina - hipotermie, colaps, tahicardie, dispnee, bradipnee accentuata pana la apnee, cianoza generalizata, piele rece si vascoasa, hipotonie musculara, scaderea diurezei, constipatie. Intoxicatia supraacuta evolueaza prin coma convulsiva si moarte in 2-3 ore. Doza letala de morfina este: - 0.1 g (parenteral); - 0.2-0.4 g (po).

Intoxicatia cronica se instaleaza dupa 5-15 doze (dupa cateva zile, pana la 2 saptamani de administrare continua), ajungandu-se pana la 2-3 g/zi. Intoxicatia cronica evolueaza in mai multe etape: - etapa 1 - predomina efectele euforice (poate fi precedata de efecte neplacute); - etapa 2 - de ezitare (subiectul este constient de comportamentul sau si in functie de vointa poate renunta sau trece la etapa urmatoare); - etapa 3 - creste toleranta si se instaleaza dependenta psihica si fizica; - etapa 4 - declin pe plan psihic si fizic cu scadere ponderala, piele uscata cu eruptii, secretii scazute, paloare, privire fixa, mioza, comportament antisocial.

Dependena de morfin (morfinomania)


1. Dependenta psihica Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordin psihologic de

a lua drogul, denumita in terminologia actuala "craving"(dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta. Este favorizata de efectul euforizant si de terenul psihic al subiectului (anxiosilor le confera senzatia de siguranta impotriva agresiunilor, precum si o stare de bine permanenta). 2. Toleranta caracterizata prin necesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea de intoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial la continuarea folosirii aceleiasi cantitati.

3. Dependena fizic Implica dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului,ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unui drog. In cadrul sindromului de dependenta,dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legat de teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evita senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului. Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari a organismului in ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata a unei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme;ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nou echilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei respective. In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o stare de adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante(drog) si recontroalele generate de organism se echilibreaza deasemenea maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiile prizelor regulate de substanta (drog). La oprirea brutala a administrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestari clinice zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu risc vital - sindromul de retragere.

Dependena de morfin
4. Sindromul de abstinen Este caracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitate

variabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, inspecial narcotic, la care individul este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de"sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul de retragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta. Apare la 12 ore de la ultima priza, se dezvolta treptat atingand un maxim la 2-3 zile. Mecanismul il reprezinta heteroreglarea "up" cu sensibilizarea si externalizarea unui numar mare de receptori adrenergici in sinapsele activatoare modulate de heterosinapsele opioid-adrenergice la nivelul carora actioneaza morfinomimeticul.

Debutul sindromului de abstinenta este caracterizat de: - anxietate; - midriaza; - hipersecretie lacrimala si salivara; - rinoree. In continuare se instaleaza agitatia, insomnia, mialgiile, polipnee, tahicardia, hipertensiunea arteriala, crampele abdominale, voma, deshidratarea marcata, bufeuri cu sudoratie excesiva alternand cu frisoane cu piloerectie, dezechilibru acidobazic. Aceste manifestari se atenueaza si dispar in 7-10 zile, dar simptomele reziduale psihice si vegetative pot persista timp indelungat. Copiii nascuti din mame dependente de morfina prezinta simptome ale abstinentei: iritabilitate, hiperreflexie, cascat, tremor, tahipnee, diaree, voma, febra.

Tratamentul intoxicaiei acute


In intoxicatia acuta se permeabilizeaza mai intai caile

respiratorii pentru eventuala oxigenoterapie. Ca antidot se foloseste naloxona i.v. 0.4-2 mg pentru antagonizarea deprimarii respiratorii si comei. Daca nu apar semne de raspuns, se repeta administrarea antidotului la 2-3 minute pana la o doza totala de 10-20 mg. Pacientii trebuie observati cel putin 6-12 ore. Metodele de decontaminare (in cazul pacientilor constienti si dupa ingerarea recenta) sunt provocarea vomei sau lavajul gastric. Se poate administra carbune vegetal sau purgativ salin. Este importanta reechilibrarea acido-bazica.

Pentru tratamentul morfinomaniei (dependentei de morfina) se recomanda intreruperea brusca a administrarii drogului. Pentru a evita sindromul de abstinenta se inlocuieste morfina cu metadona, aceasta din urma prezentand un sindrom de abstinenta mai putin grav atunci cand este intrerupta (dupa aproximativ 10 zile). Dupa dezintoxicare se pot administra timp indelungat doze mici de antagonisti, de tipul naloxonei in vederea protectiei fata de o eventuala reluare a toxicului, astfel evitand dependenta si sindromul de abstinenta.

ANALIZA TOXICOLOGIC A MORFINEI DETERMINAREA CANTITATIV PRIN INTERMEDIUL FORMRII ALBASTRULUI DE MOLIBDEN Izolarea metaboliilor conjugai i a morfinei din urin: 20 ml urin se trateaz cu 10 ml acid clorhidric 4N i se fierbe 30 minute pe baie de ap, sub refrigerent ascendent. Dup rcire, se alcalinizeaz la pH=8 cu carbonat acid de sodiu sau cu hidroxid de amoniu concentrat. Amestecul se aduce ntr-o plnie de separaie i se extrage cel puin de dou ori cu cte 25 ml cloroform. Fazele cloroformice reunite se filtreaz (printr-un filtru uscat) ntr-o capsul i se evapor la sec pe baie de ap.
Principiul metodei:

Morfina, n mediu amoniacal, reduce acidul fosfomolibdenic

la molibdat de molibdenil de culoare albastr, colorimetrabil. Sensibilitatea reaciei este de 10 g morfin/ml.

Testul utilizat n laboratorul Synevo se efectueaz pe un analizor automat i const n determinarea calitativ a morfinei i metaboliilor si n urin, la o concentraie cut-off de 300 ng/mL. Descrierea metodei este o metod imunochimic bazat pe interaciunea cinetic a microparticulelor ntr-o soluie ce este msurat prin modificrile n transmisia luminii. Se folosesc dou categorii de reactivi: unul conine conjugat de morfin, iar al doilea microparticule de care sunt ataai anticorpi monoclonali de oarece anti-morfin. Dac morfina nu este prezent n prob, conjugatele solubile de morfin se vor lega de anticorpii ataai de microparticule i vor induce formarea de agregate. Pe msur ce se intensific agregarea va crete absorbana. n prezena drogului, acesta va intra n competiie cu conjugatul de morfin pentru legarea anticorpilor fixai de microparticule iar agregarea i n consecin absorbana vor diminua. Coninutul probei n morfin va fi determinat n funcie de valoarea obinut pentru o concentraie cut-off cunoscut a drogului(300 ng/mL).

IDENTIFICAREA ALCALOIZILOR DIN PULBERI ILICITE SUSPECTE PRIN CSS


Morfina, care se obine prin extracie din opiu, conine frecvent

cantiti semnificative de codein, noscapin i papaverin, iar heroina, preparat prin acetilarea extractelor de opiu, conine adesea alcaloizi opiacei acetilai. Pe lng contaminani, n pulberile comercializate ilicit se identific adesea substane falsificatoare i diluani. Substanele falsificatoare sunt substane farmacologic active, adugate pentru a mima prezena alcaloidului toxicomanogen. De exemplu, ele pot fi: substane cu gust amar, cum este chinina, pentru pulberile cu heroin sau morfin; anestezice locale, ca procaina sau dicaina, pentru pulberile cu cocain; stimulante ale SNC, cum este cafeina; analgezice ca paracetamolul; substane care anuleaz sau reduc unele efecte neplcute induse, de exemplu manitolul sau sorbitolul, pentru combaterea constipaiei, barbituricele, benzodiazepinele pentru reducerea efectelor psihodepresive.

Ca diluani sunt frecvent utilizai hidraii de carbon - glucoza, zaharoza, lactoza, dar i alte substane ca amidonul, creta sau acidul citric. Spre deosebire de contaminani, a cror proporie relativ n dozele diluate rmne constant fa de pulberea-mam (pentru o arj), substanele falsificatoare i diluanii, care se adaug ulterior, pot s fie prezeni n cantiti diferite sau pot lipsi din unele doze. Cunoscnd compoziia chimic a preparatelor ilicite, se poate identifica sursa de furnizare sau originea lor. Principiul metodei: Se identific alcaloizii toxicomanogeni i principalele substane impurificatoare din pulberile suspecte comercializate ilicit, dup separarea lor prin cromatografie pe strat subire (CSS), prin vizualizarea spoturilor separate n lumin UV sau prin revelare cu reactivi de culoare.
Tabel nr. 1: Alcaloidul Cocaina Morfina Codeina Dionina Heroina Papaverina Chinina HNO3 Rou-orange, trece n galben rocat Galben-verzui Galben-verzui Galben, la cald trece n rou Glbui, trece n rou-ntunecat R. Erdman Rou, trece n brun nchis Albastru la cald Orange Galben, verde pal, albastru Albastru-verzui R. Marquis Rocat, trece n albastru-violaceu Verzui, trece n albastru Galben, trece la cald n verde Verde Verde-albstrui, albastru -

tiai c... ?
n studiul intitulat Scriitorii romni i narcoticele, Anderi Oiteanu1

arat c Dimitrie Cantemir, ct s-a aflat la turci, a descris modul n care se preparau i se administrau diverse narcotice, n special opiu. Cronicarul Miron Costin supunea despre domnitorul moldovean c era invitat des la ospeele lor cele turceti, astfel se presupune c acesta consuma narcotice. Cei care au introdus consumul de narcotice, n special de opiu, n ara noastr, au fost boierii fanarioi. Miron Costin spunea despre domnitorul Constantin Racovi Cehan de atta era stranic c mnca afion i opiu dimineaa i peste toat ziua se afla tot vesel. Nicolae Mavrocordat era opiofil, iar Grigore II Ghica Vod a murit din cauza unei supradoze de opiu n anul 1752. Poetul Daniil Scavin s-a sinucis n anul 1837 cu mercur i opiu, iar Alexandru Odobescu s-a sinucis n anul 1895 cu o supradoz de morfin. Tot n acest studiu se arat c scriitori ca Adrian Marino, Alexandru Macedonski, Ion Barbu, Tudor Vianu, Mircea Eliade i chiar Mihai Eminescu consumau droguri.