Ministerul Sănătății al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițanuˮ

KETAMINA
CHIȘINĂU 2024
 Planul Prezentării
 1 Noțiuni Generale
 2 Scurt Istoric
 3 Efectele Ketaminei
 4 Farmacologie
 5 Tratamentul intoxicatiei acute
 Noțiuni Generale
 Ketamina este un anestezic general, sintetizat
in 1963 pentru a inlocui fenciclidina, in scopul
producerii tipului particular de anestezie
denumita "anestezie disociativa". Ketamina se
distribuie initial in creier, unde realizeaza
concentratii de 3-5 ori mai mari decat
concentratiile plasmatice, dupa care se
redistribuie in tesuturi mai putin vascularizate.
 Scurt Istoric

 Ketamina este un anestezic disociativ injectabil

folosit pentru a bloca percepția senzorială. A fost
disponibilă pe bază de prescripție medicală în SUA
încă din anii ’70 pentru uz uman și veterinar. Este
sigură și eficientă când este utilizată într-un cadru
medical controlat, dar are și potențial de abuz și
dependență.
 Denumiri obișnuite sau de stradă: K, Special K,
Vitamina K, Ket, Cat Tranquilizers, Cat Valium,
Super K, Super C, Lady K, Kit Kat, Ketaset, Ketaject,
Jet, Super Acid, Green, Purple, Mauve, Super Acid,
Special LA Coke
 Istoria ketaminei începe cu fenciclidina, care a fost pentru prima
oară sintetizată în 1956 de către chimiștii de la Laboratoarele Parke-
Davis în Detroit, Michigan. Fenciclidina provoca stare de ebrietate
la rozătoare, delir la câini, stări cataleptice la porumbei și anestezie
la maimuțe. Deși s-a dovedit a fi un anestezic sigur și de încredere
pentru oameni, provoca, de asemenea, un delir intens și prelungit,
care l-a făcut de nedorit pentru uz uman. Eforturile au fost mai
apoi redirecționate către sintetizarea analogilor cu durată de
acțiune mai scurtă a fenciclidinei, care ar fi putut avea un potențial
anestezic similar, dar care ar provoca mai puține stări delirante.
Ketamina, identificată apoi ca CI-581, a fost un astfel de analog,
creată în 1962 de către chimistul organic din cadrul Laboratoarelor
Parke-Davis, Calvin Stevens. Ketamina a fost pentru prima oară
administrată ca anestezic uman pe 3 august 1964 de către doi
profesori din cadrul Universității din Michigan, Dr. Edward
Domino, farmacolog și Dr. Guenter Corssen, anestezist. Aceștia au
făcut un studiu clinic pe 20 de oameni din care a reieșit că substanța
este sigură și eficientă ca anestezic uman. Ketalar (1970) a devenit
primul preparat pe bază de ketamină aprobat de FDA (U.S. Food
and Drug Administration) pentru uz uman.
 Ketamina a devenit populară ca „drog de club”
(club drug), folosită de adolescenți și tineri în
cluburi și la evenimente cunoscute sub numele
de raves. Deoarece este inodoră și lipsită de
gust poate fi adăugată cu ușurință în băuturi
fără a fi detectată, fiind adesea folosită ca „drog
al violului” (date-rape drug). În plus, face
victimele imobile și le induce amnezie, ceea ce
face dificilă reamintirea evenimentelor ce au
avut loc sub influența substanței.
 Actiunea Ketaminei

 Ketamina are efect deprimant SNC deosebit de cel al

anestezicelor generale clasice. Anestezia produsa este
denumita "anestezie disociativa", fiind caracterizata
prin desprinderea de mediu, urmata de somn
superficial si analgezie intensa.
 Actioneaza la nivelul receptorilor opioizi specifici
(receptori σ) de la nivelul SNC; ketamina scade
functia talamusului care este un fel de "statie" pentru
perceptia de la nivelul creierului ceea ce are ca
rezultat senzatii nediferentiate. Ketamina reduce de
asemenea functia hipotalamusului rezultatul fiind
aparitia de reactii emotionale detasate de realitate.
 Efectele Ketaminei
 Efectele secundare frecvente pe termen scurt pe care le
experimentează utilizatorii de ketamină includ:
 tulburări vizuale
 confuzie și dezorientare
 somnolență
 creșterea frecvenței cardiace
 tensiune arterială crescută
 greață și vărsături
 euforie
 sedare
 ameliorarea durerii cu anestezie
 halucinații ce durează între 30-60 minute
 sentimente de calm, relaxare
 senzație de decorporalizare
 nistagmus (mișcări repetitive, incontrolabile ale ochilor)
 În funcție de doză, unii utilizatori pot experimenta
efecte secundare mai severe ale ketaminei:
 reacție alergică severă
 hipotensiune arterială
 aritmii cardiace
 dificultăți de vorbire
 mișcări anormale
 respirație încetinită sau deprimată
 Efectele secundare pe termen lung sunt:
 ulcer vezical
 probleme cu rinichii
 dureri de stomac
 depresie

 Farmacologie
 Ketamina este un antagonist neselectiv al
receptorului N-metil-D-aspartat (NMDA) și
blochează receptorii HCN1. La doze mari se poate
lega și de receptorii opioizi mu și sigma. Blochează
neurotransmițătorul numit glutamat, care este
principalul neurotransmițător excitator din sistemul
nervos central. Glutamatul joacă un rol esențial în
funcțiile cognitive, cum ar fi memoria și învățarea.
 Ketamina prezintă activitate simpaticomimetică,
producând creșterea frecvenței cardiace (tahicardie)
și tensiune arterială crescută.
 Tratamentul intoxicatiei acute

 Pentru reactiile adverse sau in cazul intoxicatiei acute cu

ketamina se indica tratament simptomatic si de sustinere.

Se administreaza anticonvulsivante daca apar convulsii.

Stimularea cardiovasculara se trateaza cu blocanti
adrenergici.

Nu exista antidot specific.

Masurile de crestere a eliminarii (diureza fortata,

hemoperfuzie, hemodializa) nu au utilitate din cauza
volumului mare de distributie si a liposolubilitatii
ketaminei.